NANCY THAYER

Spiritul r`t`citor

ALCRIS
 Capitolul 1
Fantomele [i vampirii cioc`neau \n u[a mare de la
intrarea \n vechea cas` de piatr` din Cambridge.
Willy deschise u[a casei prietenilor ei [i-[i scoase
capul afar`, privind curioas` \n jur. Un vnt \nghe]at
de toamn` trzie intr` \n cas` f`cnd-o s` tremure,
de[i era \mbr`cat` \ntr-o rochie groas` de ca[mir.
Era [ase [i jum`tate, dar deja se \ntunecase. Casa
aceea era situat` mai departe de drumul principal [i
iluminatul stradal nu ajungea pn` la ea. Ca s` ajung`
la cas`, copiii erau nevoi]i s` str`bat` o c`rare lung` [i
strmt`, pavat` cu piatr` [i prost luminat`. Willy era
surprins` de curajul de care d`deau ei dovad`, atunci
cnd se aventurau serile pe acel drum, doar pentru a
primi cteva bomboane.
Anne [i Mark stinseser` luminile de pe verand`,
pentru a descuraja copiii cu ne da]i sau nu ne da]i.
Pu]in mai devreme, invita]ii costuma]i \n diferite

5
personaje cu ocazia s`rb`torii Halloween, \ntmpina-
ser` colind`torii cu rsete, glume [i bomboane. Acum,
plictisi]i s` fac` glume pe seama colind`torilor, st`teau
aduna]i \n jurul mesei de lng` [emineu, conversnd
unii cu al]ii.
Anne [i Mark, care serviser` pn` atunci b`uturi [i
sandvi[uri invita]ilor, se a[ezaser` [i ei al`turi de
ceilal]i, lng` foc. Anne, \ns`rcinat` \n luna a [asea,
tocmai \[i a[ezase picioarele pe o m`su]` veche de
cafea, cnd, cineva cioc`ni \n u[`. Willy, amabil` ca
deobicei, \i f`cu semn s` stea lini[tit` [i se duse s`
deschid` \n locul prietenei sale.
Lu` punga de pe m`su]a de la intrare [i oferi vam-
pirului [i fantomei bomboane. Fantoma avea pe
sub cear[af o hain` mai groas`, dar vampirului \i
cl`n]`neau din]ii de frig. |i sf`tui s` se \ntoarc` acas` [i
s` se \mbrace mai gros, cnd, lng` un copac, pu]in
mai departe, i se p`ru c` vede o siluet`. Deci, copiii
erau \nso]i]i, a[a c` nu mai avea de ce s` se \ngrijoreze.
S`rb`tori fericite, le ur` ea, \nainte s` \nchid` u[a.
Mul]umim, r`spunser` copiii politico[i, dar u[or
dezam`gi]i.
Willy se gndi c` probabil, acei copii se a[teptaser`
la ceva mai consistent din partea proprietarilor unei
case a[a de impun`toare [i sumbre. Ceva mai intere-
sant, mai incitant. Poate c` era mai bine dac` \i a[tepta
\ntre tufi[uri [i le tr`gea o sperietur` pe cinste, dect
s` le ureze un banal Haloween fericit [i s` le ofere
cteva dulciuri. Evident c` asta era o prostie. Ce p`rere
[i-ar fi f`cut p`rintele care-i a[tepta lng` copac?

6
 Intr` gr`bit` \n camera de zi c`lduroas` [i se a[ez`
pe un taburet lng` foc, al`turi de Anne [i Elaine
Flynn. Elaine povestea o \ntmplare amuzant` cu o
blond` dr`gu]` dar cam prostu]`, care venise \n
c`utarea unei slujbe la agen]ia la care lucra ea,
Blackstone Group. Willy mai auzise povestea [i nu mai
era atent` la subiect. Se relax` ascultnd zumzetul
molcom al conversa]iilor [i muzica lini[titoare, \n sur-
din`.
Casa lui Mark [i Anne ar`ta minunat \n seara aceea.
Spa]ioas`, cu tavane \nalte, p`rea locul perfect pentru
organizarea petrecerilor de Halloween. Anne o deco-
rase cu dovleci [i porumb uscat. Lumn`ri mari [i aro-
mate sclipeau misterios pe mese, aruncnd pe pere]i
umbre ciudate. Willy o ajutase \n diminea]a aceea s`
coac` porumb, dovleci [i s` prepare sandvi[uri. Pe la
prnz preg`tiser` masa, decornd-o de s`rb`toare.
Willy nu ]inea minte cnd petrecuser` ultima dat`
a[a de bine. Se distrase cu Anne pe cinste preg`tind
petrecerea. Ea \[i privi prietena. Willy [i John se mutau
la Nantucket, o insul` izolat` din Oceanul Atlantic,
unde nu cuno[teau pe nimeni, loc \n care John se
putea concentra mai bine asupra muncii lui.
Sim]i privirile lui Anne [i \i arunc` un zmbet com-
plice. Se cuno[teau bine. Nu aveau nevoie de vorbe ca
s` se \n]eleag`. {i Nantucket nu era la cap`tul p`mn-
tului. Puteau s` se \ntlneasc`, dar mai rar, ce-i drept.
Aveau s`-[i simt` lipsa una celeilalte. Era adev`rat c`
amndou` urmau s` fie preocupate de alte probleme.
Anne trebuia s` nasc` [i Willy avea o c`snicie fericit`

7
cu John [i voia s`-l ajute s` reu[easc` \n ceea ce-[i pro-
pusese. Dar o prieten` devotat` nu era a[a de u[or de
\nlocuit.
Anne se aplec` spre ea, f`cndu-i un semn [i
[optindu-i:
Willy!
|n vocea ei era un avertisment pe care Willy \l sesiz`
imediat. Privi \n direc]ia indicat` de prietena ei. John
se sprijinise de u[a de la intrare, cu un pahar cu
b`utur` \n mn`, zmbindu-i unei tinere slabe,
\mbr`cat` \ntr-o rochie neagr` [i sexy. Erica Hart,
artista agen]iei la care lucra John, se costumase \n
vr`jitoare [i ar`ta senza]ional.
Vai, Anne, rse sigur` pe sine Willy, nu te \ngri-
jora. Erica este inofensiv`.
Nu prea cred, spuse suspicioas` Anne.
Willy nu fusese \n via]a ei geloas`, de[i John era mai
frumos ca b`rbat, dect ea, ca femeie. Fusese crescut`
\ntr-o familie iubitoare, cult` [i solid`. P`rin]ii ei
muriser` \ntr-un accident de avion, cnd ea avea pai-
sprezece ani. Na[ul ei o luase sub ocrotirea lui, [i la
ad`postul banilor mo[teni]i, cu educa]ia primit`, Willy
ajunsese o femeie cu un caracter solid, sigur` pe sine.
Acum, la treizeci de ani, nu mai era preocupat` de
aspectul ei. La [aisprezece ani, avea un metru optzeci
[i era foarte complexat`, dar na[ul ei o ajutase mult ca
s` treac` peste acest handicap. Cnd intrase la facul-
tate, realizase c` aspectul nu era chiar a[a de impor-
tant. Ea nu era dulcic` [i delicat`, dar putea fi
impun`toare [i elegant`. {i mul]i b`rba]i o curtau.

8
 Fusese luat` prin surprindere doar atunci cnd
John o ceruse de so]ie. Era un b`rbat frumos, dup`
care alergau multe fete. {i ea se \ndr`gostise de el \n
tain`, dar nu crezuse c` era posibil ca ei doi s` fie
\mpreun`. Trecuser` opt ani de atunci [i erau la fel de
\ndr`gosti]i unul de cel`lalt.
Iar acum se mutau \n Nantucket, [i Willy nu avea de
ce s` se simt` amenin]at` de prezen]a Eric`i \n preaj-
ma so]ului s`u.

*
* *

E[ti a[a de curajos, \i spuse Erica lui John, privin-

du-l cu admira]ie. Nu-mi vine s` cred.
John zmbi amuzat, sim]indu-se flatat. Nu era
impresionat de aten]ia pe care i-o acorda Erica. De ani
de zile \ncerca s`-l seduc`, [i el deja se plictisise de
avansurile ei. Era impresionat de faptul c` Erica \n]ele-
sese c` pentru a se muta, \i trebuise \ntr-adev`r mult
curaj.
Cnd John o ceruse pe Willy de nevast`, nu [tiuse
c` ea mo[tenise o adev`rat` avere. |n ciuda faptului c`
el avusese o copil`rie plin` de lipsuri, John \i ceruse
lui Willy s` tr`iasc` al`turi de un artist s`rac, [i s`
\ncerce s` se descuce doar din banii c[tiga]i de el.
Muncise mult ca s` ajung` acolo unde se situa \n acel
moment. Mul]i profesori [i critici \l sf`tuiser` s` con-

9
tinue cu perseveren]` ceea ce \ncepuse, pentru c` se
afla pe drumul cel bun. Sim]ise nevoia s`-i demon-
streze lui Willy c` dragostea lui pentru art` nu era
doar un moft.
Dar asta fusese mai de mult. Acum, \nver[unarea lui
de a nu se folosi de acea mo[tenire i se p`rea prosteasc`.
|[i d`dea seama c` acei bani puteau s`-l ajute s` se con-
centreze mai bine asupra muncii lui de artist.
Venise \ntr-o noapte de prim`var` acas`, [i \i spu-
sese lui Willy c` ar fi vrut s` renun]e la slujba de la
agen]ie, care le aducea bani, dar care nu-l ajuta s` se
\mplineasc`, ca artist. Willy \l sprijinise din tot sufletul,
pl`cndu-i ideea. Petrecuser` nop]i \ntregi discutnd,
f`cndu-[i planuri, visnd.
John \[i dorea de mult timp s` scape de
prejudec`]ile oamenilor, de colegii plictisitori de la
serviciu, de oamenii pe care-i \ntlnea pe strad` atunci
cnd f`cea jogging diminea]a. Voia s` se izoleze, pen-
tru a-[i redescoperi chemarea artistic`. Voia o schim-
bare esen]ial`.
|[i petrecuser` prim`vara [i vara f`cnd mici ex-
cursii pe insul`, c`utnd o cas` potrivit`. Nantucket
era locul vacan]elor lui Willy, un mic paradis idilic,
perfect pentru dispozi]ia \n care voia s` se afle John.
Acolo erau practic izola]i de lume. G`siser`ser` o cas`
minunat`, veche, plin` de atmosfer` [i ajutndu-se de
mo[tenirea lui Willy o cump`raser` imediat.
|n ultimele luni, c`snicia lor, solid` de altfel,
c`p`tase un strop de sare [i piper, devenise mai inci-
tant`. Se iubeau mult, dar \n opt ani de zile, pasiunea

10
care-i anima se transformase \ntr-o prietenie conforta-
bil`. Aceast` nou` perspectiv` trezise ceva \n ei. {i
a[teptau cu bucurie momentul \n care aveau s` se
mute [i s`-[i schimbe via]a.
A[a c` Erica nu avea de ce s`-l intereseze. Nu c` ar
fi fost urt`. Era chiar foarte sexy. De cnd se angajase
la agen]ia aceea la care c[tiga bani frumo[i, u[or
blazat de munca de proiectare, plictisit de design-ul de
frigidere [i alte obiecte casnice, observase c` Erica
\ncepuse s`-i fac` ochi dulci. {i el era b`rbat. O remar-
case, dar o iubea prea mult pe Willy ca s` ri[te ceea ce
avea pentru o aventur` trec`toare.
Totu[i \n seara aceea avea chef de distrac]ie. Se \ntre-
ba ce ar fi zis so]ia lui dac` l-ar fi v`zut flirtnd cu Erica.
M` gndeam s` plec [i eu de la agen]ie, spuse
aceasta. Vreau s` m` ocup mai mult de pictur`. {tii,
m` inspiri.
John privi coafura Eric`i. P`rul ei negru era excesiv
de tapat, f`cnd-o s` semene cu o vr`jitoare veritabil`
[i senza]ional de sexy. Apoi arunc` o privire spre Willy,
care st`tea lng` foc. Willy \i zmbi u[or amenin]`tor.
|l \n]elegea. Nu era geloas`. Formau o pereche unit`.
Acum c]iva ani, John ar fi considerat zmbetul lui
Willy o insult`. L-ar fi g`sit frustrant, intimidant. De
fapt multe lucuri \l intimidau la so]ia lui, [i cel mai
important era acela c` Willy r`zb`tea cu o serenitate
uimitoare prin lume.
John nu-i dorea r`ul. Voia doar ca Willy s` se zbat`
pu]in mai mult pentru a ob]ine ceva. Mo[tenise o
avere [i muncea doar din pl`cere.

11
 Willy broda fe]e de mas`, [erve]ele, a[ternuturi,
c`m`[i de noapte, cu mult stil [i bun-gust. Culorile
folosite de ea erau vii, frumoase [i numai John ar mai
fi fost \n stare s` le combine a[a de bine. Le vindea ca
pe pinea cald` la diverse magazine, ale c`ror propri-
etari le erau prieteni. Dar Willy lucra prea \ncet pen-
tru a-[i asigura existen]a din aceste c[tiguri [i tocmai
de aceea, se bucura de munca ei, realiznd modele
unice.
Lui John i se p`rea uimitor faptul c` pe Willy n-o
interesa dac` broderiile ei se vindeau sau nu. Se bucu-
ra atunci cnd primea telefoane de apreciere, dar uita
totul aproape imediat dup` ce \ncheia conversa]ia.
Bucuria ei era mai mult interioar` [i mul]umirea venea
dup` ce termina o broderie. |n momentul \n care \nce-
pea alta, n-o mai interesa precedenta [i nici banii
c[tiga]i pe ea.
{i nu erau pu]ini. Se scrisese despre ea pn` [i \n
ziarul local. Willy se bucurase, t`iase articolul din ziar,
cu inten]ia de a-l \nr`ma. Dar, \mpachetnd pentru ple-
care, John desoperise bucata de ziar aruncat` \ntr-un
col] [i p`tat` cu cafea.
P`rin]ii lui Willy muriser` \nainte s`-i cunoasc`
John, dar aflase din povestiri c` fuseser` noroco[i,
boga]i, educa]i [i plini de via]`. {i Willy \i mo[tenise
din toate punctele de vedere. Era att de senin`,
blnd` [i re]inut`! {i John [i-ar fi dorit s-o vad` mai
nervoas`, mai \nfocat`, m`car o dat`.
Ei, cred c-ar fi bine s` te gnde[ti serios \nainte s`-]i dai
demisia, o sf`tui John pe Erica. E[ti tn`r`. Mie mi-a trebuit

12
mult timp pn` s`-mi dau seama c` pictura este mai impor-
tant`. Cu toate astea, o s` duc dorul agen]iei, min]i el.
Serios, b`trne? O s` duci dorul agen]iei?
Impresionant! interveni Donald Hood, colegul lui
John, b`tndu-l pe um`r.
Sigur c` da. Dar acum, [tii ceva? Mi-e cam foame.
Hai s` mnc`m ceva.
|i zmbi \n semn de scuz` Eric`i [i ea scutur` din
cap \n]eleg`toare. Donald b`use cam mult, [i fiind o
persoan` important` \n agen]ie, toat` lumea trebuia s`
se poarte cu el cu m`nu[i.
Camera de zi era plin` de invita]i, \nsumnd
aproape treizeci de persoane. {i to]i, \n afar` de Willy
[i Mark, care era avocat, lucrau la agen]ia de publici-
tate Blackstone Group. Cnd Anne \i spusese c` voia
s` dea o petrecere de desp`r]ire cu ocazia plec`rii lor,
[i a Halloween-ului, John [tiuse c` vor fi invita]i to]i
colegii lui. {i pe Willy n-o deranja. Singura persoan`
de la care voia so]ia lui s`-[i ia la revedere era Anne.
Pre[edintele agen]iei, Harrison Adder, se a[ez`
lng` Willy exact \n momentul \n care ea mu[ca cu
poft` dintr-o felie de pine neagr` uns` din abunden]`
cu unt de cas`. Harrison era un b`rbat elegant, \nalt,
zvelt, grizonant, [i se purta cu toat` lumea cu superi-
oritate. O s`rut` pe obraz, f`cnd-o pe Willy s` se
simt` prost. Nu putea g`si un moment mai nepotrivit
s-o fac`. Dar acela era stilul lui Harrison. Nu pierdea
niciodat` ocazia s`-[i arate superioritatea. {i asta
demonstra c` Harrison nu era chiar a[a de domn pre-
cum p`rea.

13
 Willy \nghi]i cu noduri \mbuc`tura, se [terse la gur`
cu un [erve]el [i spuse:
Ia loc. Ai mncat?
Da, da, spuse Harrison. Cnd pleca]i, drag`?
Mine vom trimite bagajele [i mobilierul. O s`
dormim la Mark [i Anne. Noi plec`m peste dou` zile.
Este o schimbare important` \n via]a voastr`,
remarc` el grijuliu. Cum te sim]i?
Foarte bine! M` bucur c` plec`m. Pentru mine
este ca o aventur`. Sunt foarte \ncntat`.
M` bucur, drag`. Poveste[te-mi despre noua
voastr` cas`. Cum arat`?
Willy \l privi cu aten]ie. Niciodat` nu [tiai ce
urm`rea Harrison. John o avertizase de multe ori s`
aib` grij` ce vorbe[te cu el. Ca orice om prea elegant,
cu o pozi]ie important` \ntr-o firm`, Harrison avea o
latur` negativ`. Se purta bine cu angaja]ii, dar \ntot-
deauna urm`rea ceva.
Am cump`rat o cas` minunat`, spuse Willy. Este
plin` de [arm [i... Vai, Harrison, trebuie s` m` scuzi,
dar cred c` Anne vrea s` aduc` desertul. Trebuie s` m`
duc s-o ajut.
Sigur, drag`. Ai nevoie de ajutor?
Nu, mul]umesc. Singurul mod \n care m` po]i
ajuta este s` stai cu ceilal]i invita]i [i s` te sim]i bine.
Willy se gr`bi spre buc`t`rie, bucuroas` c` sc`pase
de prezen]a lui Harrison.
Ce tip nesuferit! oft` ea, privind-o pe Anne. Sub
pielea [i hainele lui elegante parc` se ascunde Satana.
Nu [tiu cum pute]i s` lucra]i cu el.

14
 Cel pu]in la suprafa]` pare amabil. Ar trebui s`-l
cuno[ti pe partenerul lui Mark. Este de o inteligen]`
sclipitoare, dar agresiv, caustic [i mereu pus pe har]`.
|n buc`t`rie intrar` dou` invitate [i Anne schimb`
subiectul. Sp`lar` \mpreun` vasele [i apoi \ncepur` s`
discute despre haine, copii [i sarcin`.
Hai s` ducem desertul [i cafelele, propuse Anne
\n cele din urm`.
Crema de ciocolat`, salata de fructe, fursecurile
[i cafelele st`teau \n[irate pe masa din camera de zi
ca-ntr-un spectacol gastronomic. Willy [i Anne turnar`
b`uturi \n pahare [i se a[ezar` pe scaune, bucurndu-se
de atmosfera cald`.
Ce petrecere minunat`, spuse Willy.
Draga mea, spuse Anne, \n seara asta se va \ntmpla ceva...
Ce?
Nimic r`u, presupun, dar fii atent`. Vai, Scott,
cum te sim]i? schimb` Anne subiectul \n momentul \n
care un invitat se apropie de ele.
Willy se plimba printre invita]i. John veni pe la
spatele ei [i o lu` \n bra]e. Era la fel de \nalt ca ea, a[a
c` \[i sprijini b`rbia pe um`rul ei.
Te sim]i bine? \ntreb` el.
Minunat. John... \ncepu ea, dorind s`-l \ntreb` ce
voise s`-i spun` Anne \nainte de a ap`rea Scott.
Dar toate luminile din cas` se stinser` pe nea[tep-
tate [i invita]ii ]ipar` speria]i.
Ce se petrece? \ntreb` un invitat.
|n scurt timp se acomodar` cu lumina fl`c`rilor
[emineului [i a lumn`rilor.

15
 A c`zut curentul, spuse Harrison. Mark, du-te \n
pivni]` s` vezi ce se petrece.
John, vino te rog s` m` aju]i, spuse Mark.
John \[i d`du seama imediat c` era vorba de o
\nscenare. Dar o l`s` pe Willy cu invita]ii [i \l urm`
lini[tit pe Mark \n hol.
La jum`tatea drumului se opri, u[or speriat. Holul
era \ntunecat [i \n fa]a lui se profila o siluet` \nalt`, ce
p`rea imaterial`. Se apropia de el. Ochii [i gura
ciud`]eniei erau verzi. T`cerea mormntal` era \ntre-
rupt` din cnd \n cnd de chicotelile invita]ilor.
Cineva ]ip`.
Doamne! Ce dracu se petrece? strig` Donald Hood.
Un fo[net ciudat umplu \nc`perea.
Oaspe]ii amu]ir`.
John Constaaable, vorbi fantoma pe un ton pro-
fund [i tremurat. John Con-sta-ble!
Silueta de la cap`tul holului \l striga pe nume, dar
John nu [tia cum s` reac]ioneze. Era convins c` avea
de-a face cu o glum`, dar trebuia s` recunoasc` faptul
c` se speriase pu]in.
John Constaaable, te vreaaau, vorbi pe acela[i ton
silueta.
John, [opti Willy, lundu-[i so]ul de bra].
Eu sunt John Constable, rse el nervos. Ce vrei
de la mine?
Urmeaaaz`-m`, spuse fantoma.
John \naint`, \ncurajat de prezen]a so]iei lui. Sim]ea
c` to]i colegii \l urmau, dar nu [tia de ce erau a[a de
t`cu]i. Fantoma, sau ce era, intr` \n biroul lui Mark.

16
 John intr` [i el \n`untru [i ochii lui acomoda]i cu
\ntunericul remarcar` o schimbare. Biroul fusese dat
la o parte [i cineva pusese \n mijlocul \nc`perii multe
scaune. Pe un perete era \ntins un ecran de proiec]ie.
Creatura se retr`sese \n spatele draperiilor.
Lua]i loc, spuse fantoma. {i tu, John Constable,
stai \n fa]`.
Zgomote ciudate umpleau camera. Invita]ii, vizibil
speria]i, se a[ezar` pe scaune. John se a[ez` pe rndul
din fa]`, lng` so]ia lui.
John Constable, vorbi iar fantoma, [tii ce se
petrece?
Nu, dar presupun c` este o glum`, rse John
\ncercnd s` par` degajat.
Cam nes`rat`, ad`ug` Willy \ncet.
Nu te speria, drag`, o lini[ti John. Ai uitat c` sun-
tem la o petrecere de Halloween?
V-a]i a[ezat?
Da, r`spunse John.
Atunci putem \ncepe, spuse fantoma [i cineva
d`du drumul la aparatul de proiec]ie.
Pe ecran ap`rur` litere negre, scrise pe un fond
ro[u-sngeriu:

JOHN CONSTABLE

O muzic` de Vivaldi umplu \nc`perea.

FANTOMELE DE LA BLACKSTONE GROUP.

17
 Apoi ap`ru o imagine, folosit` de agen]ie ca mate-
rial promo]ional, cu John stnd la plan[et`, \nconjurat
de Harrison, Donald [i Erica.
Vai, ce urt sunt! strig` Donald [i toat` lumea
\ncepu s` rd`.

FANTOMELE |L PREZINT~ PE JOHN CONSTABLE |N

ROLUL LUI JOHN CONSTABLE, LA BLACKSTOE GROUP.

Muzica \[i schimb` ritmul. Acordurile unei forma]ii

de rock umplur` \nc`perea. Pe ecran ap`ru o
fotografie f`cut` de Erica, \n care John st`tea cu
picioarele pe plan[et`, cu mnecile c`m`[ii suflecate,
cu p`rul ciufulit, zmbind larg. John era mndru de
fotografia aceea.
Ce bine ar`]i, [opti Willy, strngndu-l de mn`.
Bine, John! strig` cineva din camer`.
Imaginea se schimb`.

FANTOMELE |L PREZINT~ PE JOHN CONSTABLE,

PLECND DE LA BLACKSTONE GROUP.

Muzica se schimb`, c`p`tnd tonalit`]i dramatice,

funerare.
Imaginea prezenta un b`rbat care sem`na cu John,
dar care era \mbr`cat \n haine largi, murdare, rupte,

18
p`rea mult mai slab [i albit. Sub ochi avea cearc`ne
negre [i era coco[at. St`tea pe trotuar [i avea \n mn`
o can` cu m`run]i[. Sub imagine era scris` o
explica]ie: Imaginea unui artist \n mizerie.
John! strig` Willy.
|n \nc`pere se f`cu lini[te.
La naiba! exclam` surprins [i Mark, de undeva
din spate.
Lui John \i venea s` rup` ecranul de hrtie. Nu
suporta acea imagine. Pentru c` toat` via]a \l urm`rise
frica de a nu ajuge un artist \n mizerie.
Imaginea se schimb`.

FANTOMELE PREZINT~ VARIANTA A DOUA: JOHN

CONSTABLE SE |NTOARCE LA BLACKSTONE GROUP.

Muzica se schimb` din nou \n ritmuri de rock [i

imaginea \l \nf`]i[` pe John fericit, s`n`tos [i ar`tos, la
plan[eta lui de la agen]ie.
Invita]ii \ncepur` s` aplaude. Muzica crescu \n
volum [i imaginea se schimb` iar.

|}I VOM SIM}I LIPSA, JOHN. TE A{TEPT~M S~ TE

|NTORCI LA NOI, ACOLO UNDE |}I MERGE CEL MAI BINE!
CELE MAI BUNE UR~RI, BLACKSTONE GROUP.

|nc`perea se umplu de aplauze [i ova]ii. Ecranul se

stinse [i luminile se aprinser`. Invita]ii se ridicar` \n
picioare. John [i Willy oftar` u[ura]i. Buna dispozi]ie
revenise printre ei.

19
 Harrison mi-a f`cut-o, [opti John printre din]i.
L-a[ pocni drept \ntre ochi.
Johnny, stai, \l opri Willy. N-a avut inten]ii rele. A
fost o glum` proast`, dar sunt sigur` c` a vrut s`-]i
arate ct de mult \]i vor sim]i lipsa.
Nu, Willy, m` duc s` vorbesc cu el.
Nu, John, calmeaz`-te. Nu i-o lua \n nume de r`u.
La naiba, Willy, de ce te fere[ti de confrunt`rile
directe? \ntreb` John, \ndreptndu-[i furia spre so]ia
lui.
|n acel moment de dup` draperie ap`ru [i fantoma,
care \[i d`du cear[aful jos. Un b`rbat tn`r s`ri de pe
picioroange. Sem`na mult cu John. |n mini avea
dou` lanterne cu lumin` verde. Harrison se \ndrept`
spre John.
}i-l prezint pe actorul Mike Upton.
Uoooo, f`cu Mike, rznd.
John, vrei s` st`m pu]in de vorb`? \l rug`
Harrison.
John se apropie de fostul s`u [ef, cu o figur`
sup`rat`.
Uimitoare asem`nare, nu-i a[a? \ntreb`
Harrison.
John f`cu cuno[tin]` cu tn`rul actor [i \l ascult`
absent pe Harrison care-i spunea ct de mult \i va sim]i
lipsa. |[i ceru scuze pentru gluma sinistr` [i \i ur`
succes \n munca lui de artist. Apoi, \n semn de
\mp`care, \i oferi un cadou \mpachetat \n hrtie argin-
tie. John \l desf`cu [i descoperi cu bucurie un portofel
de piele fin`.

20
 Acela era stilul lui Harrison. Te f`cea cu ou [i cu
o]et, ca apoi s`-]i ofere o surpriz` pl`cut` [i nea[tep-
tat`.
Mul]umesc, spuse John, sim]indu-se ca un copil.
O s`-mi fie dor de voi.
{i nu min]ea. |l privi pe Donald, care se sprijinea
beat de un perete [i era mai inteligent dect mul]i
oameni treji, apoi \l v`zu pe Bob Desmond, cu care
juca tenis \n weekenduri, Erica, frumoasa lui admira-
toare, cu care lucrase cot la cot \n diverse campanii de
publicitate [i to]i ceilal]i, f`r` excep]ie, care formau un
colectiv unit, muncitor, dar cu care te puteai distra la
fel de bine.
Ei, dragi colegi [i prieteni, spuse John, eu nu m`
pricep la discursuri. Poate de aceea desenez a[a de
bine. A[ putea s` fac o schi]` despre sentimentele pe
care a[ vrea s` le exprim. |mi pare r`u c` m` despart
de voi [i sper s` nu ajung a[a cum m-a]i \nf`]i[at. A]i
fost ni[te colegi minuna]i, cum rar \ntlne[ti. {i... v`
mul]umesc pentru cadou.
Invita]ii aplaudar`. Erica \ncepu s` plng`. Donald
desf`cu o sticl` de [ampanie. Dopul zbur` prin aer [i
spuma efervescent` ][ni victorios [i festiv din sticl`.
John aduse pahare [i le \mp`r]i invita]ilor.
Un toast! ]ip` Donald.
John ridic` paharul [i o \mbr`]i[` pe Willy. Era
fericit. Se sim]ea \n centrul aten]iei acelor oameni care
]ineau cu adev`rat la el.
Dup` acel moment, invita]ii se \mpr`[tiar` prin
\nc`pere. John [i Willy ascultar` explica]iile actorului,

21
care povestea modul \n care f`cuse scenariul. Muncise
o s`pt`mn` \ntreag` pentru a realiza efectele [i John
nu avea de ce s`-i poarte pic`. |n fond, nu fusese ideea
lui. Fusese ideea lui Harrison [i actorul o pusese \n
practic`. Fusese pl`tit s` fac` a[a ceva.
Dup` ce plecar` to]i invita]ii, John, Willy, Mark [i
Anne se pr`bu[ir` pe canapeaua de lng` focul care
ardea mocnit.
Nu [tiam ce s` fac, spuse Anne. Harrison m-a
rugat s`-l ajut s`-]i fac` o surpriz`. Jur c` nu [tiam
despre ce este vorba. {i nu l-am putut refuza.
Cred c` m` ur`[te, spuse John.
Nu-i adev`rat, protest` Willy.
Nu te ur`[te, spuse Mark. Este doar gelos pe tine. Ca
orice artist care nu are posibilitatea s` fac` ceea ce-i place.
M-a blestemat!
Fii serios, drag`, spuse Willy.
Nu [tiam c` e[ti supersti]ios, spuse Anne.
Nu sunt, dar... La naiba!
O s` fie bine, spuse Willy. Peste c]iva ani o s`
rzi de \ntmplarea din seara asta.
Are dreptate, amice, spuse Mark. Uit` ce s-a
\ntmplat \n seara asta. Aminte[te-]i ce ]i-au spus cri-
ticii [i profesorii. Ai talent. Persevereaz`. Vei reu[i.
Da... Voi reu[i, spuse John relaxndu-se.
Focul se stinse [i \nc`perea se \ntunec`. |ncepur`
s` vorbeasc` despre ce aveau de f`cut a doua zi. De[i
era trziu, nu se mai s`turau s` vorbeasc`. Se sim]eau
bine \mpreun` [i [tiau c` \n curnd nu mai aveau s`
aib` parte de asemenea seri.

22
 Capitolul 2
Willy [i Anne privir` pe geamul mansardei casei din
Nantucket, spre port.
Strada asta, explic` Willy, se nume[te Orange [i
pe aici se \ntorceau c`pitanii vaselor [i marinarii acas`.
Nevestele priveau pe geamurile mansardelor \n largul
oceanului, spernd s` vad` vasele b`rba]ilor lor \ntor-
cndu-se \n port. Uneori, b`rba]ii erau pleca]i de acas`
cu anii. Nu existau mijloace de comunicare [i nicio-
dat` nu se [tia data exact` a \ntoarcerii.
Doamne! exclam` Anne. Cum suportau femeile
alea s` stea atta timp singure? Eu cred c` a[ fi \nne-
bunit de dor.
Ele nu \nnebuneau. Unele dintre ele chiar se
bucurau, pentru c` \[i petreceau timpul nestingherit
cu aman]ii.
Nu mai spune!
Da. Sau luau laudanum, un derivat al opiului [i
uitau de griji.

