Anne Rice Cronicile vampirilor 3 Regina damnatilor IEPURE TRAGIC Lepure tragic, un tablow. Urechi ciulite, verzi, ca frunza de porumb, fruntea intunecata spre stele atintit. Doar un tablou la mine pe perete, singuratic aya cum si iepurii sunt, asa cum nici micar nu sunt, Falci rosii, durdulti totul numai arta, botul adulmecd-n zare, un obicei greu de pierdut sau mu. Tepure tragic poti fi tu insuti: verzui-roscata spinarea, pieptul mic, dar viguros, albastra. Dar daci esti vreodata ispitit de astfel de schimbare, sé te pazesti de Trupul cel Adevarat, el te rastoarnd de pe armésarul tragic, Iti spulberé culoarea tragicé, asa, ca o nélucé cce spulberd si marmura; si orice rand fi se inchide atunci tat de repede, incdt pana si apa te poate pizmui Pictati pe foaia alba de hartie, iepurii sporesc ‘mai mult decat blestemul aruncat salbaticei lor inmultiri iar urechile ciulite li se preschimba in coarne. Dar tu nu te lisa vrdjit de tragicul viefit; Cand te inhata aceasta capcand pentru iepuri toate culorile par sabii de lumind, iar foarfecele — Dumnezeul viu. STAN RICE Some Lamb (1975) SUNT EU, Lestat, vampirul. Mi mai fineti minte? Vampirul acela ajuns mare seris povestea vietii. Un blond cu ochi cenusii, stapanit de cdntiret de rock si care dorinta nestavilita de fil in vazul lumii intregi! Sigur {ineti minte! Tot ce mi-amdorit eu a fost si intruchipez raul in acest secol strilucit, in care o fptura infernala ca mine mu-si mai giseste locul. Ba chiar mi-am fnchipuit e& fac o faptd bund jucdnd rolul diavolului, Si tocmai pomisem pe calea cea dreapti cénd am stat ultima oard de vorba. ‘Tocmai mi lansasem la San Francisco impreund cu o orchestra de bieti mutitor Discul concertului a avut un formidabil succes. Iar povestea viefii mele a fost bine primita, atat de mortii-vi, cat si de muritori. ‘Apoi s-a petrecut ceva neprevazut. Eu, cel pufin, nu ma asteptam la asa ceva, Tar cénd v-am parasit, eram, cum se zice, la marginea prapastiei Ei bine, s-a terminat, Dupa cum se vede, chiar de tot mu m-am pripadit, Altfel, nu v-ay mai fine de vorba. $i peste toate s-a asezat fn cele din urma pulbere de stele; iar gaura neinsemnata din pénza convingerilor rationale a fost si ea carpita de bine, de ru. Tatd-m& acum mai trist, dar mai cumpanit si mai scrupulos. $i mult mai puternic totodati, desi partea mea omeneased nu mai e atat de ascunsi pe edt era odinioard, o fapturd frdmantaté si nesatuld, care isi adord si igi detesté totodatd gdcacea nepieritoare si de nepdtruns in care e ferecatd. “4 nu mi s-a potolit nici acum, desi niciodata n-am avut mai putind nevoie de singe. Ag putea chiar si renunt de-a binelea. ins dotinta ce mi-o stameste orice ‘fpturd vie e atat de nesdfioasd, incdt stiu cd n-am sa ma pot opri vreodata. De fapt, nici n-a fost c’indva numai nevoia de singe, desi singele ¢ tot ce isi poate dori o fipturd, E mai degraba taina faptei: sorbitul séngelui, omorul, inimile inlintuite in dansul in care vietima igi pierde viaga, iar eu sporese, sorbind moartea ce arde 0 clip& asemenea vietii Amiégire, oricum. Nici o moarte nu poate fi tot atat de incdpatoare ca viata. Altfel, la ce bun mas infrupta din viafa altora, nu? Tar izbavirea mea e tot atdt de indepartata pe cat a fost vreodatd, Cu atat mai réu pentru mine ci sti toate astea. Fireste, tree in continuare drept om ca tofi oamenii; noi suntem stare de asta, fntr-un fel sau altul, oricat de varstnici am fi. Guler ridicat, palatie pe ochi, ochelari negri, méinile-n buzunare — asta-i tot. Mai nou, ma schimb in haind de piele ajustat pe talie, pantaloni stramti si ghete pottivite la orice ocazie, Dar, din vreme in vreme, imbrac gi lucruri de matase, placute celor de prin parjile sudului, unde locuiese