i vow RE FAMILIA GHICA A incerea si cuprinzi, intr‘o viziune sintetied istoria unei familii ce a jucat un rol de seam& in destinele tari hoasire constituie un act temerar gi destul de dificil de realizat, Intr’adevar din stirpea Ghiculestilor, agezali pe pamant romanesc inc din secolul al XViF-lea, a izvarit o serie striluciti de reprezentanti ai elitei, ibrafisand o larga paleti socialai de la domnitori, dregatori, ministri, Politicieni, diplomafi, militari si figuri clericale pani la oameni de stiinta 51 de culturi, iubitori ai artelor si frumosulu. Obiirsia Ghiculestilor ~ Ia origine albanezi — poate fi stabilitai ou oarecare aproximatie a fi di Macedonia la sud de Skopje in orgelul numit in Evul Mediu Veles, poi, in cinstea familiei de mari viziri otomani, schimbat in K6prila {intemeictor, la réndul sau, al marei familii de viziri otomani purtand acelasi nume, care lar fi ajutat fn ascensiunea sa socialii. Cert este ci arbiinagul Gheorghe, niiscut pe la 1598, ocupaindu-se cu negutitoria, ‘indrumat de capuchehaiclele moldovene de la Poartd s'a instalat in Moldova inainte de octombrie 1624, intrand chiar in randul dregatorilor. Datorit’ protectiet acordata mai tirziu de Vasile Lupu si a imbogatirii sale prin negot, el ured treptele sociale, flind trimis si capuchehaie Ta Poart. Se insurase cu Smada, flica stolniculu Stamate Lana din Brosteni, avand doi copii a caror descendent — prin barbati—s’a stins fa prima generatie fird a fi purtat vreodata ca nume de familie pe acela de Ghica, Perpetuarea familiei s’a datorat insa lui Grigorasco, fiul cel mai varstnic al lui Gheorghe, nascut dintr’o legiturii a acestuia cu. 0 catolici din Pera, $i care {a urmat de mic pe tatal sau in Moldova. El este, ins&i acel care a idicat familia Ghiculestilor in randurile marii boierimi autohtone prin cs8toria sa cu Maria Sturza, fiica Vistierului Mateias si nepoati de vara primar a domulut Gheorghe Stefan. Tatil sau, Gheorghe Ghica, a fost domn de tranzitie perindandu-se tn scaunele de domnie ale Moldovei si Tacii Romanesti, intre 1658-1659 gi 1659-1660, in toiul luptelor de stivilire a ridiearii antiotomane a celor tei {ari romane in coalifia inifiatt de principele Gheorghe Rakéczi al [I-lea. — scurt istoric — Ge Paul Cernovodeanu ea a fost mazilit neputand face fat sarcinilor financiare impuse de Poarti jar domnia a fost acordata fiului stu Grigore |, datorita interventici la Poartd a influentului postelnic Constantin Cantacuzino. Nici domnia acestuia nu este scutita de framéntiti cauzate de conflictele Portii cu imperialii si mai ales de certurile dintre partidele boieresti. Destul de necumpétat, Grigore I a trimis la moarte pe postelnicul Cantacuzino atragandu-gi ura acestor boieri. Profitand de inféngerea otomanilor la Leva (1664), Grigore se refugiaz’ in Polonia si apoi la Viena asteptind ajutoare si incurajare de la imperiali. Sperantele nu sunt implinite, aga ¢& el ¢ intoarece la Constantinopol recéstigénd seaunul de domnie in 1672, In scurta sa a doua domnie, animozitatea fayd de Cantacuzini se manifest violent si dup’ infrangerea turcilor de citre poloni la Hotin in 1673, Grigore se refugiaza la Constantinopol unde ostilitatea adversarilor sai il fac din s&-si piarda tronul, inceténd dupa aceea curand din viati la 1674. Copiii sai, printre care si Matei, continuatorul neamului, si-au dus existenta numai