23
 Ce chin! {i de ce f`ceau asta? De ce nu-i rugau pe
so]ii lor s` nu mai plece pe mare?
Nu-]i dai seama cu cte bog`]ii se \ntorceau
b`rba]ii lor acas`? Merita efortul. La aduceau servicii
de por]elan, bijuterii, m`t`suri...
A[ prefera s`-l am pe Mark lng` mine, \n locul
tuturor bog`]iilor din lume. El este unica mea
comoar`.
Nu chiar, zmbi Willy, privindu-i pntecele
umflat.
Tu ce ai de gnd? o \ntreb` Anne. Ai treizeci de
ani. Nu-]i dore[ti un copil?
Mai am timp. I-am promis lui John c`-l voi l`sa
cinci ani s` creeze.
Cinci ani? Dar atunci vei avea treizeci [i cinci!
Majoritatea femeilor nasc la vrsta asta.
Poate.
{tiu ce sim]i, Anne. Ai dori ca toate femeile din
lume s` fie \ns`rcinate, ca [i tine, s` se bucure, s`
tr`iasc` ceea ce tr`ie[ti tu. Sunt convins` c` este un
sentiment minunat. Nu te \ngrijora. Va veni [i rndul
meu. {i noi ne dorim copii. Dar deocamdat` vreau
ca John s` se \mplineasc`. Suntem a[a de ferici]i
\mpreun`. {i asta dup` opt ani de c`snicie. Mai rar
a[a ceva. {i voi la fel. C]i ani a]i f`cut \mpreun`?
{ase?
Da. Suntem norocoase amndou`.
{i prive[te locul `sta. Este raiul pe p`mnt. Aici
vrea John s` lucreze, \n mansard`. Bine, o s-o reame-
najeze corespunz`tor, cu lumini, plan[ete, [evalete...

24
 Anne \[i privi prietena, u[or sup`rat` c` nu-i
\mp`rt`[ise opinia cu sarcina. Willy era o femeie ge-
neroas`, bun`, dar prea indiferent`, pasiv`. Dar trecea
prin via]` cu del`sare. Avea nevoie de un stimulent.
Willy era la fel de \nalt` ca [i b`rbatul ei. Fusese
genul de femeie sportiv`. Jucase tenis, \notase,
c`l`rise, schiase, iar acum, culmea, se apucase de bro-
dat. {i avea talent.
Avea ni[te ochi alba[tri, o piele fin` [i o structur`
osoas` impresionant`, dar nu i-ar fi stricat pu]in
machiaj. P`rul blond [i lung [i-l ]inea strns \ntr-o
coad` f`r` personalitate. Era tipul clasic de engle-
zoaic` [i Anne era convins` c` dup` na[tere avea s` se
\ngra[`. Da. Willy era del`s`toare! Dar acesta era sin-
gurul ei defect.
Anne o cunoscuse pe Willy cu opt ani \n urm`, prin
so]ul s`u. John era prieten bun cu Mark, dar ele dou`
nu avuseser` ocazia s` se \mprieteneasc`. |ntr-o
vacan]` de iarn`, cnd so]ii lor se hot`rser` s` mearg`
la b`i, Anne avusese ocazia s` petreac` mai mult timp
cu Willy.
|ntr-o dup`-amiaz`, relaxndu-se pe marginea
piscinei, discutaser` despre c`sniciile lor, despre
copil`rie [i slujb`. Apoi se duseser` \n camera cu ultra-
violete. Anne se dezbr`case \n vestiar [i cnd intrase \n
camer`, o g`sise pe Willy dezbr`cat`, relaxat` [i f`r` s`
se jeneze de prezen]a Annei.
Dumnezeule, nu este de mirare c` John te
iube[te a[a de mult. Ar`]i ca o zei]`, spusese Anne,
privind-o admirativ.

25
 |mbr`cat`, Willy nu p`rea s` aib` un corp
nemaipomenit, dar dezbr`cat` ar`ta senza]ional.
Trupul ei \nalt era bine cl`dit, frumos propor]ionat [i
voluptuos.
Nu cred c` pentru asta m` iube[te John.
Sunt convins`, dar trebuie s` recuno[ti c` ai un
trup de invidiat.
{i tu ar`]i bine.
{tiu, dar tot timpul \mi fac probleme. Uneori mi
se pare c` sunt prea gras`, dispropor]ionat`... Tu nu ai
complexe?
Aveam \n adolescen]`. Eram cea mai \nalt` fat`
dintre toate colegele mele. {i nu eram la fel de dulce
ca celelalte prietene de vrsta mea. Mi-a luat mult
timp ca s` m` \mpac cu aspectul meu. {i mai ales de
cnd m-am c`s`torit, nu-mi mai fac nici un fel de
probleme.
{i atunci, Anne descoperi latura aceea nep`s`toare
a lui Willy, care o f`cea s` par` c` nimic n-o atingea!
Cnd Anne aflase c` Willy broda, nu-i venise s`
cread`. O femeie a[a de \nalt`, f`cea lucruri att de
delicate. Acul cu care lucra p`rea ridicol \n minile ei
impresionante. |n timp ce lucra, Willy asculta Vivaldi,
Gershwin sau Nielsen, muzica ce o insipra.
Prima oar` cnd Anne o vizitase pe Willy acas`,
aceasta era att de absorbit` de munca ei, \nct n-o
remarcase dect dup` zece minute.
Anne! exclamase Willy ridicndu-se \n picioare.
M` bucur c` ai venit pe la mine. M` doare spatele.
Ce-ar fi s` ne relax`m [i s` bem un ceai?

26
 Anne fusese surprins` s` descopere c` satisfac]ia
muncii lui Willy era mai mult interioar`. Primea bani [i
scrisori de apreciere, dar nu p`rea impresionat`. Willy
era prea pasiv`!
Acum o privea bucurndu-se de oportunitatea
so]ului ei de a se realiza prin art`. Pentru binele lui
Willy, Anne spera ca John s` reu[easc`. Dac` nu, toat`
povestea avea s-o afecteze pe ea mai mult dect pe
John. Willy era a[a de generoas`!
Hei, ce face]i voi dou` aici? exclam` John din u[`.
Veni]i! Hai s` ne plimb`m pe malul m`rii pn` nu se
face prea trziu.
Bine. Venim imediat, spuse Willy.
Stinse luminile [i se preg`tir` s` coboare din
mansard`. Ea o zi \nsorit`, a doua dup` Ziua
Recuno[tin]ei.
Camera asta este foarte... interesant`, spuse
Anne, aruncnd o ultim` privire \mprejur. Nu
crezi? Este plin` de... atmosfer`. De ce nu ]i-o
opre[ti pentru tine? John poate lucra la fel de bine
[i jos.
Nu. Este cea mai mare \nc`pere din cas`. Aici are
suficient loc s` se desf`[oare cu lucr`rile. Vrei s` te
ajut s` cobori? Sc`rile astea de lemn sunt cam
[ubrede.

*
* *

27
 Cei patru prieteni se plimbar` pe malul m`rii, dis-
cutnd diverse probleme. Mark o auzi pe so]ia lui
povestindu-i lui Willy despre exerci]ile de respira]ie
\nv`]ate la cursurile prenatale la care participa
con[tiincioas`.
John le explica schimb`rile pe care avea de gnd s`
le fac` la mansard` [i buc`t`rie. Balustrada de lemn a
sc`rii care ducea la etaj trebuia reparat`. Casa lor era
veche, solid`, construit` \n anul 1820, dar necesita
multe repara]ii. John voia s` restaureze pictura de pe
[emineul din camera de zi [i s` \nlocuiasc` tocurile de
lemn ale geamurilor [i ale u[ilor din toat` casa, care
putreziser`.
M` uime[ti pe zi ce trece, spuse Mark.
De ce?
Nu te [tiam a[a de preocupat de aspectul casei \n
care locuie[ti. Credeam c` nu-]i place s` me[tere[ti.
Mark avea dreptate. Opt ani de zile John [i Willy
locuiser` \ntr-un mic apartament cu dou` camere, \n
Boston. Lui John nu-i p`sase niciodat` cum ar`ta casa
lor. P`rerea lui era c` o locuin]` trebuie s` serveasc`
strict la depozitarea lucrurilor, la dormit [i la sp`lat.
Lui \i pl`cea s` tr`iasc` printre oameni. Petrecea mult
timp la serviciu, la clubul de tenis, la bar sau cafenea.
Pe vremea cnd era student [i \mp`r]ea cu Mark un
apartament \n campus, camera lui era un adev`rat
haos.
De[i se cuno[teau de pe vremea studen]iei, John
r`mnea o necunoscut` pentru Mark. |l surprinsese
cel mai tare atunci cnd aflase c` avea de gnd s` se

28
c`s`toreasc` cu Willy. Niciodat` Mark nu-[i d`duse
seama ce \l atr`sese pe John la ea. Willy era a[a de
mare! Bine, [i John era \nalt, dar era sub]ire, elegant,
cu oase lungi [i fine. Avea ochii alba[tri [i p`rul negru.
Era un b`rbat frumos. {i toate fetele erau \nnebunite
dup` el. Dar el se \ndr`gostise de Willy [i \i r`m`sese
fidel.
|ntr-o zi, Mark trecuse pe la biroul lui John, ca s`
mearg` \mpreun` la sala de sport la care se antrenau
s`pt`mnal. |l \ntmpinase o secretar` ro[cat` demn`
de revista Playboy.
Nu te \nvinuiesc dac` nu-i rezi[ti, oftase Mark
intrnd \n biroul lui John, f`cndu-[i vnt cu
mna.
Poftim? f`cuse John ridicndu-[i nasul din proiec-
tul la care lucra.
Ai o leg`tur` cu secretara, nu-i a[a? Normal. Nici
eu n-a[ rezista unei astfel de femei.
Ce naiba tot vorbe[ti? rsese John. {i eu [i tu sun-
tem \nsura]i. Sau ai uitat? {i pe lng` asta, secretara
mea este doar o copil`.
Ce copil`?! Nu te ui]i la ea?
Psihic vorbind, intelectual, Mark.
Las` asta...
Mark, termin`! Nu i-a[ face a[a ceva lui Willy nici
\n ruptul capului.
Mark se gndise c` atitudinea lui John era legat` de
carier`. Obi[nuit s` lucreze \ntr-o agen]ie de publici-
tate, \nconjurat de fotomodele, nu mai reac]iona la
vederea unei femei sexy. I se p`rea ceva banal.

29
 Dar Mark \[i admira prietenul. Era c`s`torit de opt
ani de zile [i \nc` \[i mai iubea so]ia. {i Mark \[i iubea
so]ia, dar Anne era mult mai frumoas` dect Willy. Sau
poate c` el era subiectiv.
La fel de uimit fusese [i atunci cnd John \l
anun]ase c` se mut` pe insul`. Renun]a la pozi]ia
important` c[tigat` \n cadrul agen]iei, la salariul bun
[i sigur, pentru o via]` de artist, departe de lume. {i
toate astea \n mai pu]in de trei luni.
|mi doresc ceva mai mult de la via]`, \i explic`
John \ncercnd s` acopere zgomotul valurilor care se
sp`rgeau de dig. Vreau s` fac ceva pentru sufletul
meu. Nu rde. Cnd am \mplinit treizeci de ani,
mi-am dat seama c` m` blazasem \n munca de la
agen]ie. Mi-am dat seama c` fac ceva artificial. Lucrul
pe computer este o porc`rie. Vreau s`-mi \mbog`]esc
via]a. {i banii nu m` ajut`.
Ce-ai drag`, \mpotriva banilor?
|ntotdeauna cnd ajungeau la acel subiect, se
certau. P`rerile lor erau diferite. Mark considera
c` nep`sarea lui John pentru ziua de mine
provenea din siguran]a pe care i-o insufla averea
lui Willy. {i John lua \ntotdeauna remarca lui
Mark ca pe o insult`, sc`pnd din vedere o reali-
tate: familia Constables nu avea de ce s` se \ngri-
joreze din cauza lipsei banilor, pe cnd familia
Hunter avea.
{tii ce vreau s` spun, zise John. Vreau... la naiba!
Vreau s` descop`r sensul vie]ii. M` \n]elegi? Tu nu vrei
asta? Nu-]i dore[ti ceva special?

30
 Dar a[tept ceva special, spuse Mark. Anne trebuie
s` nasc` peste trei luni.
Da, [i asta... Dar pentru mine nu a sosit momen-
tul s` fac un copil. Cred c` nu po]i s` m` \n]elegi pen-
tru c` e[ti prins cu munca ta.
{i tu erai la fel de prins. Erai cel mai bun
designer de la agen]ie.
Da, dar tu e[ti avocat. Aju]i oamenii. Munca ta are
un scop nobil.
|ncepi s` semeni cu studentul John. E[ti la fel de
\nfl`c`rat ca \n tinere]e.
Cum s`-]i explic? Tu e[ti avocat, aju]i oamenii...
Munca ta \]i d` satisfac]ii, care \]i place. Eu nu sunt
satisf`cut. E drept, c[tig bani frumo[i, dar asta nu-mi
ajunge. Vreau ceva care s` m` \mplineasc`. {tii, uneori
o invidiez pe Willy. Broderiile ei nu schimb` cu nimic
soarta omenirii, dar prin ele reu[e[te s` fac` clien]ii
ferici]i. {tii cte telefoane [i scrisori de apreciere
prime[te? Lucr`rile ei sunt admirate [i cel mai impor-
tant este c`-i place ceea ce face. Se simte \mplinit` prin
munca ei. {i o face cu atta pl`cere! Nu se gr`be[te, nu
urm`re[te un c[tig. Nici m`car nu urm`re[te s`
c[tige aprecierile oamenilor. Astea vin de la sine.
Willy munce[te pentru propria-i pl`cere.
{i tu \]i dore[ti acela[i lucru?
Nu [tiu. Vreau s` fiu un artist. Vreau faim` [i
recunoa[tere din partea omenirii. Vreau s` fiu fericit
prin munca mea. Da, cred c` asta \mi doresc.
Sper s` ob]ii ceea ce-]i dore[ti. Ai investit cam
mult pentru asta.

31
 Cei doi b`rba]i se \ndep`rtar` pu]in de so]iile lor,
care se a[ezaser` pe stnci. |ncepuse s` se \nsereze.
Briza era puternic` [i rece. Pesc`ru[ii ]ipau deasupra
capetelor lor, \nvrtindu-se \n cercuri largi. Peisajul
era superb [i intimidant. Dar parc` avea ceva trist \n el.
Vreau s` fiu deosebit, spuse John.
E[ti deosebit pentru mul]i dintre noi.
John scutur` din cap nefericit. |nc` nu era deosebit
pentru el \nsu[i.

*
* *

Cei patru prieteni se a[ezar` la masa din sufragerie,

mncnd resturile cinei preg`tite cu ocazia Zilei
Recuno[tin]ei. Apoi aprinser` focul \n camera de zi [i
jucar` scrabble pn` trziu.
|mi place la nebunie jocul `sta, spuse Willy. |]i
pune mintea la contribu]ie.
{i mie-mi place, \nt`ri Anne spusele lui Willy din
spirit de solidaritate.
Normal c` v` place. Mai ave]i pu]in [i ne bate]i,
se plnse Mark \n glum`. |ntotdeauna femeile sunt
mai bune dect b`rba]ii la cuvinte.
Tu parc` erai avocat, spuse John, f`cndu-i cu
ochiul. Sau ]i-ai gre[it profesia?
To]i patru izbucnir` \n rs.
|]i spun asta pentru c` dac` ai de gnd s`-]i
schimbi profesia te a[tept... Am loc \n atelierul meu
din mansard` de \nc` o persoan`.

32
 Nu cred, spuse Mark rznd. Ajunge un artist \n familie.
De fapt v` vom sim]i lipsa, spuse Willy cu regret.
Dup` cteva secunde, se l`s` t`cerea. Vntul
[uiera izbind cu putere \n obloanele de lemn, care
scr]iau sinistru. P`rea c` cineva \ncerca s` intre \n
cas`.
Ce noapte! remarc` Anne, zgribulindu-se.
Sinistr`, complet` Mark. N-o s` v` fie greu sin-
guri, \n casa asta mare?
Ba nu. Mie-mi place, zise Anne.
M` bucur c`-]i place, spuse John. Ne-a costat o
avere s` ne mut`m aici. Numai transportul mobilei a
fost de o mie de dolari.
Mobila voastr` este foarte grea, spuse Anne. Ave]i
multe piese vechi, antichit`]i valoroase. Cred c` toate
cnt`resc cel pu]in o ton`. Dar se potrivesc cu locul
`sta. |n vechiul vostru apartament p`reau c` sunt
depozitate.
Vntul izbi obloanele [i deodat` \ncepu s` tune [i
s` fulgere. La scurt timp \ncepu s` plou` \n rafale.
Ropotul pic`turilor de ploaie f`cea un zgomot
dezolant.
Nu cred c` a[ putea s` locuiesc aici, spuse Anne.
Uita]i-v` [i voi cum bate vntul [i cum plou`! {i sun-
tem abia \n noiembrie...
P`i, Anne, interveni John, suntem la o sut` de
kilometri de continent, \n Oceanul Atlantic. Nantucket
este o insul` mic`, f`r` dealuri sau p`duri. Vntul `sta
nu este nimic. Am auzit c` de obicei sunt adev`rate
furtuni pe-aici. {i de cele mai multe ori cade curentul

33
din cauza furtunilor prea puternice. Ar trebui s` ne
instal`m un generator. Dar pn` atunci am avut grij`
s` ne facem provizii de lumn`ri.
Ce romantic! spuse Willy.
Cred c` o s` ave]i o factur` la energia termic`...
Pn` acum noi v-am cam luat cu casa noastr`
mare, rse Anne. De-acum voi o s` ne dep`[i]i.
M` duc s` fac o Irish coffee. Cine vrea? \ntreb`
Willy.
Minunat! exclam` Anne. N-am mai b`ut a[a ceva
de ani de zile. Cred c` pu]in alcool nu-i va strica
micu]ului, nu-i a[a, Mark? Asear` n-am pus \n gur` nici
un strop de vin.
Draga mea, spuse Mark, lundu-[i so]ia \n bra]e,
tu bei destul de moderat ct s` faci din copilul nostru
un bon vivant.
Ce facem, nu mai juc`m scrabble? \ntreb` Anne.
P`i ne-a]i b`tut, ce mai vre]i? f`cu John, strngnd
piesele \n cutie.
Se ridic` \n picioare [i mai arunc` un lemn \n foc,
apoi se a[ez` t`cut al`turi de prietenii s`i, privind dan-
sul fl`c`rilor. Zgomotele furtunii se \nte]eau.
M` bucur c` nu m` aflu pe un feribot, spuse
Mark. Cred c` m-ar fi apucat r`ul de mare.
S-ar putea s` nu navigheze pe vremea asta, spuse
John.
Willy intr` \n camer` cu o tav` pe care se aflau
patru ce[ti cu cafea.
Vai! exclam` Anne, privind \ncntat` cafeaua pe
care Willy o preparase perfect. Ce bine arat`, [i cred c`

34
are un gust... Ne r`sf`]a]i. Ne-a]i plimbat pe malul
m`rii, acum ne oferi]i desertul `sta minunat \n fa]a
[emineului! Asta da, via]`!
Merita]i s` fi]i r`sf`]a]i. Sunte]i prietenii no[tri cei
mai buni, spuse Willy. De fapt, sunte]i singurii no[tri
prieteni. Nu cunoa[tem pe nimeni aici.
Nu mi-ar pl`cea s` fiu \n locul vostru, spuse
Anne. M-a[ sim]i abandonat`.
O s` ne facem noi prieteni. Nu c` ar putea cine-
va s` v` \nlocuiasc`. Dar avem nevoie de oameni \n
jurul nostru. Suntem abia de trei s`pt`mni pe insul`.
Avem tot timpul la dispozi]ie.
Eu nici nu vreau s`-mi fac prieteni, spuse John.
Vreau s` m` concentrez asupra muncii. Nu vreau s` fiu
deranjat. De asta m-am mutat aici, pentru a-mi g`si
lini[tea [i pacea. Dac` tu vrei prieteni, Willy, n-ai
dect.
John, interveni Mark, nu ]i se pare c` treci cam
brusc de la o extrem` la alta? Te [tiam un om sociabil.
Izolarea asta nu ]i se potrive[te.
Sunt sociabil. Dar acum simt nevoia s` m` izolez.
Am nevoie de lini[te ca s` m` concentrez. Vreau s`
realizez ceva. Nu vreau s` pierd cinci ani f`r` s` g`sesc
ceea ce caut.
Vei realiza, \l asigur` Willy \ncrez`toare \n talen-
tul so]ului ei.
Trebuie, spuse John.
Ei, interveni Mark pe un ton ridicat, \ncercnd s`
schimbe subiectul, a]i g`sit vreo fantom` \n casa asta?
Am auzit c` Nantucket este bntuit` de fantome.

35
 Fantome! rse John. Nu cred \n existen]a lor. |n
ce secol te crezi?
Nu [tiu, spuse Willy amestecnd u[or \n cafea.
Ieri am f`cut o mic` excursie. M-am plimbat \ndelung,
am privit tufi[urile [i copacii desfrunzi]i, cu crengile
lor \ntortocheate, chinuite. Mi-au pl`cut. Aveau un aer
trist [i romantic. Spre sear` s-a l`sat o cea]` deas` [i
l`ptoas` care lua diverse forme. {i formele acelea
p`reau spirite umane.
Nu era dect o simpl` cea]`, spuse John.
P`reau a[a de melancolice [i parc` vorbeau,
continu` Willy ignornd interven]ia so]ului s`u.
Parc` spuneau: pleca]i... pleca]i... nu mai veni]i
aici...
Willy, ce-i cu tine? Ai \nnebunit de singur`tate? se
zgribuli \nfrico[at` Anne.
Willy este o vis`toare nebun`, spuse John,
mngindu-[i tandru so]ia.
O s` uit ce-ai spus, zise Willy rznd. Dar vorbesc
foarte serios. Nu m-ar deranja s` m` \mprietenesc cu o
fantom`. A[a n-a[ mai suferi de singur`tate. Dac` John
nu vrea prezen]e umane \n jurul lui...
Willy, m` \nsp`imn]i, spuse Anne. Parc` erai mai
optimist`. Fii serioas`. Fantomele nu sunt prietenele
oamenilor. Sunt spirite rele.
Poltergeist, spuse Mark, f`cnd referire la filmul
cu acela[i nume.
Da, aprob` Anne.
Cine spune c` fantomele sunt rele? \ntreb` John,
lundu-i ap`rarea so]iei sale.

36
 Toat` lumea [tie asta, spuse Anne. Fantomele
sunt spiritele oamenilor nemul]umi]i de via]a lor pe
p`mnt. Ele sunt sup`rate pe lume. Nu-[i g`sesc pacea
[i de aceea bntuie. Se r`zbun` pe fiin]ele vii.
Ai v`zut prea multe filme, spuse John.
Nu, serios, replic` Anne ridicndu-se \n picioare.
Eu port \n pntece o fiin]` care n-a mai existat pn`
acum. O fiin]` cu personalitatea ei, cu caracteristicile
ei unice. O fiin]` vie. Sunte]i de acord? Dac` sunte]i de
acord c` \n pntecele meu poate ap`rea din senin
sufletul unei fiin]e vii, de ce n-ar ap`rea [i-n Univers
aceste forme de via]` despre care nu [tim nimic?
Ce trei o privir` uimi]i de vehemen]a cu care pleda.
Fiin]a din pntecele t`u nu a ap`rut din senin,
spuse John, \ncercnd s` nu-[i jigneasc` so]ia. A avut
loc un proces chimic. Omenirea a desoperit c` se
poate concepe un copil [i in vitro. Nu avem certi-
tudinea c` exist` via]` dup` moarte sau spirite care
bntuie printre noi.
Cred c` to]i vrem s` credem c` exist` spirite [i
via]` dup` moarte, spuse Willy. La fel cum credem \n
Dumnezeu. Dar John are dreptate. |nc` nu s-a demon-
strat [tiin]ific existen]a acestor entit`]i.
Hormonii sunt de vin`, spuse Anne. M` refeream
la mine. Sunt \ns`rcinat` [i poate de aceea v`d
lucrurile \ntr-o lumin` romantic` [i mistic`. Ierta]i-m`.
Acum serios, Anne, ar trebui s` te culci. Este cam
trziu, spuse John.
Ai dreptate. Trebuie s` dorm nou` ore ca s` m`
odihnesc opt. Bebelu[ul m` treze[te \n fiecare noapte.

37
{ti]i cum d` din picioru[e? Dac` \l iau \n bra]e pe
Mark, [i el simte loviturile. O s` fie un copil puternic.
Doamne ajut`.
Somn u[or, Anne, spuse Willy s`rutndu-[i pri-
etena pe obraz. E[ti \n vacan]`, a[a c` po]i s` dormi ct
\]i pofte[te inima. Odihne[te-te ct mai ai timp. Dup`
ce o s` se nasc` micu]ul n-o s` mai ai timp pentru tine.
Mark [i Anne se duser` la culcare \n dormitorul de
oaspe]i de la etaj. Willy [i John r`maser` lng` foc.
O invidiezi, nu-i a[a? o \ntreb` John.
Poftim? Ce vrei s` spui?
}i-ai dori s` ai [i tu un bebelu[, Willy. Te cunosc
bine. }i-am v`zut privirile.
Willy \[i lu` so]ul \n bra]e.
Vai, John, sigur c` vreau un copil. Dar nu acum. Nu
avem de ce s` ne gr`bim. Pot s` mai a[tept. }i-am mai
spus. Te vreau pe tine. Vreau s` fim ferici]i. Crede-m`.
Te iubesc, Willy, spuse John s`rutndu-[i so]ia cu
dragoste. {i-]i mul]umesc.
Willy zmbi cuib`rindu-se \n bra]ele so]ului ei.
R`maser` \mbr`]i[a]i mult` vreme. John \[i mngie
so]ia privind gnditor fl`c`rile [i \ntrebndu-se dac`
avea s`-[i g`seasc` vreodat` mul]umirea sufleteasc`,
altfel dect printr-un copil.

38
 Capitolul 3
Duminic` dup`-amiaz` Willy [i John \[i conduser`
prietenii la aeroport. Se \ntoarser` apoi \n casa care
p`rea mai goal` ca niciodat`. |n lini[tea mormntal` se
auzea doar r`p`itul molcom al ploii.
Aprinser` luminile \n toat` casa [i d`dur` drumul la
foc. Cu toate astea atmosfera p`rea la fel de tensio-
nat`. Pur [i simplu nu se sim]eau ca acas`. Ceva plutea
\n aer. De[i erau \mpreun`, se sim]eau abandona]i,
p`r`si]i de lume.
Pe podeaua camerei de zi st`teau \mpr`[tiate
ziarele de diminea]` pe care le citiser` \mpreun` cu
prietenii lor. Dar acum diminea]a vesel` petrecut`
al`turi de familia Hunter p`rea departe. Ce[tile de
cafea goale [i farfuriile murdare de la micul dejun erau
\nc` pe mas`. Poate c` [i aceast` dezordine contribuia
la atmosfera tensionat`, a[a c` se apucar` s` fac` curat.
Lui John [i lui Willy nu le lu` mult timp ca s` strng`
farfuriile [i ce[tile.

39
 Dup` ce terminar`, constatar` c` nu mai aveau
nimic de f`cut. Era noiembrie [i avea s` se \ntunece
devreme. Perspectiva nu era pl`cut`. Se plictiseau, ca
niciodat`.
Este ceva interesant la televizor? \ntreb` John
\ntinzndu-se pe canapea.
La ora nou` avem o pies` de teatru.
Ct este ceasul?
Aproape unu.
Pn` atunci nu avem la ce s` ne uit`m?
La ora [ase o s` fie un film de Alfred
Hitchcock.
Ce propui s` facem?
Putem s` ie[im \n ora[, la un restaurant. Nu am
chef s` g`tesc. Putem s` mergem la Atlantic Cafe.
Bine.
T`cur` un timp, privindu-se ca doi oameni care
abia se cunoscuser` \ntr-o sal` de a[teptare [i care nu
prea aveau ce s`-[i spun`.
Ce plictiseal`! oft` Anne c`scnd.
{tii de ce? \ncerc` John s`-[i explice mai mult lui
fenomenul. Pentru c` pn` acum am tot despachetat,
am mutat mobil`, am avut casa plin` de zugravi, tm-
plari, apoi am fost ocupa]i cu preg`tirile pentru
Ziua Recuno[tin]ei, i-am avut musafiri pe Hunteri,
nu ne-am dat seama cnd a trecut timpul. Abia acum
sim]im c` ne-am mutat cu adev`rat.
Ai dreptate. Dureaz` pn` ne obi[nuim.
Willy, [tii ce cred? Poate gre[esc, dar simt c` nu
cred c` trebuia s` facem asta.

40
 La ce te referi?
Nu trebuia s` ne mut`m, oft` iritat John. Am
gre[it. Nu trebuia s` renun] la slujb`. Faptul c` nu
sunt angajat m` face s` m` simt inutil. Mine nu tre-
buie s` m` mai trezesc devreme ca s` m` duc la servi-
ciu. Am prea mult timp la dispozi]ie. Nu mai am
prieteni, colegi, un program fix, angajamente,
termene pe care s` le respect.
Prostii, zmbi Willy, \ncercnd s` par` degajat`.
O s`-]i faci un program numai pentru tine, pe care
nu te oblig` nimeni s`-l respec]i. Vei picta. Vei lucra
pentru tine, pentru sufletul t`u. Ai a[teptat momen-
tul acesta de mult` vreme. Dar trebuie s` treac` un
timp ca s` te obi[nuie[ti. {tiu c` vei lucra. Ai liber-
tatea s` decizi momentul [i timpul. Gnde[te-te. Nu
te gr`be[te nimeni. O s` ne permitem s` ne petre-
cem dup`-amiezile cum vom avea chef. |n]elegi
aluzia?
Willy se ghemui \n bra]ele lui, gdilndu-l [i
s`rutndu-l. Dar John nu avea chef de hrjoneli. Se
gndea din ce \n ce mai serios la munca lui. Sim]ea
nevoia s` urce la mansard` ca s` vad` de unde s`
\nceap`.
Willy, stai cuminte, se feri el. Mi-a venit o idee. De
fapt tu mi-ai dat o idee. Vreau s` m` duc sus [i s` m`
gndesc de unde s` \ncep.
Nuuu, se plnse Willy.
Este vina ta, zmbi John.
Hmmm. Bine. Cum vrei.
John \i s`rut` minile [i o mngie pe frunte.

