Violenta si rezistenta la femeile din Gulagul romanesc. Cazul Lena Constante Tlona-Diana Dranca ‘-a ncutin al 084 in judul Mehesing. Este absolienté a Faculii de Studi Europene dn catru Unverstati Babes-Bayal,specalzarea Reiati_Inemajonele si Studi Eurpene $i ostorardé la Faculatea de Istore §1Flosote f acleas| univesi8 cn octonérie 2010. Domenie sale de etudu sunt: spa rominese 5 experienia femiind a fenomenui guagovist Temenesc. Hona-Diana Dranci Prezentarea de faté are drept tema analiza modului in care disciplinarea sociala s-a aplicat pentru femeile care ‘au experimentat Gulagul romanesc, in special pentru acelea dintre ele care pot fi considerate ,intelectuale”: reprezentante ale diverselor ocupatiiartistice sau profesit liberale. Modul in care acestea au trait gi au rezistat procedurilor perverse impuse do sistomul comunist asupra oponentilor politici este dictat in mare masura de pregatirea lorintelectuala, de capacitatea de rationare a experientei si posibilitatile de a rezista violentei psihice si fizice folosite pentru a determina dezumanizarea acestora. in acest contest, vom analiza cazul pictoritei Lena Constante, anchetata si condamnata in procesul-spectacol intentat liderului comunist Lucretiu Patragcanu, Gulagul romanese a insemnat un vast sistem concentrationar format din penitenciare, lagare de munca, inchisori-spitale gt Inchisori de triaj, care au fost cu toatele populate do-a ingul perioadei gulagoviste 1949-1964. Dintre acestea, Margineni, Mislea, Miercurea Ciuc si Dumbraveni erau inchisori speciale pentru femei, unde acestea igi efectuau pedepsele. In afara de acestea, femeile au lucrat sila Canalul Dunaro-Marea Noagra gi in alto contre de munca fortata.. Trebuie subliniat faptul ca detinutele romane nu au fost decat intro foarte mica masura oponente politice ale regimului. Tocmai de aceea, trebuie realizata © prezentare a principalelor motive pentru care femeile au fost supuse persecuie’ sirepresiunii politice. Vom urma, in acest sens, categorisirea propusa de Gratian Cormos: in primul rand, avem cazul femeilor care faceau efectiv ceva impetriva regimului comunist (ajutau grupurile de partizani, imparteau manifeste, etc, iar in al doilea rind sunt acele fomei a cavor simpla existenta aducea un afront regimului comunist silibertatea lor nu putea fi conceputa de acesta. Intelectualele au facut 1. Gratian Cormos, Femei in infernul concentrationar din Romania (1945-1989), Editura Casa Cartil de Stiinta, ClujNapoca, 2008, p. 9:10, 25parte, in marea lor majoritate, din cea de-a dowa categorie, acestea find intemate in Gulagul romanesc pentru ca activitatea lor intelectuala contravenea consideratiilor nou instalatului regim. Din cauza faptului ca detinutele romaine din Gulag nu au fost, de cele mai multe ori, adevarate adversare politice ale regimului, arestarea vine ca o surpriza neasteptata:arestarea in sine este de putine ori brutala, femeilenu se opun “invita” politicoase de a insoti reprezentantii regimului pentru “discutii” sau “lamuriti", Arestarea, surprinzitoare sau nu, este o experienta traumatizanta manipulata de reprezentantii puterii astfel incat sa determine cedarea victimelor supuse interogatoriului gi anchetei prin inocularea unui “complex al delincventului”. in faza anchetei, se dezlantuie intreaga brutalitate a unui regim care se simte “impotent” in atragerea sustinerii populatioi. Pentru femei, aceasta violenta este cu atdt mai nejustificata cu cat vinovatia lor tine mai degraba de perceptia regimului, neimplantata inca in subconstientul colectiv. De asemenea, pentru intelectualele supuse anchetelor brutale ale Securitaii, neobisnuite cu violenta