BUBICO

Noua ceasuri i noua minute Peste ase minute pleaca trenul. Un minut nca i se-nchide casa.
Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt n vagon Trec de colo pana colo prin
coridor, sa vaz n care compartiment a gasi un loc mai comod Aci. O dama singura, i-
fumeaza, atat mai bine! Intru i salut, cand auz o maraitura i vaz aparand dintr-un panera de
langa cocoana capul unui cael laos, plin de funde de panglici roii i albastre, care-ncepe sa ma
latre ca pe un facator de rele intrat noaptea n iatacul stapanii-si.
Bubico! zice cocoana ezi mumos, mama!
Norocul meu, gandesc eu, sa traiesc bine! Lua-te-ar dracul de javra!
Bubico se linitete puin; nu mai latra; i retrage capul n panera, unde i-l acopere iar cocoana
cu un tartana de lana roie; dar tot maraie nfundat Eu, foarte plictisit, ma lungesc pe
canapeaua din faa cocoanii i-nchiz ochii. Trenul a pornit Prin coridor umbla pasajeri i
vorbesc. Bubico maraie aragos.

Biletele, domnilor! zice conductorul, intrand cu zgomot n compartimentul nostru.

Acum Bubico scoate capul foarte sus i, vrand sa sara afara de la locul lui, ncepe sa latre i mai
grozav ca adineaori. Eu ntind biletul meu conductorului, care mi-l perforeaza. Conductorul face
un pas catre cocoana, care-i cauta biletul ei n saculeul de mana, pe cand Bubico latra i
chelalaie desperat, smucindu-se sa iasa din paner.
Bubico! zice cocoana, ezi mumos, mamio!
i-ntinde biletul. Cand mana conductorului s-a atins de mana cocoanei, Bubico parc-a-nnebunit.
Dar conductorul i-a terminat treaba i iese. Cocoana i nvelete favoritul mangaindu-l
mumos; eu ma lungesc la loc nchizand ochii, pe cand Bubico maraie nfundat ca tunetul care
se tot departeaza dupa trecerea unei grozave furtuni. Acum nu se mai aude de loc. Dar auz
haraitul unui chibrit: cocoana i aprinde o igareta nca nu mi-e somn. De ce n-a aprinde i
eu una? A! de degraba sa nu pierz trenul, am uitat sa-mi iau chibrituri. Dar nu face nimic S-o
rog pe mamia lui Bubico Scot o igareta, ma ridic i dau sa m-apropiu de cocoana. Dar n-apuc
sa fac bine o micare, i Bubico scoate capul latrandu-ma mai furios decat pe conductor; latra i
chelalaie i tuete i
Bubico zice cocoana ezi mumos, mamiico!
Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului! zic n gandul meu. N-am vazut de cand sunt o javra mai
antipatica i mai scarboasa Daca a putea, i-a rupe gatul.
n zbieretele desperate ale lui Bubico, mamiica mi da s-aprind. i mulumesc i m-aez n locul
cel mai departat din compartiment, de teama ca n-am sa mai pot rezista pornirii i am sa-i trag la
cap cand i l-o mai scoate din paner.
Frumuel cael avei, zic eu cocoanii, dupa cateva momente de tacere; da rau!
A! nu e rau, zice cocoana; pana se-nvaa cu omul; dar nu tii ce cuminte i fidel este, i
detept! Ei bine! e ca un om, frate! doar ca nu vorbete
Apoi catre paner, cu multa dragoste:
Unde-i Bubico? Nu e Bubico!