41
 Fata mea drag`, te iubesc.
{i eu te iubesc. Hai, du-te sus! E[ti liber s` pictezi
cnd vrei. Smb`t` seara, duminic`, la miezul nop]ii,
oricnd.
Tu ce-o s` faci?
Nu [tiu. Cred c` voi face o pr`jitur` cu fructe sau
poate voi broda. Nu [tiu.
Willy se duse \n buc`t`rie fredonnd o melodie
vesel`. John o urm`ri cu privirile. O invidia. O invidia
cu toat` fiin]a. Willy era a[a mul]umit` cu ea \ns`[i. Era
obi[nuit` [i se \mp`ca bine cu solitudinea. {i tot ceea
ce f`cea, f`cea cu pl`cere. Ca de exemplu pr`jitura cu
fructe. Era specialitatea ei. O f`cea pe-ndelete [i \i
ie[ea minunat. To]i cunoscu]ii [i toate rudele adorau
pr`jitura ei delicioas`. {i Willy le trimitea tuturor cte-
va buc`]ele, \mpachetate \n folie de aluminiu.
Concluzia era aceea[i. Willy f`cea totul cu pl`cere [i
nu se plictisea [i nici nu se sim]ea inutil`.
John mai avea multe de \nv`]at de la ea. |n primul
rnd trebuia s` \nve]e s` se descurce cu timpul liber [i
singur`tatea. Se ridic` \n picioare [i alerg` pe sc`ri la
mansard`.
La etaj aveau trei dormitoare [i o baie. O scar`
\ngust` [i [ubred` din lemn ducea la mansard`. Noul
lui atelier era la fel de mare ct toat` suprafa]a casei.
Mansarda era luminat` natural de dou` ferestre mari
cu vedere spre port [i spre strada Orange, [i de un
luminator.
John \[i a[ez` [evaletul sub luminator, lng`
fereastra care-i oferea priveli[tea care spera s`-l

42
insipre. Ascult` r`p`itul ploii care c`dea pe acoperi[ul
de ]igl`, \ntrerupt de ni[te zgomote \nfundate. Se
gndi cu groaz` c` era posibil s` aib` [oareci. Ideea
aceea o speria teribil pe Willy, a[a c` John se hot`r\ s`-i
ofere de Cr`ciun o pisic`.
Se a[ez` pe scaunul lui \nalt de pictor privind
\mprejur debusolat. Vorbise cu electricianul
s`pt`mna aceea ca s`-i trag` ni[te fire electrice dup`
un plan stabilit de el, dar acesta nu venise. Nu venise
nici tmplarul care-i promisese c`-i va face ni[te rafturi
pe care s`-[i pun` tuburile cu vopsea [i pensulele. Mai
avea nevoie de un radiator, pentru c` iarna b`tea la
u[` [i mansarda nu era \nc`lzit`. Ca solu]ie temporar`
putea s` deschid` u[a, ca s` vin` c`ldura din camerele
de jos. Dar mansarda era prea mare ca s` se
\nc`lzeasc` doar \n acel fel.
Lu` o foaie de hrtie [i \ncepu s` fac` o list`. Deci
avea nevoie de: tmplar [i electrician, un radiator, un
radio... Da, radioul era o idee bun`. Lui Willy \i
pl`cea s` asculte muzic` atunci cnd lucra. Poate c`
era bine s`-i urmeze [i el exemplul. T`cerea aceea
nu-l inspira. La birou era obi[nuit cu g`l`gia f`cut`
de colegi, de clien]i [i de telefoanele care sunau con-
tinuu.
Privi pe fereastr`. Ramurile copacilor \i ascundeau
mult din peisaj. Din cauza lor nu vedea dect o
buc`]ic` din mare [i port. Trebuia s` taie vrfurile
crengilor. Acum, copacii fiind desfrunzi]i, putea s`
vad` mai mult, dar la prim`var`, frunzele aveau s`-i
fure toat` priveli[tea.

43
 John \ntoarse foaia [i \ncepu s` schi]eze ramurile
\ntortocheate ale copacilor, cu unghiurile lor ciudate.
P`reau degetele unei mini imense. Schi]` rapid,
sim]indu-se cuprins de o frenezie ciudat`. De asta
venise la Nantucket. Asta sperase s` g`seasc` aici.
Libertatea de a desena, ne\ngr`dit de unghiuri drepte,
simetrie [i sclipiri artificiale. Ducea dorul formelor
aleatorii, forme pe care numai natura le putea con-
cepe att de unitar [i plin de esen]`. Dac` reu[ea s`
prind` acel adev`r, s`-l descifreze s`-l poat` schi]a
dintr-o mi[care...
Desen` plin de pasiune, f`r` s`-[i dea seama c` se
l`sase seara. Abia mai vedea la un metru \n fa]`, dar
deja desena din instinct. Vedea cu ochii min]ii, sim]ea
c` era aproape.
La un moment dat l`s` desenul deoparte [i r`sfoi
mapa cu schi]ele pe care le f`cuse s`pt`mna trecut`.
Desenase oceanul zbucimat, o barc`, un pesc`ru[,
faleza stncoas`... Formele naturii erau uimitoare.
Abia a[tepta s` le coloreze. {tia exact ce nuan]e avea s`
foloseasc`: vine]iu, gri, mult gri, bej, maro, albastru
stins, verde... V`zuse pe o stnc` neagr`, de un negru
umed, str`lucitor, urme de alge verzi... un verde viu.
{i forma petei de verdea]` sem`na cu p`rul unei
femei, \ntinse pe acea stnc`.
John lu` o alt` foaie de hrtie [i schi]` acea form`
ondulat`. P`rul unei femei, din semi-profil, care...
Privi pe fereastra mansardei. Se \ntunecase, dar
deslu[i silueta unei femei, undeva \n spatele
ferestrei.

44
 O femeie tn`r`, care st`tea din semi-profil, cu
p`rul negru, lung, fluturndu-i pe spate. Sem`na cu
femeia pe care tocmai o schi]ase.
Uimit, sc`p` creionul pe podea.
Ce naiba?
Femeia disp`ru.
John se frec` la ochi [i \[i privi ceasul. Era ora cinci.
Lucra de patru ore [i probabil c` era epuizat. I se mai
\ntmplase [i alt`dat` s` aib` halucina]ii. Ca acum. Se
sim]ea ca un drogat. Dar nu era \nsp`imntat. Era
fericit. Intrase din nou \n starea aceea favorabil`
crea]iei.
Era extraordinar de fericit! |[i strnse lucr`rile [i
cobor\ din mansard`. Abia a[tepta s`-i povestasc` [i lui
Willy. Ct de bine reu[ise s` lucreze, [i asta \nc` din
prima zi!
Dar nu-i putea povesti lui Willy despre halucina]ie.
Era prea ciudat`. {i Willy putea s` nu-l ia \n serios.
John o invidiase \ntotdeauna pe Willy pentru c` p`rea
rupt` de realitate. Avea secretele ei. Ei, bine, [i el avea
s` aib` secretele lui!

*
* *

De[i ploua foarte tare, Willy [i John ie[ir` ca s`

cineze la Atlantic Cafe. Str`zile pavate cu piatr` cubic`
din Nantucket p`reau lustruite de ploaie [i reflectau
luminile g`lbui ale felinarelor. Trec`torii mergeau

45
gr`bi]i pe lng` ei, cu gulerele hainelor ridicate, cu
umbrele [i p`l`rii trase peste ochi, sem`nnd cu ni[te
spioni.
Restaurantul era cald [i intim. Barul era plin de
pescari, tmplari [i tineri b`rbo[i, care vorbeau [i
rdeau, uitnd de vremea urt` de afar`.
Willy [i John se a[ezar` la o mas` retras`, luminat`
de lumn`ri. Comandar` hamburgeri, aripioare de pui
condimentate [i bere neagr` la halb`.
L-am v`zut pe tmplarul nostru la bar, spuse
Willy.
Serios? Eu nu l-am v`zut. Care este? Cel \mbr`cat
\n hain` albastr`?
Da. Vrei s`-l salut`m? Cu ocazia asta putem s`-i
amintim c` ne-a promis s` treac` [i pe la noi.
Am auzit c` insula duce lips` de tmplari. De
aceea sunt foarte ocupa]i [i \ntrzie cu lucr`rile. Nu
reu[esc s` fac` fa]`. Revine cam un tmplar la o sut`
de locuitori.
Nu mai spune? Hai, vrei s`-l salut`m? Ne punem
bine cu el... rse ea.
Nu [tiu, Willy. S` deranj`m omul duminica?
Nu vezi c` se relaxeaz`? Presupun c` a muncit
toat` s`pt`mna, de asta n-a putut s` vin` ca s` ne
ajute.
Ai dreptate. Dar a[ vrea s` termin`m mai repede
cu repara]iile, ca s` simt [i eu c` ne-am mutat cu
adev`rat.
Chelneri]a la aduse tava cu mncare [i John \[i
aminti ceva [i spuse:

46
 {tii ce m-am gndit? Mi-ar pl`cea s` pot urca pe acoperi[.
Poftim???
M` refer la luminatorul de la mansard`. P`rerea
mea este c` ini]ial se putea ie[i pe acoperi[ prin lumi-
nator. A[ vrea s` vorbesc cu tmplarul s` \nlocuiasc`
tocul gemului, ca s` pot ie[i cnd am chef pe acoperi[.
De ce?
Nu [tiu. Ca s` respir aer curat.
Po]i s` deschizi ferestrele.
{tiu, dar nu este acela[i lucru. Vreau o... poart`
spre cer. La var` voi lucra \n gr`din`, dar pn` atunci...
Vreau s` ies la aer, \n ploaie, \n vnt, oricnd simt
nevoia.
Ai \nceput s` lucrezi, nu-i a[a? zmbi Willy.
Da, recunoscu John. Cred c` am reu[it s` por-
nesc. Sunt a[a de fericit!
Atunci trebuie s`-]i creem toate condi]iile. O s`
vorbim cu tmplarul s`-]i deschid` luminatorul.
Te iubesc, Willy.
{i eu te iubesc.
|ncepur` s` m`nnce, discutnd despre
amenaj`rile pe care le mai aveau de f`cut \n cas`. Willy
\l rug` s-o lase s` restaureze ea pictura de pe [emineu
[i s` vopseasc` pere]ii dormitorului. John fu de acord.
Willy se pricepea la culori la fel de bine ca [i el, iar
dac` f`cea ea toat` treaba, el avea timp s` se concen-
treze asupra muncii lui.
Dup` ce terminar` de mncat se \ntoarser` acas`.
Willy se schimb` \ntr-o c`ma[` de noapte comod` [i
f`cu o cafea f`r` cofein`, apoi se a[ezar` pe canapea,

47
\n fa]a televizorului. Urm`rir` un film la HBO pn` la
miezul nop]ii, dup` care se hot`rr` s` se culce.
Ce bine c` nu trebuie s` pun alarma ceasului s`
ne trezeasc` diminea]a! se bucur` Willy. Ce r`sf`]!
Putem s` dormim ct vrem.
Asta \nseamn` c` putem s` ne culc`m la orice or`
vrem, spuse John, lundu-[i \n bra]e so]ia. {i putem s`
facem ce vrem... He-he-he! rse el amenin]`tor.
Willy \i primi \mbr`]i[area cu bucurie. Se cuno[teau
bine, \[i [tiau a[tept`rile [i dorin]ele, [tiau cum s`-[i
fac` pl`cere. Dar pentru Willy nu era important orgas-
mul. Se sim]ea la fel de fericit` [i doar dac`-[i ]inea
b`rbatul \n bra]e. Adora senza]ia b`rbii lui diminea]a,
cnd se freca de obrazul ei, buzele lui lipite de ale ei,
respira]ia lui familiar`, mirosul lui masculin, greutatea
trupului lui gol peste al ei. John era totul pentru ea.
Era b`rbatul ei, copilul ei, eroul ei. Sim]ea c` putea s`
omoare pentru el, s`-[i dea chiar via]a. |l iubea cu
toat` fiin]a.

*
* *

|n urm`toarele zile, soarele le oferi cteva dup`-

amiezi de var`. Temperaturile se ridicar` \n jurul va-
lorii de treizeci de grade. Era ceva neobi[nuit pentru
acea perioad` a anului, dar toat` lumea se bucura.
John \[i lu` mapa cu plan[e, culorile [i pensulele,
[i se mut` pe plaj`. |n fiecare diminea]` pleca pe bici-
clet` la ora nou`, cu ustensilele [i pache]elul cu mn-

48
care preg`tit de Willy, [i se \ntorcea pe-nserate. Se
sim]ea ca un navetist. Acum serviciul lui era pe plaj`.
Avea un motiv ca s` se trezeasz` diminea]a.
Willy \i preg`tea sandvi[uri cu friptur` [i ceap`,
care s`-l fereasc` de r`celi, un m`r pentru vitamine, un
termos cu cafea [i uneori cte-o bere. Apoi, r`mnnd
singur`, nu se plictisea. Avea treab`. Vopsea dormi-
torul cu geamurile deschise, ascultnd muzic`. Pere]ii
erau plini de cr`p`turi, urme de cuie, desene f`cute
de copiii fo[tilor proprietari. Dar pe Willy n-o deranja.
|i pl`cea s` munceasc`.
Tmplarul, Kirk Beauregard, veni s` ia
m`sur`torile luminatorului, promi]nd c` va termina
lucrarea la sfr[itul s`pt`mnii. Dar weekendul veni [i
Kirk nu termin` treaba. Totu[i familia Constable nu se
sup`r`. Nimic nu le putea strica o s`pt`mn` a[a de
pl`cut`.
Smb`t` \[i peg`tir` un co[ pentru picnic [i petre-
cur` toat` ziua pe malul m`rii, bucurndu-se de soare
[i aer curat. Erau o familie fericit`.
Duminic` diminea]a luar` micul dejun [i citir`
ziarele. Citeau ziarele mai cu nesa] ca deobicei.
Sim]eau nevoia s` p`streze contactul cu lumea real`
de pe continent. Pe insul` se sim]eau exila]i, dar nu
voiau s` recunoasc`. Afar` era la fel de frumos, dar
\ncepuse s` bat` vntul. Mai trziu John urc` \n
mansard` ca s`-[i pun` \n ordine lucr`rile [i Willy se
\ntinse pe canapea, cu o carte \n mn`.
John arunc` o privire prin mansard`, c`utnd un
loc de depozitare a vopselelor [i borcanelor cu pen-

49
sule. V`zu ascunse \ntr-un col] ni[te l`di]e, l`sate
probabil de fo[tii proprietari [i neobservate de el pn`
atunci.
Le a[ez` una peste alta lng` [evalet. Pn` cnd
tmplarul avea de gnd s`-i aduc` rafturile comandate,
trebuia s` se descurce singur cum putea mai bine.
Privi peretele din fa]a u[ii de la intrare, pe care \[i
atrnase lucr`rile din s`pt`mna aceea. Erau genul de
schi]e pe care turi[tii le-ar fi cump`rat pe c]iva dolari,
ca amintire. Nu erau grozave, dar mergeau. Oricum
erau mai bune dect frigiderele sau cuptoarele cu
microunde pe care le desenase at]ia ani la agen]ie.
Pn` venea electricianul trebuia s` rezolve cumva [i
problema iluminatului. Se duse \n debaraua de la
parter [i lu` cteva becuri de 100 de wa]i, pe care le
\n[urub` \n fasungurile firelor care atrnau prin
mansard`. Rezultatul nu era spectaculos, dar
\nc`perea era suficient de iluminat` ca el s` poat`
lucra bine.
Lu` o bucat` de pnz` alb` [i o a[ez` pe o lad`,
apoi \[i r`sturn` con]inutul buzunarelor pe ea.
S`pt`mna trecut` adunase de pe plaj` o pan` de
pesc`ru[, o scoic` perfect`, o piatr` spart` [i o
r`muric` de copac.
Privi \ndelung combina]ia de culori [i texturi [i
\ncepu s` deseneze. Se pierdu \n munca lui cteva ore
f`r` \ntrerupere. Cnd se opri, se f`cuse deja noapte.
Lucrarea era aproape terminat`. Mai trebuia doar s-o
coloreze. Era obosit, dar fericit. Se plimb` prin
mansard` [i \ncepu s` sting`, rnd pe rnd, toate

50
becurile. Abia atunci \[i d`du seama ct de t`cut` era
casa. Willy se dusese prin ora[ ca s` cumpere ceva [i
lui i se p`rea c` ea \l p`r`sise. Deja se sim]ea epuizat
phisic.
Mai r`mase un moment privind \ndelung pe gea-
mul dinspre port. Apoi pufni \n rs, amuzat de pro-
pria-i naivitate. Se a[tepta s` vad` din nou acea siluet`
de femeie.
Scutur` din cap [i ie[i din mansard`. Dar \n acel
moment i se p`ru c` aude un cioc`nit u[or. F`r` s`
mai aprind` lumina, se \ntoarse \n mansard`. |[i ]inu
respira]ia [i a[tept`. Aveau [oareci? Trebuia neap`rat
s` cumpere o pisic`.
Auzi din nou cioc`nitul. Parc` venea de undeva de
sus. |[i ridic` privirile spre luminator. De acolo se
auzea zgomotul. Aprinse lumina. Nu era suficient de
curajos \nct s` ri[te dea pe \ntuneric de o pas`re, ca
\n filmul lui Hitchcock.
A[ez` l`zile una peste alta [i se sui pe ele, ajungnd
astfel cu fa]a practic lipit` de luminator. |[i l`s` capul
pe spate [i privi.
{i o v`zu. Femeia care-i ap`ruse \n geam acum
cteva zile revenise. Halucina]ia reap`ruse. Era
aceea[i. Cu p`rul lung [i negru, cu un profil delicat [i
cu pielea foarte alb`. Minile ei micu]e [i transparente
b`teau \n geamul luminatorului.
Dumnezeule, murmur` John.
De mult John nu mai fusese a[a de \nsp`imntat. |[i
strnse pleoapele, dar femeia nu disp`ru. B`tea \n
continuare \n geamul luminatorului.

51
 Cine e[ti tu? [opti John.
|nnebunea? Ce se petrecea cu el?
Willy! \ncepu el s` strige.
Nu! spuse cu voce stins` [i rug`toare femeia.
John o privi cu aten]ie. Nu p`rea s` arate ca o fan-
tom`. Ochii ei negri [i profunzi contrastau cu pielea
alb`, iar p`rul, la fel de negru ca [i ochii, flutura \n
jurul umerilor ei delica]i. Dar dac` nu era fantom`,
cum ajunsese pe acoperi[ul casei lor?
Cine e[ti tu? \ntreb` John cu voce tare. Cum ai
ajuns pe acoperi[ul meu?
D`-mi drumul \n`untru. Te rog.
Nu pot. Luminatorul nu se deschide. Vino la u[a
de la intrare.
Dar femeia disp`ru.
Nu plecase, pur [i simplu se evaporase. |nnebunise
el sau chiar v`zuse o fantom`? John nu credea \n fan-
tome. Dar nici nu voia s` cread` c` \nnebunise.
Cobor\ de pe l`zi cu genunchii tremurnd de
groaz`. Mai ascult` cteva momente, a[teptnd s`
aud` din nou b`taia \n geam. Dar acum se auzea
numai vntul. Ie[i din mansard` ame]it.
Trebuia s` vorbeasc` cu Willy. Unde era Willy?
Alerg` \n dormitor dar n-o g`si. Apoi cobor\, aproape
\mpiedicndu-se, \n camera de zi. O g`si pe Willy dor-
mind pe canapea, cu televizorul \n func]iune.
John o privi o clip`. Willy era ro[ie \n obraji,
colorat` [i p`rea a[a de vie.
Willy! Treze[te-te, Willy!
John?

52
 Da, eu sunt, treze[te-te. Te rog.
Da, John. Ce ai p`]it?
Willy, am v`zut o fantom`.
Ea zmbi ame]it` de somn.
Nu glumesc, Willy. A[ vrea s` fie o glum`.
Unde? Cum ar`ta?
Terminasem de lucrat, cnd, am auzit ni[te zgo-
mote. Veneau din dreptul luminatorului. M-am urcat
pe ni[te l`zi ca s` v`d ce se \ntmpl` [i am v`zut-o.
Era o femeie?
Da, o femeie tn`r`. Avea p`rul lung [i negru.
Voia s` intre \n cas`. M-a rugat s-o las s` intre.
}i-a vorbit?
Da. Dumnezeule, Willy! {tiu c` sun` incredibil.
|]i jur c` era o fantom` adev`rat`. Am mai v`zut-o
acum cteva zile, dar nu ]i-am spus. Credeam c` am o
halucina]ie. Dar acum sunt sigur c` era o fantom`.
Plutea la ferestr`?
Nu. Nu glumesc, Willy, ce naiba!
Nici eu nu glumesc. Te-am \ntrebat ceva. Plutea
ca o fantom`?
Nu plutea. Dar nici nu [tiu cum putea s` stea pe
acoperi[. Sau cum a ajuns acolo. {i apoi a disp`rut pur
[i simplu. Nu [tiu cum. Cred c` s-a evaporat.
{i ce te mai face s` crezi c` ai v`zut o fantom`?
Mi-a vorbit!
Fantomele vorbesc?
Nu [tiu.
Hmmm, murmur` Willy gnditor. Mi se pare
interesant. Hai s-o v`d [i eu.

53
 Stai s`-mi iau un scotch.
Se \ntoarser` \n mansard`. |nc`perea p`rea
lini[tit`. Nu se mai auzea nici m`car zgomotul vntu-
lui.
Nu cred c` o s` mai apar`, spuse John.
{[[. Nu fi ner`bd`tor. S-o a[tept`m.
Willy urc` pe l`zile l`sate \n dreptul luminatorului
de John, se uit` cu aten]ie, dar nu v`zu nimic. John se
a[ez` pe scaunul lui \nalt [i privi \n gol.
A[teptar` o or`, dar fantoma nu mai ap`ru.
Crezi c` mai apare? \ntreb` Willy c`scnd.
Nu [tiu, oft` John. Dar trebuie s` m` crezi, Willy.
Te cred. Hai s` coborm de aici. Este cam frig. Nu
cred c` mai vrea s` apar`. S-o fi speriat.
John terminase un pahar cu scotch [i \[i mai umplu
\nc` unul. Se a[ez` pe canapeaua din camera de zi [i
privi \n gol la televizorul oprit. Willy se duse \n
buc`t`rie ca s` preg`teasc` cina. John o urm` ca un
copil speriat.
Mi-a pl`cut desenul la care ai lucrat azi, schimb`
Willy subiectul care creea o stare de tensiune. Mi se
pare foarte bun.
M` bucur, zmbi John. Nu este mare lucru, dar...
O s`-l termin mine. Cu fantome sau f`r` fantome.
A[a te vreau, spuse Willy s`rutndu-l pe vrful
nasului \ncercnd s` par` lini[tit`.

54
 Capitolul 4
|n diminea]a urm`toare John se trezi ame]it,
epuizat, [i ru[inat. V`zuse o stafie? Pe naiba! F`cu un
du[ [i se privi \n oglind` cu ochi critic.
E[ti nebun, concluzion` el cu voce tare.
Nu existau fantome. Noaptea trecut` lucrase exce-
siv de mult [i de aceea avusese o halucina]ie. Pentru c`
femeia pe care o v`zuse nu putea exista \n realitate, la
lumina zilei. Stresul era de vin`. John voia s` reu[easc`
prin art` [i era nelini[tit din cauza unui posibil e[ec.
Dar nu avea de ce s` fie \ngrijorat. Doar avea cinci ani
la dispozi]ie.
Willy \[i terminase de decorat camera de lucru.
Pusese la ferestre perdele brodate de mna ei, pe poli-
cioara sculptat`, cump`rat` de la un anticar a[ezase
obiectele de lucru, cutia cu ace [i papiotele cu a]` co-
lorat`, pe pere]i atrnase ni[te goblenuri \nr`mate, iar
pe balansoarul pe care st`tea cnd se relaxa a[ezase o

55
cuvertur` scump` [i foarte veche, primit` de la bunica
ei. Bine\n]eles c` din camer` nu lipsea casetofonul la
care Willy asculta piesele preferate, compuse de
Vivaldi.
Acum se sim]ea pu]in vinovat` de egoismul ei.
Pierduse prea mult timp cu amenajarea camerei sale
de lucru. A[a c` se hot`r\ s`-[i concentreze eforturile
asupra preg`tirilor de Cr`ciun. Adora Cr`ciunul.
Scoase din debara podoabele vesele pe care le folosise
\n ultimii opt ani. Decornd camera de zi [i holurile,
se sim]i cuprins` de melancolie. Era primul lor
Cr`ciun departe de Boston. {i avea s` fie un Cr`ciun
trist, plin de singur`tate. Aici nu aveau prieteni.
Duminic` diminea]a se trezi devreme [i se duse la
biseric`. O f`cu mai mult pentru c` sim]ea nevoia s`
fie \n mijlocul oamenilor. O uimea atitudinea lui John,
care de[i era un om sociabil, p`rea c` singur se simte
perfect.
Cnd se \ntoarse de la biseric`, pe la prnz, John
\nc` mai dormea. Nu-l trezi. |n schimb, \n[ir` pe una
dintre mesele din camera de zi ni[te statuete din lut,
pe care le f`cuse la treisprezece ani, care-i reprezentau
pe Fecioara Maria, Sfntul Iosif, Iisus, un m`g`ru[,
dou` oi, [i-o iesle. Profesoara de arte o ajutase s` le
ard`, iar Willy le pictase \n culori st`lucitoare. De la
treisprezece ani, \n fiecare an, de Cr`ciun, statuetele
st`teau la loc de cinste \n camera de zi.
Mai trziu se trezi [i John [i, dup` ce citir` ziarele
de diminea]`, se plimbar` pe plaj`, mncar` la un
restaurant din port, dup` care se \ntoarser` acas` [i se

56
uitar` la televizor. John nu lucrase toat` ziua, a[a c`
urc` \n mansard`, dar nu st`tu acolo mai mult de o
or`. Se \ntoarse bine dispus [i b`u \mpreun` cu Willy
un pahar de vin bun.
John nu mai aminti nimic de stafii. {i cum trecuse
o s`pt`mn` f`r` evenimente nepl`cute, Willy spera
ca-ntr-o bun` zi, John s` rd` de halucina]ia pe care o
avusese.

*
* *

Mai trecu o s`pt`mn` f`r` fantome.

Smb`t` diminea]a, Willy se \ntinse lene[ \n patul
cald pe care-l \mp`r]ea cu John.
Ghici ce-o s` faci ast`zi, spuse ea, alintndu-se. O
s`-]i iei zi liber`. Nu spune nu! Nu te-am v`zut de mai
bine de-o s`pt`mn`! E mai r`u ca la Blackstone
Group! Vreau s` facem cump`r`turi de Cr`ciun.
John strmb` din nas.
Te rooog, se alint` Willy.
Bine, spuse John dup` un moment de ezitare.
Sunt al t`u ast`zi.
Se duse la baie ca s` se b`rbiereasc` [i Willy \l
urm`.
Uite, spuse el, ar`tndu-i musta]a care \ncepuse
s`-i creasc` \n dezordine. Ce p`rere ai de asta? S-o las
s` creasc`?

57
 |]i st` foarte bine, spuse Willy privindu-l cu
aten]ie. |]i d` un aer de mod` veche. Se potrive[te
stilului t`u. De fapt, ]ie ]i se potrive[te orice.
John se privi \n oglind`, cu ochi critic. Da. Willy
avea dreptate. Musta]a \i d`dea un stil aparte. P`rul
negru \i cre[tea \n dezordine, dndu-i un aer rebel [i
\n acela[i timp de mod` veche. Era singurul b`rbat de
pe Coasta de Est care nu-[i f`cea c`rare pe stnga.
John mereu \[i l`sase o musta]` scurt` [i \ngrijit tuns`.
Dar a[a, cu musta]a crescut` \n dezordine, avea un aer
mai romantic, vis`tor, de artist.
Ar`]i ca Jesse James, spuse Willy ie[ind din baie.
Hai, frumosule, gr`be[te-te.
John se \mbr`c` \ntr-o pereche de pantaloni maro
[i un pulover cu gt \nalt, iar Willy \[i puse o pereche
de pantaloni gri [i un pulover vi[iniu.
Form`m o pereche frumoas`, spuse John,
ajutnd-o s`-[i pun` haina de blan`.
Petrecur` diminea]a alegnd un brad frumos de
Cr`ciun, dup` care dejunar` \ntr-un restaurant cu spe-
cific local. La ora dou` [i jum`tate pornir` din nou la
cump`r`turi. Willy \i cump`r` lui Anne un [al elegant
[i haine pentru bebelu[. Dup` o or`, John \ncepu s`
se plictiseasc` [i se gndi c` ar fi mai bine s` se
despart` [i s` se \ntlneasc` mai trziu, ca s` nu piard`
timpul. De fapt, el voia s`-i cumpere ceva frumos lui
Willy.
Se plimb` pe st`zile din Nantucket [i intr` \n toate
galeiile de art` care-i ie[ir` \n cale. Printre multe kitch-uri,
reprezentnd fotografii ale r`s`ritului de soare,

58
pesc`ru[i, marinari [i ambarca]iuni, John g`si cteva
picturi \n ulei, acuarele, desene \n peni]` [i c`rbune
foarte interesante. Pe lng` lucr`rile lui, acestea erau
cu adev`rat reu[ite. |[i d`du seama c` mai avea multe
de \nv`]at.
Strada principal` din Nantucket era \mbr`cat` \n
haine de s`rb`toare, cu pomi de Cr`ciun plini de lumi-
ni]e [i beteal`. Oamenii gr`bi]i [i veseli treceau pe
lng` el parc` f`r` s`-l vad`. C]iva chiar se ciocnir` de
el. Sentimentul de inutilitate \l fr`mnta iar`[i chinu-
itor.
Lumea nu avea nevoie de \nc` un artist. Fusese un
prost c` renun]ase la slujba lui de la agen]ie. Avea s`
rateze. Nu avea s` ajung` niciodat` un mare pictor.
Cu cte un ceai cu rom \n fa]`, \ntr-o cafenea din
port, Willy \ncerc` s`-l consoleze:
Ai r`bdare, John. Abia ai \nceput s` lucrezi. De
unde [tii c` nu po]i deveni celebru? Nimeni nu ]i-a
v`zut pn` acum lucr`rile. Cnd o s` expui, o s`-]i dai
seama. {i dac` doamne fere[te ratezi, nu conteaz`. Eu
tot o s` te iubesc.
Dar John nu mai putea fi scos din starea \n care
intrase. Eforturile lui Willy erau zadarnice.
Se \ntoarser` \n casa rece [i \ntunecat`, t`cu]i,
cufunda]i \n gndurile lor. Nu mai aveau chef s`
decoreze bradul [i parc` nici nu le mai era foame.
Willy se \ntinse pe canapeaua din camera de zi, cu
o carte interesant` \n mn` [i cu un castron mare cu
floricele de porumb \n bra]e, \ncercnd s` se deta[eze
de probleme.

59
 John se hot`r\ s` se duc` \n mansard`, de[i nu avea
chef s` lucreze. Aprinse toate luminile [i privi
\ndelung scoica pe care o desenase din diverse un-
ghiuri. Aproape c` putea sim]i valurile care trecuser`
peste ea. P`rea a[a de vie! De ce nu reu[ea s`-i prind`
spiritul?
Ce-i venise s`-[i trasc` so]ia \n acel cap`t de lume,
departe de prieteni, tr`ind pe banii ei, [tiind c` nu va
reu[i s` ias` din mediocritate? Strnse scoica \n palm`,
dorind s-o sf`rme plin de ciud` [i invidie, dar nu avu
puterea. Ce-i d`dea lui dreptul s` distrug` o oper` a
naturii?
Un cioc`nit u[or \i atrase aten]ia.
Grozav! Iar`[i m` viziteaz` fantomele!
L`sa]i-m` naibii \n pace! spuse el cu voce tare
dndu-[i ochii peste cap, mai mult ca s` se \ncu-
rajeze.
B`use cteva ce[ti de ceai cu rom la cafenea [i se
sim]ea suficient de viteaz ca s` \nfrunte orice stafie,
orict de \nsp`imnt`toare ar fi fost ea.
Dar cnd se urc` pe l`zi [i v`zu chipul deja familiar
al femeii, cu privirea aceea trist`, uitndu-se la el din
spatele luminatorului, se trezi brusc [i se sim]i cuprins
de panic`.
Femeia aceea nu era \nsp`imnt`toare. Avea un
chip ginga[, frumos [i trist. Nu era ameni]`toare, ci
p`rea foarte \nfrigurat`, sau speriat`.
La naiba! [opti John.
Las`-m` s` intru, [opti femeia rug`tor. Mi-e frig.
Mi-e fric`. Sunt singur`...

60
 Vocea ei era sub]ire [i cntat`, iar John o auzi perfect.
Bine. D`-te la o parte, spuse John, spernd c`
poate a[a avea s` aib` dovada pe care s` i-o arate so]iei
lui.
Cobor\ de pe l`zi [i lu` o bucat` de pnz`, pe care
[i-o \nf`[ur` \n jurul minii. Urc` pe l`zi [i izbi cu
putere geamul luminatorului. Buc`]i de sticl` spart`
se \mpr`[tiar` \n jurul lui. Mna \l durea. Cnd [i-o
privi, v`zu c` se r`nise u[or. Sngele cald \i curgea
\ncet, picurnd pe podeaua de lemn. Privi \n sus [i...
fantoma disp`ruse. Dar \n acela[i moment se sim]i
\nconjurat de un aer \nghe]at. Parc` plonjase \ntr-o
piscin` cu ap` rece. Vntul iernii \i b`tu \n fa]`,
f`cndu-l s` tremure. Dar nu tremura de frig, ci mai
mult de groaz`. Ce f`cuse?
Bravo, John! spuse el cu voce tare. E[ti al naibii
de inteligent!
C`ut` o bucat` mare de carton, cu care s` acopere
sp`rtura din geam [i o lipi cu band` adeziv`. Cu toate
astea, vntul puternic tot intra \n mansard`. Nu mai
putea lucra acolo pn` nu venea tmplarul.
Ce naiba \i spun lui Willy? Am \nnebunit?
|[i scutur` din p`r cioburile de sticl` [i se uit` la ele
minunndu-se cum sclipeau misterios pe podea. Ceva
\i atrase aten]ia [i privi spre sc`rile care duceau la
primul etaj.
Femeia fantomatic` st`tea acolo [i-l privea cu ochii
ei mari, \ntuneca]i [i misterio[i. Buzele [i obrajii parc`
i se coloraser` pu]in \n roz, dar pielea \i era la fel de
alb` [i transparent`.