bruta, aceasta va fi cu atat mai neinteligil Ancheta gi interogatoriul au loc de obicei noaptea, moment vulnerabil pentru anchetati care sunt supusi unui stres constant de a nu sti ce ii asteapta in continuare, De asemenea, pentru a distruge taria de caracter si hotarérea victimelor de a mt marturisi, anchetatii erau privati de somn sau mancare, obligati sa stea in pozitii extrem de incomode pentru lungi perioade de timp sau uneori erau drogati. Dar toate aceste procedee de traumatizare a individului “palesc” in comparatie cu violenta fizica pe care reprezentanti sistemului o dezlantuiesc asupra celor arestati. Brutalitatile anchetei nu doar traumatizeaza indivizii, ci i gi pregatesc pe acestia pentru lunga perioada de detentie care urmeaza, in majoritatea cazurilor, arestarii si anchetei. Conditiile de viata din intregul lagar comunist au privit, de cele mai multe ori, exterminarea fizica si extenuarea psihica a detinutelor, scopul nedeclarat find crearea ,omului nou” prin orice mijloc utilizabil. Viata in penitenciare si lagare de munca a fost marcata constant de umilinja, foame, frig si dezumanizare— in cazul celor mai putin rezistenti psihic; regimul a pus accent pe perpetuarea sentimentului de timorare, pe recrearea, in microcosmosul penitenciar, a terorii resimfite de intreaga societate, Rupte de lume, cufundate in singuratatea suferintei, detinutele au dezvoltat adevarate modele de supravietuire si convietuire, dezvoltindu-si capacitatea de a pastra relatile interumane la perimetrii marcati de educatia ,burghezo-mosiereasca’. Pentru supravietuire in lagarele gi inchisorile sistemului comunist, detinutele politice au fost nevoite sa gaseasca anumite strategit de adaptare la conditile impuse de administratie, Strategile identificate pot fi clasificate in mai multe categori, cele ‘mai importante referindu-se la supravietuirea psihica a individului, dar nelipsind nici cele prin care detinutul ii conserva energia fizica. Fara acestea, dotinutii politici nu ar fi putut rezista regimului care urinarea, in mod vadit, eliminarea 36lor din cadvul societatii, Acestea au in vedere urmatoarele scopuri:“transgresaroa efectelor depersonalizarii si reeducarii, mentinerea ridicata a moralului, refuzul unui compromis cu anchetatori, iar, int-un sens general, senzatia, chiar iluzorie, a unei anumite liberia.” Printre cele mai sofisticate metode de evadare pe care detinutele din Gulagul roménesc le-au avut la dispozitie se refera la relaiile pe care acestea le deavolta cit reprezentantii administrate’ comuniste:gardieni, directori de inchisoare, personal medical. Desconsiderarea acestora a funetionat cu succes ca mecanism altemativ dezvoltat de dotinute pentru depersonalizarea si demonizarea opresorilor. Aceasta raportare fafa de opresori este descrisa extrem de sugestiv de catre Annie Samuelli: “Detinutti erau separati dupa sex, temnicerii nu. Barbati gi femei deopotriva ne anchetau, ne torturau, ne judecau, ne pazeau. Vigilenta lor nu era abatuta de go- liciunea trupurilor noastre in timpul dusului gi nici jena noastra nu era trezita de privirile lor. Ar fi fost o insult pentru paringi fat, soi, iubiti sé-i consideram de acelasi sex. Aga ca inamicul era etichetat cu dispret ca «Genul neutru pe cind barbati, detinuti politic, indiferent de varsta erati nuiiti cu afectiune «Baietin.”