1
Din paner se aude un miorlait sentimental.
Sa-i dea mama baieelului zaharel? Bubico! Bubi!!

Baieelul scoate capul cu panglicue Mamia-l degajeaza din oalele n cari dospete-nfaurat
i-l scoate afara. Bubico se uita la mine i maraie-n surdina. Eu, apucat de groaza la ideea ca
nenorocitul ar ncerca sa ma provoace, zic cocoanei:
Madam! pentru Dumnezeu, inei-l sa nu se dea la mine! eu sunt nevricos, i nu tiu ce-a fi n
stare de frica
Dar cocoana, luand n brae pe favorit i mangaindu-l cu toata duioia:
Vai de mine! cum crezi d-ta? Noi suntem baiei cumini i binecrescui Noi nu suntem
mojici ca Bismarck
Ha? zic eu.
Bismarck al ofierului Papadopolinii.
Dandu-mi aceasta explicaie, cocoana scoate din saculeul de mana o bucaica de zahar:
Cui i place zaharelul?
Bubico (facand pe banca sluj frumos, cu toata cletinatura vagonului): Ham!
Sa-i dea mamiica baiatului zaharel?
Bubico: Ham! Ham!
i apuca bucaica de zahar i-ncepe s-o ronaie Cocoana scoate din alt sacule o sticla cu lapte,
din care toarna ntr-un pahar; apoi:
Cui i place laptic?
Bubico (lingandu-se pe bot): Ham!
Sa-i dea mamiica laptic baiatului?
Bubico (impacient): Ham! Ham!
Ah! suspin eu n adanc; lua-te-ar hengherul, Bubico!
Dar cocoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe sa lapaie, i lapaie, i lapaie,
pana cand un pasajer se arata la ua compartimentului nostru uitandu-se-nauntru. Bubico se
oprete din lapait i se pornete sa latre ca o fiara, cu ochii holbai i mucand n sec i clananind
din dini, i tuind i
Vedea-te-a la Babe, jigaraie ndracita! gandesc eu, i prin mintea mea ncepe sa treaca fel de
fel de idei, care de care mai cruda i mai infama.

Pasagerul s-a retras de la geam. Bubico s-a potolit. Cocoana toarna iar lapte-n pahar i bea i
dumneei. Eu simt cum ma navalesc, din ce n ce mai irezistibile, ideile negre.
A propos zic eu madam, vorbeai adineaori de Bismarck al
Al ofierului Papadopolinii
Ei! Ce e Bismarck?
Un dulau de curte Era sa mi-l omoare pe Bubico Papadopolina are o caelua, Zambilica,
foarte frumuica! ade alaturi de mine; suntem prietene; i dumnealui (arata pe Bubico), curte
teribila! (Catre Bubico:) Craiule! (Catre mine:) Mizerabila de servitoare, o dobitoaca! i-am
spus, cand l-a dus afara de dimineaa ca nu tii ce curat e! zic: Baga de seama sa nu scape,

2
sa se duca iar la Papadopolina, ca-l rupe Bismarck dulaul ofierului, care ade cu chirie la ea.
(Tuete cu mult neles.) Eu nu tiu ce faceam pan casa, cand auz afara chelalaituri i ipete
Strig: Bubico! Bubico! unde e baiatul?! Alerg Mi-l aducea dobitoaca pe brae; d-abia-l
scosesera ea i Papadopolina i soldatul ofierului din gura dulaului. Ce sa-l vezi? tavalit,
leinat i moale ca o carpa. Zic: Vai de mine! moare baiatul! Stropete-l cu apa! da-i cu
odicolon la nas! Ce-am patimit, numai eu tiu Doua saptamani a zacut Am adus i doftor.
Da-n sfarit, slava Domnului! a scapat (Catra Bubico:) Mai merge la Zambilica baiatul?
Bubico: Ham!
Sa te manance Bismarck craiule!
Ham! ham!
i sare de pe banca jos n vagon i apuca spre mine.
Cocoana! strig eu, ridicandu-mi picioarele; eu sunt nevricos, sa nu se dea la mine, ca
Nu, frate! zice cocoana, nu vezi ca vrea sa se-mprietineasca? Aa e el: numaidecat simte pe
cine-l iubete
A! zic eu, avand o inspiraie infernala; a! simte pe cine-l iubete vrea sa ne-mprietenim!
Bravo!

i pe cand caelul se apropie sa ma miroasa, iau un pacheel de bonboane, pe cari le duc n