61
 Lui John i se f`cu fric`. Inima \i b`tu cu putere [i
gura i se usc`. Era \nlemnit de groaz`.
Mul]umesc, [opti femeia, dup` care se \ntoarse
cu spatele [i cobor\ gr`bit` treptele.
Cnd reu[i s` se mi[te, John alerg` dup` ea. Dar
femeia disp`ruse.
La naiba! \njur` el, punndu-[i minile \n cap.
Hei, unde e[ti?
La primul etaj era \ntuneric [i lini[te. Persista \n
schimb acel aer \nghe]at. John intr` \n toate camerele,
dar n-o g`si.
Urc` la mansard`.
Nimic.
Alerg` la parter [i c`ut` \n toate cotloanele
camerelor.
Cineva se apropie de el pe la spate.
John se \ntoarse brusc, ridicnd minile ca s` se
apere.
Ce naiba ai, John? \l \ntreb` Willy somnoroas`.
Dumnezeule, ce fa]` ai! Ce-ai p`]it la mn`? Te-ai
r`nit?
A intrat, Willy! Am l`sat-o s` intre! spuse John cu
ochii m`ri]i de groaz`.
Cine a intrat, John? \ntreb` Willy ct reu[i ea de
calm.
Fantoma, naiba s-o ia! Willy, crede-m`! Am spart
luminatorul [i am l`sat-o s` intre. M-a rugat s-o las
\n`untru [i eu... prost mare ce sunt... am spart lumi-
natorul. A intrat. Am v`zut-o cum a cobort pe sc`ri \n
cas`. Este pe undeva pe-aici, dar n-o g`sesc.

62
 Te cred, John, te cred. Vrei s-o c`ut`m \mpreun`?
Da.
Se plimbar` prin toat` casa, c`utnd \n toate
cotloanele, dar nu g`sir` nimic neobi[nuit.
Willy, mi-e fric`. Mi-e mai fric` acum, c` n-o
g`sesc, dect atunci cnd st`tea \n fa]a mea. S` nu
crezi c` am \nnebunit.
Nu cred a[a ceva, John, spuse Willy mngindu-[i
so]ul. Dar hai s` ne culc`m. Este trziu.
S` ne culc`m??? Nu, se scutur` John. Nu pot s`
dorm cu o fantom` \n cas`.
E trziu, John. Hai, dac` vrei \]i aduc un
pahar cu scotch. St`m de vorb`, dac` vrei. Dar hai
\n pat.
John [i Willy se \ntinser` \n pat, cu paharele cu
b`utur` \n mini [i luminile veiozelor de pe noptiere
aprinse. John se sim]ea \n siguran]`, ca un copil \n
patul mamei sale, dup` un co[mar.
|i povesti din nou scena lui Willy descriind cu exac-
titate fiecare am`nunt.
Era frumoas`, Willy, m`rturisi John ru[inat.
M`car atta! zmbi ea. Bine c` nu este b`trn` [i
zbrcit`. Putea s` fie mai r`u.
Spune-mi ce p`rere ai, Willy. Sincer.
Willy \[i strnse gnditoare genunchii la piept. Era
\mbr`cat` \ntr-una din pijamalele de bumbac ale lui
John, \n care se sim]ea foarte confortabil.
Uite ce cred, \ncepu ea. Exist` dou` posi-
bilit`]i. Ori este vreo halucina]ie... Stai, las`-m` s`
termin. Recunoa[te! Exist` [i aceast` posibilitate.

63
Doar tu mi-ai spus de attea ori c` ai mai avut
asemenea halucina]ii cnd lucrai mult, pn`
noaptea trziu.
Nu cred. {i a doua posibilitate?
Poate fi o fantom`. Eu nu cred \n fantome. {i nici
tu nu crezi. Dar de ce ar vorbi oamenii de fantome,
dac` nu ar exista? Trebuie s` existe un adev`r \n toate
pove[tile cu fantome, nu? Locuim \ntr-o cas` veche, pe
o insul` pe care se spune c` bntuie fantome. Poate c`
noi nu suntem scuti]i de a[a ceva. {i ar fi interesant,
nu? Adic`, dac` avem o fantom` dr`gu]` printre noi,
de ce s` ne speriem? Nu ne va trezi noaptea cu rsete
[i ]ipete \nfrico[`toare sau apari]ii oribile. Poate c`
femeia asta a locuit aici [i acum revine \n casa ei de
care-i e dor. {tii, a[ vrea s-o v`d [i eu. Poate o s` mi se
arate [i mie. Mi-ar pl`cea s` stau de vorb` cu ea, s` aflu
mai multe despre lumea \n care a tr`it, despre spirite
[i via]a de apoi. {i mai gnde[te-te la ceva. Dac` voia
s` te sperie o f`cea de la \nceput, nu crezi?
Te iubesc, Willy. Ne \n]elegem a[a de bine, spuse
John ghemuindu-se la pieptul ei.
{i eu te iubesc.
F`r` tine...
{tiu eu cum o s` te fac s` adormi, spuse Willy
s`rutndu-l cu pasiune.
{i \ntr-adev`r, \n jum`tate de or`, John adormi.

*
* *

64
 Willy se gndea \nc` de la \nceputul c`sniciei c`
aveau s` apar` la un moment dat divergen]e \ntre ea
[i John. Toate cuplurile aveau momentele lor de
criz`. |[i \nchipuia c` problemele vor fi legate de
cre[terea copiilor sau de diverse decizii privind
via]a lor comun`. Dar niciodat` nu-[i \nchipuise c`
avea s` se confrunte cu a[a ceva cu o fantom`!
Cine [i-ar fi \nchipuit asta? Nu era preg`tit` pentru
a[a ceva.
Willy se gndise chiar, c` poate, la o anumit` vrst`,
unul dintre ei avea s` se \ndr`gosteasc` de altcineva.
Asemenea lucruri se \ntmplau des. Dar [tia c` acest
lucru nu avea s` duc` la divor]. Se iubeau prea mult.
Puteau s` rezolve problema, ducndu-se \n vacan]`,
mutndu-se \n Europa, sau construind o cas`. Nu erau
s`raci. |[i permiteau o schimbare costisitoare, din
dorin]a de a-[i salva c`snicia.
Ea [i John fuseser` noroco[i s` se \ntlneasc`. Se
iubeau foarte mult. Aveau acelea[i gusturi [i dorin]e.
Iar atrac]ia sexual` dintre ei era suficient de puternic`,
\nct s` dureze. Le pl`cea chiar s` stea \n pat [i s` se
s`rute toat` noaptea, [i asta era mai mult dect o
simpl` atrac]ie sexual`.
Dar fantoma aceea era de-a dreptul frustrant`. John
o vedea \n fiecarea noapte [i Willy nu reu[ea s-o vad`
niciodat`. Diminea]a, John \i povestea lui Willy cum
fantoma \l trezea noaptea, doar ca el s-o priveasc`,
drept \n ochi. {i apoi disp`rea. Voia s` stabileasc` un
contact. |i zmbea lui John [i apoi se evapora pur [i
simplu.

65
 Dar dup` o s`pt`mn`, fantoma devenise mai insis-
tent`. Dup` spusele lui John, aceasta \ncepuse chiar
s`-l ating`. Se trezea \n miez de noapte mngiat de
mna ei mic`, delicat` [i rece. Cnd el deschidea ochii,
ea \i zmbea [i apoi disp`rea.
Noaptea trecut`, John tr`ise o experien]` nou` [i
ciudat` [i de zece ori mai deranjant` pentru Willy.
M-a s`rutat, \i spuse el, cu cafeaua de diminea]`
\n mn`.
Te cred, John, dar ce pot eu s` fac? Poveste[te-mi
mai multe despre ea.
Willy, [tii ce frumos miroase? A mere verzi, a iarb`
tn`r` [i a p`mnt reav`n. Nu [tiu cum s`-i descriu
aroma. {i m` mir c` nu i-ai sim]it-o [i tu. Umpluse
camera.
Cum \[i ]inea gura? \ntreb` Willy, privindu-l cu
aten]ie, uimit` de curajul ei.
|ntredeschis`. {i m-a s`rutat u[or. I-am sim]it
buzele umede [i moi. I-am sim]it respira]ia...
Willy se \ntoarse cu spatele la el. Diminea]a de
decembrie era minunat`, \nsorit` [i cald`. Iar so]ul ei
\i povestea cum fusese s`rutat de o alt` femeie. {i nu
de o femeie obi[nuit`, cu care s` se poat` lupta, ci de
o fantom`!
Willy, te rog, nu te sup`ra...
Nu m` sup`r. Dar [tii ceva? Cred c` am o idee,
spuse Willy gata s` porneasc` ofensiva.

*
* *

66
 |n noaptea aceea, Willy avu un vis minunat.
St`tea \n camera ei de lucru, cu geamurile deschise
[i afar` era cald. P`s`relele cntau, florile de pe per-
vaz \mpr`[tiau o arom` minunat` [i ea se sim]ea
foarte fericit`. A[tepta ceva. Nu [tia ce, dar era
foarte bucuroas`. |i venea s` strige \n gura mare ct
de frumoas` este via]a! Dar \n vis, se sim]i ciupit` de
bra].
Era confuz`. {tia c` trebuie s` se trezeasc`, pentru
c` ceva se \ntmpla, dar mai voia s` stea \n visul acela
minunat. Sim]ea c` se desparte \n dou`. Se zb`tu cte-
va secunde [i pn` la urm` se trezi de-a binelea. John
o ciupea de bra] cu putere. De ce?
Era miezul nop]ii. Camera era scufundat` \n lini[te
[i \ntuneric, iar John o ciupea \n continuare, cu
putere, de mn`.
Willy \[i aminti. Convenise cu John c` dac` fantoma
va mai ap`rea, s-o trezeasc` ciupind-o cu putere, pe
sub p`tur`, de bra]. Acesta era planul lor.
Ea nu se mi[c`, de[i se trezise. Privi prin camer`
printre gene, dar nu v`zu nimic deosebit.
John o ciupea \n continuare cu insisten]`.
Au! |nceteaz`, John! M` doare!
John se ridic` \n capul oaselor [i aprinse veioza de
pe noptier`. Zmbea triumf`tor.
Ai v`zut-o? \ntreb` el.
O clip` Willy fu tentat` s`-l mint`. Dar nu reu[i.
N-am v`zut nimic!
La naiba! Nu pot s` cred! Cum naiba n-ai v`zut-o?
St`tea deasupra mea. M` s`ruta pe obraz. Nu [i-a dat

67
seama c` m` treziseam. O priveam printre gene [i te
ciupeam ca s` te treze[ti [i s-o vezi [i tu. E[ti sigur` c`
te-ai uitat?
Da, drag`, m-am uitat. N-am v`zut absolut nimic!
A disp`rut \n momentul \n care ai \nceput s`
vorbe[ti. Ai uitat de planul nostru? Te-ai uitat bine
\nainte s` vorbe[ti?
M-am uitat cu aten]ie, John. Nu m` crezi, ce
naiba? M-am uitat cu aten]ie, n-am v`zut nimic [i tu
continuai s` m` ciupe[ti. De-aia am vorbit. Nu mai
puteam de durere.
N-ai v`zut nimic...
Nimic...
La naiba! s`ri John din pat plimbndu-se agitat
prin dormitor. La naiba! Naiba s-o ia de fantom`! Nu
mai suport!
Willy \[i strnse speriat` plapuma la piept. Nu-[i
v`zuse niciodat` so]ul \n starea aceea de nervozitate.
Parc` \nnebunise. Oare?
Ce tupeu are, spuse Willy. Adic` vine [i te s`rut`
noaptea, \n timp ce tu dormi \n pat cu so]ia ta. Fantoma
asta nu are pic de moral`. |ncepe s` m` calce pe nervi.
Nu glumi, Willy!
Nu glumesc deloc. M` enerveaz` la fel de tare ca
[i pe tine. M` enerveaz` c` nu m` las` s-o v`d, c` te
s`rut`, c` te mngie... Ce pot eu s` fac?
John \[i plec` umerii obosit.
Vino \n pat, spuse Willy. Te rog. Vorbim
diminea]`. O s` ne fie mai u[or s` discut`m la lumina
zilei. Hai.

68
 John se b`g` \n a[ternuturi, \nc` sup`rat pe Willy,
pe fantom` [i pe el \nsu[i. Nu \nnebunise. {tia c` fan-
toma era real`. Dar de ce nu i se ar`ta [i lui Willy? Se
\ndr`gostise de el?
Willy sim]i c` John nu se relaxase [i \ncepu s`-l
mngie lini[titor.
Hai, John. Dormi. Sunt sigur` c` \n noaptea asta
nu va mai reveni.

*
* *

|n diminea]a urm`toare, era lapovi]` [i vntul b`tea

cu putere. Willy se duse la pia]`. Trecnd pe lng`
port, v`zu fluturnd steagul ro[u de avertisment.
Vremea se \nr`ut`]ise [i vasele nu mai circulau \n ziua
aceea.
Se gr`bi spre cas`. Voia s` discute cu John despre
fantom`. S` stabileasc` un alt plan, prin care s` scape
de acea prezen]` inoportun`, care-i deranja pe amn-
doi deopotriv`.
Ajungnd acas`, \l g`si pe Kirk Beauregard stnd de
vorb` \n buc`t`rie cu so]ul ei. Kirk le ar`t` schi]ele raf-
turilor pentru biblioteca de la parter [i apoi se duse cu
John la mansard` ca s` ia m`surile luminatorului.
John \l min]i pe tmplar, spunndu-i c` auzise ni[te
zgomote pe acoperi[ [i creznd c` este vorba de o
pas`re, b`tuse cu un b`] \n tavan, [i din gre[eal`

69
sp`rsese geamul. Tmplarul nu p`ru surprins [i nici
nu intr` la b`nuieli. |i recomand` s` cumpere plexi-
glas pentru a \nlocui gemul spart.
Apoi ap`ru electricianul, un b`rbat masiv, pe
care nu l-ar fi crezut nimeni \n stare s` lucreze cu
firele electrice delicate. Stabili un nou plan de ilu-
minare [i conveni cu John o dat` limit` de realizare
a lucr`rii.
Ziua aceea fu plin` [i Willy nu reu[i s` discute
serios cu John despre fantome.
Mai trziu, \ns`, stnd la o cafea cu Kirk \n
buc`t`rie, John deschise subiectul mai mult \n glum`:
So]ia mea crede c` o fantom` ne bntuie casa. Tu
ce p`rere ai?
N-a[ fi surprins, spuse Kirk mngindu-[i barba.
Multe case vechi din Nantucket sunt bntuite de fan-
tome. Am mai auzit asemenea pove[ti, chiar de la
oameni serio[i.
Dar tu ai v`zut vreodat` fantome? \ntreb` John.
S-au le-ai auzit f`cnd zgomot prin cas`?
Sincer s` fiu, nu, zmbi Kirk. {i eu nu prea cred
pn` nu v`d cu ochii mei.
Dup` ce Kirk plec`, John [i Willy \[i petrecur` ziua
stnd \n fa]a televizorului, privind filmele de la HBO
[i mncnd lasagna. Obosi]i, pe la ora zece, nu mai
avur` chef s` discute despre fantome [i se duser` la
culcare.
Willy, te superi dac` m` culc \n camera de
oaspe]i? Poate c` acolo nu m` mai deranjeaz` fan-
toma.

70
 Willy se bucur` s` afle c` pe John \l deranjau
aten]iile fantomei, dar nu-i convenea s` doarm` sepa-
rat. Parc` ar fi fost certa]i.
Nu, te rog. Nu pot s` dorm singur`. Mai bine hai
s` facem schimb de locuri. Tu dormi pe partea mea [i
eu dorm pe-a ta. Poate c` a[a reu[im s` p`c`lim fan-
toma [i-o s` pot s-o v`d [i eu. Ce spui?
Bine.
Se \ntinser` \n pat nelini[ti]i, [tiind c` avea s`-i
a[tepte o noapte grea. Somnul le zburase [i
\ncepur` s`-[i povesteasc` diverse \ntmpl`ri din
copil`rie.
Cnd avea [apte ani, Willy se dusese \n provincie,
la ziua unei m`tu[i b`trne. Cum nu aveau camere [i
paturi suficiente \n care s`-i culce pe to]i invita]ii, Willy
dormise \n pat cu m`tu[a. Dormise era mult spus,
pentru c` nu reu[ise s` \nchid` ochii toat` noaptea.
M`tu[a adormise imediat [i respirase greu [i sacadat,
sfor`ind [i sco]nd tot felul de zgomote ciudate. Copil
fiind, Willy fusese \nsp`imntat` de sunetele acelea [i
de faptul c` st`tea \ntins` \n \ntuneric lng` o femeie
gras`, plin` de riduri [i zbrcituri. Se temuse ca
b`trna s` nu moar` \n somn lng` ea.
John \i povesti lui Willy despre tab`ra \n care fusese
\ntr-o var`, cnd avea unsprezece ani, cu echipa de
cerceta[i. {i ca \n mai toate taberele, fusese nevoit s`
\mpart` patul cu un coleg. Conduc`torul grupului
hot`rse ca John s` doarm` \n pat cu un copil despre
care se spunea c` vorbea \n somn. A[a c` noaptea,
John se tr`sese spre marginea patului, \ncercnd s`

71
adoarm` ct mai repede. La un moment dat, \n
somn, se sim]ise imobilizat. Nu mai putea s` se mi[te
[i sim]ea c` se sufoc`. Cnd se trezise, colegul lui de
pat st`tea deasupra lui, c`lare pe picioarele lui [i \l
privea drept \n ochi. John ]ipase a[a de tare, \nct
trezise toat` tab`ra [i, din noaptea aceea, colegul lui
dormise numai cu conduc`torul grupului, [i John
singur.
Willy [i John se strnser` \n bra]e, rznd de teme-
rile din copil`ria lor, [i noaptea p`ru mai relaxat`. Mai
vorbir` o vreme [i apoi adormir` pe nesim]ite.
Willy avu un vis ciudat. Se f`cea c` avea cinci ani [i
\[i dezbr`ca p`pu[a preferat`. |i scosese rochi]a [i
chilo]eii, c`utnd ceva...
|n acel moment se trezi \n dureri, penetrat` de
John, care st`tea deasupra ei.
John! Ce faci?
Willy \ncerc` s`-l dea la o parte, dar nu reu[i. John
p`rea s` n-o aud`. Se zb`tea desupra ei, sufocnd-o cu
gura [i r`suflarea lui sacadat`.
John! Las`-m`!
|n sfr[it, John se d`du la o parte [i se trnti pe
spate, lng` ea.
Ce naiba a fost asta? \ntreb` Willy uluit`.
Ce vrei s` spui?
Ce ]i-a venit s`-mi faci asta? Aproape c` m-ai vio-
lat.
Poftim? Tu m-ai strnit.
Ce spui? Dormeam dus` [i m-am trezit cu tine
deasupra mea.

72
 Poate c` nu [tiai, dar ai \nceput s` m` mngi \n
somn. Tu m-ai trezit. M-ai provocat. {i nu spun c` nu
mi-a pl`cut, zise John punndu-i mna pe sni.
John, potole[te-te, spuse Willy dndu-i mna la o
parte. Jur c` nu te-am atins.
Willy... spuse John \ncet. Te-am sim]it. M`
atingeai, m` s`rutai... {tiu bine ce am sim]it. N-am
visat.
John, crede-m`. Nu te-am atins. Dormeam cu
spatele la tine. |]i jur c` nu te-am s`rutat [i nu te-am
atins.
Se privir` o clip` \ngrozi]i, f`r` s` se cread` unul pe
cel`lalt.
Rahat! spuse John printre din]i, \ntorcndu-se cu
spatele la ea.
Nu-[i vorbir` mult timp, stnd treji \n \ntuneric,
\ngrozi]i de gndurile lor. Concluzia logic` p`rea
totu[i incredibil`.
Willy \ncepu s` plng` \ncet. |[i afund` capul \n
pern`, pentru ca John s` nu-i aud` suspinele. Dar el o
sim]i. |n cele din urm` se \ntoarse spre ea [i o lu` \n
bra]e.
Cred c` am visat, Willy. Iart`-m`. Am avut un vis
foarte ciudat, dar incredibil de real.
Minciuna aceea le convenea amndurora.

73
 Capitolul 5
Mintea omului este de nep`truns, spuse George
Glidden. Am \ntlnit pacien]i care jurau c` st`tuser`
de vorb` cu Iisus Hristos.
John se foi pe fotoliu lund o gur` de vin alb. Nu-i
pl`cea vinul alb, dar avea nevoie de efectul anesteziant
al alcoolului. Willy \l privea cu comp`timire, \ncercnd
s`-l \ncurajeze.
Erau \n casa familiei Hunter, unde se hot`rser`
s`-[i petreac` Cr`ciunul, dup` \ntmplarea ciudat` din
seara \n care John o trezise pe Willy a[a de violent.
Spre bucuria lor, fantoma nu-i urm`rise, pentru c`
de trei nop]i John nu se mai trezise noaptea.
Le povestiser` \nc` de la \nceput lui Mark [i Annei
despre problema cu care se confruntau [i ei insistaser`
s`-i invite de Cr`ciun [i pe so]ii George [i Diana
Glidden.
George era psihiatru [i \i pl`cea s` se \mp`uneze cu
cuno[tin]ele sale. Era mndru de vocea lui. |i pl`cea s`

74
se aud` vorbind. De[i John era clar stnjenit de
subiect, George nu p`rea dornic s` renun]e.
Fantomele sunt doar \n mintea ta, John. Cu sigu-
ran]`. Suntem oameni \n toat` firea, cu studii, vreau s`
spun. Nu mai tr`im \n Evul Mediu. Mintea ne joac`
feste uneori. Stresul, anxietatea, nop]ile pierdute,
schimb`rile de mediu, toate astea ne pot da peste cap
la un moment dat. Oricine poate ceda psihic. Nu spun
c` acesta este cazul t`u... E[ti artist, ai suflet de artist.
E[ti mai poetic dect noi, mai vis`tor, ai alte tr`iri
dect oamenii de rnd, cum s-ar spune. Acum cred c`
ai ajuns \ntr-o perioad` de criz` a vie]ii. Ai luat
hot`rrea de a l`sa munca la o parte, prietenii, via]a ta
obi[nuit`, pentru a te dedica artei. Te-ai izolat pe o
insul` [i probabil c` \]i tr`ie[ti obsesia vie]ii. Poate c`
te sim]i abandonat. {i Willy nu are nici o vin` \n toat`
povestea. Tu vrei s`-]i dovede[ti singur c` e[ti un artist
bun. Subcon[tientul t`u a cedat. Nimeni nu poate
\ndura atta stres de unul singur. A[a c` ]i-ai creat... o
muz`.
George se trnti pe sp`tarul scaunului, obosit dar
triumf`tor. Zmbi [i \[i aprinse un trabuc.
Anne \l privi fascinat`.
George, e[ti un geniu! exclam` ea plin` de admi-
ra]ie. De unde ]i-a venit ideea asta?
Am pornit de la fantom`, zmbi cu superioritate
George. Sub ce \nf`]i[are i s-a ar`tat? O femeie fru-
moas`, delicat`. Willy nu a v`zut-o niciodat`. Fantoma
aceasta vine \n mansard`, acolo unde lucreaz` John.
De unde vine? Din ceruri. A intrat pe luminator, nu? |l

75
viziteaz` numai noaptea, atunci cnd sim]urile noastre
sunt ascu]ite. John, ai inventat-o pentru c` aveai
nevoie de ea.
John \[i privi so]ia. Nu le povestiser` totul. La spu-
seser` doar c` fantoma \l vizita ca s`-l priveasc` [i s`-i
zmbeasc`. Nu suflaser` o vorb` despre atingerile ei
intime.
P`rerea mea este, continu` George, c` fantoma \]i
va mai ap`rea de fiecare dat` cnd vei avea fr`mnt`ri
interioare, \n leg`tur` cu munca ta. Este inevitabil.
Doar tu ai creat-o pentru a te ajuta.
{i ce-l sf`tuie[ti? \ntreb` Anne.
S` se obi[nuiasc` cu ideea. S-o accepte. S` nu-i fie
fric` de ea. John, las-o s`-]i intre \n via]`. Nu te lupta
cu ea. Nu te enerva cnd mai apare. Te ajut`. Muza
]ine cu tine.
|n camer` s` l`s` t`cere.
George, spuse Mark, n-ai putea s` m`-nve]i [i pe
mine s`-mi pl`smuiesc o fantom` ca a lui John?
Hipnotizeaz`-m`, f`-mi ceva. Vreau [i eu o fantom`
frumoas` care s` vin` noaptea la mine, f`r` s-o vad`
Anne.
Vezi c` ]i-o iei pe coaj`! \l amenin]` rznd Anne.
Dup` acest moment, tensiunea se spulber` [i
\ncepur` s` discute alte subiecte. Willy \[i privi cu
mul]umire so]ul care discuta cu Diana.
Poate c` George era cam \ngmfat, dar era un psi-
holog str`lucit [i \i d`duse o explica]ie interesant` lui
John. Mintea uman` era de nep`truns. Cine [tie ce
\nchipuiri avea John, din cauza stresului.

76
 Anne \i servi cu pr`jituri [i brandy, dup` care se
a[ez` pe canapea, lng` Willy.
Ct m` bucur c` am petrecut s`rb`torile \mpre-
un`! spuse Anne.
Willy \i zmbi conven]ional. Rela]ia ei cu Anne se
r`cise. Nu se mai sim]ea a[a de apropiat` de vechea ei
prieten`. |n cele trei zile petrecute \n casa familiei
Hunter, Anne o \nnebunise cu discu]iile despre
na[terea pe care trebuia s-o suporte \n mai pu]in de o
lun`, despre scutece [i numele pe care ea [i Mark
voiau s`-l dea copilului.
Anne dorise s`-i \mp`rt`[easc` prietenei sale cele
mai intime gnduri, dar pe Willy \ncepea s-o plic-
tiseasc`. Se sim]ea datoare s`-i povesteas` [i ea la rn-
dul ei \ntmpl`rile ciudate prin care trecuser` ea cu
John, dar nu era \n stare.
De fapt nu se sim]ea \n stare s` vorbeasc` despre
acele lucruri nici m`car cu John. Nici m`car ea nu mai
voia s` se gndeasc` la acel incident.
Willy era sup`rat`, frustrat`, \nsp`imntat`,
geloas`. Nu [tia ce s` mai cread`. Nu existau c`r]i de
specialitate care s`-i \ndrume [i s` le explice
fenomenul. {i orict de mult [i-ar fi dorit s` se prefac`,
nu reu[ea s` nege un adev`r. Fantoma \l provocase pe
John sexual.
Spera din tot sufletul ca George s` aib` dreptate.
Spera ca fantoma s` fie doar o \nchipire a lui John. O
fantezie pl`smuit` de mintea lui creativ` de artist.
John trebuia s` nu-[i mai fac` griji \n privin]a fan-
tomei. Vorba lui George era o muz` care-l ajuta pe

77
John \n munca lui de crea]ie [i care implicit o ajuta
[i pe ea. Dac` John se \mplinea prin art` [i era feri-
cit, [i ea era fericit` [i c`snicia lor avea numai de
c[tigat.

*
* *

Urm`toarea sear` plecar` cu ma[ina spre Hyannis

pentru a se \mbarca pe feribotul care-i ducea \napoi,
acas`.
Poate c` George are dreptate, deschise Willy
subiectul spinos. Poate c` nu trebuie s` te temi de
muza ta.
George este un bou! atac` violent John.
{tiu. Dar nu este prost. Explica]ia lui e plauzibil`
[i o prefer altor explica]ii mai fanteziste.
Bine! spuse John enervat. Gata! M-am s`turat! Nu
vrei s` schimb`m subiectul?
Willy \[i privi so]ul cu compasiune, c`utndu-[i
cuvintele. John \i sim]i stnjeneala [i grija [i ad`ug` pe
un ton mai blnd:
Te rog, Willy. Nu te sup`ra, dar nu mai vreau s`
vorbim despre fantome [i muze.
Bine, spuse Willy mngindu-l pe cap. Cum vrei
tu. Te superi dac` trag un pui de somn?
Nu, spuse repede John.
De fapt se sim]ea u[urat. Mai aveau o or` pn` la
Hyannis [i el sim]ea nevoia s` fie singur cu gndurile
lui.

78
 Nu era sup`rat pe Willy. Ea nu avea nici o vin`. Voia
doar s`-l ajute. Dar \l enervase la culme George. Se
sim]ise insultat, tr`dat, violat \n intimitatea lui.
George, un str`in de altfel, \i spusese clar c` apari]ia
muzei se datora fr`mnt`rilor lui interioare, fapului c`
se temea de e[ec.
Nimeni nu avea dreptul s`-l judece. Nici m`car
Willy. Iar George avusese neobr`zarea s`-i analizeze [i
s`-i disece f`r` scrupule cele mai ascunse gnduri,
expunndu-le unei \nc`peri pline cu oameni.
Abia a[tepta s` ajung` acas` [i s` se duc` \n
mansarda lui ca s` lucreze. {i dac` fanoma ap`rea
iar`[i...
De fapt ce era acea fantom`? Chiar exista, sau era
doar o \nchipuire? {i dac` exista, ce r`u \i putea face?
P`rea att de fragil` [i frumoas`. Angelic`, putea
spune.
Ce avea de f`cut? Trebuia ca \n cinci ani s` ajung`
un artist bun. Voia s` se izoleze ca s` creeze. Willy avea
s`-l \n]eleag`. {tia ct de mult o iubea. {i era o femeie
puternic`. Nimic nu-i st`tea \n cale. Nici m`car o fan-
tom`.

*
* *

Pu]in dup` miezul nop]ii John [i Willy ajunser` la

casa lor de pe strada Orange, care p`rea rece [i t`cut`.

79
 Vii [i tu la culcare? \l \ntreb` Willy \ndreptn-
du-se spre dormitor, dup` ce d`dur` drumul la
c`ldur`.
Nu mi-e somn. Mai \ncolo.
Willy nu protest` [i \l l`s` singur. John \[i turn` un
pahar de scotch [i urc` la mansard`. A[a cum b`nuia,
\n \nc`perea rece [i luminoas` \l a[tepta ea. Fantoma
lui. |mbr`cat` \ntr-o rochie de culoarea filde[ului,
frumoasa femeie st`tea \ntr-un col] \ntunecat [i \l
privea.
Te-ai \ntors, zmbi ea.
Doamne, ce frumoas` era! {i p`rea a[a de ferici` s`-l
vad`!
Da, spuse John \ncercnd s`-[i p`streze calmul,
de[i inima-i b`tea s`-i sparg` pieptul.
Mi-a fost dor de tine. Nu mi-a pl`cut c` ai lipsit,
spuse femeia zmbindu-i seduc`tor.
Nici mie nu-mi place prezen]a ta, replic` John
rece.
Dar aceasta este casa mea, spuse ea surprins`.
Poate c` a fost! spuse John impasibil. Acum este
a mea. A mea [i a so]iei mele.
Nu-mi place de so]ia ta, spuse ea, plimbndu-se
prin mansard` ca o adev`rat` st`pn` a casei.
Din cnd \n cnd \i arunca lui John cte un zmbet
plin de promisiuni. {i John nu era prost. |[i d`dea
seama c` fantoma voia s`-l seduc`.
Cine e[ti tu? \ntreb` John. Cum te cheam`?
Ce impertinen]`! exclam` ea oprindu-se.
Obrajii ei fini se \nro[ir` de indignare.

