Mitropolitul Andrei aguna

Motto: Fiind asadar problema noastra a inainta literatura, cultura, industria si

agricultura natiunii noastre, adica a inainta starea spirituala si materiala a
poporului nostru, ca sa cunoasca fiinta si destinatia sa si sa o stie intrebuinta
spre tot binele, precum si alte natii fac azi acesta si precum este spiritul cel
civilizator al secolului nostru ; darurile lui vor garanta viitorul cel mai ferice al mult
cercatei noastre natiuni si o vor feri de niste lovituri ucigatoare de religia si limba
ei.

Divizarea lumii transilvane in 1701 a generat o seama de probleme ce se vor

alatura celor deja existente aici. Din acest motiv nu vor putea intelege modul in
care reactioneaza romanii daca nu ne vor aruca o scurta privire in trecutul acestei
lumi, atat cel social cat si cel confesional.

Constiuirea regatului apostolic ungar in timpul lui Stefan cel Sfant precum si
consolidarea lui creaza cea mai indepartata, cronologic vorbind, premisa a unei
dualitati confesionale in Transilvania. Acesta regiune se afla la granita dintre
cultura si civilizatia adusa de Traian, ea facand parte din Imperiul Roman si
culturiile migratorilor sarbi in Sud-Vest, maghiari in Vest si slavi in Nord-Est.
Problema etno-culturala se va complica aproape de sfarsitul primei jumatati a
mileniului al doilea, cand in zona, care in actele lui Saguna o vor numi Fundus
regius, vor fi asezati sasii, secuii si svabii. Mozaicul etnic este intregit asadar si
de acesta dualitate religioasa.

Pentru omul de azi lucrurile nu apar insa sub toate aspectele, in momentul in
care isi imagineaza acesta problema pentru ca atitudinea actuala si tendinta lumii
este una concilianta, toleranta. Spiritul religios insa evolueaza dupa alte reguli si
poate uneori nu ar mai trebui sa i se impute caracterul sau intransigent, dar
aceasta e o discutie de alta natura si nu e cazul sa fie centrul dezaterii noastre.
Contextualizare
Revenind la problema Transilvaniei trebuie amintit ca noii veniti nu vor reusi sa
se impuna decat forma sau cel mult in anumite zone ca populatie reprezentativa,
iar gradul diferit de cultura intre autohtoni si mai ales spiritualiatea contratictorie a
facut ca naturalul proces de asimilatie a celor mai putin in raport direct cu ceilalti
sa nu se produca. De aceea la un moment dat putem spune ca religiosul
actioneaza altfel decat naturalul (a se intelege prin natural un fenomen, un
proces firesc al evolutiei istorice, prin care doua sau mai multe culturi diferite, in
acest caz intra de interactionare).

Reglementarea statutului noilor veniti se face prin acelasi instrument al religiei,

care in 1366 devin singurii cetateni recunoscuti de autoritatea politica, doar
pentru ca aprtineau Bisericii Romano-Catolice. In acesta perioada se produc o
serie de mutatii in care elita romanesca paraseste spiritualitatea anterioara de
natura orientala, dar supusa restrictiilor autoritatii de factura occidentala, si acced
la catolicism singura religie recepta in viziunea Regatului Apostolic. O data trecuti
la catolicism ei devin o minoritate ce suporta de acesta data procesul firesc al
asimilarii, naturalul. Anul 1366 nu e un punct terminus, departe de mine acest
gand, ci reprezinta doar inceputul, caci de acum si pana la 1437 (constituirea
acelei Unio Trium Natiorum) fenomenul e unul cat se poate de firesc in privinta
magiarizarii elitei politice romanesti. Nici acesta data nu e una de incheiere a
procesului mai sus mentionat, si ma gandesc aici la familia Huniazilor (catolica,
dar romanesca).

