Curs 10 administrativ

Domeiul public:
Din toate timpurile s-a simtit necesitatea de a se scoate de sub incidenta
regulilor dr privat o categorie de bunuri care fiind destinate folosntei
intregii colectivitati trebuiau sa fie conduse de reguli speciale,derogatorii
de la dr comun.
Asemenea bunuri considerate de mare imp pt satisfacerea intereselor
sociale au format treptat domeniul public.
Notiunea de domeniu isi are originiea in lat dominuim-stapanire
,propretare si dominus-proprietar.
In doctrina s-a sustiunut unanim ca bunurilor din domeniul public li se
aplica un reg jur special exorbitant,derogatoriu de la dr comun.
De-a lungul vremii,doctrina privind domeniul public a incercat sa
raspunda unor probleme precum:
stabilirea naturii juridice a dr exercitat asupra bunurilor
domeniului public si a titularului acestui drept
stabilirea sferei de intindere a domeniului public
caracteristicilor reg inalienailitatii bunurilor apartiand
domeniului public
Dreptul roman -atunci bunurile se aflau in bunuri aflate in patrimoniu
si bnuri aflate in afara patrim,patrimoniul constituind totalitatea dr si a
dat unor persoane susceptibile de a fi evaluate in bani.
Autorii moderni fac,de regula clasificarea bunurilor aflate in afara
patrimoniului-res comunnes,res publice ,res universitatis ,res divini iuris.
Toate aceste bunuri sunt afectate uzului publicului ,fie datorita folosintei
directe,iimediate, fi ca o consecinta a destinatiei lor.
In veciul dr franccez, in perioada monarhiilor absolute,domeniul public
nu putea fi separat din dom privat al monarhului,ambele fiind propr
monarhului.
Ca o contrapondere a puterii regale s-a dez pr inalienabilitatii domeniului
public,consacrat in 1566 pt prima data.Ca urmare a Revolutiei Franceze
din 1789,regele a fost deposedat de domeniul sau ,natiunea franceza fiind
declarata proprietara domeniului public.
1790-Franta-cod domenial prin care s-a trecut propr asupra dom public
de la rege la natiune si s-a trecut in domeniul national toate propr
producatoare de venituri,atlaturi de bunurile afectate uzului tuturor.
Primul autor francez care a reluat delimitarea intre domeniul public si
cel privat subliniind totodata caract relativ al inalienabilitatii bunurilor
domeniului public a fost Victor Proudhoc.
Un domeniu al suvernaitatii, un domeniu public si unul privat-clasif de
mai sus.In ce priveste inalienabilitatea,a sustiunut ca ea nu poate fi
absoluta pt ca atunci cand bunurile dom public nu mai servesc unor fol
generale,ele pot fi transferate si instrainate.
 Teoriile perioadei interbelice:
Spre sf sec 19,inceputul sec 20,doctrina franceza si romaneasca au fost
preocupate de stabilirea criteriilor de delimitare a bunurilor apartinand
domeniului public si ,implicit a dr pe care statul prin aut sale il
exercita asupra acestora.
4 teorii:
1. a delimitarii criteriul afectarii acestor bunuri uzului
public, consideranduse ca din domeniul public fac parte
bunurile afectate folosintei tuturor si asupra carora
administratia nu are un drept de proprietate.-Teoria
folosintei generale si a inexistentei unui drept de
proprietate;
2. Teoria dr de proprietate-s-a sustiunut ca administratia
dispune de un dr de propr asupra bunurlor domeniului
public,acesta fiind alcat din bunuri afectate uzului
tuturor,bunuri inalienabile si imprescriptibile ,spre
deosebire de bunurile din domeniul privat al administratiei
care nu sunt afectate fol tturor,fiind alienabile si
prescriptibile.
3. Teoria interesului general-bunurile destinate satisfacerii
unui interes general sunt bunurile ce apartin domeniului
public
4. Teoria servicului public-bunurile destinate realizarii unui
serviciu public sunt bunuri ce apartin domeniului public.

