ARITMETICA IN Z SI K[X]

1. Divizibilitate. Algoritmul lui Euclid.

Sa ncepem prin a observa ca inelele Z si K[X] (K corp comutativ) sunt domenii
de integritate, U (Z) = {1, 1} si U (K[X]) = K .
Teorema 1.1. (Teorema de mpartire cu rest n Z) Fie a, b Z, b = 0. Atunci
exista q, r Z unice cu proprietatea ca a = bq + r si 0 r < |b|.
Proof. Existenta. Fie r = min{a bx : x Z si a bx 0}. Scriem r = a bq,
q Z. Daca r |b|, atunci 0 a b(q + sgn(b)) < r, contradictie. Asadar r < |b|.
Unicitatea. Fie q , r Z cu proprietatea ca a = bq + r si 0 r < |b|. Atunci
b(q q ) = r r si de aici obtinem |b||q q | = |r r| < |b|, deci q = q si r = r . 
Definitia 1.2. Numarul ntreg q din teorema de mai sus se numeste catul mpartirii
lui a la b, iar r se numeste restul mpartirii lui a la b.
Exemplul 1.3. Fie a = 17 si b = 2. Scriem 17 = 2(9) + 1, deci q = 9 si
r = 1.
In cele ce urmeaza R va desemna Z sau K[X].
Definitia 1.4. Fie a, b R. Spunem ca b divide a daca exista c R astfel ncat
a = bc si scriem b | a. Se mai spune ca b este divizor al lui a sau ca a este multiplu
al lui b.
Remarca 1.5. (i) 1 | a si a | 0 pentru orice a R.
(ii) Daca b = 0, atunci b | a daca si numai daca restul mpartirii lui a la b este 0.
(iii) Daca b | a, atunci |b| |a| pentru R = Z, respectiv deg b deg a pentru
R = K[X].
Sa enuntam acum cateva proprietati simple ale relatiei de divizibilitate.
Propozitia 1.6. (i) a | b daca si numai daca bR aR.
(ii) a | a oricare ar fi a R.
(iii) a | b si b | c a | c.
(iv) a | bi , i = 1, . . . , n a | ni=1 i bi , i R.
Definitia 1.7. Fie a, b R. Spunem ca a si b sunt asociate n divizibilitate daca
a | b si b | a.
Notatie: a b.
Remarca 1.8. (i) este o relatie de echivalenta pe R.
(ii) a 1 daca si numai daca a U (R).
Din propozitia 1.6(i) rezulta imediat ca a este asociat n divizibilitate cu b daca
si numai daca aR = bR.
1
2 ARITMETICA IN Z SI K[X]