acum. Daca cineva se uitd la mine prea indeaproape, un mic truc telepatic e de ajuns: Sa nu te miri de ce vezi! Adaug si un zimbet ca pe vremuri, atent si nu mi se zreased totusi colti, iar omul isi vede linistit de drum. Uneori las deoparte orice deghizare si imi dezvalui adevarata infatigare. Plete, haina de catifea care-mi aminteste timpul de-altadatd, in degete doud-trei inele cu smaragde. MA strecor in grabii prin multimea din centrul acestui frumos si corupt orag sudic sau pagesc pe nisipuri Iunare de-a lungul firmului si respir briza fierbinte a sudului. Nimeni nu mi priveste mai mult de-o clip. Prea multe lucruri nedeslusite ne inconjoard, spaime, amenintiri, taine care ne atrag o clip, apoi ne las reci. inapoi la previzibil, la cotidian. Prinful nu mai soseste, oricine o stie; si poate ed Frumoasa din Padurea Adormita a murit. La fel stau lucrurile si cu ceilalti supravieuitori asemenea mie, cu care impart coltul asta de lume, cilduros si inverzit, capiitul sud-estic al Americii de Nord, cu oragul strilucitor, Miami. Daca existi un loc ideal de vandtoare pentru nemuritorii insetati de singe, acesta trebuie sa fie. E bine c€ si ceilalti sunt lang mine; ¢ esential, iu aga — e tot ce mi-am dorit mai mult: 0 adunare infernala de injelepfi, de statornici, de varstnici si de tinerizinatici Din pacate, n-am fost niciodata chinuit mai cumplit la gindul ci ag riméne un necunoscut printre muritori, monstru lacom ce sunt! Nu gasese vreo mangaiere nici ‘macar in murmurul dulce al glasurilor de dincolo de lume. Gustul gloriei trecdtoare a fost prea ispititor — vitrine pline de discuri, admiratori care fopdie si aplauda ingrimaditi in fata scenei... Ce important avea ci nu eredeau c-ay fi vampir cu adevarat! In clipele acelea eram laolalti. Iar numele meu era pe buzele lor! De-acum discurile s-au epuizat, iar eu n-am si mai ascult niciodata cantecele acelea, Riméne doar ce am scris, impreund cu Interviu cu un Vampir, prezentat cu rij drept fictiune. Probabil cA asa si trebuie si fie. Am pricinuit prea multe necazuri, © si vind vremea si vorbim. Jocurile mele de-a vampirul erou si martir au pricinuit un dezastr, si totul doar a si dau o clipa la iveald adevarul gol-golut Credeti cd asta mica servit drept lectie, nu? ci da! ‘Atat de dureros totus si te pierzi ined o data in umbra, sd fii iar Lestat, banditul fHlamic, strigoiul nestiut, 1a pand’ dupa bieti muritori neajutorati i fr habar de existenfa unor monstri ca mine! E chinuitor s& redevii un strdin, fntruna retras, in lupt& cu binele si cu raul din jadul vesnic al trupului si al sufletului! fn singurdtatea de acum, visez. la o camera batuté de lund in care ar fi 0 fipturd fermecatoare ce m-ar dori alaturi de ea; o adolescenti frageda care si-mi fi citit cartea si siemi fi ascultat cdntecele; o frumusete hrinita cu idealuri, una dintre admiratoarel care, in scurtul ristimp al gloriei mele desarte, imi trimiteau pe hartie parfumata BAndurile lor despre poezie si despre puterea iluziilor; visez si ma strecor in camera {intunecoasi unde pe o noptiera se gaseste poate cartea mea, cu un minunat semn de catifea intre foi; visez gai umdrul si si-i surdd cénd privirile noastre se intélnesc. Lestat! Am crezut mereu in tine. Am stiut mereu cd vei veni! fi cuprind obrajii in palme si ma aplec sa o sarut. Desigur, draga mea, raspund eu, tu nici nu stii c4ta nevoie am de tine, cat imi lipsesti eat de mult te iubese. grozvii nebinuite la care am fost martor, durerea pe care am indurat-o m-ar face si mai atrigitor in ochii unei astfel de fine. E cumplit de adevarat c& suferinja ne face mai profunzi, da un plus de stralucire culorilor si un mai larg ecou cuvintelor. Asta insi dacd nu ne striveste, dacd nu ne consuma