la Constantinopol fn mediul greco-levantin al cartierului Fanar. C&sitoria Tui cu Matei eu Ruxandra Mavrocordat, fiica atotputernicului dragoman al Por Alexandru Exaporitul, introduce pe Matei in lumea fanoriotd si netezeste drumul ascensiunii politice pentru urmasii s&i, Fiul sau Grigore, inifiat tn ‘meandrele politicii orientale prin slujba sa de dragoman obfine tronul Moldovei la 26 septembrie 1726, reinnodénd astfel girul dom in aceasti familie. fn prima sa domnie din Moldova Grigore al I-lea Ghica face dovada aptitudinilor sale diplomatice aplanand un conflict supltritor cu ttarii bugeaclii, care amenintau fara cu pustiirea in absenta indeplinirii revendictrilor lor financiare oneroase. {n 1733 are loc schimbarea domniilor, Grigore al lea trecdnd in Tara Romaneascé in Jocul varului sau Constantin Mavrocordat iar acesta din urma in Moldova, Aceasta pendulare continua si in 1735 cand are loc revenirea la situatia inifiala, Calititile remarcabile de diplomat ale lui Grigore al II-lea au fost relevate mai ales in timpul razboiului austro-ruso-ture din 1735-1739 cand domnul Moldovei, la solicitarea Port, a jucat rolul de intermediar si mediator intre turci gi asi, intrand in legaturi de corespon- denfa si schimb de emisari cu feldmaresalul rus Christoph Burhard yon Miinnich, cu secretaral rezidentului englez la Skt. Petersburg, John Bell, cu ambasadorul francez la Poarti, machizul de Villeneuve si alti mari dregatori otomani. Ulterior dommul va initia relatii si cu Prusia regelui Friedrich al Il-lea cel Mare. Tot in aceastt perioad’i Grigore al Il-lea a reficut Curtea domneasca de la Frumoasa din Iasi, distrust in trecutul rizboi de trupele ruse. Anul 1741 aduce cu sine 9 intrerupere in atat de benefica sa domnie in Moldova, datorita uciderii fratelui sau, marele dragoman, Alexandru la Poarta, in urma unei pari mincinoase; el revine la tron pentru un scurt interval de un an intre 1747-1748, Apoi se stramut pentru ultima oarii in scaunul de dominie al Tari Romfinesti pani la moartea sa survenit’ la 23 august 1752. In aceast’ perioada el a terminat ctitoria sa de la Sf. Pantelimon, de léngi Bucuresti, unde a'durat si un spital, si un altul, SE. ‘Visarion, pentru ciumati. Domnul a fost inmormantat aici la Sf, Pantelimon, sub 0 lespede de toatii frumusetea avand spat deasupra stema unit a celor dowi principate, Morméntul a fost distrus, in iulie 1985 odati. cu dirimarea lacagului gi a spitalului de citre comunisti si ridiearea in loc a unui edificiu cu seopuri turistice, “Hotel Lebida”. Din cisttoria lui Grigore al II-lea Ghica cu Zoé, fiica iatro-filosofului grec Mano din Constantinopol, au Tezultat mai multi copii printre care gi urmasii in scaun Scarlat si Matei, Domniile acestora care s'au perindat pe rind in scaunele de la Bucuresti gi lagi in perioda 1752-1766, cu ntreruperi, s’au caracterizat prin instabilitate si conflicte cu boierii si 0 fiscalitate ridicat. Dup’ moartea lui Sarlat Ghica (2 decembrie 1766), inmormantat in ctitoria de la biserica Si. Spiridon din Bucuresti, a fost ales, domn, cu invoirea Porti,.fiul sau, Alexandru Scarlat ce a ocupat tronul doar doi ani, pang fn 1768 cand a fost mazilit in ajunul noului rizboi ruso-ture, find acuzat de simpatie pentra faristi. Suecesor i-a fost unchiul2 siu de vir primar Grigore al IIl-lea Ghica, fiu al dragomanului ucis, ‘Alexandru si al Ecaterinei Evpraghioti, stramutat din Moldova unde mai domnise intre. 