80
 Asta este casa mea! spuse femeia. Iubitul meu so]
a construit-o pentru mine! {i tu m` \ntrebi cine sunt?!
Ar fi trebuit s` [tii!
Era a[a de furioas` \nct John avea senza]ia c` fan-
toma [i-ar fi dorit s`-l loveasc`. |i sim]ea sup`rarea
aproape fizic.
Dar femeia se lini[ti [i se \ndep`rt` de el spre col]ul
\ntunecat al mansardei. Mergea a[a de gra]ios \nct
parc` abia atingea p`mntul. Se opri [i se \ntoarse
zmbind provocator spre el.
Dac` nu [tii poate c` ar trebui s` afli cine sunt.
Cum?
Nu este greu. Trebuie doar s`-]i dore[ti.
{i disp`ru. Dar John nu mai era surprins. Era doar
foarte curios. {i nu-i mai era fric`. Cobor\ din
mansard` [i se furi[` \n patul conjugal \n care so]ia lui
dormea dus`.

*
* *

Biblioteca veche a insulei, cu coloanele ei neocla-

sice era mult mai impun`toare dect casele dimprejur.
Interiorul era foarte pl`cut. John se \ndrept` spre sec-
torul rezervat c`r]ilor despre Nantucket. Erau foarte
multe. Alese cteva c`r]i de istorie [i se retrase \ntr-un
col] luminat cald de soarele dup`-amiezii, care se stre-
cura prin ferestrele \nalte.

81
 C`r]i \ntregi povesteau istoriile familiilor celebre
care tr`iser` pe insul` Coffin, Starbuck, Marcy,
Hussey. Dar John g`si ceva interesant abia dup` dou`
ore de c`ut`ri, pu]in \nainte de \ncheierea programu-
lui bibliotecii. Cartea cu coper]i \mbr`cate \n piele,
publicat` \n anul 1920, avea un capitol \ntreg referitor
la dezastre, tragedii [i ciud`]enii.

Una dintre cele mai romantice [i tragice povestiri

este cea a c`pitanului de vas John Wright [i a lui Jesse
Orsa Barnes.
C`pitanul Wright a cunoscut-o pe miss Barnes \n
anul 1823 cnd el avea dou`zeci [i patru de ani.
Poposind \n Boston cu scopul de a-[i vizita rudele,
c`pitanul Wright a \ntlnit-o pe miss Barnes, care pe
vremea aceea avea [aptesprezece ani [i era o fru-
muse]e. Se spune c` era o femeie fragil`, gra]ioas`,
delicat`, cu ochi mari [i negri [i p`r lung, negru [i
lucios.
C`pitanul Wright s-a \ndr`gostit imediat de ea [i a
cerut-o de so]ie. Dar miss Barnes nu voia s` p`r`seasc`
societatea din Boston pentru a duce o via]` f`r` de dis-
trac]iile cu care era obi[nuit` pe insula izolat` de
lume, Nantucket. C`pitanul Barnes i-a promis c`-i va
construi o cas` minunat` pe strada Orange dac` va
accepta ca el s`-i fie so].
|n ciuda sfaturilor prietenilor [i na[ului s`u pentru
c` miss Barnes era orfan` tn`ra s-a decis s`-l urmeze
pe frumosul c`pitan. Dar c`pitanul Wright trebuia s`

82
plece \ntr-o c`l`torie pe mare. Miss Barnes l-a a[teptat
trei ani de zile [i se pare c` era foarte \ndr`gostit` de el,
din moment ce a refuzat alte cereri \n c`s`torie.
|n mai 1826 c`pitanul Wright s-a \ntors acas` mai
bogat dect plecase [i i-a construit so]iei sale o cas`
cum nu se mai afla \n Nantucket.
Datorit` faptului c` domnul Wright era a[a de
bogat, Jesse Orsa avea o mul]ime de servitori. Toat`
ziua cnta [i dansa prin cas`, cu ferestrele deschise,
atr`gnd ostilitatea vecinilor. Bea lichioruri scumpe,
fuma [i citea c`r]i comandate special pe continent,
nepermise \n biblioteca serioas` din Nantucket. Nu-[i
f`cuse nici o prieten` dintre femeile de pe insul` [i nu
se ducea la biseric`.
Dar \n prim`vara anului 1827 c`pitanul Wright a
fost nevoit s` plece \ntr-o alt` lung` c`l`torie pe mare.
Jasse Orsa a fost distrus` de [tire. |[i iubea mult
b`rbatul [i nu dorea ca acesta s` mai plece pe mare,
dar el era nevoit s-o fac`, pentru a-i asigura iubitei so]ii
traiul lipsit de griji.
|n vara anului 1828, vestea mor]ii c`pitanului o
d`rm` pe Jesse Orsa. Nu avea copii, nu avea prieteni,
nu avea rude. A tr`it singur` \n casa construit` de so]ul
ei, pn` la vrsta de optzeci de ani, cnd a murit de
b`trne]e [i singur`tate.

|n col]ul paginii erau portretele pictate ale celor

doi so]i. Jesse Orsa era chiar fantoma care-l vizita pe
John \n mansard`. Iar c`pitanul John Wright sem`na
izbitor de mult cu el!

83
 John era a[a de stupefiat \nct nu reu[i s` mai
\ntoarc` pagina ca s` termine povestirea.

*
* *

|n seara aceea abia reu[i s` se concentreze la

discu]ia pe care o purta cu Willy. Era a[a de confuz.
Dar adev`rul p`rea evident. Nu era nebun. Fantoma
exista. {i era Jesse Orsa, fosta proprietar` a casei de pe
strada Orange, casa lui [i a lui Willy.

*
* *

John se \ntoarse \n mansard`. Jesse \l a[tepta.

St`tea lng` fereastr`, \mbr`cat` \ntr-o rochie
vaporoas`, cu p`rul ei lung, negru [i drept desf`cut,
curgndu-i pe umeri ca o cascad` \ntunecat`.
John \[i drese glasul. Era emo]ionat, fericit.
Ai venit, spuse el.
Da, zmbi ea. {i m` voi \ntoarce de fiecare dat`.
{tiu cine e[ti. Jesse Orsa Wright. V`duva c`pita-
nului John Wright, care a murit pe mare.
Unde ]i-e sensibilitatea? \ntreb` Jesse pe un ton
amar.
Iart`-m` c`-]i amintesc de el. Am uitat s` m`
prezint. Eu sunt John Constable.
|mi place numele t`u, spuse ea zmbind trist.
John...

84
 {i mie \mi place numele t`u. {i am attea
\ntreb`ri s`-]i pun! Nici nu [tiu de unde s` \ncep.
Nu-]i pot r`spunde la toate \ntreb`rile. Dar
putem sta de vorb`. {i totu[i...
{i totu[i, ce? \ntreb` John \ngrijorat.
Cum s` st`m de vorb`? Nu avem unde... Ai de
gnd s` m` ]ii \n picioare?
Nu m-am gndit...
Un scaun ar fi perfect. Dou`. {i o p`tur`. O mas`.
{i dou` pahare pentru brandy.
Hai mai bine s` mergem jos, \n camera de zi!
Nu vreau s` mergem jos! refuz` ea violent.
De ce?
Ai f`cut attea schimb`ri.... Nimic nu mai este
ca-nainte... Ea a f`cut attea schimb`ri!
Se referea la Willy. De ce n-o pl`cea pe Willy?
O s` st`m aici, spuse Jesse Orsa. Va fi locul nos-
tru. Vreau s`-l decorezi pe gustul meu.
Sigur. Cum vrei tu. Ce-]i mai dore[ti?
Scaune, zmbi Jesse, plimbndu-se prin \nc`pere.
John o urm`rea cu privirea. Era a[a de real`!
Respira, pulsa plin` de via]` [i c`ldur`. Venele ei
alb`strui i se zb`teau ritmic pe gtul fragil.
{i o p`tur`, continu` ea zmbind. O mas`, dou`
pahare [i o sticl` de brandy. Nu m-ar deranja ni[te bom-
boane de ciocolat`. |mi place mult ciocolata. {i... John...
John o privi drept \n ochii negri, sim]ind cum se
aprinde de dorin]`.
Vom avea nevoie de un pat, ad`ug` ea.
John \ntinse mna ca s-o ating`, dar Jesse disp`ru.

85
 *
* *

John nu avea timp s`-[i pun` \ntreb`ri. Erau

momente \n via]` cnd trebuia pur [i simplu s`
ac]ionezi din instinct. Nu avea de ales. Minunea aceea
real` care i se \ntmpla nu trebuia ratat`. Ce b`rbat
cheltuia banii so]iei pentru a-[i decora o camer` \n
care s` petreac` momente intime cu amanta?

*
* *

Obrajii lui Willy luar` foc.

Asta-i o nebunie! ]ip` ea.
Dar John abia o auzi. Era pierdut \n gndurile lui.
{i pedala din ce \n ce mai repede.
Era sear` [i mergeau cu bicicletele pe str`du]ele
\ntortocheate din Nantucket, de[i era \nc` frig. Dar
mai mult o f`ceau din rutin`, pentru c` nu mai
sim]eau aceea[i pl`cere s` se plimbe \mpreun`.
John se \ndep`rtase de ea. {i la propriu [i la figu-
rat. Era pierdut \n gndurile lui [i cnd Willy \i spunea
ceva, el abia o auzea sau \i r`spundea r`stit.
Willy se opri gfind pe marginea falezei. Privi ori-
zontul, acolo unde apa se unea cu cerul. Vntul b`tea
puternic \mpr`[tiind nisipul. Totul p`rea melancolic,
trist, pustiit, ca sufletul ei.

86
 |n diminea]a aceea se certase cu John. Dar nu din cauza
faptului c` el voia s`-[i cumpere mobil` nou` [i scump`
pentru mansard`, ci din cauza ner`bd`rii lui neobi[nuite.
Ai stat atta timp f`r` mobil`, \ncerc` Willy s` fie
rezonabil`. De ce te gr`be[ti tocmai acum?
Deja cump`raser` o canapea antic`, \n stil
fran]uzesc, care, dup` cuno[tin]ele lui Willy, nu era
tocmai pe gustul lui John, o mas` de mahon cu \ncrus-
ta]ii de sidef [i dou` sc`unele tapi]ate cu piele.
Acum John voia un pat!
Tu ]i-ai decorat cum ai vrut atelierul! replic` cu
violen]` John. Nu ]i-am repro[at nimic.
Nu-]i repro[ez, dar nu te \n]eleg...
Sunt artist. Sau \ncerc s` fiu. Dac` nu-mi oferi
cele mai elementare condi]ii...
Cele mai elementare?
Cum s` creez ceva frumos \ntr-o atmosfer` urt`?
De ce te \nfurii, drag`, a[a? Te \ntrebam doar...
Ultima oar` cnd Willy vizitase atelierul lui John,
fusese pl`cut impresionat` de schimbare. Mobila
d`dea un aer de intimitate [i confort camerei.
Observase pe m`su]a de mahon, lng` o sticl` de
coniac, dou` pahare.
Dou`? ridicase Willy dintr-o sprncean`. Ai de
gnd s` m` mai invi]i pe la tine s`-]i v`d lucr`rile?
Nu! replicase John violent.
Apoi, v`znd expresia jignit` de pe fa]a lui Willy, se
\mblnzise.
Dumnezeule, iart`-m`. Parc-a[ fi nebun. Sigur
c` da.

87
 Cu o zi \nainte, John se scuzase, dar ast`zi, nu.
Singura scuz` fusese propunerea de a se plimba cu
bicicleta.
De[i erau \mpreun`, John p`rea departe. Willy nu-l
sim]ea al`turi de ea. Niciodat` nu se sim]ise a[a de sin-
gur`. {i nu [tia care putea fi motivul.
Putea s`-l b`nuiasc`, dar era a[a de absurd!
Poate c` era mai \n]elept s`-l lase pe John singur
cteva zile, cu muza lui. Trebuia s` plece la Boston.
|i era greu s` nu-l scie cu \ntreb`rile. De ce el
prefera s` doarm` \n mansard`, cu o fantom`, \n loc s`
doarm` al`turi de so]ia lui? N-o mai iubea? Se
\ndr`gostise de fantom`?
Numai formulnd \ntrebarea \i venea s` rd`.
Temerile ei erau absurde. Cum putea s` fie a[a de
proast` [i de geloas`?
|ncepu s` pedaleze, \ntorcndu-se spre cas`. John
disp`ruse. De fapt, \n plimbarea aceasta porniser` sin-
guri. Trebuia s` se duc` la Boston. Asta era singura
solu]ie.
Fusese prea fericit` at]ia ani de c`snicie. Trebuia
s` vin` [i momentul acesta. Erau \ntr-un impas. Dar ea
[i John se iubeau [i aveau s` treac` peste asta.
Dac` st`tea s` se gndeasc` mai bine, a[a era John
\ntotdeauna cnd avea mult de lucru. Prefera s` se
izoleze. Dar [i ea avea de lucru. O biseric` din Boston
\i comandase un goblen mare. Avea s` fie cea mai ampl`
lucrare a ei. Se ducea la Boston din dou` motive: ca s`
onoreze contractul [i s`-l lase pe John s`-[i clarifice sen-
timentele. Da. A[a era cel mai bine.

88
 Capitolul 6
Trecuser` zile \ntregi de cnd n-o mai v`zuse.
Decorase mansarda exact pe gustul ei. |n seara aceea
era sigur c` avea s` apar`. Asta pentru c` patul mult
a[teptat sosise!
Era ame]it. Via]a lui devenise o serie de evenimente
f`r` semnifica]ie, \n a[teptarea lui Jesse. Bea, mnca,
dormea, bea, iar`[i bea. Visa... F`cea totul automat.
Cteodat` mai [i picta.
Era obsedat de un tablou de mari propor]ii la care
lucra de mult` vreme. O scen` grandioas`: marea agi-
tat`, fr`mntat` de o furtun` violent`. Folosise culori
sumbre, griuri, albastru cenu[iu, cteva accente de
argintiu... Nu-l terminase. Era o pictur` dificil`. O
tem` greu de abordat, c`reia nu-i putea da via]` u[or.
Era deja ora nou` [i jum`tate. Willy era plecat` de
acas`. Deci, era singur. {i tot mobilierul comandat
sosise [i st`tea cuminte \n col]uri bine regizate. M`su]a
de mahon st`tea lng` fereastr`, al`turi de patul cu
a[ternuturi scumpe.

89
 M`tase crem! exclamase Willy surprins` cnd
v`zuse cear[afurile fine.
Le-am comandat dintr-un catalog [i am l`sat s`-mi
trimit` o culoare la alegerea lor. De fapt nu sunt pe
gustul meu, dar nu m` intereseaz`, min]ise el dnd
indiferent din umeri.
Vrei s` te ajut s`-]i faci patul?
Nu, nu. Mul]umesc.
Willy se \ntorsese ab`tut` cu spatele la el. John se
sim]ise vinovat [i o oprise.
Willy!
Da... oftase ea \ntorcndu-se spre el.
Te iubesc, spusese el sincer.
Johnny, iubitule, se luminase ea toat`. {i eu te
iubesc.
{i acum \[i a[tepta muza. Muza lui adev`rat`.
Muza lui vie, real`! {i a[a de frumoas`! John se
sim]ea ca un adolescent a[teptnd-o. |i tremura
inima de emo]ie.
La un moment dat i se p`ru c` aude o muzic`
suav`. Delira? Adormise? Se frec` la ochi, se scutur`
din letargia \n care c`zuse [i ciuli urechile. Da. De
undeva de jos, se auzeau acordurile unui pian.
|n acel moment u[a de la mansard` se deschise [i
ap`ru ea. Jesse Orsa. Era \mbr`cat` \ntr-o rochie de
satin roz [i pe umerii goi avea un [al de dantel`
alb`.
Ce frumoas` e[ti, [opti John dndu-[i seama ct
de urt [i ne\ngrijit ar`ta el \n blugii murdari [i
puloverul rupt [i p`tat cu vopsea.

90
 Ce frumos este aici, remarc` Jesse privind \ncn-
tat` \mprejur. Foarte frumos. Mul]umesc, John. Meri]i
un s`rut pentru asta.
{i \nainte ca John s` se dezmeticeasc`, Jesse se
apropie de el [i \l s`rut` expert. Buzele ei erau dulci [i
moi, iar John \i sim]i clar r`suflarea cu arom` de m`r
verde.
Ia loc, spuse John fstcindu-se. Vrei un coniac?
Mi-a[ dori, dar m` gr`besc. Poate mine.
Te gr`be[ti? Unde trebuie s` pleci?
Ce tupeu! exclam` brusc enervat` Jesse.
{i disp`ru.
La naiba! \njur` John punndu-[i minile \n cap.
Jesse, \ntoarce-te. Unde e[ti? Doamne, ce am f`cut?
Te rog, Jesse, iart`-m`. Uite ce am f`cut pentru
tine!
John se sim]ea sufocat de frustrare. O a[teptase pe
Jesse attea zile [i ea ap`ruse, \l s`rutase, \i zmbise,
apoi se \nfuriase [i disp`ruse!
Ce prostie! Ce glum` tmpit`!

*
* *

Cnd Willy se \ntoarse acas` de la plimbare, \l g`si

pe John \n fa]a televizorului. Era o surpriz` pl`cut`,
pentru c` de cele mai multe ori, John prefera soli-
tudinea mansardei.

91
 Cum a fost? o \ntreb` John cu respira]ia duhnind a b`utur`.
Frumos, spuse ea \ntristat`.
John se apucase de b`utur`? De ce? Ce \l fr`mnta?
De ce nu voia s` vorbeasc` cu ea, so]ia lui, despre
problemele care-l m`cinau?
Vai, Willy, oft` John cu triste]e.
Apoi o trase pe Willy spre el [i \ncepu s-o s`rute.
Apoi f`cur` dragoste, acolo, pe canapeaua din camera
de zi. Willy sim]i c` John o f`cea dintr-un egoism
copil`resc, dar apropierea lui o bucura.

*
* *

John picta \n fiecare zi. {i a[tepta \n fiecare

noapte. Femeia ap`ru \n a treia sear`. Purta o rochie
de zi din m`tase gri [i avea p`rul piept`nat \ntr-o coa-
fur` sofisticat`. De[i p`rea sever`, era la fel de fru-
moas`.
Mai e[ti sup`rat` pe mine? \ntreb` el.
Da, r`spunse ea. Din mai multe motive.
Eu ar trebui s` fiu sup`rat pe tine, [opti el agitat.
Willy era acas` [i nu voia s`-l aud`.
Vii [i pleci f`r` s`-mi spui nimic, adug` el, m` faci
s` a[tept ca un prost... M-am deranjat atta ca s`
decorez camera pentru tine [i tu n-ai catadicsit s` vii
dect de dou` ori \n dou` s`pt`mni! Nu te \n]eleg.
M`car spune-mi ce ai de gnd.

92
 Ce am de gnd? repet` ea \ncet a[ezndu-se cu
gra]ie pe canapea. Deocamdat` am de gnd s` beau
un coniac.
John turn` \ntr-un pahar licoarea cu sclipiri de
chihlimbar. Minile \i tremurau. Dac` Jesse reu[ea s`
goleasc` paharul, el avea dovada c` ea exista cu
adev`rat.
John, spuse ea zmbind, privindu-l cu ochi
dojenitori.
Apoi Jesse lu` o gur` de coniac [i a[ez` paharul pe
m`su]`. John se ridic` \n picioare [i se apropie de ea.
O lu` de umeri [i o for]` s` se ridice. Degetele lui se
\mplntau \n carnea ei moale. Se apropie mai tare de
ea, o lipi de trupul lui [i o s`rut`.
Jesse \i r`spunse la fel de pasional. A[a c` John
prinse curaj [i \[i plimb` minile pe spatele ei,
ridicndu-i [i fr`mntndu-i fesele. Jesse se lipi mai
tare de el.
John crezu c` Jesse avea s`-l resping`. Moralitatea
epocii \n care tr`ise fusese mai rigid`, dar ea nu schi]`
nici un gest de \mpotrivire.
E[ti real`, e[ti adev`rat`! exclam` John s`rutn-
du-i gtul, urechile, afundndu-[i capul \n p`rul ei.
Dumnezeule, te simt!
Jesse \l privi cu ochi str`lucitori de dorin]`, \nfier-
bntat`, cu obrajii \n fl`c`ri.
Da, spuse ea. Nu te opri. |ncearc`-m` s` vezi ct
de real` sunt.
Jesse \l ajut`. Se dezbr`c` singur`, deoarece
hainele ei erau ciudate pentru John.

93
 |n cele din urm`, goi, se a[ezar` pe canapea. Se
privir` cu \ncntare, ca doi \ndr`gosti]i care se vedeau
dezbr`ca]i pentru prima oar`. John tremura de emo]ie
[i team`. Dar [i Jesse tremura.
Vreau s` fac dragoste cu tine, spuse John. Hai s`
ne b`g`m \n pat.
Ea \i r`spunse punndu-[i minile \n jurul gtului
lui [i l`sndu-[i capul pe um`rul lui. Cnd John o
ridic` \n bra]e, i se p`ru u[oar` ca un copil. O a[ez`
\ncet pe pat [i o privi. Era a[a de frumoas`! Avea
buzele umede [i obrajii ro[ii. {i trupul ei era a[a de
mic, cu pielea ca alabastrul [i mirosea a iarb` [i flori.
Era cald` [i dornic`. John se a[ez` lng` ea,
dominnd-o cu trupul lui mare.
P`rul ei se r`v`[i \n timp ce f`cur` dragoste,
\ncre]indu-i-se la ceaf` din cauza umezelii
transpira]iei, sau din cauza lacrimilor ei, sau din cauza
s`rut`rilor lui.
John se bucura de ea toat`, privind-o cu ochi dor-
nici [i speria]i, spernd ca ea s` nu dispar`. Dar ea nu
disp`rea. R`mnea al`turi de el vibrnd, fericit`,
mngindu-l, \nfigndu-[i din]ii [i unghiile \n carnea
lui, pn` la sfr[it, cnd, ajungnd la apogeu, \[i
d`dur` drumul \mpreun`, \ncle[ta]i unul \n bra]ele
celuilalt.
De[i epuizat, John o privea \n continuare tem`tor. Nu
voia ca ea s` plece. O dorea lng` el. Nu se s`tura de ea.
{i ea nu pleca. St`tea lng` el mngindu-l cu
dragoste, s`rutndu-i pieptul, minile, mul]umindu-i,
rznd triumf`toare, \mplinit`.

94
 John, John, dragostea mea, iubitul meu! Te
iubesc, te iubesc, te iubesc! M` faci a[a de feri-
cit`!
|n cele din urm`, John adormi r`pus de oboseal`,
cu Jesse \n bra]e. Cnd se trezi, ea disp`ruse. Privi \n
jur [i observ` c` nici hainele ei nu mai erau. Mansarda
p`rea rece [i t`cut`. |[i privi ceasul. Era abia ora unu
noaptea. Oricum, se sim]ea dezorientat. Putea s` fie [i
ora patru diminea]a, c` lui i se p`rea c` se afl` \n alt
secol.
Respir` adnc de cteva ori \ncercnd s`-[i adune
gndurile. De[i dormise, se sim]ea epuizat ca dup` un
maraton.
Un gnd \l lovi pe nea[teptate. Ceea ce se \ntm-
plase mai devreme fusese realitate sau imagina]ie?
Avea nevoie de o dovad`. Privi pe m`su]a de mahon [i
v`zu dou` pahare pe jum`tate pline. Asta nu dovedea
nimic. Se ridic` dintre cear[afuri [i c`ut` \nfrigurat un
semn, o agraf`, un nasture de-al ei, un fir de p`r lung
[i negru. Dar nu g`si nimic, nici un semn al trecerii ei
pe acolo.
|mbr`cndu-se, sim]i o durere str`b`tndu-i
umerii. Da. Asta era dovada. Nu putea s` se zgrie sin-
gur sau s` se mu[te. Micile semne [i vn`t`i erau l`sate
de gura [i de unghiile ei!

*
* *

95
 {i, la naiba, Willy era treaz` cnd el intr` \n dormi-
tor! Veioza de pe noptiera ei era aprins` [i Willy citea
o carte, sprijinit` de perne.
John, ct e ceasul?
Trziu, [opti el. Culc`-te.
John \ncepu s` se dezbrace, \ncercnd s` ias` din
conul de lumin` al veiozei, ca Willy s` nu-i remarce
semnele de dragoste l`sate de Jesse.
John?
Ce e?
S-a \ntmplat ceva?
Ce s` se \ntmple? rse el u[or intimidat,
b`gndu-se \n pat. Am adormit acolo, sus.
John se \ntoarse cu spatele la Willy \ncercnd s`-i evite
atingerile. Pentru prima oar` \n via]a lui nu avea chef de
aten]iile so]iei sale. Voia doar ca ea s`-l lase-n pace.
John? Ce ai?
Nimic, spuse John sim]ind c` nu sc`pa f`r` o
explica]ie. Mi se pare ciudat. Nu [tiu de unde am ener-
gia asta. Pictez \n ne[tire. {i \n seara asta mi s-a \ntm-
plat acela[i lucru. Am pictat pn` la epuizare, dup`
care m-am \ntins pu]in [i am adormit. Cnd m-am
trezit sim]eam nevoia s` lucrez iar`[i. Vreau s` termin
lucrarea pe care am \nceput-o. M` obsedeaz`. Simt c`
poate ie[i ceva bun din ea.
M` bucur, spuse Willy mngindu-l pe cap. M`
bucur c` e[ti optimist.
Willy se apropie de el, lipindu-se de trupul lui
\ncordat. |l s`rut` pe ceaf`, punndu-[i un picior lung
[i sub]ire pe coapsa lui.

96
 Nu, Willy. Nu \n seara asta. Sunt foarte obosit.
Willy se retrase jignit`.
Johnny... \ncepu ea.
Te rog, Willy. |n]elege-m`. Sunt epuizat. A[teapt`
s` termin lucrarea. Nu te sup`ra. Dar am nevoie de...
spa]iu. De timp. Nu m` \n]elege gre[it.
Bine, spuse Willy, dar ochii ei erau \ngrijora]i.
Stinse lumina [i se retrase \n sine gnditoare. John
adormi imediat, dar ea r`mase mult` vreme treaz` \n
\ntuneric.

*
* *

|n ziua urm`toare John termin` lucrarea, dar

\ncepu nemul]umit alta. Ideile nu-i d`deau pace. Picta
o scen` cu ora[ul Nantucket scufundat \n noapte [i
cea]`, v`zut dinspre ocean, de pe un vas. Singura pat`
cald` de culoare era turla luminat` a bisericii.
Willy veni s` vad` lucrarea terminat` a lui John.
Vai, John, are atta for]`, spuse Willy privind
pnza. Dar asta la care lucrezi acum... Pare cam
\ntunecat`. De ce nu mai adaugi pu]in` culoare?
A[a vreau eu s` fie \ntunecat`. Mie-mi place,
spuse el sup`rat.
Cinaser` \mpreun` \ntr-o t`cere prieteneasc`, dup`
care John alergase la mansard` cu gndul de a o
revedea pe Jesse. O chemase pe Willy s`-i vad`

97
lucr`rile special, ca ea s` nu intre la b`nuieli. Dar de
ce putea s`-l b`nuiasc`? Temerile lui erau absurde.
Willy se apropie de John pe la spate [i-l lu` \n bra]e
lipindu-[i obrazul de um`rul lui.
Mmm, ce cald e[ti, spuse ea. Hai \n pat, iubitule.
Nu pot, Willy. Vreau s` mai lucrez.
Dar ai lucrat toat` ziua. Ai progresat foarte mult.
Hai, relaxeaz`-te pu]in. Vino cu mine \n pat [i dup`
aceea po]i s` lucrezi ct vrei.
Trupul lui John era rigid. Atingerile so]iei lui nu-l
mai provocau ca alt`dat`.
Willy, o respinse el cu fermitate, vreau s` lucrez.
Dac` m` opresc acum, \mi pierd avntul.
Willy fu tentat` s` plece f`r` s`-i mai adreseze nici
un cuvnt. Dar nu avu puterea. |[i iubea so]ul a[a de
mult [i \i promisese c`-l va ajuta s` ajung` un mare
artist. Lucr`rile pe care le f`cuse pn` acum John, ei i
se p`reau sumbre [i lipsite de via]`. Dar ea nu era critic
de art` [i nu voia s`-[i jigneasc` so]ul spunndu-i
p`rerea ei sincer`. Poate c` acesta era doar un \nceput.
Poate c` John avea s` ajung` \n cele din urm` un artist
adev`rat [i ea nu voia s`-i stea \n cale sau s`-l demo-
ralizeze.
Bine, Johnny. Te las s` lucrezi.
John mai pict` o vreme f`r` s` se concentreze la
lucrare, privindu-[i ceasul din ce \n ce mai des. Era
abia ora nou` seara. Apoi se f`cu zece [i Jesse nu
ap`ru. Apoi se f`cu unsprezece [i dou`sprezece.
Dup` ce pendula de alam` din camera de zi de la
parter b`tu profund de dou`sprezece ori, John

98
\ntoarse capul [i o v`zu pe Jesse stnd pe canapea.
Zmbea. Avea un zmbet dulce, seduc`tor. Era
\mbr`cat` \ntr-o rochie purpurie care constrasta fru-
mos cu p`rul ei \ntunecat. Era frumoas`. Nu frumoas`.
Era dumnezeiasc`.
Alerg` spre ea [i \i c`zu la picioare \mbr`]i[ndu-i
genunchii.
M` temeam c` nu vei mai veni \n seara asta, spuse
el.
Aveam de gnd s` nu apar. Nu vreau s` te plic-
tise[ti, s` te saturi de mine.
Dumnezeule! Jesse! Niciodat` nu m-a[ putea
s`tura de tine.

*
* *

|n urm`toarele dou` s`pt`mni Jesse \l vizit` \n

mansard` pe John de [apte ori. |n serile \n care ea nu
ap`rea, John adormea pe canapea [i se trezea \n zori
dup` un somn agitat [i plin de vise negre. |n serile \n
care venea, f`ceau dragoste ore-n [ir.
Willy nu-l mai \ntreba nimic. {i John \i era
recunosc`tor. De fapt astea r`m`seser` singurele sen-
timente care-i mai r`m`seser` pentru Willy \n ultimul
timp. Se sim]ea cople[it de dragoste pentru Jesse
Orsa.
De cteva ori, John \ncercase s` deschid` diverse
subiecte de conversa]ie cu Jesse, ca s` afle ct mai
multe despre ea.

99
 Spune-mi cine e[ti, o ruga el.
{tii cine sunt, zmbea ea cu inocen]`.
Dar cum de te afli aici? Nu \n]eleg.
Nici nu trebuie s` \n]elegi. De ce trebuie s`
\n]elegi? Nu ]i-e de-ajuns c` m` aflu aici?
Dar tu e[ti o fantom`, nu-i a[a? O n`luc`.
Da. Sunt o fantom`. Dar sunt real`.
Alt` dat`, cnd f`ceau dragoste, privind-o cu nesa]
cum st`tea deasupra lui, John \i d`duse p`rul la o
parte, dezvelindu-i snii.
A[ face orice pentru tine. }i-a[ da orice, orice, ca
s` te am pentru totdeauna, spusese el ame]it de
dragoste.
Noaptea trecut`, stnd unul \n bra]ele celuilat,
epuiza]i [i transpira]i, John o privise pe Jesse care-i
st`tea \n bra]e cald` [i vulnerabil`.
Cum po]i fi aici? \ntrebase el. Cum po]i face
dragoste cu mine, ca apoi s` dispari f`r` urm`?
Este o minune. Serios, John, este un miracol. De
ce nu po]i s` accep]i asta?
Dar doresc s` \n]eleg. Jesse Orsa, tu ai murit
acum o sut` de ani. Cum po]i s` fii acum, aici, lng`
mine, att de vie, vibrant` [i proasp`t`? Vreau s` [tiu.
John, ai r`bdare. |]i promit c` vei afla... curnd.
Vei afla tot ce [tiu [i eu.