Propozitia 1.9. Fie a, b R. Atunci a si b sunt asociate n divizibilitate daca si

numai daca b = a pentru R = Z, respectiv b = au, u K pentru R = K[X].
Definitia 1.10. Fie a, b R. Spunem ca un element d R este un cel mai mare
divizor comun al elementelor a, b daca:
(i) d | a si d | b,
(ii) d | a si d | b implica d | d.
Notatie: c.m.m.d.c.(a, b) sau gcd(a, b) sau (a, b).
Definitia 1.11. Fie a, b R. Spunem ca un element m R este un cel mai mic
multiplu comun al elementelor a, b daca:
(i) a | m si b | m,
(ii) a | m si b | m implica m | m .
Notatie: c.m.m.m.c.(a, b) sau lcm(a, b) sau [a, b].
Remarca 1.12. (i) Daca d1 , d2 R sunt fiecare un cel mai mare divizor comun al
elementelor a, b, atunci d1 d2 . Reciproc, daca d1 d2 si d1 este un cel mai mare
divizor comun al elementelor a, b, atunci si d2 este un cel mai mare divizor comun
al elementelor a, b. De aceea vom considera ca fiind c.m.m.d.c.(a, b) orice element
al lui R care este un cel mai mare divizor comun al elementelor a, b si vom spune ca
c.m.m.d.c.(a, b) este unic pana la o asociere n divizibilitate.
(ii) Consideratii similare sunt valabile si pentru cel mai mic multiplu comun a doua
elemente a, b R.
Definitia 1.13. Doua elemente a, b R se numesc prime ntre ele sau relativ prime
daca c.m.m.d.c.(a, b) = 1.
Vom demonstra ca n inelul R orice doua elemente au un c.m.m.d.c.
Algoritmul lui Euclid. Fie a, b R, b = 0. Scriem a = bq1 + r1 cu 0 r1 < |b|,
respectiv deg r1 < deg b. Daca r1 = 0, atunci scriem b = r1 q2 + r2 cu 0 r2 < r1 ,
respectiv deg r2 < deg r1 . Daca r2 = 0, atunci scriem r1 = r2 q3 + r3 cu 0 r3 < r2 ,
respectiv deg r3 < deg r2 si asa mai departe. Obtinem astfel un sir strict descrescator
de numere naturale r1 > r2 > , respectiv deg r1 > deg r2 > care nu poate fi
infinit, deci va exista un n N astfel ncat rn = 0 si rn+1 = 0.
Sa aratam ca rn este un c.m.m.d.c. al elementelor a, b R. Deoarece rn+1 = 0
avem rn1 = rn qn+1 , deci rn | rn1 . Din relatia rn2 = rn1 qn + rn deducem ca
rn | rn2 . Astfel obtinem rn | ri pentru orice i = 1, . . . , n. Din relatia b = r1 q2 + r2
rezulta rn | b iar apoi din a = bq1 + r1 rezulta rn | a. In concluzie, rn este un divizor
comun al lui a si b.
Fie acum d un divizor comun al lui a si b. Din relatia a = bq1 + r1 deducem ca
d | r1 si pas cu pas obtinem d | ri pentru orice i = 1, . . . , n. In particular, d | rn .
In concluzie, c.m.m.d.c.(a, b) este ultimul rest nenul din algoritmul lui Euclid
aplicat perechii (a, b).
Exemplul 1.14. Fie a = 18 si b = 24. Avem 18 = 24 0 + 18, 24 = 18 1 + 6,
18 = 6 3. Asadar (18, 24) = 6.
Exercitiul 1.15. Calculati (24, 54) n Z cu algoritmul lui Euclid.
 ARITMETICA IN Z SI K[X] 3

Exercitiul 1.16. Calculati (X 4 4X 3 + 1, X 3 3X 2 + 1) n R[X] cu algoritmul lui

Euclid.
Propozitia 1.17. Fie a, b, c R \ {0}.
(i) Daca d = (a, b), atunci exista a , b cu a = da , b = db si (a , b ) = 1.
(ii) (ac, bc) = (a, b)c.
(iii) (a, b) = 1 si (a, c) = 1 implica (a, bc) = 1.
(iv) (Lema lui Euclid) a | bc si (a, b) = 1 implica a | c.
(v) a | c, b | c si (a, b) = 1 implica ab | c.
(vi) Exista [a, b] si (a, b)[a, b] este asociat n divizibilitate cu ab.
Proof. (i) Fie d = (a , b ). Deoarece d | a si d | b rezulta ca dd | a si dd | b, deci
dd | d si cum d = 0 obtinem d | 1, adica d 1.
(ii) Egalitatea rezulta din algoritmul lui Euclid.
(iii) Fie d = (a, bc). Din d | a si a | ac rezulta ca d | ac, deci d | (ac, bc). Din (ii)
obtinem d | c si cum d | a rezulta d | 1.
(iv) Din (ii) avem ca (ac, bc) = c. Dar a | ac si a | bc, deci a | c.
(v) Din (ii) avem ca (ac, bc) = c. Dar ab | ac si ab | bc, deci ab | c.
(vi) Fie d = (a, b). Atunci exista a , b cu a = da , b = db si (a , b ) = 1. Fie
m = da b . Deoarece m = ab = ba rezulta a | m si b | m. Fie m R astfel ncat