1764-1767. Domnia acestuia in Tara Romanesca a fost scurtti deoarece in urma izbuenirij Fazboiului ruso-ture din 1768-1774, el a fost capturat de rugi la Bucuresti si transportat la Skt, Petersburg unde @ fost tratat cu deferenta intr’un fel de exil “aurit” pana la incheierea pacii de la Kuciuk Kainargi (1774). Rusia a insistat atunei pe Tang Poarté si-1 numeascé domn al Moldovei. El a luat domnia in conditii ingrate, deoarece prin manevre frauduloase si putin oneste Imperiul habsburgic a izbutit st Tupa Bucovina din trupul Moldovei la 7 mai 1775, cedata fra nici un drept de Poarta. Protestele vehemente ale domnului n’au fost luate in seam gi atunei Grigore al I{l-lea s‘a apropiat si mai malt de rusi in speranta e& va primi sprijin si ocrotire de la Skt. Petersburg. Calculele sale s’au dovedit insd eranate deoarece tr&dat de Poarti si parisit de cei in care a avut ‘ineredere gi-a gasit tragicul sfarsit fiind ucis de turci fara scrupule in Beildcul din Iasi la 12 octombrie 1777. Odaté cu moartea lui Grigore al Ul-lea Alexandru Ghica, fami cAzutd in dizgratia Portii a fost ‘indepartata de Ia tronul Principatelor pentru tot restul domniilor fanariote, yreme de 45 de ani. In tot acest interval membrit ei s’au aldturat cauzei nationale roménesti si au militat pentru renasterea nationalé. Stirpea Iui Grigore al Tl-lea s’a stins insi la a treia generatie iar numcle de Ghica a fost adoptat in Moldova de seoboritorit Ecaterinei, fiica dragomanului ucis Alexandru Ghica gi ai hatmanului Dimitrie Gheorghiade Sulgearoglu. Din cei doi fii ai acestui cuplu, Constantin si Gheorghe, descind mai multe ramuri ale familiei Ghica-Sulgearoglu. Astfel din Constantin (1745-1818) mare logoftt, ‘nsurat cu Maria Cantacuzino Deleanu, scoboara vistiemicul Dimitrie, fondatorul ramurii Ghica-Coménesti, iar din Gheorghe, ramura Ghica-Deleni, Din fratele logoPatului Constantin amintit mai sus, un alt Gheorghe (1739-1801) tot logofit, descind alti intemeietori de ramuri ale familiei; din fiul sau Grigore mare postelnic scoboara Ghica Budesti, din alt fiu, Alexandru (F 1830), brigadier fn armata rust, tamura Ghica-Brigadier si in sfarsit din ultimul fiu, spatarul Dimitrie, ramurile Ghica Trifesti si Ghica-Kefal Revenind acum la Ghiculestii din Tara Romaneascd este bine $4 teamintim cd fratele domnului Grigore al Ifl-lea, marele ban Dimitrie (1718-1803), boier vestit la vremea sa, a fost tatal lui Grigore al TV-lea, primul domn paméntean (1822-1828) niiscut din cAsatoria cu Maria ‘Vacérescu gi Alexandru pritiul domn al regimului regulamentar (1834. 1842) si caimacan (1856-1858) inainte de Unirea Principatelor, nascut din cisitoria cu Elena Razu, Ca prim domn pimantean, dupa inlaturarea regimului fanariot, Grigore al 1V-lea Dimittie Ghica s*a dovedit accesibil ideiilor de modernizare, intelegand sa puna bazele unui proces mai aecelerat de devenire a societ8tli romanesti, Prin tot ceea ce a infiptuit acest domn ‘@ corespuns imperativelor epocii fn care a ait. A fost ctitorul in 1822 al palatului de la Ghica-Tei, intr’o arhitectura neo-clasica italian’ de influenfa rusa, pe temeliile unei vechi case boieresti iar in apropiere a durat in 1833 biserica paraclis a familie’, Doamna-Ghica Tei, cu hramul Inalgarii Domnului, tot in stil neoclasic italian. Dupa alt