(3) Uneori aspectul in DM este in limite normale (pseudo-normal) at i i i At si ale lui ST gi T. iveste orientarea si forma lui QRS, cat gi ale Iu PNUD) Alteori, confictul vectorial determina in DM complexe QRS Pitie chiar foarte mici dar in DT pot fi complexe mari. (5) Tot conflictul vectorial poate determina complexe de forma RS nu ample, desi cu unde S neobisnuit de evidente, in toate cele trei DS (ca intr-0 varf inapoi, care ins nu este plauzibild in cazul dat). (6) Rareori (si mai ales in unele ACC) pot fi complexe RS foarte putin in una din DM) (aspectul se intalneste mult mai freevent in DT! — departe). e (7) Uneori poate lipsi unda $ in cee trei DS (sau doarntr-una din ele e s neobisnuit de mic). ,, (ca intr-un BFA), dar in D (8) Uneori sunt unde $ predominante in D, sunt semne concordante si exist semne de SV (aspectul se poate observa inv cazuri de CPC asociat cu 0 cardiopatie hipertensiva sau ischemicd— vezi). (9) Unda T apare neconcordanta ~ ca grad de modificare in sensul secundare — cu tipul si gradul de SV sugerat de modificarile lui QRS (,, zarea‘ aspectului prin sumarea unor efecte vectoriale opuse); astfel, T este | sau difazic ~ + pe Langa un QRS pozitiv ea, ¥ (10) Uneori gi ST este concordant cu intr-o SV), ceea ce impreuna cu o unda T minal) sau negativa mai simetricd, 2. Criteriile in DT (fig. 41):(8) Unde T difazice — + pot aparea si in V, , (in loc de T pozitiv ii 1 T negativ amplu in SVD). uy Hee NS (9) Mai ales la copii si tineri pot aparea unde T bifide, fic ai repolarizarii unuia din ventriculi ESE aUarNs (10) Rareori T poate imbraca aspecte neobisnuite fie de ti ec rec : ip + —, fie negative gi te, simetrice, semanand cu un .T coronarian”; aspectul se vede fie ea # I seriei V, 4 fie la unul din cele doua capete ale seriei, ua