*
* *

100
 John intrase \ntr-o rutin`. Dormea diminea]a pn`
trziu, epuizat, se trezea la unsprezece diminea]a, se
sp`la, se \mbr`ca [i se ducea s`-[i cumpere ziarele. Se
\ntorcea acas` [i citea presa bndu-[i cafeaua, dup`
care urca la mansard`.
Ziua nu f`cea mare lucru. |[i sp`la pensulele, f`cea
curat, se gndea, \[i studia lucr`rile, schi]a. Adev`rata
munc` o f`cea noaptea. Dormea la prnz \n mansard`,
sim]ind c` nu se mai satur` de somn. Apoi mnca
\mpreun` cu Willy \n t`cere [i se \ntorcea \n mansard`
a[teptndu-[i iubita [i pictnd. Acum lucra la un
tablou care reprezenta o biseric` sc`ldat` \n lumina
l`ptoas` a lunii.
Era februarie [i tmplarii [i muncitorii o ]ineau pe
Willy ocupat`. Zgomotele f`cute de ei erau scuza per-
fect` pentru John ca s` se retrag` singur \n mansard`.
Seara se \ntmpla s` mai coboare \n camera de zi.
Televizorul era acela care-l salva. St`tea \mpreun` cu
Willy pe canapea, urm`rind diverse programe. P`reau
o familie normal`. Cteodat` mai discutau [tirile din
ziare. {i asta \l ajuta pe John s` p`streze contactul cu
lumea real`.
Willy era \n schimb din ce \n ce mai \ngrijorat`.
John nu mai avea poft` de mncare. Sl`bise [i faptul c`
nu dormea nop]ile \l epuizase, chiar dac` dormea
excesiv de mult ziua. |i ap`ruser` cearc`ne negre sub
ochi [i avea o privire r`t`cit`. Dar ea \ncerca s` se pre-
fac` vesel`, comunicativ`.
John nu observa \ngrijorarea lui Willy. De fapt,
cnd st`tea cu ea era numai pe jum`tate atent la ce-i

101
spunea. Se gndea la Jesse. {i alerga la mansard` a[tep-
tnd-o sear` de sear` cu \nfrigurare adolescentin`.
|ntr-o sear` o \ntrebase:
Jesse, \]i plac picturile mele?
Vai! exclamase ea indignat`. Cum po]i s` vorbe[ti
despre picturile tale? E[ti att de egoist! Nu m` intere-
seaz` picturile tale. Tu m` interesezi!
John ar fi vrut s`-i spun` c` el era artist, c` picturile
f`ceau parte din el, din sufletul lui. Jesse \l r`nise.
Dup` ce f`cuser` dragoste John deschisese subiectul
iar`[i.
Jesse rsese de el.
Vai, John, e[ti a[a de agasant! Tot ce conteaz`
este dragostea dintre noi.
Ba conteaz` [i picturile mele. Dragostea nu este
totul.
Jesse se \mbr`case \n grab`, jignit`.
Te las s` te hot`r`[ti, spusese ea. Te las cu pic-
turile tale ca s`-]i dai seama ce anume conteaz` mai
mult pentru tine.
{i disp`ruse.
Nu mai revenise o s`pt`mn` \ntreag`. John
devenise din ce \n ce mai \ngrijorat, dornic,
ner`bd`tor [i speriat c` f`cuse o prostie.
Cnd Jesse se \ntorsese f`cuser` dragoste cu
s`lb`ticie.
S` nu m` mai la[i niciodat` s` te a[tept a[a de
mult, spusese el s`rutnd-o fl`mnd, cu disperare. Am
nevoie de tine, Jesse. S` nu m` p`r`se[ti.
{i eu am nevoie de tine, [optise ea.

102
 Capitolul 7
Willy preg`tise o cin` delicioas` \n speran]a de a-l
face pe John s` m`nnce mai consistent. Dar John abia
se atinse de mncare.
Era aproape opt [i jum`tate. Tmplarii plecaser`
dup` o zi \ntreag` de munc`.
M` duc \n mansard` ca s` lucrez, \i spuse John,
\mpingnd farfuria plin` din fa]a lui.
Nu, protest` Willy.
John o privi surprins.
Willy, trebuie s` lucrez.
Nu \n seara asta.
Poftim?
Te rog, John. Stai cu mine \n seara asta. Vreau s`
st`m \mpreun`.
Willy... oft` John.
John, nu vreau s` mai aud scuzele obi[nuite.
Scuze? La naiba, Willy, ce vrei s` insinuezi?
Lucrez. Ai v`zut ct m` lupt. Munca de artist este

103
istovitoare [i cere timp, d`ruire. Credeam c` ai \n]eles.
John, n-am mai f`cut dragoste de o lun` de zile!
spuse Willy cu lacrimi \n ochi. S` nu mai pun la
socoteal` [i faptul c` abia ai scos dou` vorbe \n ultimul
timp. De ct` vreme nu mi-ai mai \mp`rt`[it un gnd
intim? Te v`d cu gndul \n alt` parte, John. Nu sunt
oarb`. Parc` ai fugi de mine.
Willy... oft` John.
Sunt \ngrijorat`, John. Sunt \ngrijorat` pentru
rela]ia noastr`. M` ignori, m` dai la o parte.
Willy...
Nu, ascult`-m`. Dac` te-ai gndi pu]in, ]i-ai da
seama ct de mult te-ai \ndep`rtat de mine. De ce?
Po]i s`-mi explici? Parc` am fi doi str`ini. Unde ]i-e
gndul? Ce te preocup`? Dac` n-a[ [ti, a[ b`nui c` ai
o rela]ie.
Vocea blnd` [i \ndurerat` a lui Willy \l zgudui pe
John. |[i privi so]ia [i o v`zu mai \nalt` ca de obicei, cu
nasul \nro[it de plns, cu ochii \nce]o[a]i [i p`rul
blond \n dezordine, \mbr`cat` \n hainele ei f`r` form`.
Sim]ea c` n-o mai iube[te. Ce \i pl`cuse la ea? Nu era
deloc feminin`.
Willy, ai r`bdare. {tiu c` nu ]i-e u[or.
Voia s`-i spun` s`-l lase \n pace, dar nu voia s-o
jigneasc`. Poate c` lui i se p`rea c` n-o mai iube[te,
pentru c` \l enerva.
John, las`-m` s` termin. Te iubesc. Sunt so]ia
ta. Te pot \n]elege. {tiu c` ai nevoie de spa]iu pen-
tru crea]ie, dar sunt \ngrijorat`. Uit`-te la tine cum
ar`]i!

104
 N-am nimic. Niciodat` nu m-am sim]it mai bine.
Ar`]i ca naiba! Ai sl`bit zece kilograme. Hainele
astea \]i atrn` practic pe tine. {i nu mai ai culoare \n
obraji. Ar`]i ca picturile tale... Gri!
Am lucrat mult...
John, parc` ai fi bolnav, parc` ai fi... bntuit.
John o privi pe Willy \n ochi [i pentru prima oar`
dup` mult` vreme, sim]i leg`tura nev`zut` dintre ei,
\nc` puternic`. Apar]ineau unul celuilalt [i acesta era
un sentiment reconfortant. Se sim]ea \n siguran]`.
Aproape c`-i venea s`-i m`rturiseasc` toat` aventura
pe care o tr`ia cu Jesse Orsa. {tia c` dac` i-ar fi
povestit lui Willy ea nu s-ar fi sup`rat pe el, ci l-ar fi
ajutat.
Dar brusc \i reveni \n minte imaginea lui Jesse,
fragilitatea ei, nop]ile toride de dragoste. {i \[i
l`s` privirile \n jos. Nu. Nu-i putea spune nimic
lui Willy. Voia doar ca ea s` plece. S`-l lase-n
pace.
{tiu ce-]i dore[ti, John.
John t`cu.
Vrei s` te las \n pace, nu-i a[a? Vrei s` te las sin-
gur cu picturile tale [i cu... fantoma ta.
John nu r`spunse. Ct de bine \l cuno[tea Willy! |i
era ru[ine s-o priveasc`. {tia c` dac` o privea, toat`
hot`rrea lui se va cl`tina.
O voi face, John. Te voi l`sa \n pace o vreme. Plec
la Boston. Muncitorii au terminat treburile pe-aici.
Anne trebuie s` nasc`. M` duc s-o ajut. Ea are mai
mult` nevoie de mine dect ai tu.

105
 Inima lui John tres`ri. Libertate! Ce cuvnt frumos.
El [i Jesse Orsa, singurii st`pni ai casei.
Vezi ce mult te iubesc, John? |]i d`ruiesc liber-
tatea, spa]iul de care ai nevoie. Plec pentru c` te
iubesc prea mult. O s` lipsesc dou` s`pt`mni. O s`...
Willy vorbea \n continuare, dar John n-o mai auzea.
Cuvintele ei zburau pe lng` urechile lui [i el se sim]ea
de piatr`.
John, vrei s` dormi cu mine \n noaptea asta?
Ultima noapte \nainte s` plec...
John t`cu. |i sim]ea triste]ea lui Willy, lacrimile ei.
O r`nise. Dar n-o putea ajuta. Se sim]ea ca o stnc`
lovit` de valuri. Nu se putea \mpotrivi sor]ii.
|n cele din urm` Willy se duse la culcare. John se
ridic` de pe scaun ca hipnotizat [i se duse \n
mansard` unde \l a[tepta Jesse Orsa, femeia lui cald`
[i dornic`.

*
* *

Willy petrecu cteva zile pline la Boston. Faptul c`

era ocupat` o \mpiedica s` se mai gndeasc` la pro-
blemele de acas`. Imediat dup` ce sosise la Boston,
Anne intrase \n travaliu.
|mi vine s` urlu [i s` \njur \n gura mare, m`rturi-
sise Anne chinuit` de contrac]ii. {i nu pot s-o fac dac`
Mark st` tot timpul lng` mine.

106
 De-aia l-am trimis s`-]i cumpere banane, spusese
Willy mngindu-[i prietena pe fruntea ud` de tran-
spira]ie. Disear` o s` te ducem la spital [i totul o s` se
termine cu bine. Vei vedea.
Na[terea durase toat` noaptea [i Mark izbucnise \n
plns cnd aflase c` diminea]a i se n`scuse un b`iat
frumos [i s`n`tos.
Willy era fericit` \n compania prietenilor ei. Se
sim]ea folositoare.
Uit`-te la el, spusese Willy privind mormolocul
cu ciuf blond. Anne, `sta-i un miracol!
Anne [i Mark plesneau de mndrie.
Willy f`cea ceea ce credea ea mai bine, ca s`-[i ajute
prietenii. Preg`tea mesele, sp`la rufele, f`cea
cur`]enie prin cas`. Cnd avea timp broda, se ducea la
filme, vizita muzee. O singur` dat` \l sun` pe John.
Discu]ia cu el fu scurt` [i rece.
A[a c` Willy se hot`r\ s` ac]ioneze.
C`ut` un doctor renumit \n parapsihologie [i
ob]inu o programare. Doctorul A. Gardner Borgiss
avea cabinetul \ntr-un apartament elegant din strada
Beacon Hill. Era un b`rbat gras, cu figur` de bonom,
[i ochii mici [i str`lucitori. O ascult` pe Willy cu aten]ie
\n timp ce-[i mngia barba deas`. La sfr[itul [edin]ei
doctorul ajunse la aceea[i concluzie ca [i George
Glidden: mintea de artist a lui John pl`smuise fantoma.
Las`-l \n pace, spuse doctorul. Dup` ce va
expune prima oar` [i va avea con[tiin]a valorii lui, fan-
toma va disp`rea. Ai \ncredere \n mine. Am mai avut
asemenea cazuri.

107
 {edin]a o cost` pe Willy o sut` de dolari [i degea-
ba. N-o ajutase cu nimic.
Apoi se hot`r\ s` viziteze un medium. Femeia
b`trn`, slab` [i cu haine murdare, \i oferi un ceai pe
care Willy \l refuz` politicos. Se a[ezar` \mpreun` pe o
canapea slinoas` [i b`trna \ncepu s` spun` tot felul
de abera]ii. Willy abia se ab]inea s` nu rd`. La sfr[itul
[edin]ei Willy \i l`s` treizeci de dolari [i \i ur` s`n`tate.
B`trna nu p`rea \n toate min]ile.
Willy merse mai departe [i vizit` o vr`jitoare pe
nume Mellicent Mogliana, o femeie frumoas`,
brunet`. Casa ei mare [i frumoas` era plin` de anti-
chit`]i [i pisici.
Voi vorbi cu un spirit prieten, \i spuse Mogliana,
dup` ce o ascult` pe Willy cu simpatie.
Atmosfera camerei [i incanta]iile femeii care-[i pu-
sese minile deasupra unei sfere de cristal, o \nfiorar`
pe Willy.
Dar spiritul Teddy nu reu[i s`-i furnizeze nici un
fel de informa]ie despre fantoma care-l vizita pe
John.
La cap`tul puterilor, Anne izbucni \n plns.
Mogliana scutur` un clopo]el de argint [i imediat
ap`ru o servitoare care d`du la o parte draperiile
grele de catifea vi[inie care acopereau ferestrele
\nalte.
Poveste[te-mi mai multe despre aceast` fantom`,
insist` vr`jitoarea.
Willy \i povesti femeii totul. Cum ap`ruse fantoma
\n via]a so]ului ei, cum acesta sl`bise, nu mai vorbea

108
cu ea, se izolase, nu mai f`cea dragoste cu ea, [i \i
m`rturisi suspiciunile ei, convingerea c` John avea o
rela]ie cu acea fantom`.
Vr`jitoarea se ridic` \i picioare [i o mngie pe cap
cu o mn` plin` de bijuterii vechi [i ciudate.
Prive[te-m`, draga mea. Ascult`-m` bine. Am
v`zut multe [i am auzit multe. Un lucru este cert.
Spiritele exist`, dar ele nu pot lua form` uman`. Nu
se pot re\ncarna. Ct [i-ar dori s-o poat` face! Nu. Le
este imposibil. Pot intra \n leg`tur` cu oamenii, pot
mi[ca obiectele din cas`, dar nu pot avea o rela]ie
fizic` cu noi, oamenii. B`rbatul t`u poate crede c`
este \ndr`gostit de acea fantom`. Este ca o fascina]ie
pentru el, dar sunt convins` c` nu va dura mult.
Lini[te[te-te.
Willy plec` de la vr`jitoare cu [aptezeci de dolari
mai pu]in \n portofel, dar la fel de nelini[tit`. Se
plimb` pe str`zi f`r` s` priveasc` vitrinele maga-
zinelor sau figurile oamenilor. De[i era abia luna
februarie, era o dup`-amiaz` pl`cut` [i \nsorit`, dar
nici m`car asta n-o interesa. Sim]ea nevoia s` fie sin-
gur` cu gndurile ei. Familia Hunter era ocupat` cu
micul Peter. Dac` acesta dormea, Anne i-ar fi
povestit lui Willy tot ceea ce f`cuse el \n diminea]a
aceea. Dac` nu dormea, Willy se sim]ea obligat` s`
se joace cu el, sau s-o ajute pe Anne la treburile
casei. Familia Hunter era prea fericit` ca s` aib` timp
[i chef s` asculte problemele ei neverosimile. Willy
avea nevoie de ajutor [i nu-l putea g`si dect \n ea
\ns`[i.

109
 Se plimb` mult` vreme pn` cnd ajunse \n fa]a
cimitirului Auburn. Aici obi[nuia ea s` se plimbe
\mpreun` cu John \nainte s` se c`s`toreasc`. Era un
cimitir frumos, \nconjurat de un parc minunat,
desf`[urndu-se pe o suprafa]` mare de teren, cu co-
line de pe care puteai privi ora[ul Boston, cu c`r`ri
[erpuitoare, flori \nmiresmate [i copaci seculari.
Willy intr` pe por]ile \nalte de fier forjat [i observ`
c` cimitirul era pustiu. {i ea venea aici pentru prima
oar` singur`. |ncepu s` se plimbe printre pietrele
funerare, sim]indu-se abandonat`, p`r`sit` de lume.
Cui s`-i spun` povestea nefericirii ei? Anne [i Mark
erau ocupa]i cu copilul, nici o persoan` specializat` \n
psihologie sau parapsihologie nu reu[ise s`-i dea un
sfat concret, \n Nantucket nu-[i facuse nici o prieten`
adev`rat` [i singur` nu putea s` g`seasc` o solu]ie la
problema ei. Era din ce \n ce mai convins` c` b`rbatul
ei avea o leg`tur` cu o fantom`. Asista neajutorat` la
destr`marea c`sniciei sale.
O fantom`!
Willy se trnti pe p`mntul umed, sim]indu-se la
cap`tul puterilor. Se afla \ntr-un cimitir [i nu avea nici
cea mai vag` senza]ie c` ar fi \nconjurat` de fantome.
Ce se petrecea cu ea? Era chiar a[a de lipsit` de sensi-
bilitate? Cum se f`cea c` so]ul ei putea s` vad` acea
fantom`, s` aib` o leg`tur` cu ea?
Ea era prea practic`, prea realist`, prea insensibil`
ca s` vad` fantomele, ca s` le simt`. Nu merita s` aib`
un so] ca John!
Willy \[i lipi fa]a de p`mnt [i \ncepu s` plng`.

110
 *
* *

Dup` trei s`pt`mni Willy sim]i c` era timpul s`

plece. Familia Hunter era ospitalier`, dar nu putea s`
profite la nesfr[it de bun`tatea lor. Mark [i Anne \[i
a[teptau p`rin]ii care trebuiau s` soseasc` \ntr-o
s`pt`mn`. Cnd aflar` de hot`rrea lui Willy, insistar`
s` mai stea, dar sim]i c` aveau nevoie de pu]in` inti-
mitate. Le mul]umi frumos [i \nainte s` ia feribotul spre
Nantucket se opri la un magazin de animale de cas`.
Avea nevoie de un suflet care s`-i fie al`turi. Voia s`
simt` c`ldura unei fiin]e lng` ea, \n nop]ile \n care
John dormea \n mansard`. Alese o pisic` t`rcat` care
st`tea mndr` \n cu[ca ei [i nu cer[ea aten]ie. Willy o
botez` Aime [i imediat \ntre ele dou` se stabili o
leg`tur` intim`. Amndou` aveau mult` dragoste de
oferit dar nu prea [tiau cum s` arate acest lucru.
Willy nu-l sun` pe John ca s`-l anun]e c` avea s` se
\ntoarc` acas` \n seara aceea. Voia s`-i fac` o surpriz`.
Voia s`-i vad` reac]ia. Feribotul ajunse \n port la
miezul nop]ii. |ndreptndu-se spre cas`, se sim]ea din
ce \n ce mai \nfrico[at`. Dac` nu-l g`sea pe John? Dar
unde putea s` dispar`? Dac`-l prindea asupra faptului?
Dar asupra c`rui fapt?
Casa lor era scufundat` \n \ntuneric. Intr` dintr-o
camer` \n alta \n vrful picioarelor, aprinznd rnd pe
rnd luminile. Se duse la buc`t`rie cu gndul s`-i dea
pu]in lapte pisicii.

111
 Deschiznd frigiderul o izbi un miros rnced. Nu-i
venea s` cread`. Toul \n frigider r`m`sese neatins, a[a
cum l`sase ea cu trei s`pt`mni \n urm`, \nainte de a
pleca la Boston.
|n chiuvet` st`tea cea[ca de cafea pe care o
b`use \n diminea]a plec`rii. Alte vase murdare nu
mai remarc`, dar \i era greu s` cread` c` John
sp`lase totul, f`r` s` se ating` de cea[ca ei de
cafea. Probabil c` mncase \n ora[. A[a erau
b`rba]ii.
Alerg` spre dormitorul lor, b`nuind c`-l va g`si
acolo pe John. Aprinse lumina, dar patul p`rea
neatins. Cear[aful nu avea nici o cut`. Era \ntins per-
fect.
O, Doamne! exclam` Willy alergnd pe sc`ri spre
mansard`.
Inima-i b`tea s`-i sparg` pieptul. Deschise u[a de la
mansard` [i un aer rece o \nv`lui. |nc`perea era lumi-
nat`. De-a lungul peretelui st`teau \n[irate zece
tablouri de dimensiuni mari care p`reau, la o prim`
vedere, identice. Toate erau abstracte, colorate \n
nuan]e de gri, albastru \nchis [i negru.
Erau urte [i \nsp`imnt`toare.
Apoi \l v`zu pe John. Z`cea \n mijlocul patului,
scufundat \ntr-un somn greu. Se apropie de el.
Pa[ii r`sunau sinistru \n t`cerea mormntal`, dar
John nu se trezi. Willy \[i privi \ndurerat` so]ul
iubit.
Ar`ta murdar, ne\ngrijit [i mirosea greu a transpi-
ra]ie, a alcool, a boal`. Hainele lui erau murdare,

112
mototolite, nu se b`rbierise de mult` vreme [i p`rul
lung era slinos, nesp`lat. Niciodat` Willy nu-l v`zuse
\n halul acela.
Iar cear[afurile... Willy se retrase doi pa[i. Cear[afu-
rile erau p`tate!
|[i aminti o scen` de pe vremea studen]iei, pe
care i-o povestise John, cnd el [i Mark fuseser` la
o petrecer` unde vizionaser` filme pornografice.
{i atunci ei remarcaser` un lucru scabros:
cear[afurile erau mai groaznice dect scenele fil-
mului!
Dumnezeule, [opti Willy tremurnd de groaz`,
mil`, scrb`, disperare. Ce se petrece aici?
|ngenunche lng` pat [i mngie cu degete reci,
tremurnde fa]a so]ului ei.
John, [opti ea printre lacrimi, John, treze[te-te.
Am venit acas`. M-am \ntors. Treze[te-te. Sunt eu,
Willy.
John deschise ochii [i \i arunc` o privire r`t`cit`, de
drogat.
Mi-e somn. Las`-m` s` dorm.
Apoi c`zu \ntr-un somn adnc.
John! John! Treze[te-te! strig` ea scuturndu-l de
umeri \ngrozit`.
Vreau s` dorm, morm`i el \n cele din urm`.
Nu! Te culci jos, cu mine \n pat. Hai, ridic`-te.
Las`-m`.
Nu te las. Faci un du[ [i dormi \n patul nostru
cald. Nu te pot l`sa s` stai aici. Dumnezeule, ce-i cu
tine? Ai \nnebunit? John!!!

113
 Willy?
Da, eu sunt. Treze[te-te.
Pleac`, Willy, vreau s` dorm. Du-te jos. Vin mai
\ncolo.
Nu, John, spuse Willy sim]ind cum i se frnge
inima la auzul vorbelor lui. Nu plec f`r` tine.
John se \ntoarse cu spatele la ea. V`znd c` nu-l
poate convinge, Willy \ncepu s` se dezbrace.
Cum vrei. Dac` vrei s` r`mi aici, voi r`mne [i
eu. M` culc lng` tine.
John se ridic` \n capul oaselor ame]it, \ngrijorat, cu
o privire speriat`.
Nu! exclam` el [optit. Nu po]i s` r`mi aici.
Nu pot? \ntreb` Willy tremurnd de groaz`,
avnd certitudinea b`nuielilor ei. Atunci vino tu
jos.
La naiba, Willy! \njur` John ridicndu-se din pat.
Cum vrei. Hai jos, \n dormitor.
Willy \[i urm` so]ul care se duse \n baie. Se spijini
de tocul u[ii, privindu-l r`nit` profund.
Frumoas` primire. Parc` nu ne-am fi v`zut de
ieri. Am fost plecat` trei s`pt`mni, John, [i tu a[a m`
\ntmpini?
Iart`-m`, Willy, spuse John f`r` convingere. Dar
sunt obosit. Cred c` am r`cit.
Se poate, pentru c` ar`]i ca un zombi.
John trecu pe lng` ea, pref`cndu-se c` n-o aude
[i se \ndrept` spre camera de oaspe]i.
Ce faci? \ntreb` Willy urmndu-l.
M` culc. Mi-e somn.

114
 Nu. Stai a[a. Nu ne-am v`zut de trei s`pt`mni,
trebuie s` st`m de vorb`.
N-am chef acum de discu]ii. Sunt epuizat.
Ai sl`bit, John. Ar`]i ca un cadavru. N-ai de gnd
s`-mi spui ce se petrece cu tine?
Mine.
Nu. Acum!
John se trnti \n pat [i adormi instantaneu, f`r` s`
se dezbrace sau s` se \nveleasc`.
Willy se a[ez` lng` el, privindu-l speriat`. De ce
adormea a[a de repede? Era chiar att de bolnav? Ar`ta
\ngrozitor [i p`rea foarte distant cu ea. Crud de dis-
tant.
Se ridic` de pe pat [i se \ndrept` spre camera ei
care, odat`, fusese dormitorul lor, dndu-[i seama c`
nu era att geloas`, ct \ngrijorat` pentru so]ul ei.
Pisica o \ntmpin` cu un mieunat.
Draga mea, Aime, zmbi Willy pentru prima
oar` dup` mult` vreme. Am uitat de tine. Hai, spuse ea
lund-o \n bra]e. Hai s` dormim \mpreun`.
Willy se dezbr`c` [i se b`g` \n a[ternuturile curate
cu pisica torcnd lng` ea. Sufle]elul acela o ajuta mult
s` se calmeze. Abia a[tepta s` se fac` diminea]`.
Trebuia s` aib` o discu]ie serioas` [i direct` cu John.

115
 Capitolul 8
Cnd Willy se trezi \n diminea]a urm`toare,
observ` c` pisica \nc` dormea al`turi de ea, \ncol`cit`.
Se \ntinse privind soarele dimine]ii de iarn` care
umplea \nc`perea [i privi ceasul de pe noptier`. Era
unsprezece diminea]a! Niciodat` nu dormise a[a de
mult. De[i era trziu, se sim]ea obosit`. Dar ei nu-i
pl`cea s` trnd`veasc` \n pat, a[a c` se ridic` [i se duse
la baie s` se spele.
Trecnd prin fa]a camerei lui John observ` c` el
dormea adnc. Se putea da o explica]ie st`rii lui de
oboseal`. Pictase foarte multe pnze \ntr-un timp
scurt. Ce putea ea s` fac`? Voia s`-l ajute. Voia s`-[i
rec[tige b`rbatul. Dar cum? Cum s`-l conving` s-o
s`rute, s-o mngie, s` fac` dragoste cu ea? Nu avea
dect o solu]ie. Trebuia s`-l seduc`.
Lui Willy nu-i pl`cuse niciodat` s` profite de
armele femeie[ti, dar trebuia s`-i strneasc` \ntr-un fel

116
interesul lui John. Se duse \n buc`t`rie, f`cu curat,
preg`ti mncarea preferat` a lui John [i ie[i \n ora[ ca
s` cumpere flori pentru a da o not` de prospe]ime
casei.
Dar cnd se \ntoarse acas`, John se dusese deja \n
mansard`, f`r` s` se ating` de mncare.
John? \l strig` ea urcnd treptele care duceau la
mansard`. Nu ]i-e foame?
Pictez, Willy, r`spunse el \ntr-un trziu, cu o voce
sfr[it`.
John st`tea cu spatele la u[`, pictnd o scen`
zguduitoare, \n stilul sumbru care se p`rea c` \nce-
puse s`-l caracterizeze. Willy profit` de pozi]ia lui ca s`
arunce o privire iscoditoare prin mansard`. Spera s`
vad` fantoma lui John, femeia care-l inspira, care-l
adusese \n halul acela.
M` mir c` po]i picta pe frigul `sta, remarc` Willy.
Nu m` deranjeaz`, spuse John \ntr-un trziu, pic-
tnd \n continuare.
Willy [i-ar fi dorit ca John s` aib` o reac]ie uman`.
Mirosul mnc`rii, de obicei un adev`rat afrodisiac
pentru el, nu-i mai strnea nici un interes. {i era
aproape [ase seara. Cum putea s` stea atta timp
nemncat?
Willy cobor\ din mansard` [i \l mai a[tept` pe John
pn` la [apte. V`znd c` el nu avea de gnd s`
coboare, se \mbr`c` \ntr-o c`ma[` de noapte sexy, cea
mai sexy pe care o avea, din satin ro[u [i cu o t`ietur`
\ndr`znea]`. |[i piept`n` p`rul dndu-i o form` mai
s`lbatic` [i se fard` u[or. Se privi \n oglind` studiind

117
efectul. Ar`ta sexy, era provocatoare. Con[tient` de
acest lucru, urc` \n mansard` cu pa[i siguri.
Ai terminat de pictat? \ntreb` ea cu o voce
r`gu[it`, lundu-l \n bra]e pe la spate.
Willy! protest` John sim]indu-i buzele pe gt.
Las`-m`...
Willy nu se d`du b`tut`. I se ar`t` oferindu-i o pri-
veli[te de ansamblu, remarcnd sclipirea vag` de sur-
prindere din ochii lui, [i se apropie iar`[i de el.
Nu, Willy, se retrase el.
De ce? Sunt so]ia ta.
John \ncerc` s` se retrag`, dar Willy \l lu` \n
bra]e.
Cred c` e[ti obosit, spuse ea s`rutndu-l. Trebuie
s` te relaxezi pu]in...
|i s`rut` gtul, fa]a, gura, plimbndu-[i minile
pe trupul lui sl`bit. De mult timp nu se mai apro-
piase de so]ul ei. |l dorea. Se lipi de el l`sndu-se
prad` instinctului, \mpingndu-[i ritmic [oldurile
spre el.
La un moment dat, John \i r`spunse s`rutnd-o,
lund-o \n bra]e, mngind-o [i Willy sim]i c`-i vine s`
plng` de fericire.
Vino, [opti ea tr`gndu-l spre col]ul \nc`perii,
acolo unde se afla patul.
Nu, Willy, spuse el \ncercnd s`-i reziste.
Dar Willy c[tig`. John se \ntinse pe spate [i Willy
se a[ez` pe el, desf`cndu-i nasturii c`m`[ii [i fer-
moarul pantalonilor. Dar observ` surprins` [i \ntris-
tat` c` interesul lui disp`ruse.

118
 John?
Nu merge, Willy. Nu pot.
Ridic`-]i [oldurile ca s`-]i dau jos pantalonii,
spuse ea.
John f`cu ceea ce-i ceruse Willy. |n acel moment
Aime s`ri \n pat lng` ei, torcnd \n semn de apro-
bare.
Willy \l dezbr`c` pe John, iar apoi \[i scoase rochia.
Se lipi de pieptul lui mi[cndu-[i provocator [oldurile.
Nu-i nimic, [opti ea \ncercnd mai mult s` se
lini[teasc` singur`. Este normal. E[ti obosit, epuizat,
nemncat. Nu m` sup`r. Sunt fericit` s` stau cu tine
a[a, dup` atta timp. Te iubesc att de mult, Johnny.
Willy sim]i c` John era preg`tit [i \n momentul \n
care el fu pe punctul de a intra, pisica scoase un mie-
unat \nfior`tor.
Aime? Ce ai? \ntreb` Willy tres`rind.
Pisica \[i curbase spatele [i tot p`rul i se ridicase,
scuipa [i se retr`gea speriat`, gata de atac.
Willy privi \n jur dar nu v`zu nimic neobi[nuit.
Sim]i numai un aer \nghe]at \nv`luind-o rapid. John o
d`du la o parte.
Johnny... spuse Willy speriat`.
Este so]ia mea! strig` John privind undeva \n
spatele lui Willy.
Willy se uit` peste um`r, dar nu v`zu nimic. |n
schimb pisica se \nfoia [i scuipa \n continuare.
|n \nc`pere mai era cineva. Willy \i sim]ea prezen]a
dar n-o vedea. |[i \mbr`c` repede c`ma[a de noapte [i
strig`:

119
 Cine e[ti? Ce cau]i aici? Ce vrei? \ntreb` ea privind \n jur.
John \i apuc` minile [i o privi cu ochi rotunzi,
\ngrozi]i.
O vezi? O vezi, Willy?
Nu. Dar o simt. {tiu c` fantoma este aici, John.
Dumnezeule, Willy, cum n-o vezi?
Willy ridic` din umeri, din ce \n ce mai \ngrozit`.
Nu \n]elegi, Willy? S-a terminat. Totul s-a termi-
nat. Sunt a ei. Casa asta este a ei [i eu sunt al ei.
Nu! strig` Willy. Nu, nu, nu!
Te rog, Willy. |n]elege. Las`-m`-n pace.
John se \ntoarse cu spatele la Willy [i \[i ascunse
fa]a \n palme. Willy \ngenunche lng` pat, ne[tiind ce
s` fac`. Aime se lini[tise [i se \ncol`cise lng` John.
Willy nu [tia ce s-ar fi f`cut f`r` pisic`. Se sim]ea
\ngrozitor de singur`, de abandonat`. |ntinse mna ca
s`-[i mngie so]ul, dar el o respinse.
Vreau s` dorm, Willy.
Dumnezeule! Cum po]i s` dormi? Trebuie s` vor-
bim. Nu \n]eleg ce s-a \ntmplat. Explic`-mi.
Dar John nu-i r`spunse. Frustrat`, Willy se a[ez`
lng` John \ncruci[ndu-[i bra]ele. Aparent, situa]ia se
calmase. Aerul \nghe]at se risipise, pisica se lini[tise [i
John... adormise. Adormise att de rapid! Cum putea
s` adoarm` a[a?
Willy r`mase \n acea pozi]ie, nemi[cat`, gnditoare,
aproape o or`, ascultnd r`suflarea sacadat` a lui John
[i sunetele pe care le scotea pisica.
Draga mea, [opti ea mngind-o pe Aimee. Cred
c` ]i-e foame. Hai s` mergem jos.