rizboi ruso-ture din 1828-1829, urmat de cinci ani de ‘ocupatie a armatei tariste si de introducere a noului sistem politico-adminstrativ al Regulaientului Organic, puterea suzerand a Portii si protectoare a Imperiului rus au ales ca domnitor pe Alexandru Dimitrie Ghica, conduestorul militiei orasenesti, fratele vitreg al fostului domn Grigore al IV-lea. Domnia de opt ani a acestuia a fost frimantata prin conflicte politice cu boierimes liberal pe plan intern si minatt de © continua deteriorate a relatiilor cu cabinetul de la Sk¢, Petersburg, care se amesteca in mod grosolan si permanent in treburile interne ale principatului muntean. Alexandra D. Ghica s’a dovedit un principe aplecat la multe din cerintele epocil, cu vadite tendinte spre modemizarea administrativa si ediliter-urbanistict, atat de necesard prop2sirii nationale, dar neintelegerea fata de cerinfele de democratie ale boierimii patriote Tiberale si agravarea diferendelor cu Curtea farista due la depunerea sa de ciitre Poarti la 14/26 octombrie 1842, la injoctiunile Rusiei Dar indepararea sa de la tron nu a pus capait activitifii sale politice, El a revenit in fruntea principatului muntean, in toiu! aprigilor fupte politice pentru Unire ce framantau societatea romineasca in calitate de caimacan intre julie 1856-octambrie 1858. fa timpul cdimictnied sale au avut loc alegerile Divanurilor ad-hoc in cele doua Principate, care dupa anularea celor masluite in Moldova falsificate de caimacanul retrograd Nicolae Vogoridi gi repetate dand cagtig de cauz’ unionistilor, exprimé dorinta majoritatii tocuitoritor de unire a Moldovei gi a ‘Tarii Romnesti intr’un singur stat autonom si neutru, pus sub garantia colectivi a celor sapte mari puteri europene §i cu prineipe domnitor ales din casele suverane europene. Desi un om onest si personal dezinteresat, eaimacarul Alexandru D. Ghica a rimas prizonierul politic al vechiului regim si nu s’a putut ridica la inalyimea ingelegerii noilor idealuri cerute de imperativele societiii contemporane luk. De aceea fara a fi un inamic declarat al unionistilor, nici nu i-a ‘Sustinut, avand el insusi veleitati de domnie, Dupa ce a fost inlocuit din demnitatea sa de caimacan, fostul domin s'a retras in mod diseret din viata polities, pisindu-si sfarsitul in Italia ta Livorno in 1862. Corpul stv ind adus in tard, i s'au fcut inst foneralii nationale, fiind inmorméntat in ctitoria familiei de la mandstirea Pantelimon, intr’ un frumos mausoleu distrus de comunisti odat&i dardmarea locasului in iulie 1985 si mutarea ‘osemintelor domnitorului la biserica Ghica Tei. in acceasi perioada s’a perindat pe tronul Moldovei ultimul Ghiculese si al zecelea din familie, anume Grigore al TVtea Alexandra, flul marelui logoftt Alecu Ghice si al Elenei Sturza. ‘Numi domain, 1849 fn urma ‘nbusiri revoluyiel de fa 1848 in tirile tomdne gia conventiei de la Balta-Liman din 1849, intrat pe figasul unor innoiri, Grigore al [V-lea ‘Alexandr nm dispunea totusi de fermitatea unor principii democrat- Iberale, ci de disponibilitati: intelectuale pentru propigirea interna si pentru emanciparea politicA extema de sub povara protectoratului rusesc. exclusiv. Adept al absolutistnului Iuminat, el nutree infelegere si sprijin pentru liberalii modetati, voind din tot cugetul su unirea Prineipatelor pe care a sustinut-o pana in ultima clipa a vietii, La