A btut vntul...

- poem n proz

-George Bacovia -

A btut vntul... Frunzele cad peste noi i peste ziare.

Am plecat pe o alee fr bnci; trec singur pe lng bazinuri de piatr prsite, i
de la sfitul parcului, privesc cmpia nesfrit peste care se las corbii i vntul
prsirii.
mi amintesc de romane pasionale, n care eroii se mpuc, sau se otrvesc, se
spnzur, se arunc n mare, sau naintea trenului.
E trist. Frunziul e galben i sunt i frunze roii ca pete de snge; dac vrei s
rmi pe gnduri, pe aceste alei de toamn, e prea mult mister i nu e nimeni s rd, sau
s te plng.
Numai poeii redau n cteva strofe, aceste stri de melancolie, i numai ei ne
amintesc de tceri i singurti...
n drum, spre ora, m-am gndit la descrieri care sfresc cu sperane de viitor. La
colul unei strzi ateptau mai muli un tramvai; pe bulevarde mari, vntul duce repede
praful i frunzele, pn departe...
E toamn... cu tramvaiul am ajuns la cellalt capt al oraului; pe aici sunt
cazrmi i fabrici.
Am rtcit i pe aceste strzi, ca prin marginile unui ora de provincie; pe
maidanele goale se lsau corbii, iar zarea era nchis i rece. Pe o strad din acele locuri,
am intrat n grdina unui restaurant, unde am stat mai mult pentru un vin nou care era i
bun, pe cnd un gramofon cnta ntr-o camer a acelui local.
Un tnr elegant, cu floare la reverul hainei, un fel de nebun distractiv,
sprijinindu-se n baston, privea la consumatori cu micri lenee din corp.
ntru trziu i se fcu semn s ia loc la o mas. Acest nebun mnca i cnta dup
gramofon, i din cnd n cnd, se ducea la masa ofierilor pentru a se recomanda, ceea ce
fcea o plcere deosebit doamnelor... Gramofonul cnta, cnd ca o fanfar, cnd cntece
populare din voce; era totui linite, izolare, iar vinul ddea visri c sunt i mai
singur...
Spre sear, am luat n ora, cteva cafele ntr-un local plin de lume, printre care se
distingeau civa poei, civa artiti, vor aprea desigur n toamna aceasta, cteva
reviste literare cu scriitori de talent cu o not nou n poeme mici, sau cine tie n ce
fel...
Plou ncet; cafeneaua e i mai plin, i, cnd se face tcere, se aude cum cade
ploaia ncet, care predispune la somn Noapte.
Pe asfaltul ud, se rsfrng luminile felinarelor, i trec umbre de trsuri i de
oameni... pare o carte cu ngeri, demoni, stele, suflet i alte vedenii...
Cte ntlniri mai ieftine, sau scumpe, rmn n urm, i cte grdini plouate, cu
parfum de toamn, pn spre cas