Pomul Crciunului

de George Cobuc

Tu n-ai vzut padurea, copile drag al meu,

Pdurea iarna doarme, c-aa vrea Dumnezeu.

i numai cte-un viscol o bate uneori,

Ea plnge-atunci cu hohot, cuprins de fiori.

i tace-apoi, i-adoarme cnd viscolele pier,

n noaptea asta ns, vin ngerii din cer.

i zboar-ncet de-a lungul pdurilor de brad,

i cnt-ncet, i mere, i flori din sn le cad.

Iar florile s-anin de ramuri pn jos

i-i cntec, i lumin, i-aa e de frumos.

Iar brazii se deteapt, se mir asta ce-i,

Se bucur i cnt ca ngerii i ei.

Tu n-ai vzut pdurea, copile drag al meu,

Dar uite ce-i trimite dintr-nsa Dumnezeu.

Un nger rupse-o creang din brazii cu fclii,

Aa cum au gsit-o, cu flori i jucrii.

Departe, ntr-un staul e-n fa-acum Iisus,

i ngerii, o, cte i cte i-au adus

Dar el e bun i-mparte la toi ci l iubesc;

Tu vino i te-nchin, zi: Doamne-i mulumesc!