120
 |nainte de a pleca, \nveli trupul gol [i sl`bit al lui John,
care p`rea a[a de vulnerabil. Nu avea de ce s` se team`
s`-l lase acolo, singur. John \i spusese c`-i apar]inea fan-
tomei [i dac` aceasta nu-i f`cuse nimic r`u attea
s`pt`mni, nu avea cum s`-i fac` ceva tocmai atunci.
|nainte de a ie[i din \nc`pere, Willy mai privi o dat`
\mprejur.
Min]i! strig` ea f`cndu-[i \n felul acela curaj.
Casa asta nu este a ta. Este a mea [i a lui John. {i John
este so]ul meu. Nu-]i apar]ine!
Willy a[tept` cteva secunde, spernd s` primeasc`
vreun r`spuns, dar totul r`mase nemi[cat.

*
* *

Cu toate astea, nu se putea relaxa. Nu se putea

calma. Gndul c` ceva sau cineva sau ce naiba era
pusese st`pnire pe sufletul so]ului ei o umplea de
groaz`.
Se duse \n dormitor [i se schimb` \ntr-o c`ma[` de
noapte lung` [i c`lduroas` de bumbac dup` care, cu
pisica dup` ea, se duse la buc`t`rie.
|n timp ce pisica lip`ia \n lapte, Willy \ncepu s`
m`nnce nervos o por]ie mare de friptur`. Dup` ce
termin`, constat` c` abia mai respira. Nu trecu mult [i
i se f`cu r`u. Se duse la baie unde d`du afar` toat`
mncarea. Se \ntoarse \n buc`t`rie. Pisica terminase de
mncat. Willy [i \[i turn` un pahar de vodc` cu ap`
tonic`, spernd s`-[i revin`.

121
 Groaznic, groaznic, gemu ea, b`tnd cu pumnul
\n mas`. Ce naiba ne facem, Aime? Trebuie s` m`
calmez.
Lu` telefonul [i form` num`rul familiei Hunter.
Willy, r`spunse Mark nazal, bine c` ai plecat.
Vreau s` te anun] c` \n casa asta a r`cit toat` lumea.
Mark, ascult`-m`. |mi pare r`u, dar am o pro-
blem`. Am nevoie de voi, aici. Trebuie s`-l vede]i pe
John, s` vorbi]i cu el. Nu ne mai \n]elegem. Ne con-
frunt`m cu o mare problem`.
Despre ce este vorba, Willy? V-a]i certat?
Nu e vorba de asta. Fantoma....
Willy, potole[te-te. Chiar a[a de geloas` ai
devenit? Te credeam mai rezonabil`, drag`.
Ascult`-m`! ]ip` isteric Willy. {tiu c` nu m` crezi.
Nici mie nu-mi vine s` cred ce mi se-ntmpl`. Dar `sta
este adev`rul. John are o leg`tur` cu o fantom`, un
spirit, o n`luc`, un strigoi, spune-i cum vrei. Trebuie
s` m` aju]i. Simt c`-mi pierd min]ile. Situa]ia asta m`
dep`[e[te.
Willy! Potole[te-te. |n primul rnd nu pot s` vin.
Nici Anne nu poate veni. Suntem r`ci]i cobz`. Nu ne
putem ridica din pat. Pe Peter l-am dat \n grija unei
doici.
Mi-e team`, Mark, suspin` Willy.
Explic`-mi mai exact despre ce este vorba.
Cnd am ajuns acas`, \ncepu Willy respirnd adnc,
\ncercnd s` se calmeze, l-am g`sit pe John ca \ntr-o
cocin`, sl`bit, tras la fa]`. Mark, nici m`car n-a intrat \n
buc`t`rie. Trei s`pt`mni nu a pus gura pe mncare.

122
 Dar ce-a f`cut \n trei s`pt`mni? A pictat?
Da. Nu pot s`-]i spun ce pnze teribile a f`cut...
A[a sunt arti[tii, Willy. Uit` s` m`nnce, s`
doarm`, s` se spele... Sunt implica]i cu totul \n munca
lor.
Nu! Tocmai. Doarme prea mult. {i arat`
\ngrozitor. Cred c` dac` l-a]i vedea nu l-a]i mai
recunoa[te.
Poate c` a r`cit. Willy, dac` ne-ai vedea pe noi,
cred c` nici tu nu ne-ai mai recunoa[te. Nu ne putem
atinge de mncare, avem cearc`ne, am sl`bit amn-
doi...
Mark! John n-a mai f`cut dragoste cu mine de o
lun` de zile! Pur [i simplu nu-l mai interesez.
Willy! exclam` Mark surprins de m`rturisirea ei.
Crede-m` c` ultimul lucru de care-]i arde atunci cnd
e[ti r`cit este s` faci dragoste cu so]ia! Abia mai ai
energie ca s` respiri.
Ce tot vorbe[ti? John nu este r`cit, protest` Willy.
Are o leg`tur` cu fantoma asta care-i suge toat` ener-
gia. Crede-m`, Mark. N-am \nnebunit.
Ai v`zut-o cu ochii t`i?
Nu, dar am sim]it-o. {i pisica mea a v`zut-o. S-a
\ncordat toat` [i scuipa, se retr`gea, era speriat`,
aparent f`r` motiv.
Crezi c` ai o fantom` \n mansard` pentru c` pisi-
ca ta p`rea speriat` f`r` motiv?
Naiba s` te ia, Mark! ]ip` Willy. De ce nu m`
crezi? Iart`-m`, dar crezi c` a[ fi a[a de speriat` f`r`
motiv? M` cuno[ti bine. Eu nu m` sperii u[or.

123
 Ce face John acum?
Doarme. |n mansard`. |n patul `la murdar. Toat`
ziua doarme. {i adoarme cum pune capul pe pern`.
Ceva este \n neregul` cu el. Parc` ar fi... muribund.
Mark t`cu cteva secunde, respirnd adnc.
Willy, uite ce e. Trebuie s` \nchid pentru c` a
\nceput s` m` doar` capul \ngrozitor. Nu te sup`ra pe
mine. Poate c` tu nu ai fost a[a de bolnav` niciodat`.
P`rerea mea este c` John a r`cit. Comportamentul lui
este gr`itor. Cnd e[ti r`cit nu ai chef s` m`nnci, s`
faci sex, ai vrea s` dormi toat` ziua. R`ceala cumulat`
cu munca lui istovitoare pentru c` un artist adev`rat
\[i pune o parte din suflet \n lucr`rile lui l-au sl`bit
[i l-au supt de energie. Vino-]i \n fire, Willy. John nu
are leg`turi cu fantome... Calmeaz`-te. Cheam` un
doctor s`-l trateze de r`ceala pe care sunt sigur c` o
are [i tu nu mai fi a[a de sensibil`. Bine?
Bine, oft` Willy renun]nd.
Ce putea s` mai spun`? Era clar c` Mark n-o credea.
{i de fapt nu-l putea \nvinui. Avea [i el problemele lui.
Poate c` nici ea nu l-ar fi crezut.

*
* *

Nu era nici m`car ora nou`, cnd Willy se \ntoarse

\n mansard` ca s` vad` ce f`cea John. Dormea adnc.
Se a[ez` pe marginea patului, gnditoare. Apoi cobor\
\n buc`t`rie, \[i f`cu o ciocolat` cald`, se \mbr`c` mai
gros [i se \ntoarse \n mansard`.

124
 Ce putea face? Aparent nimic. So]ul ei \i spusese clar
c` apar]inea acelei fantome. {i ea \i sim]ise prezen]a.
Acum \l credea. Problema era c` nimeni n-o credea pe
ea. {i John dormea \n continuare. Frustrarea o sufoca.
Dar nu voia s` se dea b`tut`. Nu a[a u[or. Nu
renun]a la so]ul ei. Nu voia s` renun]e. |l iubea la fel
de mult ca-n prima zi [i-l dorea \napoi.
Aime nu se dezlipea de lng` ea. M`car atta. Lu`
o carte de pe m`su]a de mahon [i \ncepu s` citeasc`,
pe jum`tate atent` la John. Nu [tia ce a[tepta, dar
a[tepta s` se \ntmple ceva. Nu cuno[tea regula jocu-
lui. Nu-[i cuno[tea adversarul. Dar trebuia s`-l \nving`.
|n seara aceea nu se \ntmpl` nimic neobi[nuit.
|ntr-un trziu Willy adormi cu cartea \n mn`, lng`
so]ul ei [i pisica ghemuit` la picioarele lor.

*
* *

Willy era un astronaut prins \ntr-o capsul` metalic`,

zburnd prin spa]iu. Pere]ii reci \ncepur` s` se strng`
\n jurul ei sufocnd-o. Se lupt` din r`sputeri [i reu[i s`
se elibereze. Capsula se spulber` \n mii de a[chii [i ea
se trezi prins` \ntr-un vrtej de aer rece, att de rece,
\nct buzele i se \nvine]iser`. C`dea \n gol prin
\ntuneric [i nu [tia dac` avea s` ajung` undeva. Strig`
din toate puterile:
Ajutor!!!
Dar vocea i se opri \n gt [i nu reu[i dect s` scoat`
un scncet slab. |ncerc` s` se ating` dar nu se sim]i.

125
|ncerc` s` deschid` ochii, dar se p`rea c`-i avea lipi]i.
Cu inima b`tndu-i s`-i sparg` pieptul, bubuindu-i \n
timpane, [tiu c` avea s` moar`. {i nu putea face nimic.
Luptndu-se din toate puterile mai \ncerc` \nc` o
dat` s`-[i deschid` ochii [i \n momentul \n care reu[i,
se sim]i proiectat` pe ceva moale.
Privi \n jur. |ntuneric. Dar un \ntuneric real. Ochii
pisicii care st`tea pe pieptul ei sclipeau misterios \n
\ntuneric. Willy o mngie pe Aime mai mult ca s`
aib` o confirmare c` nu mai viseaz`. Pisica \ncepu s`
toarc`, dar nu \nchise ochii. |[i ridic` bra]ul stng [i-[i
privi ceasul. Era cinci [i jum`tate. Umerii [i picioarele
\i erau \nghe]ate de frig. Se frec` energic. Sngele
\ncepu s`-i circule cu repeziciune, dndu-i junghiuri
insuportabile \n membre.
Dumnezeule, ce vis oribil avusese! Voia s`-l
trezeasc` pe John ca s` i-l povesteasc` [i lui. P`ruse
att de real.
John? [opti ea. John?
Dar John nu-i r`spunse. Willy intr` \n panic` [i
\ncepu s`-l scuture de umeri. John st`tea \n conti-
nuare nemi[cat. |i ascult` respira]ia, \i lu` pulsul [i se
lini[ti. Tr`ia.
Se \ntinse lng` el [i-l lu` \n bra]e. Era a[a de rece
[i nemi[cat. {i parc` abia mai respira. Pisica se mai foi
pe lng` ei [i \n cele din urm` se a[ez` pe picioarele
lui Willy. Dar nu se culc`.
Cu sim]urile ascu]ite, gata s` sesizeze orice schim-
bare a atmosferei, Willy r`mase treaz` pn` ap`ru
prima gean` de lumin` a dimine]ii.

126
 *
* *

Willy \[i privi ceasul de mn`. Era [apte [i jum`tate.

Era epuizat` dar nu putea s` mai doarm`. Recapitul`
evenimentele prin care trecuse \n ultimele zile, \ncer-
cnd s` fie ct mai rece [i logic`.
Un lucru era cert. Sim]ise o prezen]`. Sim]ise c`
\ntr-un fel sau altul era pe punctul de a-l pierde pe
John. De fapt aproape \l pierduse.
Nu mai putea s` stea \n pat. Se ridic` [i cobor\ \n
buc`t`rie, l`snd-o pe Aime \n mansard` cu John,
\nchiznd u[a \n urma ei. F`cu repede un ibric mare
de cafea, ou` pr`jite [i cteva felii de pine uns` cu
unt. Cnd se \ntoarse \n mansard` cu tava plin` de
bun`t`]i, John \nc` mai dormea. Aime s`ri din pat [i
se frec` de picioarele ei.
Bun` diminea]a! strig` Willy cu fals` veselie.
Micul dejun a sosit la pat!
Dar John nu era u[or de trezit. Ea a[ez` tava pe
m`su]a de mahon, \mpingnd paharele elegante de
cristal [i \ncepu s`-l scuture pe John.
Willy?
Da, eu sunt. Treze[te-te.
Nu pot.
Dar Willy nu ceda u[or. |ncepu s`-l gdile, s`
glumeasc` cu el pn` cnd, piezndu-[i r`bdarea,
strig`:
John, trebuie s` te treze[ti. Acum. Hai. Scularea!
Las`-m`, morm`i el.

127
 }i-am preg`tit micul dejun a[a cum \]i place ]ie.
Hai, c` se r`ce[te, spuse ea tr`gndu-l de mini [i
\ncercnd s`-l ridice \n capul oaselor.
{i reu[i, pentru c` John pierduse mult \n greutate.
P`rea un b`trn bolnav.
Bine, bine. M` trezesc, spuse el ridicndu-se cu
greu \n picioare.
Willy \l ajut` s` se a[eze pe scaunul de lng` m`su]`
[i-l \mbie cu mncarea cald`. Dar John refuz` [i nu lu`
dect o cafea f`r` zah`r. Nu-i arunc` nici m`car o
privire lui Willy. St`tea cu nasul \n cea[ca lui cu cafea,
p`rnd gata-gata s` a]ipeasc`.
Pisica mieun` cernd [i ea ceva de mncare. Willy \i
puse pe podea pu]in` omlet` [i \l privi \ngrijorat` pe
John. Dac` adormea?
Spre surprinderea ei, John morm`i:
Ce pisic` frumoas`.
Da. O cheam` Aime. Este foarte de[teapt` [i
cred c` m` iube[te mult. Nu se dezlipe[te de mine.
Voiam s`-]i fac cadou o pisic`, Willy. De Cr`ciun.
Da. De Cr`ciun. Dar nu am g`sit nici un pui. Nu [tiam
c` vrei o pisic` mare. C]i ani are?
Un an.
Discu]ia era att de normal` [i relaxat` \nct Willy
se mai lini[ti. Dar John vorbea greu. Parc` se chinuia
s` scoat` sunetele din gt.
John, spuse Willy \ncet acoperindu-i mna rece
[i firav` cu minile ei, vreau s` vorbim. Trebuie s`
vorbim. Sunt \ngrijoart` din cauza ta. Din cauza
noastr`.

128
 Willy, oft` John cu lacrimi \n ochi privind-o
\ndelung. Willy, te-am iubit a[a de mult...
Poftim? Cum adic` m-ai iubit? De ce vorbe[ti la
trecut? Nu m` mai iube[ti?
Nu. Nu a[a cum te iubeam odat`.
John...
O iubesc pe ea, spuse John privindu-[i so]ia \n
ochi. Da, Willy. O iubesc numai pe ea.
Willy \[i retrase minile de pe mna so]ului ei,
\ncruci[ndu-[i bra]ele la piept \n semn de ap`rare. |i
venea s` strige, s` \njure, s` loveasc` pe cineva.
Pe care ea? \ntreb` Willy. Cine este ea?
{tii tu...
FANTOMA??? \ntreb` Willy aproape scuipnd
cuvintele. Cred c` nu e[ti \n toate min]ile.
Dac` a[ putea face ceva...
Da? Termin`-]i propozi]ia. Dac` ai putea face
ceva, ce? Ai \nceta s-o mai iube[ti [i m-ai iubi pe mine?
Nu vezi ce prostii spui?
Poate c` ]ie ]i se par prostii, dar a[a este. O iubesc
[i nu pot face nimic.
Willy t`cu tremurnd de sup`rare, sim]ind cum o
trec fiori reci pe spate.
Bine, spuse ea ct de calm putea. Mai spune-mi
[i mie despre ea. Cred c` merit cteva explica]ii.
O cheam` Jesse Orsa Wright. A tr`it acum o sut`
cincizeci de ani \n aceast` cas`, construit` de so]ul ei.
So]ul ei era c`pitan de vas. A murit pe mare. S-au iubit
foarte mult [i eu sem`n cu el. De asta s-a \ndr`gostit de
mine. Nu-mi place s` vorbesc despre ea. Simt c` o tr`dez.

129
 Sim]i c` o tr`dezi? Pe ea? Dar mie ce sim]i c`-mi faci?
John \[i l`s` privirile \n p`mnt. Era un b`rbat
\nfrnt.
Este o fantom`? \ntreb` Willy.
Da.
O vezi, o auzi, o sim]i? Po]i s-o atingi?
Da.
Cum arat`?
Willy, zmbi John.
Te rog, John, spune-mi. Vreau s` [tiu.
Este minion`. Slab`. {i foarte frumoas`. Foarte
tn`r`. Parc` ar fi un copil. Are p`rul lung, negru,
ochii mari, negri, pielea catifelat`, alb`, ca petalele de
gardenie.
|n]eleg, \nghi]i Willy greu. {i te viziteaz` des?
Da.
{i face]i... dragoste?
Da.
Cum? |]i apare \n carne [i oase? O sim]i, o atingi,
o mngi, o s`ru]i? Cum? Nu pricep. F`-m` s` te
\n]eleg, spuse Willy \mplntndu-[i mai adnc cu]itul
\n inim`.
Da, r`spunse John simplu.
{i... Este dr`gu]`?
Adic`?
Este interesant`, inteligent`?
Da.
Despre ce vorbi]i voi doi? |]i poveste[te cum era
\n secolul nou`sprezece?
Nu. De fapt nu vorbim prea mult.

130
 Willy \[i l`s` \nfrnt` capul pe mas` [i d`du fru
liber lacrimilor. Situa]ia o dep`[ea.
Nu voiam s` te r`nesc, Willy, spuse John neaju-
torat. Nu [tiu cum s-a \ntmplat. N-am vrut s` se
ajung` aici. Dar este peste puterile mele.
Ba nu! izbucni Willy cu fa]a r`v`[it` de lacrimi.
Willy...
Nu, ascult`-m`, spuse ea [tergndu-[i lacrimile cu
furie. Sunt sigur` c` nu este peste puterile tale. {tiu
cum po]i sc`pa de ea. Trebuie s` plec`m din casa asta
blestemat`. }ii minte c` la Boston nu ne-a deranjat.
Numai aici are putere asupra ta. De asta te ]ine aici,
legat \n mansard`. Hai s` plec`m. Acum.
Nu pot....
NU!!! Nu vrei.
John t`cu mult` vreme, stnd cu privirea \n
podea. |n cele din urm` \[i ridic` ochii spre Willy [i
m`rturisi:
Da. Nu vreau. Willy, cum s`-]i explic? Mai degrab`
mi-a[ da via]a dect s` plec de aici.
Dumnezeule... [opti Willy privindu-[i cu ochi
rotunji]i de groaz` so]ul pe care nu-l mai recuno[tea.
{i ce ai de gnd s` faci?
S` fac?
Adic`, rse isteric Willy, vrei s` divor]`m? Serios,
John, asta vrei? Vrei s` plec de lng` tine? Ai de gnd
s` continui a[a? Nu vezi c` mori cu zile? Dac` plec,
John, vei muri. Nu vezi c` nu te mai hr`ne[ti?
{tiu, Willy. Nu [tiu ce vreau.
Hot`r`[te-te.

131
 Vreau... s` m` la[i cteva zile s` m` gndesc.
Bine. {i apoi?
Nu [tiu. Las`-m` \n pace cteva zile [i apoi vom
vedea.
Bine, spuse Willy sim]ind cum se sufoc` de gelozie
[i neputin]`. Facem un pact. Nu te mai deranjez... o
s`pt`mn`. Dar vreau ca azi s` te vad` un doctor.
Nu.
De ce?
Nu pot s` ies din cas`.
Deci recuno[ti c` ea te ]ine aici, legat.
Da. Cred c` da.
O s` chem un doctor acas`.
Dar nu am nevoie de doctor.
Ba da.
Nu sunt nebun!
Poate c` nu e[ti, dar abia te mai ]ii pe picioare.
Poate c` ai r`cit. Trebuie s` te vad` un doctor.
Nu.
}i-e team`?
Willy, sunt obosit. Nu am nevoie de doctor,
crede-m`.
Bine. V`d c` m` lupt cu morile de vnt. Nu voi
chema nici un doctor, dar nici nu te voi l`sa singur o
s`pt`mn`.
De ce?
Nu [tiu. Pur [i simplu nu pot. Este peste puterile
mele, cum spuneai [i tu.
Doamne... [opti John nereu[ind s` protesteze
mai vehement.

132
 Afar` \ncepu s` ning`. Cerul era gri [i fulgi pufo[i [i
mari dansau prin fa]a ferestrei, ca aripile a mii de
\ngeri.
De fapt, John, cred c` este mai bine s` te las \n
pace, spuse \n cele din urm` Willy. Un timp. Dar
numai ziua. Fantoma ta poate s`-]i apar` ziua? Nu
cred. Acum m` duc s` cump`r cte ceva de mncare.
M` \ntorc repede.
Willy se ridic` \n picioare [i \nainte de a \nchide u[a
\n urma ei \l mai privi \nc` o dat` pe John, care era pe
punctul de a adormi pe scaun.
John?
John ridic` u[or fruntea, ca un om beat.
Te iubesc, spuse ea [i plec`.

*
* *

|mpingnd c`ruciorul cu alimente Willy sim]ea c`-i

vine s` urle de neputin]`. |nnebunise [i ea pe lng`
John? Lumea \n jurul ei \[i petrecea via]a f`cnd
lucruri normale, \n timp ce ea se lupta cu o fantom`
care voia s`-i fure so]ul. Nu era drept. Cum putea ea
s` se apere? De ce nu avea [i ea parte de o via]`
lini[tit` [i normal` ca toat` lumea? |i venea s` opreasc`
o gospodin` cu saco[e [i s`-i spun`: Apropo, [ti]i c`
so]ul meu s-a \ncurcat cu o fantom`? Ce sfat pute]i
s`-mi da]i?

133
 |mpinse nervoas` c`ruciorul aruncnd \n el la
\ntmplare provizii de mncare. Dup` ce pl`ti, \n loc
s` se \ndrepte spre cas`, se duse pe malul m`rii.
|ncepuse s` ning` abundent [i vntul spulbera
z`pada amestecat` cu nisip \n vrtejuri ame]itoare. Se
f`cuse frig [i Willy tremura toat`, dar nu mai realiza.
|ncerca s`-[i imagineze cum era via]a \n Nantucket la
sfr[itul secolului trecut. Citise multe c`r]i \n care
ac]iunea se petrecea \n secolul nou`sprezece, dar voia
s` [tie cum se reflecta \n vie]ile oamenilor din
Nantucket. Trebuia neap`rat s` afle.

*
* *

|nghe]at` pn` \n m`duva oaselor, dar plin` de

speran]`, Willy se opri la biblioteca cea mare de pe
insul`. |i ceru bibliotecarului o list` de c`r]i despre
Nantucket [i astfel \narmat` se \ndrept` spre sala de
lectur`.
Nu cercet` mult [i g`si povestea lui Jesse Orsa
Wright, pe care i-o relatase pe scurt John. Numai c`
John nu apucase s` termine istorisirea. Willy \ntoarse
pagina [i g`si printre rnduri r`spuns la problema ei.
Ha! exclam` ea triumf`toare \n t`cerea mormn-
tal` a s`lii de lectur`.
Plec` de la bibliotec` plin` de speran]e, gata s`
\nceap` b`t`lia cu fantoma.

134
 Capitolul 9
Pe la ora prnzului Willy sosi acas`. Arunc` la
\ntmplare proviziile pe masa din buc`t`rie [i alerg`
pe sc`ri la mansard`. Acea ie[ire, contactul cu
oamenii, cu lumea normal`, cu bibliotecarul, am`nun-
tele istoriei lui Jesse Orsa, \i insuflaser` un sentiment
de siguran]` [i optimism.
John dormea. Willy \l mngie pe frunte [i el nici
m`car nu se mi[c`. Dormea profund.
Se a[ez` pe marginea patului [i \l privi o vreme.
Ar`ta \ngrozitor. {i \ntr-un fel era normal, pentru c`
nu se hr`nea. Dar de ce oare \[i f`cea singur asta? Voia
s` moar` de malnutri]ie? Lipsa poftei de mncare era
ceva normal atunci cnd erai \ndr`gostit, dar John
exagera. Chiar a[a de mult se consuma? Willy se hot`r\
s`-l conving` s` m`nnce. Nu se mai putea. Iar dac` se
opunea, avea de gnd s`-i bage mncarea \n gur` cu
for]a.

135
 John dormea \n continuare. Willy \ncepu s` se
plimbe prin \nc`pere. Aime dormea la picioarele lui
John. Asta o lini[tea mult pe Willy. Dac` pisica
dormea, nu avea de ce s` se team`.
Privi \n jur. Nimic nu p`rea ie[it din comun, para-
normal. De fapt mansarda devenise, datorit`
mobilierului, o camer` foarte primitoare. {i avea o
priveli[te minunat`.
Willy se \ndrept` spre fereastr`. Ninsoarea se
\nte]ise [i se p`rea c` la noapte avea s` fie viscol.
Se \nsera [i urma s` fie o noapte lung`. Fantoma putea
s` apar` oricnd dup` l`sarea \ntunericului. {i Willy tre-
buia s` fie preg`tit`. Cobor\ \n buc`t`rie [i preg`ti un co[
cu alimente. Apoi intr` \n camera ei de lucru. Nu putea s`
ia tapiseria pentru biseric`. Era o lucrare prea mare [i avea
nevoie de spa]iu ca s` se desf`[oare. A[a c` lu` o cuver-
tur` pe care o \ncepuse pentru micul Peter, cteva ziare,
o carte, [i urc` la mansard`.
John dormea la fel de profund. Willy se a[ez` pe
canapea [i \ncepu s` brodeze. Nu se mai gndea la
nimic. St`tea \n expectativ`.
Pu]in \nainte de ora cinci mai cobor\ \nc` o dat` \n
buc`trie. Uitase s` ia de mncare pentru Aime. Nu
putea s-o lase s` fl`mnzeasc`. Era o pisic` a[a de
de[teapt` [i devotat`.
|nainte s` urce \napoi \n mansard`, Willy deschise
u[a de la intrare. Vntul rece o f`cu s` tremure. Dar \l
sim]ea ca pe un \nt`ritor.
Strada Orange era cea mai important` arter` a
insulei. Lega centrul ora[ului de principalele puncte

136
de interes [i se termina \n port. Cu toate astea, \n seara
aceea p`rea pustie. Doar vntul spulbera z`pada care
se depusese pe trotuare. Casele vecine erau scufun-
date \n \ntuneric. Willy se sim]ea ca pe o insul` pustie.
Unde se ascunseser` to]i locuitorii? Era abia ora cinci
dup`-amiaz`.
|nchise u[a cu regret. Dar n-o \ncuie. Nu-i era
team` de oameni. |i era team` de fantome. {i fan-
tomele nu intrau pe u[`. Ce putea s` fac`? S`-[i pun`
usturoi la ferestre? Nu. Asta era \mpotriva vampirilor.
Se l`sase noaptea. O noapte neagr`, adnc`.
Furtuna se pornise [i vntul puternic zguduia
obloanele ferestrelor. Willy aprinse luminile \n toat`
cas`, d`du drumul la c`ldur` [i urc` tem`toare la
mansard`.
U[a mansardei era \nchis`. John se trezise!
John? \l chem` ea cioc`nind cu putere. John,
deschide-mi u[a.
Dar John nu-i r`spunse. Willy \[i lipi urechea de u[`
dar nu auzi nimic.
John! La naiba, John, nu-mi plac glumele astea.
Deschide-mi u[a odat`!
U[a mansardei era din lemn masiv de stejar. Era o
u[` de mod` veche, cu o clan]` de alam`. Dar nu avea
z`vor [i nici broasc`. Ce se petrecea \n mansard`? Cum
se \ncuiase John acolo? Proptise un scaun \n u[`?
Willy alerg` \n buc`t`rie [i c`ut` disperat` o
unealt`, ceva cu care s` deschid` u[a. Dar nu g`si
nimic. John nu obi[nuia s` me[tereasc` prin cas`. |[i
aminti c` tmplarul uitase la ei o cutie cu unelte. Unde

137
o pusese John? C`ut` \n c`mar` dar nu g`si nimic.
Apoi \[i aminti. John o dusese \n pivni]`.
Cu inima ct un purice, Willy cobor sc`rile \nguste
care duceau la subsol. |ntotdeauna o speriaser`
pivni]ele \ntunecate [i reci. |n mai toate filmele de
groaz` ac]iunea se petrecea \n pivni]`. Dar pivni]a lor
era cald` [i bine luminat`.
G`si repede cutia cu unelte [i lu` cel mai mare ciocan
pe care-l g`si. F`r` s` mai sting` luminile urc` \ntr-un
suflet la mansard`.
John! ]ip` ea gfind de fric` [i oboseal`. John,
deschide-mi sau sparg nenorocita asta de u[`! Nu
glumesc!
A[tept` pu]in [i \ncepu s` bat` cu for]` \n u[`. Dar
nimic. Se p`rea c` ciocanul acela mare nu avea nici un
efect. Se lupt` din ce \n ce mai \nver[unat pn` cnd
\ncepur` s` sar` a[chii mari din u[`. |ncurajat`, de[i
obosit`, Willy lovi \n continuare. A[chiile \i s`reau \n
fa]` r`nind-o, intrndu-i \n ochi, minile o dureau
\ngrozitor, dar nu mai conta. Singurul ei scop era s`
fac` o gaur` \n u[`, att de mare \nct s`-[i poat` stre-
cura mna \n`untru.
Dup` o jum`tate de or` reu[i s` fac` o gaur` \n
u[`. Dar era prea mic`. |ncerc` s`-[i strecoare
mna \n`untru dar nu reu[i. Mai b`tu de cteva ori
cu ciocanul. Ce naiba f`cea John? Zgomotele
f`cute de ciocanul acela imens puteau s` trezeasc`
[i mor]ii!
Willy se opri gfind [i cu greu reu[i s`-[i strecoare
mna \n`untru. A[chiile \i intrar` \n \ncheietur`

138
r`nind-o, dar ea nu le mai sim]ea. Voia s` [tie ce
anume bloca u[a. {i g`si. Era o tij` de metal care st`tea
proptit` \n clan]`. Reu[i s-o dea la o parte r`nindu-se
[i mai tare, dar \n fine, deschise u[a.
John, ce naiba ]i-a venit s` te \nchizi \n mansard`?
}i-am spus c` nu am de gnd s` te las \n pace. Am
f`cut un pact [i nu l-ai acceptat. John?
John dormea profund. Willy tremur` \nfrigurat`.
D`duse drumul la c`ldur` [i cu toate astea \n
mansard` era frig. Un frig mu[c`tor. Parc` mai frig
dect afar`.
John?
Willy se apropie cu ezitare de pat. Pisica st`tea \n
pozi]ie defensiv`, cu spatele curbat [i blana zbrlit`.
Ochii ei mari parc` cereau ajutor. Fantoma
revenise.
Bine, bine! strig` Willy privind \n jur [i trop`ind
curajoas`. Hai, joac` murdar, fantom` proast` ce e[ti!
Abia a[tept s`-i povestesc lui John totul despre tine.
Afl` c` e[ti jalnic`. E[ti de plns. Cnd o s` afle John
tot adev`rul o s` rd` cu gura pn` la urechi. O s`-[i
dea seama ce prost a fost.
Willy \ngenunche lng` John [i-l scutur` de umeri
pn` cnd el deschise ochii.
Nu, Willy, murmur` el stins.
Ba da! Stai treaz [i ascult`-m`. Am aflat ceva
despre fantoma ta minunat`. Cred c` nu [tii, dar ea are
nevoie de tine [i te ]ine \nl`n]uit aici pentru c` n-a
reu[it s`-[i p`streze propriul b`rbat. So]ul ei a p`r`sit-o.
Te-a p`r`sit, fantom` proast` ce e[ti! strig` Willy

139
privind \n jur. Ha! Te-a p`r`sit pentru o alt` femeie!
John, ascult`-m`, spuse Willy frecndu-i fa]a so]ului ei
ca s`-l \nc`lzeasc`. Nu ai citit toat` povestea. Nu ai
\ntors pagina. Dac` \ntorceai pagina aflai \ntreaga
poveste. Autorit`]ile i-au dat lui Jesse Orsa vestea
mor]ii so]ului ei, dar ei [tiau c` nu acela era adev`rul.
|n cele din urm` toat` lumea a aflat. {i Jesse Orsa a
aflat de la vecinele ei care abia a[teptau s-o r`neasc`.
So]ul ei n-a murit pe mare. A p`r`sit vasul, s-a refugiat
pe o insul` ca s` tr`iasc` \mpreun` cu amanta lui.
Amanta lui era o tn`r` de culoare, o localnic`.
C`pitanul Wright a renun]at la via]a lui, la civiliza]ie,
ca s` tr`iasc` fericit cu o b`[tina[`. De asta Jesse Orsa
te vrea pe tine. N-a reu[it s`-[i p`streze b`rbatul.
Ducea o via]` destr`b`lat`, \l f`cea de rs pe so]ul ei,
n-o interesa nimic dect propria persoan`, era egoist`
[i de asta l-a pierdut. N-a reu[it s`-[i p`streze propriul
b`rbat [i acum vrea s`-l ia pe al meu. E[ti jalnic`! strig`
Willy b`tnd aerul cu minile. Nu-i de mirare c` e[ti o
fantom`, un suflet r`t`cit. B`rbatul t`u n-a murit pe
mare. Dac` ar fi fost a[a, atunci n-ai mai fi bntuit, ci
ai fi stat al`turi de sufletul lui. Sufletul lui este acum \n
rai [i tu nu-]i g`se[ti lini[tea. {i nu-i la[i nici pe al]ii s`
tr`iasc`. E[ti singur`! E[ti p`r`sit`. Vrei s` furi sufletul
b`rbatului meu, dar s` [tii c` nu te las! Ai dat de naiba
cu mine! Nu-]i merge! Ce po]i s`-mi faci? Ha! Mi-e mil`
de tine. E[ti de plns. N-ai reu[it s`-]i p`strezi b`rbatul
nici m`car un an de zile!
Nu mai conteaz`, suspin` John. Willy, acuma
sunt al ei.