Oricum analiza lumii transilvanesti nu se poate opri aici, caci in secolul urmator
are loc o alta mutatie de proportii in cadrul ei: raspandirea Reformei. Pe fundalul
unei tolerante religioase pe care turcii o vor manifesta (1543 Dieta de la Cluj
declara libertatea religiilor din Transilvania) dupa infrangerea Ungariei la Mohacs
(1526), Reforma in diversele ei versiuni va cuprinde intreg spatiul manifestand
aceeasi lipsa de toleranta religioasa, ca si catolicismul in perioada anterioara
(1556- este desfiintata episcopia catolica de Alba) sau ortodoxia dupa 1948 (a se
vedea unirea cu Biserica Ortodoxa Romana din timpul patriarhului Justinian
Marina). Biserica Ortodoxa din Transilvania va resimti si ea acest lucru prin
numirea de superintendenti pe langa episcopi sau prin amestecul autoritatilor in
problemele de ordin bisericesc. Spatiul trnsilvanean va iesi de sub impactul
imediat al Contrareformei, dar il va suporta din plin dupa recucerirea habsburgica
din 1688.

Intalnim totusi o serie de particularitati pentru Transilvania aniilor de dupa

cucerirea austriaca: cele doua lumi, protestanta si catolica se acceptau una pe
cealalta. Perioada tributului de sange trecuse si singurul mod in care se mai
putea asigura o reprezentare minima dorita de austrieci in Transilvania era prin
convertirea vechilor schimatici . Acum este perioada in care catolicismul aflat in
ofensiva si incerca unirea rutenilor, a coptilor, sau a altor biserici necalcedoniene.
Curtea vieneza va recunoaste drepturile celor trei natiuni precum si cele patru
religii recepte (catolica, luterana, calvina si unitariana). Ortodocsii raman in
aceeasi postura de tolerati. Contrareforma aduce si metode noi de convingere si
o parte a clerului romanesc impreuna cu Mitropolitul Atanasie vor trece la uniatie
in 1701, acesta din urma devenind episcop unit.

Din acest moment dispare mitropolia romanesca din Transilvania in locul ei

aparand o episcopie unita. Timp de jumatate de secol aici nu a mai existat nici o
forma de administratie superioara a Bisericii Ortodoxe, destinele ei legandu-se de
cele ale ortodocsilor sarbi. Pana in 1761 vor avea loc o serie de miscari si de
conflicte in interiorul societatii transilvanesti, culminand cu rascoala lui Sofronie
de la Cioara si cu interventia brutala a lui Adolf Bukow. Pentru a mai linisti acesta
stare conflictuala va fi refacuta episcopia ortodoxa, dar avand la conducere
episcopi sarbi, in timpul imparatesei Maria Tereza. Primul dintre ei va fi Dionisie
Novacovici. Episcopia va fi pusa sub jursdictia mitropolitului de Karlovitz si va
ramane sub jurisdictia acestuia pana la crearea in 1864 Mitropoliei Transilvaniei,
cu resedinta la Sibiu.
La sfarsitul secolului al XVIII-lea, dupa miscarea Supplexului, ultimul episcop
sarb moare 1796, episcopia ramanand vacanta timp de 15 ani. Nu intamplator
amintesc de aceasta perioada pentru ca treburile cultice, in primul rand, sufera o
perturbarea importanta: nimeni afara de episcop nu poate sa hirotonesca in
treptele superioare ale clerului (diaconi, preoti, episcopi), nu exista un
reprezentant al clerului din acea zona in sinodul mitropolitan de care jurisdictional
apartin, deci o serie de probleme si de aspecte vor iesi din discutie doar pentru
ca nu are cine sa le puna, apoi diverse interese locale vor prima in fata
interesului general al Bisericii. Lista cu lucru de mai mica importanta poate
continua chiar pana consideratia simbolica a episcopului ortodox de reprezentant
al pastoritilor sai in fata autoritatii austriecilor , consideratie pe care Saguna o va
transforma intr-o vie misiune.

Urmatorul pas important in acesta scurta incursiune prin istoria lumii

transilvanesti de spiritualitate ortodoxa e numirea unui episcop de nationalitate
romana in scaunul episcopal de la Sibiu, in persoana lui Vasile Moga (1810-
1846) .

Cine e Andrei Saguna

Daca pana acum am prezentat cadru cu spatiul si tipurile pe care le-a trait pana
la perioada pe care o avem in vedere, ar trebui sa spunem cateva lucruri si
despre unul dintre cei mai importanti eroi ai sfertului de veac de care ne ocupam:
episcopul si apoi mitropolitul (din 1864) Bisericii Ortodoxe Romane din
Transilvania, Andrei Saguna.