® ‘Agadar, putem considera ca fomeile din Gulagul roménase au “fnvatat” mas de “detinut politic” si si-au asumat-o ca atare pe intreaga perioada a detentiei (mai Junga sau mai scurta), luptind impotriva procesului de dezumanizare impus de acministratia contrala. Supuse unor torturi de o violenta barbara (umilinte, batai, violuri, infometare, etc) femeile roméne, fie ca au rezistat sau nu brutalitatii an- chetelor comuniste, au intrat intr-un final in rolurile impuse: acelea de oponenti ai regimului, rezistente fata de instaurarea comunismului. Ele s-au opus activ sau doar pasiv procesului care urmérea depersonalizarea, transformarea indivizilor in membri docili, maleabili ai societatii comuniste. Lena Constante reprezinta un caz particular: nascuta in 1909 intr-o fami “boema” (aga cum o descrie aceasta in autobiografiile sale), pictorita a intrat in contact cu ideologia comunista prin intermediul Elenei Patragcanu (sotia lui Lucrotiu Patragcanu), alaturi de care a lucrat in 1945 la teatrul Tandarica din Bucuresti. Arestata pentru prima oara in 1948 gi retinuta doar cateva luni, ea va cunoaste Gulagul romanesc timp de 12 ani, din 1950 pana in 1962, dintre care 7 petrecui in solitudine, implicata fiind in procesul grupului Patragcanu. Experienta i, prezentata in 2 carti autobiografice (“Evadarea tacuta: 3000 de zile singura in inchisorile din Romania” si“Evadarea imposibila: Penitenciarul de femel Miercurea Ciuc1957-1961"). Analiza marturilor sale poate constitui un punct de plecare vviabil pentru a infelege modul in care intelectualele din Gulagul romanese aut infeles sa reziste, 2 Thidem, p. 69. 3 Annie Samuelli, Gratifedesparttoare, Baitura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti, 2001, p. 0s, “7Ca un caz tipic, desi ea marturiseste ca igi agtepta arestarea, nu se opune aces- tia: “Sunasera la usa mea noaptea, a orele 11. Cand am auzit soneria, am stiut ca rau ei. Nemigcata, indndu-mi respiratia, fi awzeam cum suna. As fi putut sa fug. [..J $i dupa aceea’ |... Nimic nu i-ari putut opr.” Este mai degraba o capitulare in fata evidentei arestai, o capitulare bazata pe comparatia cu soarta altor prieteni arestati, Momentul arestarii nu coincide, ca la alte victime, cu afirmarea propriei nevinovafii abia mai tarziu, la ancheta, propria nevinovatie va deveni un impuls important pentru rezistenta in fata tortionarilor. Data find importan{a pentru regim a procesului in care este implicata, ea va fi supusa violonteifizice brutale: doa simple lovitusi, pina la bataia la talpi, culmi- nind cu smulgerea guvitelor de par. Inventivitatea unor pedepse sta marturie pen- tru capacitatea anchetatorilor de a reduce fiinta wmana: pedepse precum “barza sunt utilizate nu doar pentru a determina colapsul fizic al detinutei, ci si pentru 0 infantiliza pe aceasta, a o reduce la starea docila de “copil’, in timp ce anche- tatorul este metamorfozat in “adult” — cel care poate impune pedepse sau opri aplicarea acestora, Rezistenta autoarei scade nu doar din cauza limitelor corpulu omenesc, ci si datorita acestui joc pervers care ataca psihicul uman. Infantilizarea dotinutoi asto urmarita gi atunci cand autoarea este navoita sa-si indeplineasca nevoile fiziologice in prezenta gardianuilui sau sa faca dus: logica sistemului este do anu acorda detimutului timpul necesar refacerii col putin psihice, punnd in acelagi timp prosiume pe adultul redus la faza infantila Prozonta constants a porsonajelar voyoutiste in timpul anchetei determina fica detinutei in cel mai inalt grad: autoarea marturiseste cum a declangat “eriza erotica” a unui gardian, care ii promite o serie de avantaje in schimbul favorurilor sexuale. Reactia acesteia este aceea de frica intensa de fiecare data cind gardianul respectiv este de garda, frica accentuata de sealizarea neputinjei de ase proteja de avansurile verbaleale acestuia. Acoastatentativa de viol se suprapune pe fundalul Jimbajulut violent al anchetatorilor la acresa autoarei: violul verbal al tortionarilor atenteaza la feminitatea autoarei, prin categorisirea acesteia drept tarfa, curva, cajea —reducerea i la o sexualitatea exacerbata prin in th casiil Panel Ganstunte'yor fi utillestecgl alts mata de toerunawil ralinatae obligatia de aso plimba neincetat pentru lungi perioade de timp sub supravegheroa paznicilor, privarea de somn, etc. Autoarea matturicogto gi despre o alta tactica a anchetatorilor: arostarea rudolor detinutei pentru a o dotormina sa marturisoasea adevarurile create de tortionari. Pentru a-i infrénge insa rezistenta in ancheta, torfionarul sau va utiliza insa o metoda psihologica pe care nu o mai intélnim in alte marturisiri si de aceea am considerat oportun sa o prezentam: “Sa marturisesc si sa fiu Libera sau sa continu sa neg si sa fiu inchisa fn groapa de gobolani...imi 4 Lena Constante, Bvadarea imposibila. Penitencianl politic de feme! Miercurea Cite 1057 - 1061, Editura Flore Dalbe, Bucuresti, 1996, p. 7. 438doscrio cu nespusa plicore acel loc de desfatare...Exista, spunea el, in subtoranele din adancurile acestei cladir, o celula ingusta. Intunocata. Acolo sunt inchigi mai multi sobolani. Sunt obignuiti sa manénce came cruda, din belsug, Sunt mari, Sunt sagi. Sunt lacomi. inainte de a inchide pe cineva in aceasta groapa, sobolanilor aulise mai da de mancare. Mai multe zile de-a randul. Sobolanii infometati devin turbati, Sangerogi, Trei zile mai tarziu, a doua gedinta de ancheta. Nimeni nu poate rezista la atacul acestor sobolani, Se napustesc asupra ta din toate partile. isi infig dint in tine, Mirosul de sénge ii imbata, Scot strigate ascutite. Ti se catara de-a Jungul trupului. Nu ai cum sa te aperi. Nu mai aveam decat céteva zile ca sama hotarasc. Incepusera, deja, sa nu-imai hraneasca. fi infometau pentru mine. [...]A ‘reia sedin{a. Descrierea ultimului detinut care a iesit viu din groapa de sobolani. Ramasese in groapa, povesteste anchetatorul, douazeci de minute, Urland, de-a Jungul acestor douazeci de minute. Zbatandu-se. Luptandu-se si desprinda ani- malele agatate de el, prada lor. Cazuse gi gobolanii s-au napustit pe obrazul hui Tau rontait urechile, S-au repezit la ochii lui. Lau spart ochii au méncat. in Jocul lor nu mai ramasesera decat doua goluri inséngerate. Dupa aceasta a treia sedinta, am crezut in realitatea sobolanilor. Din cauza priviri ui. A voci lui. Din cauza placerii intense cu care descria oroarea. Pe sobolanii aceia el ii invidia, Foamea lor el o simtea in burta lui. Nu ajungea sil sature frica mea. Existenja Jui era dovada existentei lor.”* Experimentul orwellian socheaza in asa masura ‘victima incat aceasta est silita sa cedeze si sa marturiseasca, in ciuda rezistentei pe care o opusese anterior. ( data cu pronuntarea sentinei, autoarea va fi intemata in penitenciarul Miercurea-Ciuc. inchisorile comuniste sunt renumite pentru condifile inumane de trai, trei elemente find esentiale pentru contributia lor la desfigurarea fizica ai psihica a dotinutelor: foamea, frigul si mizeria. Dintre acestoa, foamea esto probabil cea mai traumatizanta, regimul alimontar fiind extrom do inconsistent: acesta este compus in general din rafii extrem de mici de pine, mamaliga, arpacag, supe stravezii in care erau prea putine legume si aproape niciodata carne. Uneori, pana si aceste alimente insuficiente sunt alterate, ceea ce face ca detinutele sa au le poata consuma. De asemenea, se practica pe scara larga furtul din sto- ‘curile inchisorii de catre personalul angajat: gardieni, militieni, bucatari. Lena Constante marturiseste in “Evadarea imposibila” despre aceasta practica inumana sistematizata de conducatoriiinchisorii prin acordarea cat mai multor zile de “izo- lator” — acolo unde ratiile de mancare sunt reduse drastic pe o anumita perioada de tim, Frigul este o alta constanta a inchisorilor comuniste, localizate de obicei in zone muntoase, unde in mod natural temporaturile erau oricum mai reduse. Lana Constante povesteste despre modul in care viata detinutelor devenea cu mult mai 5. bidem, p. 47-38. 