provincie, la un prietin; l deschid, scot un bonbon i, ntinzandu-l n jos, cu multa blandee:
Cuu, cuu! Bubico baiatul! Bubi!
Bubico, dand din coada, se apropie mai ntai cu oarecare sfiala i ndoina, apoi, ncurajat de
blandeea mea, apuca frumos bombonul i-ncepe sa-l clefaie.
Vezi ca v-ai mprietinit! zice cocoana cu multa satisfacie de aceasta apropiere.
Apoi mi spune genealogia favoritului Bubico este copilul lui Garson i al Gigichii, care era
sora cu Zambilica a Papadopolinii, ceea ce, care va sa zica, nsemneaza ca Zambilica este matua
lui Bubico dupa mama n timp ce cocoana-mi povestete, eu, nfranandu-mi aversiunea i
dezgustul n favoarea unui scop nalt, ntrebuinez cele mai njositoare mijloace spre a intra n
bunele graii ale nepotului Zambilichii. i-n adevar, Bubico se tot apropie de mine, pana se lasa
sa-l iau n brae. Simt ca mi se bate inima de teama ca nu cumva, printr-o micare, ori privire, sa
tradez un plan mare ce l-am croit n adancul contiinei mele. Cocoana nu se poate mira ndestul
de prietenia ce-mi arata Bubico, pe cand eu cultiv cu staruina aceasta prietenie atat de scumpa
mie, prin mangaieri i bonboane.
Ei vezi! cum v-ai mprietenit Ce e, Bubico? ce e, mama? iubeti pe domnul? da?
i Bubico raspunde, gudurandu-se-n braele mele:
Ham!
Aa? ai tradat-o care va sa zica pe mamiica? craiule!
Bubico: Ham! ham!
Trebuie sa fii om bun! Nu trage el la fitecine
Firete, coconia; simte canele; are instinct.

3
Cand zic acestea, iata ca trenul se oprete n Crivina. Pe peron se aud latraturi i cearta de cani.
Bubico da sa se smuceasca din braele mele; eu l iu bine; el ncepe sa latre ndarjit catra
fereastra vagonului. Trenul pornete iar, i Bubico, ntorcand capul catre partea de unde s-aude
departandu-se cearta semenilor lui, latra mereu; eu l mangai, sa-l potolesc; el, cand nu se mai
aude nimic, ridica botul spre tavan i ncepe, n braele mele, sa urle n braele mele!
Ah! Bubico zic eu n sine-mi, mangaindu-l frumos de capu-i! vedea-te-a manui!
Dar Bubico urla mereu.
Doamna zic eu rau facei ca-l inei aa de aproape pe Bubico i acoperit aa n caldura,
poate sa turbeze Chiar aa, aici e prea cald.
i zicand acestea, ma scol cu Bubico-n brae i m-apropiu de fereastra vagonului. Pun pe Bubico
binior jos langa mamia lui, i cobor geamul, aplecandu-ma sa respir. Afara, noapte neagra ca i
ideile mele.
Bine faci! sa mai iasa fumul de igara, zice cocoana.

Intram pe podul Prahovii Ma-ntorc, iau o bonboana, i-o arat lui Bubico, care s-apropie de mine
baaind frumuel din coada.
Pe memoria lui Plutone i a fidelului sau Cerber! zic eu n gand ; jur ca au minit acei cari au
cantat instinctul canilor! E o minciuna! Nu exista!
Bubico mi ia bonboana; l iau n brae i ma dau langa fereastra, ridicandu-l n dreptul
deschizaturii. Aerul racoros, trecandu-i pe la bot, face mare placere lui Bubico. Scoate limba i
respira din adanc.
Sa nu-l scapi pe fereastra! pentru Dumn

Dar n-apuca mamiica sa rosteasca-ntreg sfantul nume al creatorului, i Bubico dispare ca un

porumbel alb n neagra noapte, napoi spre Bucureti, zburand la Zambilica, probabil. Ma-ntorc
cu faa spre cocoana i, prezentandu-i manile goale, strig exasperat:
Doamna!
Un racnet! A-nnebunit cocoana!
Repede, doamna, semnalul de alarma!
O duc la semnal i o-nva cum sa-l traga. Pierduta de durere, executa micarea cu o suprema
energie. Trenul, stop! pe loc. Cletinatura colosala. Emoie generala-ntre pasajeri.

Cine? cine a dat alarma?

Dumneaei, zic eu catre personalul trenului, aratand pe cocoana leinata.

Trenul se pune din nou n micare. La Ploieti, cocoana s-a deteptat din lein; zdrobita de
nenorocire, trebuie sa raspunza la procesul-verbal ce i se dreseaza pentru ntrebuinarea
semnalului. Pe cand, n mijlocul pasajerilor gramadii, cocoana se jelete, eu m-apropiu de
urechea ei i, c-un ranjet diabolic, i optesc raspicat:
Cocoana! eu l-am aruncat, manca-i-ai coada!
Ea leina iar Eu trec ca un demon prin mulime i dispar n noaptea neagra