optimismul si spiritul, puterea vizionara si respectul pentru lucrurile simple, dar indispensabile, imi cer iertare pentru amaraciunea vorbelor mele N-am nici un drept la asa ceva. De la mine a pornit totul; si am scos-o la capat, cum se zice. Sunt atatia alti care n-au reusit. Pe deasupra, au suferit si muritorii $i de neiertat, Pentru asta o si plitese vesnic. Dar eu tot n-am priceput bine ce s-a intimplat. Nu stiu daca fost o tragedie ori doar intimplare fird rost. Nici dac& din boaciina mea n-ar fi putut si iasi ceva mare, care sii-mi ingduie s scap de risipire si de cosmar si s8 ajung fn lumina arzitoare a mantuiri Poate c& nicicand n-o si aflu adevarul. Sigur e cd totul s-a terminat. Tar imperiul nostru, micul nostru tirdm particular, ¢ acum mai impufinat, mai intunecat si mai inte- ‘meiat decit oricand. Ce-a fost s-a dus pentru totdeauna. Ciudat e c& n-am previzut cataclismul, dar niciodata nu-mi dau seama ce sfiryit vva avea ce-am inceput. M& fascineaza riscul, clipa cénd totul e cu puting. Doar asta ‘ma mai atrage in traversarea eternitati, cfd nimic nu mai are farmec. De fapt, asa eram sien timpul vieti, acum doua sute de ani, fir stare, nelinistit, Bi bine, chiar asa s si intamplat, zudadeam orice pentru o clipi de iubire sau pentru o incdierare, Cdnd am plecat la Paris si fac teatru, prin 1780, doar inceputurile ma ficeau si visez, ridicarea cortine’ epetat seara de seard. Poate ci cei varstnici au dreptate. Ma gindese 1a adevarafii nemuritori, bautorii de singe care-au strabatut un mileniu, care afirma c& nimeni nu se schimba, oricdti ani ar fi s& treacd; nu facem decat sa devenim tot mai mult noi insine. Altfel spus, de inteleptit, te intelepfesti dupa secole de-a randul, dar ai si vreme si dai la iveald toata ticdlosia de care te cred capabil dusmanii ined de la inceputul ince- putului Jar cu sunt tot diavolul de atunei, téndrul care se doreste in luminile rampei, unde si fiu vizut ct mai bine, poate si indrigit. Una nu-mi e destul fird cealalta. Tar eu tin att de mult si amuz, s& incdint, si fac asa, incat si mi se ierte toate pacatele... Ma tem ci momentele intimplatoare de intimitate si de secretd recunoastere nu-mi vor fi niciodati de ajuns. ‘Am sirit ins peste o seam de lucruri, nu-i aya? Daca mi-aficitit povestea vietii, afi vrea sa stiti la ce ma refer. Despre ce dezastru vorbese intruna? Pai, hai si aruncdm o privire in urma, Cum v-am spus, am scris cartea si am imprimat discul pentru c voiam sa fiu in vizul lumii, sa fiu luat drept ceea ce sunt, chiar dacd nu neaparat in sensul propriu al cuvantului. Ct priveste riscul ca muritorii si priveapa, sf igi dea seama cd sunt exact ceea ce ziccam ci sunt — nici asta nu ma lisa indiferent. SA ne vineze, si ne distrugi, era intr-un fel dorinfa mea cea mai fierbinte. Unii ca noi nu merita si existe; ar trebui si fim starpiti. inchipuiti-vi o asemenea bitilie! Ah, s3-i infrunt pe cei care stiu cine sunt eu de fapt! Nicicdnd nu m-am asleptat insi chiar la o astfel de conffuntare, iar rolul cAntarefului de rock era o masc& prea frumoasa pentru un monstru. ‘Numai cei asemenea mie m-au luat in serios gi au hotarat sa ma pedepseasca. $i de bund seama cd am contat gi pe asta. De fapt, istoria noastri am povestit-o in autobiografia mea, am dat pe fata seeretele cele mai ascunse, pe care jurasem si nu le destainui niciodati, M-am semetit {n fafa obiectivelor si in luminile rampei. Nu stiu ce s-ar fi intamplat ins dacd' m-ar fi dibuit vreun om de stiinf, ori dac& vreun politist mai zelos m-ar fi oprit pentru vreo greseald de conducere cu cinci minute inainte de risaritul soarclui, ori dacd ay fi nimerit la puscarie, pus sub lupa, identificat si clasificat, si toate astea, spre satisfactia