Nascut in familia negustorului Naum Saguna in 1809, la 1 ianuarie, el este al

treilea copil al familiei acestuia. Parintii sai se vor desparti la putin timp dupa
nasterea lui, iar mama lui, Anastasia se va intoarce la Miskolc. Despre tatal sau
nu se va mai cunoaste nimic dupa 1814 cand se va converti la catolicism pentru
ca familia sa sa poata beneficia de ajutorul Bisericii Romano-Catolice .Copii vor
invata la scoala greceasca de aici si vor fi instruiti, tot aici, in religia ortodoxa. In
1823 va merge la Pesta unde va locui cu familia Grabovszky si va urma
gimnaziul catolic. El va inainta o cerere pentru a-si pastra credinta stramosesca
si dupa ce va fi obligat sa urmeze timp de sase saptamani un curs de teologie
romano-catolica si de istorie bisericeasca i se va aproba cererea la 2 septembrie
1828.

In anul urmator se va inscrie la facultatea de filosofie si drept din Pesta iar dupa
absolvirea ei va hotara sa intre in clerul ortodox , mel insusi spunand de
nenumarate ori ca de s-ar fi nascut de o suta de ori de o suta de ori ar fi devenit
preot.
Timpul petrecut la Pesta intr-o atmosfera cosmopolita la facut pe tanarul Andrei
Saguna sa cunoasca lucrarile lui Samuil Micu - Klain , Gheorghe Sincai si Petru
Maior precum si teoriile asupra asezarii colonistilor romani in spatiul de la nord de
Dunare si a convietuiri lor cu slavii in secolele VI-VII. Interesul sau fata de istoria
bisericeasca ortodoxa poate fi justificat si prin faptul ca el insusi apartine unui
dialect si a unei comunitati latine desprinsa din latinitatea orientala, din etnia si
limba romana. Andrei Saguna era un aroman.

Desi ucenicia si inceputul carierei sale ca episcop vicar al episcopiei

transilvanesti prezinta suficient de mult interes si in dese randuri ne vom intoarce
pentru a aminti unele aspecte din aceasta perioada nu vom accentua si nu vom
prezenta in detaliu perioada cuprinsa intre 1809 si 1849. Retrospectiv amintim ca
in 1833 a fost tuns in monahism la manastirea Hopovo cu numele de Andrei
(numele sau de botez era Anastasiu). Mitropolitul de Karlovitz, Stefan
Stratimirovici, l-a numit profesor de teologie la institutul de aici in anul urmator
pentru ca in 1835 sa devina secretarul al consistorului mitropolitan. In 1837 va
deveni ierodiacon, ieromonah , precum si egumen al manastirilor Hopovo si apoi
Covil o perioda va fi si profesor la seminarul teologic din Varset.

In 1846 pe 27 iunie mitropolitul Iosif Rajacik il numea pe Saguna ca episcop vicar

in Transilvania.Va ajunge acolo pe 2 septembrie acelasi an.Descrierea de atunci
suna cam asa : "era un barbat frumos inalt si puternic cu fata alba si frumoasa ;
fruntea larga si neteda si avea barba neagra ;el dadea impresia evlaviei ,
seriozitati si autoritatii''. Parerea buna a celor de atunci despre el nu semana cu
parerea lui despre episcopia Transilvaniei. Saguna considera biserica din
Transilvania nu numai inapoiata din punct de vedere material dar si umilita de
autoritati si mai ales dezorganizata administrativ. El a gasit preotul de tara slab
inzestrat intelectual si uneori moral pentru a corespunde responsabilitatilor sale:
acesta avea doar cea mai elementara pregatire primita de obicei de la un preot
care nu in putine randuri era propriul sau tata si pe care trebuia sa-l urmeze in
meserie. Existau foarte putini preoti scolarizati iar lucrul acesta nu putea sa
aduca decat efecte negative la adresa Bisericii.