9insuportabila in timpul iernii, atunci cand toate aspectele vielii de inchisoare erat inasprite de frig: “larna a inasprit inca gi mai mult viata noastra. Ne aflam in cea mai rece regiune a tarii, Ne era foarte frig. Foamea ne chinuise doar burile. Frigul ne chinuia si mainile si picioarele si intregul trup. Ne patrundea in oase gi ne inghefa inima. Ne era frig. O soba se afla, totusi, in celula.dar era alimentata din exterior, de pe culoar. [...] in cel mai bun caz, caldura se mentinea cam doua ore in coljul de langa soba. in restul celului, respiratia aburea.”* Lipsa unor obiecte elementare pentru igiena personala duce la solutii ingenio- ase, dar dramatice im masura in care demonstreaza stadiul la care detinutele au fost nevoite sa involueze. Spre exemplu, in lipsa hartiei igienice, detinutele au inventat “logica’: ‘Dupa un simulacru de spalare, intrebuintau un patratel de carpa, deseu al unei rufe rupte, Fireste, fiecare femeie avea peticul ei, dar nici una nu m-a putut lamuri de ce maruntul gtergar purta numele de «logica».[...] Din pacate, cu toata apa si sapunul, «ogica» devenea tot mai cenusie gi mai neplacuta la vedere.”” Prezenta menstruatiei era de asemenea utilizata de adminsitratia regimului pentrit ale umili si dezumaniza pe detinute. Majoritatea acestora erau femei tinere, care nu ajunsesera inca la menopauza, iar menstruatia era o problema serioasa deoarece nu existau nici cele mai elementare mijloace pentru protectie: lipsa va~ tei, a bandajelor igienice sau chiar sia unor carpe determina majortatea femeilor sa se simta umilite la fiecare menstruatie. Din fericire, ca urmare a frigului gi subalimentatiei, ciclul menstrual se oprea la majoritatea detinutelor, umilinta acestora incetdnd in acest fel. Pentru a-si pastra integritatea fizica, dar mai ales psihica, Lena Constante de- pune marturie despre diversele tactice pe care le-a descoperit sau preluat pentru evadarea din realitatea absurd, Povestirea, naratiunea a fost una dintre cele mai importante elemente ale supravietuirii procesului de dezumanizare impus de Gulagul romanesc, povesti- toarele avand un loc de cinste printre celelalte detinute. Interesul fata de povestitori si povestiri reflecta cadrul arhaic in care ,societatea” gulagului isi duce existenta: rolul mitic al povestirii, al crearii de imagini, fapte gi personaje suplineste rigo- area tehnicizata a viotii in lagar. Creator do cuvinte, povestitorul talentat atrage recunostinta camarazilor prin faptul ca le ofera posibilitatea de a evada din reali- tate, de a se contopi in universul metaforic al povestirii. Lena Constante va deveni astfel de “povestitoare”: “Prima seara a fost hotardtoare. Le adusesem darul unui ceas de uitare, dar si de aduceri aminte. Din seara aceea am avut o meserie. Eram «povestitoare», Pana la capatul timpului meu de detenie, mereu si mereu, am tot povestit.”" 6 Bbidem, p. 111-112. 7 Ibidem, p.28. 8 idem, p. 56. 