celor mai inversunati sceptici dintre muritori, si se fi petrecut in timpul zilei, cand sunt lipsit de puteri Adeviral, putin probabil si mi se fi intmplat asa ceva, Nici atunci, nici (Desi ar putea fi tare nostim, zu asa!) Totusi, era inevitabil ca riscul sa-i infurie pe ceilalti, si doreasc& toti si ma arda de viu sau 8 mi cioparteascd intr-o mie de bucdjele nemuritoare. Cei mai multi dintre cei foarte tineri sunt prea idiofi ca si priceap e8t de sigurd c pozitia noastri. Pe masurd ce se apropia noaptea concertului, m-am apucat sa visez la astfel de batilii, Ce plicere si-i distrug pe ticdlosii care-mi seamana, si tai poteca printre vinovati, si-mi distrug la nesfarsit propria imagine. Cu toate astea, sti, bucuria de-a fi acolo, cdntand, jucdnd, incdntind, asta cra important, la urma urmelor. De fapt, voiam sa traiesc, Actorul muritor, care plecase cu doua sute de ani in urma la Paris gi igi gisise moartea pe bulevard, putea, in sfargit, si aibi clipa lui de glorie. Dar sé-mi continuu povestirea, Concertul a avut succes. Misam tri triumful infafa a cincisprezece mii de fani muritori care urlau din rasputeri; mai erau acolo gi doi dintre nemuritorii indrgiti de mine, Gabrielle si Louis, ereatiile mele, iubirile de care fusesem despartit de atata amar de ani, inainte de sfarsitul noptii, vampirii care incereasera si ma pedepseascd au fost zdrobiti. Atéta doar cd in aceste hartuieli am avut un aliat nevazut; dusmanii nostri s- au trezit in flécari inainte de-a fi in stare s& ne facd cel mai mic rau. in preajma zorilor, eram prea imbitat de victorie ca si ma gandesc la vreo primejdie, N-am finut seama de avertismentele infocate ale lui Gabrielle — ma simfeam atit de bine cu ea in brate din nou; cat priveste presimtirile negre ale lui Louis, le-am respins ca intotdeauna, ‘Apoi invalmaseala, escalada muntelui Si in vreme ce soarele se ridica peste Valea Carmelului, iar eu inchideam ochii, asa cum orice vampir trebuie si facd in acele clipe, mi-am dat seama c4 nu mai eram singur in cotlonul meu subpiméntean. Nu numai pe cei mai tineri dintre vampiri ii stimisem cu muzica mea; céntecele mele fi treziseré din amortire si pe cei mai varstnici dintre noi. ‘M-am pomenit intr-una dintre acele clipe de cumpand intre rise gi posiblitate. Ce- ‘Aveam si dispar, in sfargit, ori si renase? Ca si povestese urmarea, trebuie s& ne intoarcem putin in trecut. incep cu vreo zece nopti inainte de concertul fatal si si va las si va strecurati {in mintea i in sufletul celor atrasi de muzica si de cartea mea intr-un fel sau altul, persoane de care pe-atunci nu stiam chiar nimic. Cu alte cuvinte, s-au tot petrecut intimplari pe care a trebuit si le reconstitui mai tarziu. Ceea ce vi ofer acum e aceasta reconstituire. Sa pardsim, asadar, granifele stramte si lirice ale persoanei intai singular; ca alte mii de seriitori muritori, s& sarim in mingile gi in sufletele a numeroase personaje. Sa galopim in lumea petsoanei a treia sia punctelor de vedere multiple. Si, fiinded veni vorba, end personajele acestea gndesc ori spun despre mine as fi aritos ori irezistibil si asa mai departe, mu va inchipuiti cd eu le-as fi pus ideile astea in cap. Nici pomeneala! E ceea ce mi s-a istorisit sau ceea ce eu insumi am aflat datorita puterii fara gres a telepatiei; n-ag spune baliverne nici in privinta asta, nici in oricare alta, Asta ¢, ce si fac: sunt un monstru chipes. Acesta-i lozul tras de mine Ticdlosul, care m-a ficut si devin ce sunt acum, dupa infatisare m-a ales, Asta-i tot. Accidente de-astea se produc intruna, in definitiv, traim intr-o lume a accidentelor, unde numai principiile estetice au triinicie. Vesnic 0 s ne infruntim cu binele si cu raul, nizuind un echilibru moral; ins