Ales episcop n cel mai tulbure an din secolul al XIX-lea, 1848

Alegerea in scaunul episcopal nu a fost voita de catre toti protopopii
transilvaneni. Voturile acordate la sinodul protopopiilor din 1847 il clasau pe locul
al treilea cu numai 27 de voturi avand inainte pe Ioan Moga 33 si pe Moise Fulea
cu 31. Totusi mitropolitul Rajacik il va recomanda oficial imparatului Ferdinand in
ianuarie 1848. La 5 februarie Saguna va primi scrisorile de numire in functia de
episcop al Episcopiei Transilvaniei . In catedrala din Carlovitz, Saguna si-a
declarat fata de natiunea care l-a primit si a promis: ''pre romanii din Transilvania
din adancul lor somn sa-i destept si cu voia catre tot ce este adevarat, placut si
bun sa-i trag.''
Anul 1848 a insemnat un moment de mare tulburare sociala in imperiu
Habsburgic Saguna isi va asuma rolul de reprezentant al romanilor ortodocsi in
fata curtii de la Viena.S-a aflat in randurile celor care au negat unirea
Transilvaniei cu Ungaria si de aceea guvernatorul Teleki il va numi alaturi de
episcopul unit raspunzator de actiunile poporului lor. Pana la adunarea de la Blaj
din 3-5 mai 1848 Saguna va merge la Karlovitz pentru hirotonirea in calitate de
episcop. Saguna credea ca loialitatea fata de casa de Habsburg le vor aduce
romanilor implinirea cererilor formulate in petitia de la Blaj.

Episcop revolutionar
Alaturi de episcopul Bisericii Unite, Ioan Lemeni vor deveni presedintii
congresului national precum si mesagerii natiunii romane. Pentru o serie de
intelectuali Saguna parea a fi prea conciliant. In pastoralele sale adresate
enoriasilor sai punea accent pe supunerea fata de lege, respectul fata de
drepturile proprietarilor de pamant, credinta in Dumnezeu si in imparat . Un
aspect pe care trebuie observat si subliniat e acela ca nu incearca sa
invrajbeasca pe romani cu latifundiarii maghiari. De aceea nu va folosi niciodata
in aceste pastorale precum nici in cuvantarile sale din perioada revolutiei
expresia de "natiune romana".

Sfarsitul revolutiei ii aseaza pe romani in aceasi tabara a invinsilor, desi isi

declarasera in repetate randuri pri intermediul lui Saguna loialitatea si increderea
in curte si tronul de la Viena. Practic situatia devenise mai complicata decat
inainte de 1848 intrucat dieta maghiara in perioada revolutiei ratificase un act prin
care Transilvania devenea parte integranta a Ungariei. Acest act era o piedica in
calea gasirii unei forme de apropiere intre romani si maghiari. Problema se
complica prin faptul ca aceeasi Curte de la Viena care nu a facut distinctia intre
cele doua revolutii si nici nu a acordat drepturile civice cerute de romani, s-a
folosit intr-un mod pe care l-am putea numi cu usurinta santaj de documentul de
unire elaborat acum. Asadar romanii aveau doi adversari in loc de unul; daca
vom mai adauga si situatia tensionata cu patriarhia de Karlovitz care se va
agrava in acest rastimp, vom mai aseza pe lista un nou inamic.

Exista intrebari care se ridica in mod automat in legatura cu Transilvania si care

privesc lumea bisericeasca a acestor timpuri : "De ce un episcop isi asuma o astfel de
functie reprezentativa?", "De ce nu exista o intelectualitate ortodoxa ?" si "De ce nu
s-a putut constitui o mitropolie pentru toti romanii din Imperiul Habsburgic?". Voi
cauta sa ma limitez numai la aceste cateva intrebari, desi situatia Transilvaniei
necesita o analiza atenta si in alte domenii colaterale.
I Prima intrebarea la care voi cauta sa raspund e cea legata de de inexistenta
unei elite intelectuale de factura laica in Transilvania. Urmarind evenimentele
vom putea sa vedem ca se puteau organiza scoli decat in cadrul si cu sprijinul
Bisericii, pentru aparitia categoriei de care am amintit mai sus. In nici un caz un
stat ce reprezenta Contrareforma, aceasta pentru perioadele cuprinse intre 1701-
1848, nu ar fi avut nici un interes sa creeze asa ceva. Tot legat de stat , pentru
perioada pe care o avem in discutie el nu avea nici interesul sa creeze o
asemenea categorie de "revendicatori nationali", ce i-ar fi grabit mai mult sfarsitul
printr-o divizare mai pronuntata. Cazul maghiar le era suficient. Biserica era cea
care trebuia sa se ocupe de instructia acestor cadre, dar lipsa de fonduri a facut
ca sa nu poata sa isi scolarizeze prea bine nici proprii slujitori.

