Cum a murit de foame la Aiud amiralul care a coordonat constructia primul

submarin romanesc
Costel Crangan,

Gheorghe Koslinski a fost amiral si secretar de stat in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Provenea dintr-
o familie cu lunga traditie militara si avea studii in Franta si Italia. Timp de patru ani a fost adjutant al Regelui
Ferdinand, apoi a avut o cariera militara si didactica impresionanta, dar a sfarsit ca un detinut periculos.

Putina lume stie, dar unul dintre cei mai importanti militari pe care i-a dat orasul Galati este amiralul Gheorghe
Em. Koslinski, a carui poveste de viata este, de la un capat la celalalt, realmente impresionanta, atat prin
momentele de mare succes, cat si prin drama teribila de la final.

Nascut la Galati, in 1889, intr-o familie de veche traditie militara (era fiul cel mai mare al contraamiralului
Emanoil Koslinski, comandantul Marinei Militare a Romaniei), absolva prestigiosul liceu ,,Vasile Alecsandri",
apoi Scoala Militara din Iasi, pentru ca in 1906 sa fie trimis la Scoala Navala din Brest.
Absolvent in promotia 1908, sublocotenentul continua, tot in Franta, cursurile Scolii de aplicatie, fiind ambarcat
pe nava ,,Du Guay Trouin". Se intoarce definitiv in tara in 1910. La scurta vreme, face o calatorie in cateva
porturi italiene (1911), unde studiaza noile tipuri de nave torpiloare. In 1912, locotenent fiind, este imbarcat pe
crucisatorul ,,Elisabeta" (pe care chiar tatal sau il adusese din Anglia, in anul 1888) cu care va executa o misiune
la Constantinopol.

Dupa un an este numit la comanda vedetei fluviale ,,Valter Maracineanu", iar in 1916 capitanul Gheorghe
Koslinski participa la razboiul pentru intregirea neamului. O face in calitate de comandant al portului
Cernavoda, apoi in fruntea unui detasament de infanterie marina cu care actioneaza in zona Dunarii - intre
Pietrosani si Giurgiu - si ca ofiter cu tragerile indirecte in Statul major al flotei romane de operatii de sub
comanda comandorului Scodrea (1917-1918).

Se cuvine a face precizarea ca, potrivit lui Niculae Koslinski (in volumul ,,Familia Koslinski din Romania,
extras din Arhiva Genealogica", Iasi, 1996) Gheorghe Koslinski avea o ascendenta remarcabila.

Tatal sau, Emanoil Koslinski, fusese comandantul Marinei Militare a Romaniei, iar mama acestuia, Alexandrina
(Didina) Lahovary, era fiica lui Gheorghe Lahovary (presedinte al Curtii de Conturi, director al Postelor) si a
Anei Cocorascu (din familia istorica a Cocorastilor).

Este specializat in submarine, noua arma suprema

Dupa razboi, este trimis in Franta (1920), unde se specializeaza in arma submarina, al carei promotor va fi in
marina romana.

Intors in tara, indeplineste functia de adjutant al regelui Ferdinand (1922-1926) si presedinte al Comisiei de
supraveghere a constructiei primului submarin romanesc, celebrul ,,NMS Delfinul", si a navei sale de baza, la
santierele din Fiume (pe atunci, port italian, astazi portul croat Rjeka).
Familia Koslinski in 1916. Gheorghe este a doilea din dreapta (sus). FOTO arhiva Bibliotecii VA Urechia

Avansat la gradul de comandor (1929), i se incredinteaza comanda escadrilei de distrugatoare (1933-1935), cea
mai importanta unitate a marinei militare, in care avea sa introduca manevra tactica pe baza de cinematica. In
acelasi timp, activeaza si ca profesor la Academia Militara a Romaniei, dar scrie si cateva carti foarte apreciate
despre rolul marinei in strategiile militare moderne.

La 31 martie 1938 este inaintat la gradul de contraamiral si i se incredinteaza comanda Diviziei de Dunare,
pentru ca din octombrie 1940 pana in ianuarie 1941 sa fie numit in postul de subsecretar de stat pentru Marina,
post in care ramane pana la 27 ianuarie 1941, cand, din motive de sanatate, paraseste meseria armelor.

Pentru un timp, este comisar al Guvernului pe langa Santierele navale Galati (1943-1945). Avansat la gradul de
viceamiral in rezerva, la 8 iunie 1945, ramane in serviciu la Santierele navale pana in 1946, cand este pensionat
definitiv, la varsta de 57 de ani.

Este declarat de comunisti ,,dusman al poporului"

Desi se parea ca Gheorghe Koslinski va avea o batranete linistita, lucrurile avea sa sa ia razna dupa instaurarea
puterii bolsevice in Romania. Ca fost demnitar in guvernul Antonescu, este arestat in anul 1948 si condamnat la
doi ani inchisoare.

Potrivit lui Constantin D. Nicolescu (in lucrarea ,,Calvarul neamului romanesc dupa 23 august 1944", Editura
Polirom, 1993), exista mai multi martori care afirma ca amiralul a murit pur si simplu de foame in teribila
inchisoare de la Aiud.

,,Kossu, cum i se spunea, ajunsese, din cauza imposibilitatii de a manca arpacasul ignobil ce ni se servea, intr-un
hal de slabiciune groaznica. Cu mari eforturi sufletesti, reusise sa-si infraneze repulsiunea ce avea de a se
prezenta in fata medicului si obtinuse astfel saptamanal cate o lingurita de sirop tonic", se consemneaza in
amintita lucrare.

,,Bietul Kossu slabea din ce in ce mai mult si atunci camarazii lui de celula, revoltati de starea in care ajunsese,
au reusit sa-l convinga sa se duca la viitoarea vizita medicala complet dezbracat, acoperit numai cu un
macferlan. Pentru mai multa siguranta, ca lucrurile sa se desfasoare asa cum se planuise, urma sa fie insotit de
un camarad, caci altfel Kossu, cu delicatetea sa sufleteasca, ar fi renuntat sa execute hotararea ce se luase",
continua marturia.

,,Cand, ajuns in fata medicului care, cu nasul in registru, il intreba ca de obicei ce are, Kossu, incurajat de
camaradul sau, nu a raspuns nimic, ci si-a dezbracat numai macferlanul, ramanand in fata medicului in pielea
goala. Si cand surprins ca nu a primit nici un raspuns, medicul a ridicat ochii din registru si a vazut fantoma ce
statea in fata sa, s-a speriat de halul de slabiciune in care se afla Kossu si s-a indurat sa-l bage in infirmerie", se
mai afirma in lucrarea mentionata.

Au reusit sa mai supravietuiasca doar zece zile in infirmerie inchisorii. Pe 30 aprilie 1950, amiralul Gheorghe
Em. Koslinski isi dadea ultima suflare, pe un pat de scanduri aspre. Avea doar 61 de ani si, in mod normal, ar fi
trebuit sa fie cinstit ca un erou al neamului, insa a fost ingropat in cimitirul inchisorii, fara niciun fel de
ceremonie.

Va mai recomandam si:

Cine a fost Maromet, tortionarul inspaimantator pomenit in faimosul cantec de puscarie ,,La Chilia-n
port"
Poveste cruda din iadul rosu. Torturat in inchisorile comuniste si lipsit de pensie pentru ca a fost profesor
de teologie

Povestea tortionarului psihopat care a transformat in abatoare de detinuti politic inchisorile din Galati si
Gherla. De ce tortura bestia, cu precadere, preoti