140
 Ba nu e[ti al ei!
John adormi.
John! Ce naiba? Cum vrei. Dormi. Dar s` [tii c`
nu te las. N-o las s` mi te ia.
Vntul zgudui puternic obloanele [i luminile din
toat` casa se stinser`.
Ha! Crezi c` m` sperii? Nimic nu m` sperie pe
mine. {tiu c` nu tu ai oprit luminile. A[a se \ntmpl`
\n Nantucket pe furtun`. V`d pe fereastr` c` toate
luminile din ora[ sunt stinse. E[ti jalnic`!
Willy alerg` pe sc`ri \mipedicndu-se, strngn-
du-[i halatul gros \n jurul ei [i se duse \n buc`t`rie ca
s` ia ni[te lumn`ri. Era preg`tit` pentru astfel de
situa]ii. |[i f`cuse un adev`rat depozit de lumn`ri de
diverse forme [i m`rimi. Lu` cteva lumn`ri groase [i
o cutie de chibrituri, aprinse una [i \ncepu s` \nain-
teze mai \ncet spre mansard`, \ncercnd s` nu sting`
flac`ra.
Trecnd pe lng` camera ei de lucru observ` c`
u[a era deschis`. }inea minte c` o \nchisese \nainte s`
urce la mansard`. |ntinse mna ca s` apuce clan]a,
dar \n acel moment sim]i c` ceva nu mai era ca
\nainte.
Intr` \ncet. |nc`perea era scufundat` \n \ntuneric.
|ndreptnd lumina lumn`rii \n fa]`, Willy \ncepu s`
priveasc` \mprejur. Camera ei preferat`, la care
muncise o lun` de zile, era distrus`. Cutiile cu a]`
colorat`, acele erau aruncate care-ncotro, lucr`rile ei
erau rupte, distruse, obiectele de por]elan erau
sparte, cuvertura de la bunica ei era sf[iat`...

141
 Dumnezeule! Nu!
Abia acum Willy f`cea cuno[tin]` cu adev`rata
putere malefic` a fantomei.
Alerg` pe sc`ri spre mansard`, cu lacrimile curgn-
du-i pe obraji, dar mai hot`rt` ca niciodat`. John era
mai important dect camera ei de lucru, dect
lucr`rile ei, dect cuvertura de la bunica.
Intr` \n mansard`. John dormea \n continuare.
Willy se a[ez` lng` el tremurnd. Aime \i privea spe-
riat`, cu sim]urile alertate.
Trf` proast` ce e[ti! N-o s` mi-l iei tu pe John! O
s` stau aici toat` noaptea. O s` stau aici, \n \ntuneric,
chiar dac` mi se termin` toate lumn`rile. O s` stau
aici [i o s` ascult vntul [i nu voi pleca, nu ]i-l voi l`sa.
Willy \[i turn` un pahar de brandy [i d`du b`utura
tare pe gt dintr-o suflare. Lichidul tare \i arse gtul
dar \i alin` suferin]a. A[tepta. Nu [tia ce. S` vin` lumi-
na, s` se trezeasc` John, s` se confrunte cu fantoma.
A[tepta.
Un gnd \ngrozitor o lovi cu for]` pe nea[teptate,
revelndu-i un adev`r pe care nu-l sesizase pn`
atunci. Cum de fusese a[a de oarb`, a[a de proas`?
Fantoma n-o asculta pe ea. Nu-i p`sa de prezen]a ei.
I-l lua pe John. I-l lua pe John de sub ochii ei.
Ct de proast` fusese! John nu dormea. John era pe
moarte!
Fantoma f`cea cu ea un schimb. I-l lua pe John [i o
l`sa pe ea \ndurerat` de gelozie [i disperare amar`.
Dumnezeule, ajut`-m`! strig` Willy ridicndu-se
de la picioarele patului [i aruncndu-se lng` so]ul ei.

142
 |l lu` \n bra]e \nc`lzindu-l cu corpul ei, \ncercnd
s`-i transmit` via]`. Inima lui \nc` mai b`tea, dar parc`
din ce \n ce mai rar [i mai slab. Dac` John murea, dac`
sufletul lui se ducea cu Jesse Orsa, [i ea murea. Sau
dac` tr`ia, avea s`-[i petreac` tot restul vie]ii \ntr-o
disperare neagr`.
Stnd \ntins` lng` John, Willy v`zu conturndu-se
\n fa]a ei, lng` pat, o siluet` neclar`, slab`, de femeie
grbovit`.
Willy nu se mai gndea la ea sau la John, ci la
suferin]a femeii care tr`ise acum o sut` cincizeci de
ani. Ct de mult trebuie s`-[i fi iubit Jesse Orsa so]ul
[i ct de mult trebuie s` fi suferit cnd aflase de
tr`darea lui. Fusese tn`r` cnd se m`ritase [i de
atunci tr`ise o via]` plin` de regrete, disperare,
dorin]` de dragoste, pn` acum, cnd \l \nl`n]uise pe
John. A[a avea s` se \ntmple [i cu ea, cu Willy? Avea
s` sufere o via]` dup` John [i apoi o \ntreag`
ve[nicie?
Dumnezeule! ]ip` WIlly, \ngenunchind \n pat,
lng` John. Dumnezeule, dac` exi[ti, te implor
alin`-i sufletul acestei femei. Salveaz`-i sufletul [i
a[a ni-l vei salva [i pe al nostru. Nu ne l`sa. Nu m`
l`sa!
Silueta de lng` pat disp`ruse. Sau poate fusese
doar \n imagina]ia lui Willy. |ncepu s` se roage. Dar
numai rug`ciunile n-o puteau ajuta. Trebuia s` se
ajute singur`. |ncerc` s`-l trezeasc` pe John [i s`-l
conving` s` ias` din cas`. |l trase de mini, \l scutur`,
dar nu ob]inu nimic.

143
 Alerg` \n dormitorul ei ca s` dea un telefon la sal-
vare. Dar telefonul era mort. |i venea s` alerge pe
str`zi [i s` conving` trec`torii, vecinii sau orice fiin]`
uman` s-o ajute s`-[i scoat` so]ul din cas`. Dar asta era
o nebunie. Pe cine s` cheme? Nu cuno[tea pe nimeni.
Se \ntoarse \n mansard`. John z`cea \n pozi]ia \n
care \l l`sase ea. Aime se plimba nelini[tit` prin
\nc`pere, cu blana zbrlit`.
Willy \l trase pe John de mini cu toat` puterea.
Voia s`-l ridice \n picioare. Dar nu reu[i. |l trase cu
ultimele puteri. Reu[i s`-l ridice, dar John se pr`bu[i
peste ea [i c`zur` amndoi pe podeaua tare [i rece,
peste lumn`ri, lovindu-se.
Au! John, ce naiba! Treze[te-te odat`!
John z`cea peste ea inert, rece, rigid ca un mort.
La naiba! icni Willy \ncercnd s` se strecoare de
sub el.
|n mansard` era \ngrozitor de frig, dar ea transpi-
rase. Pisica miorl`ia sinistru.
Willy \ngenunche lng` John [i \l lu` \n bra]e,
\ncercnd s` se ridice cu el. Reu[i, dar sim]ea cum i se
rupe spatele \n dou`. John era mult mai u[or din
cauz` c` sl`bise, dar faptul c` era inert \i \ngreuna
mult truda lui Willy.
|ncepu s` mearg` cu spatele, tr`gndu-l spre sc`rile
care duceau la parter. Dar cnd ajunse \n dreptul
sc`rilor sim]i o rezisten]`. John parc` se \ngreunase.
Se \ngreunase de zece ori mai mult, pentru c` Willy nu
mai reu[ea s`-l urneasc` din loc. Realiz` c` fantoma \i
ridica obstacole. |ncerca s-o \mpiedice.

144
 O clip` renun]`. |l l`s` pe John pe podea [i \ncepu
s` priveasc` disperat` \n jur. Avea nevoie de ajutor. Nu
se mai descurca singur`. Privi spre luminator, atras`
de lumina pe care acesta o \mpr`[tia. Noaptea nu mai
p`rea a[a de \ntunecat`. Fulgii de z`pad` [i norii albi
luminau palid mansarda.
Nimeni n-o putea ajuta. Cum nu mai avea puterea
s`-l trag` pe John, \ncepu s`-l \mping` spre sc`ri.
Spera c` dac` ajungea la prima treapt` legea gravita]iei
avea s`-[i fac` datoria. Icnind, Willy \mpinse cu for]` [i
reu[i s`-l mi[te pe John din loc. Cu efortul pe care-l
depusese ar fi putut muta un pian.
Aime se plimba nelini[tit` pe lng` ea, dndu-i
for]` [i curaj. |ncet-\ncet reu[i s`-l \mping` pe John
pn` la marginea primei trepte. John \ncepu s` se
rostogoleasc` pe sc`ri. Willy alerg` ca s`-l prind`, ca
nu cumva John s` se loveasc` la cap, pentru c` era
incon[tient. Nu reu[i s`-l opreasc`. Ba mai mult, se
sim]i smuls` cu for]` [i ateriz` \mpreun` cu el pe
palierul primului etaj. Trupul ei era prins sub al lui
John [i o durea \ngrozitor. Bine c` el nu p`]ise
nimic.
Dac` reu[ea s` repete manevra pn` la parter, era
perfect. Spera c` puterile fantomei \ncetau din acel
punct. |ncepu s`-l \mping` pe John spre treptele
care duceau la parter. Era la fel de greu. Willy se
temea s` nu-l loveasc`, dar nu avea de ales. Trebuia
s`-i salveze via]a, cu riscul de a-l r`ni. Faptul c`
inima lui mai b`tea \i d`dea speran]e [i motiv ca s`
lupte.

145
 Se aplec` [i \ncepu s`-l \mping`, moment \n care
pisica scoase un mieunat \nfior`tor.
Willy se sim]i apucat` de dou` mini puternice care
o aruncar` prin aer cu o for]` de ne\nchipuit. }ip` [i
\ncerc` s` se prind` de ceva. |n c`dere se ag`]` de
balustrada [ubred` care ced` sub greutatea ei [i for]a
cu care fusese aruncat`. C`zu de la etajul unu pn` pe
podeaua de lemn a parterului.
R`mase un moment nemi[cat`, ne[tiind dac` mai
tr`ia sau nu, dac` le[inase sau \[i rupsese vreun os.
Dup` ce reu[i s` se dezmeticeasc`, \ngrozit` de
oroarea prin care trecuse, se ridic` \ncet \n picioare.
Nu se mai temea pentru ea. Singurul ei scop era s`-l
salveze pe John.
|[i ridic` privirile spre etaj, acolo unde r`m`sese
el. |ntunericul era mai profund. Acolo o a[tepta fan-
toma, p`zindu-l pe John. Pisica mieun` de pe sc`ri,
f`cndu-i curaj. Willy deschise u[a de la intrare. Vntul
rece intr` \n cas` \mpr`[tiind z`pad` pe covorul de la
intrare.
|[i f`cu curaj [i \ncepu s` urce sc`rile. Balustrada
se rupsese, nu mai avea de ce s` se ]in`, a[a c` urc`
lipindu-se de perete. |l g`si pe John acolo unde-l
l`sase. Se ag`]` de el [i \ncepu s` trag`. O for]` invi-
zibil` \nerca s-o opreasc`, dar voin]a ei era de fier.
Willy gfia obosit`, dar nu se oprea. Cu fiecare
treapt` pe care o cobora se sim]ea mai aproape de
victorie.
Cnd ajunse la parter nu se opri. |l tr\ pe John
care p`rea mult mai u[or, pn` la u[a deschis` de la

146
intrare. Apoi se opri [i c`zu. R`mase nemi[cat` cteva
secunde. Nu putea s` stea acolo. Ei nu-i mai era frig,
dar John putea s` \nghe]e. Se ridic` \n picioare.
Trebuia s`-[i ia haina groas` ca s`-l \nveleasc` pe John.
Trebuia s`-[i g`seasc` cheile de la ma[in`, ca s`-l duc`
pe John la spital. Dar \i era groaz` s` mai intre \n cas`.
Cuierul se afla la c]iva metri distan]` de ea. |ncepu s`
tremure. Se sim]ea ca un copil \n mijlocul unui
co[mar.
F`cu un pas [i se opri. Casa se umpluse de zgo-
mote sinistre [i att de puternice \nct trebuia s`-[i
pun` minile la urechi. Respir` adnc [i intr` \n cas`
cu greutate, ]inut` de o for]` nev`zut`. Dar r`zb`tu. |[i
lu` haina din cuier. {i un alt semn de victorie: \n buzu-
nar erau cheile de la ma[in`!
Restul fu floare la ureche. Sau cel pu]in a[a i se
p`ru. Ca prin vis, \[i aminti mai trziu, cum condusese
pn` la spital, unde medicul de gard` [i asistentele
medicale \i luaser` \n primire. Dup` ce John fusese
dus la reanimare, Willy le[inase.

147
 Capitolul 10

|l ]inur` pe John \n spital trei s`pt`mni.

Diagnosticul care \i fusese pus era malnutri]ie sever` [i
c`dere psihic`. |l ]inur` la reanimare cu perfuzii,
hr`nit intravenos. Semnele vitale erau stabile, dar el
nu se trezi \n prima s`pt`mn`.
Pe Willy o ]inur` la spital o noapte. Era plin` de
zgrieturi [i contuzii [i se afla \ntr-o stare de [oc
emo]ional. |n diminea]a urm`toare se trezi apt` s`
p`r`seasc` spitalul pe propriile-i picioare.
Willy trebuia s` dea o explica]ie doctorilor. Le
povesti c` fusese plecat` de acas` o lun` de zile. So]ul
ei era artist, procupat de pnzele lui, uitase s` se ali-
menteze. |l g`sise \n mansard` adormit [i nu reu[ise
s`-l trezeasc`. |l c`rase singur` pe sc`ri [i c`zuser`
\mpreun`, lovindu-se, pn` la parter. Nu reu[ise s`
sune la salvare pentru c` liniile telefonice c`zuser`,
ceea ce era adev`rat. Povestea ei era veridic`.

148
 Pute]i s` pleca]i acas`, o \ntmpinase sora me-
dical` a doua zi de diminea]`.
Acas`? Unde era casa ei? |i era team` s` se \ntoarc`
\n iadul acela. Casa de pe strada Orange nu mai era a
ei.
Dar trebuia s` se \ntoarc` pentru Aime. S`raca
pisic` r`m`sese singur`. Se \ntreb` dac` u[a de la
intrare mai era deschis`, a[a cum o l`sase.
Dup` ce semn` ni[te acte, \l mai vizit` \nc` o dat`
pe John [i plec` spre cas`. Era o zi frumoas` de sfr[it
de iarn`, cu cer senin [i soare str`lucitor. Nimic nu
amintea de furtuna \nfrico[`toare din noaptea tre-
cut`.
U[a de la intrare fusese \nchis` de vreun trec`tor
milos. Intr` tem`toare, gata s` fug` la nevoie. Casa era
luminat` de soarele puternic, iar frigiderul zumz`ia
domestic. Singurul lucru care-i mai amintea de
noaptea de co[mar era scara. Balustrada de lemn
rupt` z`cea pe podea.
Aime? strig` Willy mai mult ca s`-[i aud` glasul
[i s` se \ncurajeze. Aime?
Willy se \ngrijor`. Dac` i se \ntmplase ceva pisicii?
Dar Aime ap`ru din spatele u[ii mieunnd fericit`.
Slav` Domnului! oft` Willy lund-o \n bra]e zm-
bind.
Nu mai avea puterea s` mai r`mn` \n casa aceea.
|[i f`cu curaj, alerg` \n dormitorul ei [i \mpachet` la
repezeal` ni[te haine. Apoi o lu` pe Aime \n bra]e [i
plec` f`r` s` se mai uite \napoi.

149
 *
* *

Willy \[i petecu urm`toarele trei s`pt`mni la o

gazd`. Vorbi cu un agent, dornic` s`-[i vnd` casa
ct mai repede. Agentul de vnz`ri \i spuse c` nu era
un anotimp potrivit pentru vnzarea caselor.
Trebuia s` mai a[tepte pn` la prim`var`. Dar pe
Willy n-o deranja. Avea suficient de mul]i bani \n
cont. Nu se baza pe banii lua]i \n urma vnz`rii
casei. Dar nu voia s` mai fie proprietara acelei case
bntuite.
|n prima s`pt`mn` Willy petrecu mult timp pe
marginea patului de spital, lng` John, a[teptnd ca el
s`-[i recapete cuno[tin]a. Se gndi mult, dar se p`rea
c` gndurile ei alergau \n cerc, pentru c` nu ajunse la
nici o concluzie. Cnd nu st`tea lng` John, lua masa
\n camera de oaspe]i a pensiunii sau dormea. Era
foarte obosit`. Nu se ref`cuse psihic, emo]ional. S`tea
\n pat pn` diminea]a trziu, cu Aime ghemuit` lng`
ea, ascultnd zgomotele oaspe]ilor, care-i ofereau un
confort psihic.
Prima s`pt`mn` nu-i sun` pe Anne [i pe Mark. Era
sup`rat` pe ei. O p`r`siser` atunci cnd avusese
nevoie mai mare de ei.
La sfr[itul primei s`pt`mni John \[i rec`p`t`
con[tin]a. Dar era \nc` sl`bit. Deschidea ochii [i vor-
bea pu]in dar inteligent cu Willy. Nu-i spunea mare

150
lucru, ci doar cuvinte obi[nuite pe care le-ar fi putut
adresa [i unui str`in, cum ar fi: mul]umesc, bun`,
da, m` simt bine. Dar nu-i lu` mna, nu dorea s-o
simt`, nu-i spunea c` o iube[te. Nici m`car n-o \ntreba
cum ajunsese la spital. Dar bine m`car c` nu pomenea
numele lui Jesse Orsa.
Dup` \nc` o s`pt`mn`, Willy, stnd la c`p`tiul lui
John, \ncepu s` plng`. El era treaz, dar nu p`rea s`-i
pese de prezen]a ei. |n seara aceea Willy \i sun` pe
Mark [i Anne.
Willy! exclam` Mark. Ce bine c` ne-ai sunat. Eram
\ngrijora]i de moarte din cauza voastr`. V-am sunat
acas` de o mie de ori. Vi s-a stricat telefonul? De ce nu
l-a]i reparat? De ce nu ne-a]i anun]at? Era ct pe ce s`
venim dup` voi ca s` ne asigur`m c` n-a]i p`]it ceva.
Grija [i dragostea din vocea lui Mark \i \nmuie
inima lui Willy. Cteva secunde nici nu reu[i s` vor-
beasc` din cauza nodului care i se pusese \n gt. |n
cele din urm`, printre lacrimi, \l rug` pe Mark s` vin`
ct mai repede la Nantucket. Avea nevoie de prietenii
ei.

*
* *

Se l`sase seara. Willy tocmai plecase de la spital.

John st`tea nemi[cat \n patul alb de spital. Nu era
mul]umit. O muzic` suav` [i tentant` \i gdila pl`cut
urechile. {tia c` Jesse Orsa \l chema.

151
 |[i scoase perfuziile din bra]e, se \mbr`c` [i ie[i
f`r` s`-l opreasc` nimeni din spital, \ndreptndu-se
direct spre casa de pe strada Orange. {tia c` u[a de
la intrare era deschis`. {tia c` Willy nu mai st`tea
acolo.
Casa era cald` [i t`cut`. John urc` treptele,
ademenit de chem`rile lui Jesse Orsa. Mansarda era
luminat` de felinarele galbene ale str`zii. V`zuse
balustrada rupt`, iar acum privea lumn`rile stinse de
pe podea. Dar nu-i p`sa [i nu se \ntreba ce era cu ele.
|[i privi cu regret pnzele \ntunecate. Ar fi vrut s` mai
picteze. Dar Jesse \l chema.
Vocea ei era ca un cntec de siren`. John nu avea
putere s`-i reziste. Jesse era dragostea lui miraculoas`.
Era ca un miraj, ca o reflectare \n apa m`rii, ca un joc
al min]ii. Nu exista dect pentru el.
Deschise luminatorul [i aerul rece \i lovi obrajii,
dar el \l sim]i ca pe o mngiere. Privi \n larg, spre
port. Zgomotele ora[ului le auzea din ce \n ce mai
vag. Aten]ia lui era \ndreptat` spre chemarea lui
Jesse.
F`r` ezitare ie[i pe acoperi[. Cu gra]ie, u[or, dintr-o
singur` mi[care, se arunc` \n gol.

*
* *

152
 John st`tea \n patul de spital. Mintea lui zbura
liber`. Poate c` totul nu fusese dect o \nchipuire. Dar
viziunea i se p`ruse incredibil de real`. Se v`zuse
aruncndu-se \n gol, cu inima u[oar` [i cu un curaj
incon[tient. Se sim]ea ca un marinar care p`r`sea
siguran]a portului pentru a naviga \n ape necunos-
cute. Avusese un sentiment de eliberare [i triumf cnd
plutise prin aer. |n momentul \n care trupul lui lovise
violent p`mntul, sufletul lui se eliberase. Se ridicase
deasupra acoperi[urilor din Nantucket, privind \n jos.
Se petrecuse un miracol. Era mai fericit ca niciodat`. I
se p`ruse c` g`sise esen]a vie]ii. Apoi totul \n jurul lui
se \ntunecase [i de undeva de departe o v`zu venind
spre el pe Jesse Orsa zmbind, \mbr`cat` \ntr-o rochie
de muselin` roz. {tia c` ea \l a[teptase. {tia c` \l dorea.
De ce spunea lumea despre fantome c` erau
\nsp`imnt`toare? Jesse era cea mai frumoas`,
seduc`toare [i ginga[` fiin]` pe care o cunoscuse John
\n via]a lui.
Dar \nainte ca Jesse s` ajung` la el, lui John
\ncepu s` i se deruleze prin fa]a ochilor cu o repezi-
ciune de ne\nchipuit toat` via]a. {i se opri asupra lui
Willy.
Willy, so]ia lui, care fusese totul pentru el. Ea
fusese femeia care-i alinase sufletul [i trupul opt ani
de zile, cei mai frumo[i ani din via]a lui. Willy fusese
prietena, iubita [i mama lui. F`cea parte din el. N-o
putea l`sa. Avea nevoie de ea. Voia s` se \ntoarc` [i
s-o ia [i pe ea \n acea c`l`torie.

153
 Dar Jesse st`tea \n fa]a lui [i-l privea \ntreb`tor.
Jesse Orsa. Ce reprezenta Jesse pentru el? O simpl`,
dar puternic` atrac]ie fizic`. O femeie care nu-l iubea
dect pentru trupul lui, pentru asem`narea cu so]ul ei
pe care-l pierduse. Jesse nu-i iubea sufletul.
Sufletul lui era legat de al lui Willy. A[a c` o alese
pe Willy, devotata lui so]ie.
Nu. Adev`rata lui c`l`torie [i tenta]ie era pe
p`mnt. Provocarea vie]ii era mult mai tentant`.
Jesse \ntinse minile spre el. Nu-i vorbea. Nu mai
aveau nevoie de cuvinte. Comunicau altfel acum.
John scutur` din cap. Ochii lui Jesse se m`rir` de
groaz`, apoi de furie. Dar John era hot`rt. Rezist`
eroic atrac]iei fizice pe care Jesse o exercita supra lui.
Scutur` hot`rt din cap. Convins.
Jesse era furioas` [i \n furia ei era [i mai frumoas`.
Dar \ncet-\ncet, John v`zu cum conturul ei fizic \nce-
puse s` p`leasc`. Sau poate c` el p`lea. O lumin` cald`
\ncepu s`-i \nconjoare, apoi se sim]i supt de un vrtej.
Le[in`. Se trezi o clip` \n patul alb de spital, apoi c`zu
\ntr-un somn profund, vindec`tor.

*
* *

Cei patru prieteni st`teau \n camera de zi ai familiei

Hunter. Rdeau [i beau [ampanie relaxa]i. Aime

154
st`tea gemuit` lng` Willy. Micu]ul Peter se juca pe o
p`tur` pe podea \n mijlocul camerei, privind cu
uimire [i curiozitate figurile vesele ale oamenilor mari
din jurul lui.
Trebuie neap`rat s` suna]i la familia Martin,
spuse Anne notnd un num`r de telefon pe o carte de
vizit`. O s` v` sim]i]i extraordinar de bine cu ei. Sunt
foarte amuzan]i.
Mul]umim, Anne. O s` ne facem timp s`-i sun`m,
spuse Willy. Nu-i a[a, John?
Sigur. Vom sta dou` luni \n insulele Bermude.
Vom avea nevoie de prieteni.
Sigur, tu, John, o s` fii ocupat [i cu picturile,
spuse Mark. Am \n]eles c` te vei apuca iar`[i de
lucru. Sper c` n-o s-o la[i pe Willy singur`, s` se plic-
tiseasc`.
N-o s` m` plictisesc, spuse Willy lini[tit`. Cred c`
o s` fiu ocupat` s` r`mn \ns`rcinat`, rse ea.
O s` te ajut [i eu, doamn`, nici o problem`,
spuse John pe jum`tate \n glum`, pe jum`tate \n
serios.
Ce ferici]i trebuie s` fi]i! exclam` Anne. Dou` luni
de plaj`, soare [i sex \n insulele Bermude! V` invidiez.
{i noi v-am invidiat. Este rndul vostru s` ne
invidia]i, spuse Willy.
Sunte]i doi oameni noroco[i, spuse Anne. {ti]i
bine c` sunte]i.
{tim, spuse John lundu-[i \n bra]e so]ia [i
s`rutnd-o.

155
 Hei, hei! exclam` Mark. Doar n-ave]i de gnd s`
\ncepe]i de-acum, pe canapeaua noastr`, s` face]i
copii.
Cei patru prieteni izbucnir` \n rs. Se sim]eau bine.
Erau ferici]i.
Dup` ce Willy \l sunase pe Mark, familia Hunter,
\ns`n`to[it` dup` r`ceal` [i foarte \ngrijorat`, venise
pe insul` ca s`-[i ajute prietenii. |n timp ce Willy [i
John se recuperau, Anne avea grij` de ei [i Mark se
ocupa cu formalit`]ile. |i ajut` s`-[i vnd` casa mai
repede, se ocup` cu transportul mobilei la Boston [i
trimise picturile lui John la cteva galerii de pe insul`.
Pnzele \ntunecate nu avur` succes. Dar primele
schi]e ale lui John se vndur` pe cteva sute de dolari.
Nu era mult, dar era un \nceput.
Anne umbl` pe la toate agen]iile de turism din
Nantucket [i le cump`r` dou` bilete de c`l`torie \n
insulele Bermude. {i John [i Willy aveau nevoie de o
schimbare de piesaj. Aveau nevoie de mult soare [i
c`ldur`.
John se bucur` mult cnd auzi c` schi]ele lui se
vnduser` [i abia a[tepta s` picteze acelea[i teme \n
insulele Bermude. Era fericit. Mai fericit ca niciodat`.
{i se sim]ea mai viu ca niciodat`. Se sim]ea normal,
al`turi de Willy.
Willy era ancora lui, plasa lui de siguran]`.
{i el era al ei.
El o alesese. Pentru el, Willy reprezenta via]a. Poate
c` niciodat` nu avea s` tr`iasc` cu Willy experien]ele

156
tr`ite \n bra]ele lui Jesse Orsa. Dar Jesse Orsa nu
fusese real`. Fusese un miraj. O tenta]ie \ntunecat`,
malefic`. Un spirit r`u. Acum \[i d`dea seama. Doar
al`turi de Willy putea \ncerca s` prind` esen]a vie]ii.
Era posibil s` n-o g`seasc` niciodat`, dar nu conta.
Important` era c`l`toria, provocarea. {i nu avea de ce
s` se team`. Willy \i st`tea al`turi. {i John \i st`tea ei
al`turi.
Pentru c` [i Willy putea s` aib` nevoie de el. {i
atunci el avea s` fie ancora ei.
Poate c` asta avea s` se \ntmple atunci cnd Willy
se va apuca s` brodeze. Sau cnd va fi \ns`rcinat`. Sau
la noapte, cnd vor face dragoste.
{i cnd Willy avea s` strige \n extaz: Johnny, te
iubesc!, el avea s-o mngie [i s`-i aline sufletul
lund-o \n bra]e [i [optindu-i: {i eu. {i eu te iubesc,
Willy, dragostea vie]ii mele.

Sfr[it

157
 Epilog
O strad` din Nantucket.... A[a se nume[te acum
aleea Hawthorn str`juit` de m`ce[i spino[i, cu ramuri
\ntortocheate.
Legenda spune c` acei m`ce[i sunt fecioare
nefericite re\ncarnate, care [i-au pierdut iubi]ii pe
mare, sau ai c`ror b`rba]i au fost fura]i de femei din
alte porturi, sau care n-au avut niciodat` un iubit [i au
tr`it o via]` lung`, chinuit` de remu[c`ri [i dorin]e
ne\mplinite. O dat` pe an, \n mai, m`ce[ii \nfloresc.
Florile lor sunt albe, virginale. O dat` pe an, \n
octombrie, ramurile lor se umplu de fructe ro[ii ca
pic`turile de snge dintr-o ran` adnc`. {i tot anul
ramurile lor sunt pline de spini s`lbatici.

William O. Stevens, Insula \ndep`rtat`

158