40alta metoda de “evadare”, minutios prezentata de autoare este crearea de versuri, piese de teatru, chiar naratiuni. in primul ei volum, “Evadarea tacuta’, Lona Constante povesteste cum s-a salvat de la nebunia cauzata de singuratatoa prelungita, prin diverse activitati intelectuale tacute: traducerea gi recitarea de versuri, exercitii de solicitare a memoriei (reamintirea tuturor cunostintelor de geografie, istorie,etc.), compunerea unor versuri propri, iar ulterior a unor pie- se de teatru extrem de complexe, “regizarea” acestora, “pumerea lor in scena’” Claustrarea extrema (3000 de zile de singuratate), gocul arestarii, duritatea anche- tei, umilinfele Ia care era supusa au determinat-o pe aceasta sa recurga Ia astfel de procedee intelectuale, imposibil de realizat in detentia colectiva: “Corpul meu ru putea fi decét aici. Eu puteam sa fiu oriunde. El nu avea, nici macar, loc si-si iste picioarele dureroase. Eu imi voi face s& creasca aripi. Aripi de pasare. Aripi de vant. Aripi de stele. Si am sa evader.. Una dintre cele mai importante tehnici de supravietuire (atat psihice, cAt gi fizice) era confectionarea obiectelor indispensabile vielii de zi cu zi pe care insa administratia penitenciarelor le interzicea in mod expres: confectionarea de meda- lioane, cruciulite, matanii, dictionare, gramatici, jocuri din diversele materiale afla- to la dispozitio (péine, os sapun, mamaliga, otc.) insemma respingorea brutalizarii individulut pe care regimul dorea sa o impuna, Nu numai pentru ca astfel detinutele reugeau si se opuna regimului, ci pentru ca isi utilizau atat imaginatia, cat gi capacitatile practice pentru a fi utile lor insile si celorlalte detinute. Lectiile sunt mai putin frecvente in penitenciarele de femei din Gulagul roma- nesc, dar si acestea au loc; se predau cele mai eteroclite discipline: limbi straine, literatura. retete culinare, religie, Lena Constante fiind, in celula ei, initiatoarea lectiilor de franceza pentru detinutele mai tinere. Dar mai importanta decat lectiile predate este comunicarea cu celelalte celule, pentru care femeile depun eforturi intense. Abilitatea de a putea comunica cu celelalte celule, de a afla vesti despre prietene despartite, despre membrii familiei era un “dar” extrem de pretuit printre dotinute. Solidaritatea acestora cu persoana care utiliza codul Morse este extrem de importanta deoarece comunicarea nu putea avea loc daca unele dintre detinute nu o “protejau” pe aceasta de ochiul atoatevazator al gardianului. Tot in aceasta categorie a mijloacelor de supravietuire se insoriu gi “spectaco- ele” detinutelor. Gulagul roménesc a cumoscut o anumita teatralitate cu un dubla sens: pede o pate, eprezentanti reginulul au incercat si puna ia scena spectacole grotesti si morbide (in cazul penitenciarelor de femei, perchezitia cu toate ritua- lurile sale umilitoare), in timp ce detinutele au incercat sa depageasca umilintele impuse prin orchestrarea unor spectacole fastidoase si solemne (de obicei pentru a celebra sarbatorile religioase). O forma mai particulara a acestei “arte teatrale” 9 Lona Constante, Evaderea tacit. 9000 de zile singura in inchisorile din Romania, Edttura Florile Dalbe, Bucuresti, 1995, p. 12. 4adin detentie este “hora bonetelor” despre care vorbeste Lena Constante: desi un joc infantil, acesta este ridicat la rangul de dans macabru cu efect de exorcizare. Prin acesta, femeile se defuleaza atat fizic, cat si psihic, hora bonetelor fiind un debuseu al frustrarii prin ludic: “Este o hora infernala doar aparent, avand in vedere decaderea fizica specifica detinutelor politice. fiind vorba, de fapt, despre o evadare ludica.”" Analizind exemplele prezentate mai sus, putem intelege modul in care detinutele intelectuale au perceput violenta exercitata asupra lor si s-au opus acesteia. in mod constant, administratia comunista a urmarit depersonalizarea dotinutelor. Termenul de “depersonalizare” este folosit de Denis de Rougemont in sensul integrarii persoanelor in mase