sfitsitul mandatului in 1856, s’a retras in Franta, Fite extrem de sensibila, onest si dezinteresat, domnitorul atat de bine intentionat, pentru misurile sale referitoare la desfiintarea cenzurii si abolirea robiei, pentru atitudinea sa favorabila Unirii Principatclor s'a vazut in exil supus unor ealomnit infame si unor denigrari din partea adversarilor sai politici ‘Neputind suferi oprobiull public, Grigore al IW-lea Ghica sia pus capat zilelor la 24 august 1857 Impuscandu- se cu o arma de vanatoare. Cu toate deficentele ei, Principatele rorane nu mai cunoscuser o domnie mai luminata gi mai inchinata spre ‘opisire nafional decdt aceea a luiGrigore al [V-tea Alexandru Ghica, Aga cum am mai spus, familia Ghica a dat Roméniei in afari de zece domnitori si o sumedenie de personalitati din viaga politica, diplomatica stiintifica si cultural’ a f&cii. Sub regimul fanariot s’au evidentiat unele figuei inzestrate ca dragomanul Alexandru Ghica, ucis de turci la 1741 sau marele ban Dumitrache Gica (1718-1803) parintele domnilor Grigore al IV-lea si Alexandru ai Tarii Romanesti ori marele vornic Mihalache Ghica (1794-1850) presedintele Sfatului domnesc, cunoscut arheolog.amator si colectionar, fondator al Muzeului National de antichitagi, Din casatoria sa cu Ecaterina Faka s’a nascut Elena (1828-1888), sotia kneazului rus Alexander Koltov-Massalski, apreciatis seriitoare sub pseudonimul de Dora @'Istria, cereetétoare a trecutului familiei sale, stabilite in Elvetia $i Italia, si neintrecuta calatoare, ficdnd © memorabilé ascensiune'a varfului_ Monch din Alpii elvetieni in 1855. in epoca modern’ mai putem menfiona din randul ramurei muntene a familiel pe cunoscutul Ion Ghica (1816-1897), participant la revoluria de 1848, prim ministra fn mai multe randuri sub ALI. Cuza si Carol I, reprezentant diplomatic al Romaniei [a Londra, apreciat seriitor, publicist si economist, ales de cinci ori presedinte al Societalii Academice apoi al Academici Romane, spre a nu mai aminti si de conducerea insulei Samos ca guvernator apoi ca principe, din insarcinarea Portii (1854-1858), Apoi Dimitri Ghica (1816-1897), fiul domnitorului Grigore al IV-lea al Tari Romanesti si al Mariei Hangerli, cunoscut si ca beizadea Mitica, conservator moderat, ministru al uerarilor publice, al afacerilor straine, al intemelor, justitiei si prim ministra (1868-1880), sub Caral I, s'a incadrat in Partidul National Liberal (din 1881) si s'a remarcat in calitatea sa de prim-efor al Eforiei spitalelor civile (1868-1889, 1896-1897), actiondnd si pentru reconstruirea azilului “Elena Doamna”™ gi ridicarea Bailor Eforiei. Alta beizadea, loan Grigore Ghica (1830-1881), fiul lui Grigore al IV-lea al Moldovei si al Elenei Sturza, ofiter superior, colonel apoi general de divizie, adjutant personal al lui ALL Cuza, a fost de mai raulte ori ministru de razboi intre 1860-1866; intvat in diplomatic, a fost numit agent rezident Ja Poarta intre 1872-1877 apoi din 1878 pana la deces, in 1881, trimis extraordinar i ministrw plenipotentiar la Skt, Petersburg. Mai putem aminti ca politician si diplomat din generatia urmatoare pe Dimitrie Ghica (1875-1967), fiul precedentului, membru al delegatiei Romaniei la Conferinga de la Paris (1919), ministru la Paris si Roma (1922-1928), ministru al afacerilor externe (1931-1932), apoi din now la Roma, Bruxelles si