Delimitarea domeniului public de domeniul privat-evolutia legislatiei:

Orice societate ajunsa intr-un anumit stadiu de organizare

presupune ca element obligatoriu al vietii sociale recunoasterea , in
afara de bunurile oricariu individ , a unei categorii de bunuri
apartinand colectivitatii.Aceste bunuri s-au delimitat cu timpul,la
randul lor in 2 categorii:
1.bunuri asemanatoare celor detinute de particulari si asupra
carora aut publice exercita acelasi dr ca si
2.bunurile considerate de mai mare importanta pentru
interesele sociale -supuse unor restrictii pt a se impiedica
deturnarea lor de la scopurile pe care le deserveau ,formand
domeniul public;
Domeniul public si cel privat compun domeniul administrativ,
compus din totalitatea bunurilor mobile sau imobile posedate de
stat,judete,comune si de stabilimentele public-perioada interbelica.
Domeniul civil era constituit din toatlitatea bunurilor apartinand
particularilor,supuse faptelor de comert , formand obiectul unei
propr ciivile.
 Domeniul public era alcatuit din totalitatea bunurilor mobile sau
imobile destinate prin natura lor sau printr-o dispozitie a legii in
mod permanent pt folosinta generala ,destinate uzului public si
scoase din circuitul civil.
Domeniul privat privea toatliatea bunurilor moble si imobile
posedate de stat, jud ,comune si alte pers juridice stab de eleg cu
titlu de proprietari.
Treptat,in practica sattala au aparut controverse cu privire la
delimitarea acestor categ de bunuri cea au det elaborarea unor
teorii diferite cu privire la continutul notiunii si al regimului
juridic aplicabil.
Diversitatea ideilor exprimate cu privire la instit dom public a dus
la identificarea unei sfere mai largi sau mai restranse a domeniului
public-a bunurilor ce il compun.

Evolutia legislatiei romanesti in materie:

Regulamentele organice din 1831 si 1832 sunt primele acte juridice

ce se apropie de o consacrare moderna a ideii de bun
public,reglementarile din vremea lui Cuza impunand instit
domeniului public consacrand chiar legislativ delimitarea dintre
domeniul public judetean si cel comunal prin legile prinvind cons
judetene si cele comunale.
Legea pt secularizarea vaerilor anastiresti 1864 -domeniul privat al
statului.
Constitutia din 1866-propr publica si privata si notiunea de
domeniu public ,iar cea din 1923 propune o reglementare mai
ampla a acestei institutii sub aspect terminologic si conceptual.
Constitutia din 1923 reglementa atat propr privata,cat si prpr
publica ,ier bunurile din sfera propr publice inclusiv cele avute in
vedere de art 19-ref la propr de stat, apartineau domeniului
public.
Constitutia din 1938-preia in linii generale substanta reglementarii
constitutionale anterioare,enumerand chiar bunurile domeniului
public ,lasand sa se inteleaga ca sfera proprietatii publice si a
domeniului public coincid.
Prima constitutie din perioada postbelica-anul 1948,in noul regim
politic instituit,de inspiratie sovietica- s-a renuntat la notiunea de
domeniu propr publica ,consacrand propr de stat-bun al intregului
popor.In dr socialist,notiunea de domeniu public a fost considerata
desueta,in realitate fenomenul jur al propr public nu
disparuse,devenise atotcuprinzaztor,avand ca unic titular statul si
fiind inlaturata distinctia dintre dr public si dr privat.Niciuna
dintre cele 3 constitutii socialiste nu retine in sfera proprietatii de
stat o serie de bunuri pe care regimurile constitutionale actuale le
 inclusesera dom public,notiune ce va reveni in legislatie abia in
1973.
Notiunea de domeniu public ca notiune juridica fundamentala va fi
reabilitata prin legislatia adoptata dupa dec 89,legea fondului
funciar,egea admin publice anterioare constitutiei,Constitutia din
1991 ,realizand o delimitare intre propr publica si cea privata,fara
a fol expres sintagma domeniu public sau privat,notiuni insa
subantelese.
Regimul propr e consacrat in art 44 din Constitutie si art 136 din
Constitutie.
Notiunile de propr publica si domeniu public si privat al statului
sau unit. Adm. Teritoriale au constituit subiect de interes,dar si de
controversa pt specialistii in dr civil si adm. de dupa 90.
Notiunile de dom public si privat au fost consacrate in legislatia
de dupa 90 ,alaturi de notiunile de propr publica si privata si apoi
consacrarea constitutionala expresa doar a celor 2 forme de
proprietate publica sau privata au determinat dezvoltarea doctrinei
civiliste in materie in paralel cu odctrina administrativa mai sumara
sub acest aspect.
Problema esentiala pusa in discutie de-a lungul vreii o constituie
corelatia dintre proprietaeta publica si domeniul public ,ambele
privite ca exceptii fata de proprietatea privata si respectiv domeniul
privat ce constituie regula..
Elementele regimului juridic aplicabil proprietatii private se regasesc
in art 44 si in art 136 alin final din Constitutie,iar cele ale reg
jur aplicabil propr publice se regasesc in art 136 alin 2-4.
Art 136 din Constitutie -4 ceteg de dispozitii:
1. Dispozitii privind structura prorpietatii
2. Dispozitii privind pozitia generala a statului fata de
proprietaea publica si titularii ei
3. Dispoziti privind regimul juridic aplicabil propr pulice
4. Principiul fundamental aplicabil propr private-
inviolabilitatea.
Art 136 dupa ce consecrated cele 2 forme de proprietae publica sau
privata ,precizeaza ca propr publica e garantata si ocrotita de lege si
stabileste titularii dr de proprietate publica .Enumera apoi exemplificativ
bunurile proprietate publica mentionand expres caracteristica lor
esentiala-inalienabiliatea si faptul ca ele pot fi date in administrare
regiilor autonome si institutiilor publice,pot fi concesionate si inchiriate
oricarui sub de dr si pot fi date in fol gratuita instittiilor de utilitate
publica.
Se consacra in final princiiul inviolabilitatii propietatii private.
Actuala prevedere constitutionala a stabilit expres titularii dr de
proprietate publica -statul -propr de interes national sau unitatile
administrativ -teritoriale-propr de interes judetean sau local.
 In practica administrativa exista probleme rezultate din aceasta fictiune
juridica la care a recurs constitutia cu intentia de a proteja bunurile
publice , probleme ce privesc procedura de inventariere a acestora ,dar si
capacitatea procesuala.
Art 136 alin 3 enumera bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietatii
publice de o maniera mai restransa decat enumerarea din forma initiala a
constitutiei.
De aici rezulta ca legiuitorul constituant derivat a inteles caracterul
relativ al inalienabiliatii bunurilor proprietate publica.
Teza apartentntei bunurilor enumerate in art 136 alin 3 exclusiv la
proprietate publica a statului e contrazisa de pct 3 al listei anexa la legea
213 din 1998 privind bunurile propr publica ce se refera la bunurile
domeniului public local ,care la pozitia 4 enumera lacurile si plajele care
nu sunt declarate de interes public national sau judetean ,iar la pct 8
enumera bogatiile de orice natura ale subsolului in stare de zacamant
daca nu au fos declarate de interes public national.
Proprietatea publica are ca obiect exclusiv bunurile la care se refera
alin 3 al art 136 din Constitutia republicata,unele fiind nominalizate
expres,altele fiind identificate printr-un criteriu genric,iar altele
urmand a fi stabilite prin lege organica.
Cu alte cuvinte,sub aspect tehnico-juridic, legiuitorul constitunat util
3 porcedee pt a contura sfera bunurilor propr publice:
1. Enumerarea concreta
2. Formularea generica
3. Norme de trimitere
Pot fi identificate astfel 2 criterii de clasificare a bunurilor proprietate
publica:
1. Criteriul destinatiei bunurilor
2. Criteriul declaratiei legii
Dintre caracterele specfice proprietatii publice,Constitutia consacra doar
inalienabilitaea-art 136 alin 4-din care deriva celelelte reglem legislativ-
imprescriptibilitatea si insesizabilitatea.
In ce priveste modelitatile de exercitare a dr de proprietate
publica,constitutia consacra un dr de administrare ,dr de a da in
concesiune si in folosinta gratuita si un dr de creanta -inchirierea
bunurilor publice.
Din perspectiva dr admin se impun nuante cu privire la dr pe care
aut adm publice centrale si respectiv aut adm locale -cele
deliberative il au cu privire la bunurile publice de a le da in admin,a
le concesiona,a le inchiria sau a le da in folosinta gratuita.
Se creaza chiar in legislatie si in practica adm o confuzie intre -dr de
administrare generala-apartine autoritatilor adm centrale si locale cu privire
la aceste bunuri publice si ,respectiv -dr de administrare ce revine doar
regiilor autonome sau instit publice cu privire la aceste bunuri.
Nu exista in prezent o prevedere legala care sa consacre dr prin care
administratia publica exercita prerogativele dr de proprietate publica in
 numele statului sau unit adm teritoriale,existand confuzie cu privire la
dr de adm .
E motivul pt care am optat pt calificarea ca fiind un dr de gestiune ce
ar reveni aut adm ce exercita prerogativele dr de propr publica.

Corelatia proprietate publica-domeniu public:

Utilizarea celor 2 sintagme a dus la necesitatea indentificarii continutului

notiunii propr publica in raport cu sfera bunurilor apartinand dom public
si implicit a corelatiei dintre aceste 2 notiuni,fie in sensul stabilirii unui
inteles identic,fie in sensul stabilirii unui rap de la intreg la parte.