4
Bubico de Ion Luca Caragiale (rezumat)
n cteva minute,pleac trenul.Autorul acestei povestiri,alearg la casa de bilete,apoi pe peron spre tren,i,n sfrit
ajunge n vagon.Aici gsete un compartiment mai comod n care se afl deja o dam,ce era nsoit de un cel
los,plin de funde,de panglici roii i albastre.Cum a intrat n compartiment,celul,pe nume Bubico,a i nceput s-l
latre ca pe un rufctor.Cocoana,ncerca cu mult blndee s-i potoleasc potaia.Dar,nu trecu mult vreme si
apru conductorul.Bubico,parc scos din mini ncepu sa latre la acesta,mai ales atunci cind cocoana i ntinse biletul
ei.Din nou,aceasta,ncearca cu multa dragoste in glas sa-l potoleasca pe Bubico,mngindu-l ,,mumos,,.Cocoana i
aprinde o igar....vreau s-mi aprind i eu,mi dau seama c nu am chibrituri i ncerc s m apropii de cocoan
pentru un foc,ns iar sunt ltrat de jigodie.ntr-un final ncerc s m apropii de cel,fcndu-i complimente,dndu-i
bomboane.Dar,n mintea mea plnuiam cu totul altceva.Cocoana mgulit de apropierea dintre mine si Bubico,a
nceput s-mi povesteasc ce a pit celul cu Bismarck,cinele ofierului Papadopolinii.Ba chiar mi-a povestit i
genealogia favoritului.ntre timp l servea pe ,,biatul mamiii,, cu zhrel i lapte,servete i ea,lapte din acelai
pahar.Eu ajung la captul rbdrii,l iau pe Bubico n brae i deschid geamul n ideea de a mai aerisi
compartimentul,apoi Bubico dispare ca un porumbel alb n noaptea neagr.L-am aruncat pe geam,cocoana nebunit
de disperare trage semnalul de alarm i lein.Ajuni la destinaie,cocoana zdrobit de nenorocire se deteapt din
lein,iar eu i spun adevrul i dispar n noapte.Ea lein din nou...

Ca sa nu mai ramaie repetent i anul acesta, mam mare, mamiica i tanti Mia au promis
tanarului Goe sa-l duca-n Bucureti de 10 mai.
Puin ne importa daca aceste trei dame se hotarasc a parasi locul lor spre a veni n Capitala numai
de hatarul fiului i nepoelului lor. Destul ca foarte de dimineaa, dumnealor, frumos gatite,
mpreuna cu tanarul Goe, ateapta cu multa nerabdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat
care trebuie sa le duca la Bucureti. Adevarul e ca, daca se hotarate cineva sa asiste la o
sarbatoare naionala aa de importanta, trebuie s-o ia de dimineaa. Trenul n care se vor sui
ajunge n Gara de Nord la opt fara zece a.m. D. Goe este foarte impacient i, cu un ton de
comanda, zice ncruntat:

Mam mare! de ce nu mai vine? Eu vreau sa vie!

Vine, vine acuma, puiorul mamii! raspunde cucoana.

i saruta pe nepoel, apoi i potrivete palaria.

Tanarul Goe poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie, cu inscripia pe pamblica: le
Formidable, i sub pamblica biletul de calatorie nfipt de tanti Mia, ca aa in barbaii biletul.
Vezi ce bine-i ade lui zice mam mare cu costumul de marinel?
Mamio, nu i-am spus ca nu se zice marinel?
Da cum?
Marinal
Ei! zicei voi cum tii; eu zic cum am apucat. Aa se zicea pe vremea mea, cand a ieit ntai
moda asta la copii marinel.

5
 Vezi, ca suntei proaste amandoua? ntrerupe tanarul Goe. Nu se zice nici marinal, nici
marinel
Da cum, procopsitule? ntreaba tanti Mia cu un zambet simpatic.
Mariner
Apoi de! n-a nvaat toata lumea carte ca d-ta! zice mam mare, i iar saruta pe nepoel i iar i
potrivete palaria de mariner.

Dar nu e vreme de discuii filologice: sosete trenul i nu sta mult.

Trenul este plin Dar cu multa bunavoina din partea unor tineri politicoi, cari merg pana la o
staie apropiata, se fac locuri pentru dame. Trenul a plecat Mam mare i face cruce, apoi
aprinde o igara Goe nu vrea sa intre n cupeu; vrea sa ada n coridorul vagonului cu barbaii.