a | m si b | m . Avem ca a | md si b | md . Din (v) rezulta a b | md , deci m | m . 
Propozitia 1.18. Orice ideal al lui R este principal.
Proof. Fie I un ideal nenul al lui R. Fie a I, a = 0 cu |a| minim daca R = Z,
respectiv deg a minim daca R = K[X]. Vom arata ca I = aR. Evident, aR I.
Reciproc, fie b I. Atunci b = aq + r cu 0 r < |a|, respectiv deg r < deg a. Dar
r = b aq I si atunci neaparat r = 0, deci b = aq aR. 
Propozitia 1.19. Fie a, b R. Avem:
(i) aR + bR = (a, b)R;
(ii) aR bR = [a, b]R.
Proof. (i) Deoarece R este inel principal, aR + bR este ideal principal, deci exista
d R cu proprietatea ca aR + bR = dR. Cum aR dR si bR dR rezulta d | a
si d | b. Fie acum d R cu proprietatea ca d | a si d | b, equivalent aR d R si
bR d R. Avem dR = aR + bR d R, deci d | d.
(ii) Deoarece R este inel principal, aR bR este ideal principal, deci exista m R
cu proprietatea ca aR bR = mR. Cum mR aR si mR bR rezulta a | m si
b | m. Fie acum m R cu proprietatea ca a | m si b | m , equivalent m R aR si
m R bR. Avem m R aR bR = mR, deci m | m . 
Corolarul 1.20. Fie a, b R si d = (a, b). Atunci exista r, s R astfel ncat
d = ar + bs.
Remarca 1.21. Folosind corolarul precedent putem da o alta demonstratie propozi-
tiei 1.17.
Exercitiul 1.22. Determinati (X 2 1)Q[X] (X 3 1)Q[X] si (X 2 1)Q[X] +
(X 3 1)Q[X].
4 ARITMETICA IN Z SI K[X]

2. Elemente prime. Elemente ireductibile

In continuare R va desemna Z sau K[X].
Definitia 2.1. (i) Un element p R se numeste prim daca p = 0, p / U (R) si
p | ab implica p | a sau p | b.
(ii) Un element q R se numeste ireductibil daca q = 0, q
/ U (R) si q = ab implica
a U (R) sau b U (R).
Un element care nu este ireductibil se numeste reductibil.
Remarca 2.2. Un element asociat cu un element prim (ireductibil) este de asemenea
element prim (ireductibil).
Propozitia 2.3. Orice element prim este ireductibil.
Proof. Daca p R este element prim si p = ab, atunci p | ab si de aici rezulta p | a
sau p | b. Sa presupunem ca p | a. Atunci exista a R astfel ncat a = pa si
nlocuind n p = ab obtinem p = pa b, de unde 1 = a b, deci b U (R). 
Este adevarat si reciproc.
Propozitia 2.4. Orice element ireductibil este prim.
Proof. Fie q R un element ireductibil. Sa presupunem ca q | ab. Fie d = (q, a).
Scriem q = dq si a = da . Deoarece q este ireductibil rezulta d U (R) sau
q U (R). In primul caz 1 = (q, a) si din Lema lui Euclid obtinem q | b. In cazul al
doilea q = (q, a) si astfel q | a. 
Remarca 2.5. (i) Un numar p Z este prim daca p / {1, 0, 1} si are ca divizori
doar pe 1 si p.
(ii) Un polinom f K[X] este ireductibil daca nu se poate scrie ca produs de doua
polinoame de grad 1.
Definitia 2.6. Un numar ntreg care nu este prim se numeste compus, iar un
polinom care nu este ireductibil se numeste reductibil.
Exemplul 2.7. (i) Numerele 2, 3, 5, . . . sunt numere prime.
(ii) X este polinom ireductibil, iar X 2 este reductibil.
Propozitia 2.8. (i) Orice polinom de gradul ntai din K[X] este ireductibil.
(ii) Un polinom de grad 2 sau 3 din K[X] este ireductibil daca si numai daca nu
are radacini n K[X].
Proof. (i) Evident.
(ii) In general, un polinom ireductibil f K[X] nu are radacini n K. Aceasta
rezulta imediat din lema lui Bezout. Reciproc, daca f K[X] cu deg f = 2, 3 si
nu are radacini n K, atunci f este ireductibil, altminteri s-ar descompune ntr-un
produs de doua polinoame dintre care cel putin unul are gradul 1. Dar orice polinom
de grad 1 din K[X] are o radacina n K, contradictie. 
Exemplul 2.9. (i) Polinomul X 2 2 este ireductibil n Q[X], dar este reductibil n
R[X].
(ii) Polinoamele X 2 + X + 1 si X 3 + X + 1 sunt ireductibile n Z2 [X]. Pe de alta
 ARITMETICA IN Z SI K[X] 5

parte, polinomul X 4 + X 2 + 1 nu are radacini n Z2 , dar este reductibil n Z2 [X]:

X 4 + X 2 + 1 = (X 2 + X + 1)2 .
Exercitiul 2.10. Determinati polinoamele ireductibile de grad 5 din Z2 [X].
Exercitiul 2.11. Descompuneti polinomul X 56 X 49 X 7 + 1 n produs de poli-
noame ireductibile n Z7 [X].
Propozitia 2.12. Fie p R element prim. Atunci inelul factor R/pR este corp.
Proof. Fie ba R/pR, b a = b0. Aceasta nseamna ca a / pR, adica p - a. Asadar
(p, a) = 1. Atunci exista u, v R cu proprietatea ca pu + av = 1. Trecand la clase
de resturi modulo idealul pR obtinem b a vb = b
1, deci b
a este inversabil. 
Remarca 2.13. Rezultatul de mai sus ne ajuta sa construim corpuri finite. De
exemplu, Z2 [X]/(X 2 + X + 1) este corp finit cu 4 elemente.
Propozitia 2.14. Daca a R este un element nenul si neinversabil, atunci acesta
admite o descompunere n produs finit de elemente prime si aceasta scriere este
unica (pana la o asociere n divizibilitate si abstractie facand de ordinea factorilor).
Proof. Existenta. Presupunem ca exista a R nenul si neinversabil care nu se
scrie ca produs de numere prime, respectiv ca produs de polinoame ireductibile. Il
alegem pe a de modul, respectiv grad minim cu aceasta proprietate. Cum a nu
poate fi numar prim, respectiv polinom ireductibil, exista a1 , a2 R nenule si nein-
versabile astfel ncat a = a1 a2 . Atunci |ai | < |a|, respectiv deg ai < deg a pentru
i = 1, 2. Datorita alegerii lui a, elementele a1 , a2 se pot scrie ca produs de numere
prime, respectiv ca produs de polinoame ireductibile. Dar atunci si a este produs
de numere prime, respectiv produs de polinoame ireductibile, contradictie.
Unicitatea. Fie a = p1 pm = p1 pn cu pi , pj R elemente prime. Vom demon-
stra (prin inductie dupa m) ca m = n si exista Sn astfel ncat pi p(i) pentru
orice i = 1, . . . , m.
Daca m = 1, atunci p1 = p1 pn . Deoarece p1 este prim acesta este ireductibil si
rezulta ca n = 1.
Presupunem acum ca m > 1. Din pm | p1 pn obtinem ca exista j astfel ncat
pm | pj si cum pj este ireductibil rezulta pm pj . Sa consideram j = n, scriem
pm = upn cu u U (R) si prin simplificare obtinem p1 (upm1 ) = p1 pn1 .
Acum aplicam ipoteza de inductie si deducem ca m 1 = n 1 si exista Sn1
astfel ncat pi p (i) pentru orice i = 1, . . . , m 1. 

Corolarul 2.15. Fie a, b R nenule si neinversabile. Daca a = ri=1 pki i , b =
r li r min(ki ,li )
i=1 pi , unde pi sunt elemente prime, atunci (a, b) = i=1 pi si [a, b] =
r max(ki ,li )
i=1 pi .
Teorema 2.16. Multimea numerelor prime pozitive, respectiv multimea polinoamelor
ireductibile si monice din K[X] este infinita.
Proof. Presupunem ca muttimea numerelor prime pozitive, respectiv multimea poli-
noamelor ireductibile si monice din K[X] este finita. Sa notam cu p1 , . . . , pr ele-
mentele sale. Atunci N = p1 pr + 1 admite o descompunere n factori primi,
6 ARITMETICA IN Z SI K[X]

respectiv polinoame ireductibile si de aici rezulta ca exista i {1, . . . , r} cu propri-

etatea ca pi | N . Dar cum pi | p1 pr rezulta pi | 1, contradictie. 
Exercitiul 2.17. Determinati c.m.m.d.c. si c.m.m.m.c. pentru polinoamele f =
(X 1)(X 2 1)(X 3 1)(X 4 1) si g = (X + 1)(X 2 + 1)(X 3 + 1)(X 4 + 1) din Q[X].