amorfe, usor de manipulat. Dar in Gulagul romanesc, depersonalizarea a insemnat, dimpotriva, expulzarea detinutei din societate, particularizarea paroxistica a acesteia prin scoaterea din mediu si societate. Detinuta este singura in sensul cel mai profund: in fata anchetatorilor, a paznicilor, a celorlati detinuti. in sens metaforic, ea este singura in fata mortii sia viet. lar pentru ea, masa amorfa sunt tortionari, paznicii, adic detinuta aplica propria depersonalizare asupra celor ceo tortureaza. Ulterior, in penitenciar, detinuta ajunge si cunoasca reintegrarea in societate, societatea celorlati captivi, relatia cu acestia devenind una de solidaritate gi chiar de prietenie. Pomind tocmai de la aceasta depersonalizare impusa de regim, detinuta intelectuala din Gulagul romanesc foloseste ca mijloace de rezistenta acea activitate care o particularizeaza: spiritualizarea. Fie ca este vorba de creatia artistica, interogatia religioasa sau naratiunea ca “evadare”, intelectualele romane prefera rezistenfa spirituala (dovada ca foarte rare sunt marturisirile despre greva foamei, tentative de evadare sau alte mijloace de protest). Datorita (in cele mai multe cazuri) inocentei detinutelor, a lipsei de vina politica, intelectualele din Gulagul romanesc accentueaza lupta lor pentru pastrarea normalitatii spirituale. Socul torturilor fizice determina o relatare extensiva despre acestea, dar putem observa ca, de cele mai anulte ori, torturile psilice sunt cele care determina cedarea. lar opozitia la procesul de dezumanizare este, aproape exclusiv, spirituala. Printre motivatile pentru aceste fapte, cea mai importanta tine de structura lor intelectuala gi spirituala: detinuta intelectuala din inchisorile comuniste intra in universul concentrationar cu 0 anumita experien(a de interiorizare a trairilor. $i aplica aceasta experienta vietii din Gulag: ele vor dezvolta metode spirituale de adaptare la mediu. Din acest motiv, lao prima lectura, poate parea ca aceste femei dau dovada de “supunere” § “agitate”. Este, de fapt, vorba doar de o abordare intelectuala a rezistentei. nut prin fapt, ci prin spirit, prin evadarea spirituala din cotidianul terifiant al Gulagulu 10 Ruxandra Cesereanu, Gulagu! in constiinta romaneasoa: memorialistica sf literatura inchi- sorllor gi lagdrelor comuniste — eseu de mentalitate, Editura Polirom, lasi, 2005, ed. a Ika revizuita gf adaugita, p. 239, 442Violenta si rezistenta la femeile din Gulagul romanesc. Cazul Lena Constante Rezumat. Articolul de fata prezinta modul in care violenta fizica si psihica a fost folosita asupra intelectualelor din Gulagul roménese pentru a determina cedarea si dezumanizarea acestora. De asemenea, vom aborda diferitele strategii de “rezistenta” dezvoltate de acestea, punand accentul pe rezistenta spirituala. in acest context, vom dezbate cazul Lenei Constante, arestata si condamnata in procesul regizat fostului lider comunist, Lucretiu Patragcant. Cuvinte cheie: Gulag romanesc, femei, dezumanizare, Lena Constante. ‘Violence and Resistance for Women in the Romanian Gulag. Case Study: Lena Constante. Abstract. This article presents the variety of violent physical and psychological means that the Communist regime used against intellectual women in the Romanian Gulag to start the process of “depersonalization”. We will also consider the “resistance” strategies of these intellectuals, with an emphasis on spiritual “survival”. In this context, we will examine the case of Lena Constante, arrested and condemned in the show-trial against ex-Communist leader Lucretiu Patrascanu. Keywords: Romanian Gulag, women, depersonalization, Lena Constante.