Luxemburg (1932-1937) si senator (1939). Fratele sau a fost cunoscutul preot catolic (1923) si protonotar apostolic (1931), Vladimir Ghica (1874-1954), sensibil literat $3 filantrop, mort in inchisorile -comuniste ca martir al credinjei sale. Dintre Ghiculestii munteni mai merit Femareat ca om de stint matematicianul Alexandru Ghica (2902-1964), scoboriter din Grigore al IV-lea, membru al Academiei Romane (1963). in Moldova s’au evidentiat din ramura Ghica-Comnesti Dimitrie, Jurist si calttor, care si-a atras faima de explorator prin expeditia organizata in 1895-1896 cu fiul stu Nicolae (1875-1921) in *eornul oriental” al Afticii, regiune ce cuprinde astazi teritoriul Somaliei si sud-estul Etiopiei, soldandu-se cu rezultate stiintifice importante, Tatal si-a scris impresiile de calatorie in cartea “O expedifie romana tn Africa” (1897), iar fiul im Jucrarea “Cing mois au pays des Somalies” (1897). Nicolae a mai revizitat Africa in 1899 strabatand muntele Marele Atlas, din Maroc, iar intre 1910-1911 a traversat de dowd ori Atlanticul spre a strabate vestul Statelor Unite, Canada si Alasca pentru exploriri si vandloare. Ulterior a intrat in politica, ca membru al partidului conservator al lui Alexandru Marghiloman in cabinetul caruia a fost tru al lucrarifor publice in 1918, Unchiul sau, Eugen Ghica-Coméinesti, a servit ca voluntar in armata nordista {n timpul rézboiutui de secesiune din Statele Unite intre 1861-1863, fiind Fnit pe cAmpul de lupta si inaintat la geadul de cipitan. incercirile sale de a intra in randutile armatei roméne in 1875 n’au fost ineununate de succes, intrand in Parlament ca reprezentant al Judetului Bacau. Prin cisatoria sa cu Joana Ecaterina Kesko a devenit 3B cumnat cu Milan Obrenovici, regele Serbiei. In sfarsit din ramura Ghica-Budesti s’au remarcat Eugen (1843-1919) un admirator al artelor, el insusi pictor, apoi fiul sau, néscut din caséitoria cu Elena Cantacuzino, arhitectul Nicolae Ghica-Budesti (1869-1943), talentat istoric de arta, profesor la Scoala Nationala Superioard de Arte Frumoase gi membru de onoare al Academie Romane (1937), apreciat autor al Iuerarii de referings, in domeniu “Evolugia arhitecturi religiogse din Muntenia $i Oltenia’ (4vol., 1927-1935), Fiul sau, ndscut din clisitoria cu Madeleine Landrieu, Stefan (1904-1959), a fost un talentat geolog, ales membru de onoare al Academiei Romane (1955). Am aruneat, asadar, o privire panoramica — gi inerent de suprafati — asupra istoricului de mai bine de pacru secole a unei familii ce a jucat in mod. evident un rol major in destinele tari noastre, atat in viata ei de stat cat si in cea politic, stiintficd si culturala, perioadi de timp in care s'a inrudit cu cele mai selecte fumilii boieresti autohtone ca Bals, Balaceanu, Cantacuzino, Costache, Bileanu, Cretuleseu, Donici, Gradisteanu, Greceanu, Filipescu, Florescu, Miclescu, Olinescu, Russo, Sturza, Stirbei, Vacarescu i multe altele sau apartinand fanarioilor Caragea, Hangerli, Mavrocordat, Moruzi, Supa nut mai mint si de aliantele cw ile straine din intreaga Europa (contii poloni Rzyszezewo, contii italien Ruspoli: marchizil francezi de PAubespine-Suily; vicontii englezi Bollingbroke, knezii rusi Trubetkoi gi Koltov-Massalski), Prin trecutul ei, familia Ghica condenseaza tntr'un fel si istoria tril si de aceea trebuie privita cu respect $i toatit deferenta,