palpairea ploii varatice in lumina lampioanelor sau strilucirea orbitoare a unei canonade in noapte, astfel de frumusefe crudi e dincolo de orice discutie. Tar acum, fifi ineredintati: chiar dacd va pirdsesc, o si stiu sd m& intore ta ‘momentul cuvenit. Adevarul ¢ c& nu pot si sufir si nu fiu eu eel care povesteste la persoana intai de la un capat a altul! Cum ar zice David Copperfield, habar n-am dac& sunt eroul sau victima acestei povestiri. Oricum, cel mai insemnat sunt eu, nu? Eu sunt cel care istoriseste de fapt Ce si-i faci, nu-itotul si fii un James Bond printre vampiri. Trufia si mai rabde nifel. Chiar dacd n-o s8 credeti o ioti din ce va spun, vreau si stiti ce ni s-a intamplat cu adevarat. Daca intr-alt& parte mu, macar in ficfiune sii am sir, altfel 0 s@ iau de-a binelea razna Pang la urmatoarea noastra intdlnire, asadar, vi pastrez in gand; va iubese; as dorisii fiti aici... in bratele mele. CUVANT INAINTE DECLARATIE scrisd cu creion negru pe un perete rosu dintr-o camera dosnicé a unui bar din San Francisco numit FIICA LUI DRACULA Copii ai intunericului! Luati aminte la cele ce urmeazi: PRIMA CARTE: Interviu cu un Vampir, publicati in 1976, era o istorie adevarata, Oricare dintre noi putea si o scrie — e povestea felului in care am devenit ceea ce suntem, povestea nefericitilor si a cdutérilor noastre. Doar c& Louis, nemuritorul in varsti de doud sute de ani care di totul pe fata, cere intelegere din partea muritorilor. Lestat, ticdlosul care i-a transmis lui Louis Darul intunecat, nu i-a ‘mai oferit aproape nimic in plus: nici limuriri, nici alinare. Parca afi mai auzit asta, nu? Louis n-a renunfat nici acum s& isi caute salvarea, desi nici macar Armand, cel mai varstnic nemuritor pe care a intélnit el vreodati, nea stiut siei spund ce-i cu noi si din cine ne tragem. Nici asta nu va mira, nu-i asa, vampiri de ambe sexe? La urma ‘urmelor, n-a existat niciodata o scoala de vampiri catiheti la Baltimore ‘Asa a fost pana la publicarea: CARTIL A DOUA: Vampirul Lestat, aparuta chiar saptimana asta. Cu subtitlul: "Educatia si primele lui aventuri". Nu va vine s& credeti? Mergeti gi verificati spusele mele la prima libririe de muritori care vi iese in cale. $i apoi intrati in cel mai apropiat magazin de muzica si cereti discul care tocmai a sosit — intitulat cu aceeasi modestie Vampirul Lestat. Dar daca mu reusiti sa le gasiti, deschideti-va televizorul, in cazul in care nu va ¢ sili de-asa ceva, si asteptati sé se prezinte vreunul dintre nenumératele filme cu muzica rock a lui Lestat. incepand cu ziua de ieri, ele insiruie intr-un mod dezgustitor pe micul ecran. O s& pricepeti pe loc cine e Lestat. $i n-o si va mire si aflati cd planuieste ceva ce trece pana si dincolo de aceste nemaipomenite jigniri: vrea si iasi chiar pe scend si debuteze cu un concert chiar aici, la noi in oras. Da, tocmai in seara de Halloween, ati ghicit! Si lism insd pentru moment nerusinarea bolnav din ochii lui pretematurali, ochi ce stralucese in toate vitrinele magazinelor de discuri, Sau glasul lui patrunzitor ce intoneazd nume tainice si istorisiri legate de cei mai varstnici dintre noi. De ce oare face el toate astea? Ce ne spun cdntecele lui? In cartea lui totul e pomenit. El nu ne-a oferit numai un catechism, ci o adevarata Bible. Suntem purtafi in negura timpurilor biblice, in fafa parinfilor nostri dintai, Enkil si Akasha, stapénitori ai vali Nilului inainte de a se fi numit Egipt. Cat priveste scome- lile privitoare la felul in care ar fi devenit ei primii bautori de singe de pe fata pAméntului, treceti ingdduitori peste ele, abia dacd au ceva mai multé noima decat legendele despre aparitia vietii pe pamént sau despre dezvoltarea fatului din celule