3. Teorema fundamentala a algebrei

Teorema 3.1. (Teorema lui Kronecker) Fie K un corp si f K[X] cu deg f 1.
Atunci exista o extindere L a lui K n care f are cel putin o radacina.
Proof. Deoarece f se descompune n produs de polinoame ireductibile este suficient
sa demonstram teorema pentru cazul n care f este ireductibil si de grad 2. Fie
L = K[X]/(f ). Stim ca L este corp iar morfismul canonic K L este injectiv, deci
putem considera ca L este o extindere a lui K. Fie = X mod (f ) (clasa lui X
modulo idealul (f )). Este imediat ca L si f () = 0. 
Corolarul 3.2. Fie K un corp si f K[X] cu deg f 1. Atunci exista o extindere
L a lui K n care f are toate radacinile.
Teorema 3.3. (Teorema fundamentala a algebrei) Orice polinom f C[X] cu
deg f 1 are cel putin o radacina n C.
Proof. Este suficient sa demonstram teorema pentru polinoame f R[X]. Daca
f C[X], f = a0 + a1 X + + an X n , consideram f = a0 + a1 X + + an X n ,
unde ai este conjugatul complex al lui ai . Fie g = f f . Avem ca g R[X] si daca
teorema este adevarata pentru polinoamele din R[X], atunci exista z0 C astfel
ncat g(z0 ) = 0. Dar g(z0 ) = f (z0 )f (z0 ), de unde f (z0 ) = 0 sau f (z0 ) = 0, adica
f (z 0 ) = 0, deci f are o radacina complexa.
Presupunem acum ca f R[X]. Fie n = deg f si scriem n = 2k m cu k 0 si m
impar. Vom face demonstratia prin inductie dupa k.
Pentru k = 0 avem deg f = m impar si atunci exista x0 R astfel ncat f (x0 ) = 0.
In cazul n care k 1 consideram L o extindere a lui C n care f are toate radacinile.
Fie x1 , . . . , xn L radacinile lui f si a R arbitrar. Fie zija = xi xj + a(xi + xj )
pentru orice 1 i, j n. Consideram polinomul

ga = (X zija ).
1i<jn
(n )
Evident ga L[X] si deg ga = 2 = 2k1 m(2k m1). Se observa ca m(2k m1) este
numar impar, deci putem aplica ipoteza de inductie lui ga cu conditia ca ga R[X].
Sa demonstram acest lucru.
Din ipoteza de inductie exista o pereche (i, j) cu i < j astfel ncat zija C. Cum a a
fost ales arbitrar va exista o pereche (i, j) cu i < j si a, b R, a = b, cu proprietatea
ca zija , zijb C. Rezulta zija zijb C, deci xi + xj C si de aici xi xj C. Asadar
xi , xj sunt radacinile unei ecuatii de gradul al doilea cu coeficienti complecsi, deci
sunt numere complexe. 
Corolarul 3.4. (i) Fie f C[X] cu deg f 1. Atunci f este ireductibil daca si
numai daca deg f = 1.
 ARITMETICA IN Z SI K[X] 7

(ii) Fie f R[X] cu deg f 1. Atunci f este ireductibil daca si numai daca
deg f = 1 sau deg f = 2 si f nu are radacini reale.
Corolarul 3.5. (i) Fie f C[X] cu deg f 1. Atunci f se scrie n mod unic sub
forma
f = a(X a1 )k1 (X am )km
cu a C , a1 , . . . , am C distincte si k1 , . . . , km N .
(ii) Fie f R[X] cu deg f 1. Atunci f se scrie n mod unic sub forma
f = a(X a1 )k1 (X ar )kr (X 2 + b1 X + c1 )l1 (X 2 + bs X + cs )ls
cu a R , a1 , . . . , ar C distincte, b1 , c1 , . . . , bs , cs R cu b2i < 4ci pentru orice
i = 1, . . . , s si k1 , . . . , kr , l1 , . . . , ls N .
Remarca 3.6. In Q[X] exista polinoame ireductibile de orice grad. De exemplu,
polinomul X n 2 este ireductibil n Q[X] pentru orice n 1.
Exercitiul 3.7. Aratati ca polinomul X n 2 este ireductibil n Q[X] pentru orice
n 1.
Exercitiul 3.8. Descompuneti polinomul X n 1, 1 n 6, n produs de polinoame
ireductibile n Q[X], R[X], respectiv C[X].