Nu! nu e voie sa scoi capul pe fereastra, mititelule! zice unul dintre tineri lui d. Goe, i-l
trage puin napoi.
Ce treaba ai tu, uratule? zice mititelul smucindu-se.

i dupa ce se stramba la uratul, se spanzura iar cu amandoua manile de vergeaua de alama i

scoate iar capul. Dar n-apuca sa raspunza ceva uratul, i mititelul i retrage ngrozit capul gol
nauntru i-ncepe sa zbiere.

Mamioo! mam maree! tantii!

Ce e? Ce e? sar cocoanele.
Sa opreasca! zbiara i mai tare Goe, batand din picioare. Mi-a zburat palaria! sa opreascaaa!!!
Tot ntr-un timp, iacata conductorul intra sa vaza cine s-a suit de la staia din urma.
Biletele, domnilor!

Cocoanele arata biletele dumnealor, explicand d-lui conductor de ce nu poate i Goe sa faca
acelai lucru: fiindca biletul era n pamblica palariei, i, daca a zburat palaria, firete c-a zburat
cu pamblica i cu bilet cu tot. Dar avea bilet
Parol! chiar eu l-am cumparat! zice tanti Mia.

Conductorul nsa nu nelege, pretinde bilet; daca nu, la staia apropiata, trebuie sa-l dea jos pe d.
Goe. Aa scrie regulamentul: daca un pasager n-are bilet i nu declara ca n-are bilet, i se ia o
amenda de 7 lei i 50 de bani, i-l da jos din tren la orice staie.

Dar noi n-am declaratara? striga mamia.

Ce e vinovat baiatul daca i-a zburat palaria? zice mam mare.
De ce-a scos capul pe fereastra? eu i-am spus sa nu scoata capul pe fereastra! zice cu pica
uratul.
Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta? zice tanti Mia uratului
Uite ce e, cucoana zice conductorul trebuie sa platii un bilet

6
 Sa mai platim? n-am platitara o data?
i pe dasupra un leu i 25 de bani.
i pe dasupra?
Vezi, daca nu te-astamperi? zice mamia, i-l zguduie pe Goe de mana.
Ce faci, soro? eti nebuna? nu tii ce simitor e? zice mam mare.

i, apucandu-l de mana cealalta, l smucete de la mamia lui, tocmai cand trenul, clananind din
roate, trece la un macaz. Din smucitura lu mam mare ntr-un sens, combinata cu clatinatura
vagonului n alt sens, rezulta ca Goe i pierde un moment centrul de gravitate i se reazima n
nas de clana uii de la cupeu. Goe ncepe sa urle n sfarit, n-au ce sa faca. Trebuie sa se
hotarasca a plati biletul, pe care are sa-l taie conductorul din carnetul lui. Pacat nsa de palarie!
Ce-o sa faca d. Goe la Bucureti cu capul gol? i toate pravaliile nchise! s-ar ntreba oricine,
care nu tie cata grije are mam mare i cata prevedere. Cum era sa plece baiatul numai cu palaria
de paie? Daca se ntampla sa ploua, ori racoare? i mam mare scoate din saculeul ei un beret tot
din uniforma canonierii le Formidable.

Te mai doare nasul, puiorule? ntreaba mam mare.

Nu raspunde Goe.
Sa moara mam mare?
Sa moara!
Ad, sa-l pupe mam mare, ca trece!
i-l pupa n varful nasului; apoi, aezandu-i frumos beretul:
Parca-i ade mai bine cu beretul! zice mam mare scuipandu-l sa nu-l deoache, apoi l saruta
dulce.
Cu ce nu-i ade lui bine? adaoga tanti Mia, i-l scuipa i dumneaei i-l saruta.
Lasa-l ncolo! ca prea e nu tiu cum! Auzi d-ta! palarie noua i biletul! zice mamia,
prefacandu-se foarte suparata.
Sa fie el sanatos, sa poarte mai buna! zice mam mare.
Dar mamia adaoga:
Da pe mamiica n-o pupi?
Pe tine nu vreau! zice Goe cu humor.
Aa? zice mamia. Lasa! i-i acopere ochii cu mainile i se face ca plange.
Las ca tiu eu ca te prefaci! zice Goe.
i-ai gasit pe cine sa-neli! zice mam mare.
Mamia ncepe sa raza; scoate din sacule ceva i zice:
Cine ma pupa uite! ciucalata!
Mamia pupa pe Goe, Goe pe mamia i, luand bucata de ciucalata, iese iar n coridor.
Puiorule, nu mai scoate capul pe fereastra! E lucru mare, cat e de detept! zice mam mare.
E ceva de speriat, parol! adaoga tanti Mia.
Pe cand Goe i mananca afara ciucalata, cocoanele se dau n vorba de una, de alta Trenul
alearga acuma de spre Crivina catre Peri.

7
 Ia mai vezi ce face baiatul afara, mamio! zice mamia catre mam mare.
Mam mare se ridica batranete i se duce n coridor:
Goe! puiorule! Goe! Goe!
Goe nicaieri.
Vai de mine! ipa cucoana, nu-i baiatul! Unde e baiatul! s-a prapadit baiatul!
i toate cucoanele sar
A cazut din tren baiatul! ao, mor!
Dar deodata, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri n ua compartimentului unde nu intra
decat o persoana.
Goe! maica! acolo eti?
Da!
Aide! zice mam mare, iei odata! ne-ai speriat.
Nu pot! zbiara Goe dinauntru.
De ce? te doare la inima?
Nu! nu pot
E ncuiat! zice mam mare, vrand sa deschida pe dinafara.
Nu pot deschide! zbiara Goe desperat.
Vai de mine! i vine rau baiatului nauntru! n sfarit, iacata conductorul cu biletul: primete
paralele i libereaza pe captiv, pe care toate trei cocoanele l saruta dulce, ca i cum l-ar revedea
dupa o ndelungata absena. i mam mare se hotarate sa stea n coridor, pe un geamantan strain,
sa pazeasca pe Goe, sa nu se mai ntample ceva puiorului. Puiorul vede o linie de metal n
colul coridorului, care are la capatul de sus o maina cu maner. Se suie-n picioare pe geamantan,
pune mana pe manerul mainii i ncepe sa-l traga.
ezi binior, puiorule! sa nu strici ceva! zice mam mare.
Trenul i urmeaza drumul de la Peri catra Buftea cu mare viteza. Dar pe la mijlocul
kilometrului 24, deodata s-aude un uier, apoi semnalul de alarma, trei fluiere scurte, i trenul se
oprete pe loc, producand o zguduitura puternica.
-Ce e? ce e? Toi pasagerii sar nspaimantai la ferestre, la ui, pe scari
Goe! puiorule! Goe! striga tanti Mia i se repede afara din compartiment.
Goe este n coridor De ce s-a oprit trenul?

Cineva, nu se tie din ce vagon, a tras semnalul de alarma. Din ce vagon? Asta e uor de
constatat; manivela semnalului nu se poate trage decat rupandu-se aa nnodata i cu nodul
plumbuit. Personalul trenului umbla forfota, examinand roatele tamponate cu toata presiunea, aa
de tamponate ca-i trebuie vreo zece minute mecanicului sa-i ncarce iar pompa de aer
comprimat i sa poata urni trenul din loc. n toata vremea asta, conductorii i eful trenului
alearga din vagon n vagon i cerceteaza aparatele semnalelor de alarma.

Cine poate ghici n ce vagon era rupta aa plumbuita i rasturnata manivela? Ciudat! tocmai n
vagonul de unde zburase mai adineauri palaria marinerului! Cine? cine a tras manivela? Mam
mare doarme n fundul cupeului cu puiorul n brae. Nu se poate ti cine a tras manivela.

8
Trenul se pornete n sfarit, i ajunge n Bucureti cu o ntarziere de cateva minute. Toata lumea
coboara. Mam mare aaza frumuel beretul lui Goe, l scuipa pe puior sa nu-l deoache, l
ntreaba daca-l mai doare nasul i-l saruta dulce.

Apoi cocoanele se suie cu puiorul n trasura i pornesc n ora:

La bulivar, birjar! la bulivar!

REZUMAT

aceast schi autorul ne prezint comportamentul unui copil rsfat. Acesta este dus de mama,
mtua i bunica lui la Bucureti.

n tren, Goe face o mulime de prostii. Mai nti scoate capul pe fereastr i i zboar plria cu
tot cu bilet. Apoi cade n nas iar dup aceea se blocheaz n toalet.

Goe trage i semnalul de alarm i trenul se oprete brusc. Ca s nu fie pedepsit, mammare se
preface c doarme cu biatul n brae.

Goe ajunge la Bucureti fr s fie pedepsit pentru poznele lui i este n continuare rsfat de
cele trei cucoane.