Problema cea mai mare a lui Saguna in planul reformelor sale a fost lipsa banilor.
Existau patru mari surse de venit insumand in total 130 000 florini. Teoretic
problema era astfel pusa, practic lucrurile stateau altfel. Cele patru surse
principale erau: Fondul Sidoxial (un salariu pentru episcopul ortodox care se
acorda din impozitul anual pentru fiecare gospodorie ortodoxa), Fondul
seminarului, Fondul de trei zeci mii de guldeni (suma platita ca despagubire
pentru familile dizlocate prin stabilirea districtelor militare) si Fondul episcopului
Moga ( testamentul episcopului Moga prevedea o anumita suma pentru
acoperirea unor cheltuieli bisericesti si scolare). Am spus ca teoretic banii acestia
erau ai Bisericii Ortodoxe pentru ca in mod practic inca din 1849 ministerul
Cultelor din Viena hotora felul in care sa fie alocati banii fara o consultare in
prealabil a episcopului ortodox. Mai mult chiar nici macar nu se trimitea un raport
anual in legatura cu situatia financiara. Saguna a considerat situatia umilitoare
intru cat atunci cand cerea din aceste fonduri i-se trimiteau sau nu diverse sume .
Deci nici un caz nu putea baza pe acesti bani. In 1853 el va reusi sa cumpere o
cladire noua pentru episcopia ortodoxa dupa ce cealalta a fost distrusa in timpul
revolutiei.

Deceniul absolutist a insemnat din acest motiv si nu numai o perioada neagra

pentru romanii din Transilvania. Stare Bisericii Ortodoxe era mult mai grea decat
in perioda anterioara mai ales sub aspect material intrucat revolutia a dus la
distrugerea a numeroase biserici , scoli si la uciderea a sase preoti si a mai
multor laici.In anii ce au urmat Saguna va inteprinde o serie de actiuni prin care
va incerca sa amelioreze aceasta situatie el va cere ajutor atat Tarilor Romane
cat si Curtii de la Viena.
In memoriul adresat de Saguna in 1851, el spunea ca au fost arse 48 de biserici
si jefuite alte 319 de asemenea el vorbea in prima parte a memoriului si despre
starea bisericii ortodoxe si evolutia ei din 1700 pana in 1850. Din actul de care
am pomenit se vadeste o nemultumire profunda a episcopului fata de cei pe care
i-a sustinut in perioada revolutiei:''romanii ca niste supusi credinciosi ai
imparatului nu voira in anii acestia a se uni cu partida revolutionara, ci statura de
partea monarhului celui legitim.
Distrugerile au fost totusi de proportiii mari raportindune in primul rand la saracia
locuitorilor, caci la 19 ani dupa memoriul lui Saguna, Ion Ratiu, un alt revolutionar
cerea ministrului de interne al principatelor, Mihail Kogalniceanu ajutor pentru
eforia scolara din Turda. Banii sunt in valoare de 4129,27 lei din 26 de judete
avand in frunte judetul Braila cu 568 lei . In aceeasi perioda Saguna va primi si
din partea comunitatilor din Brasov 4000 florini precum si din partea
Arhimandritului Neonil de la Neamt insumand obiecte si carti religioase precum si
de Viena aproximativ 60 000de florini cu ajutorul Schwarzenberg . Un lucru pe
care l-am observat este acela ca in lucrarile dedicate lui Saguna sau perioadei
acestuia de pana la 1918 nu se pomenesc ajutoarele date de principarte. De
asemenea in lucrarile de dupa 1918 si pana la sfarsitul celui de al II-lea razboi
mondial nu se pomeneste absolut nimic despre ajutorul dat de curtea de Viena.

Scoala romaneasca o duce rau.Toate scolile romanesti elementare se aflau intr-o

stare degradabila cu exceptia unor comunitati romanesti mai instarite . Nu existau
cadre superioare bine pregatite si nici macar manuale dupa care sa se
desfasoare procesul de invatamant . Saracia preotilor depindea direct
proportional cu saracia pastoritilor lor de aceea programul de reforma
bisericeasca a lui Saguna a avut ca obiect principal pe preotul de parohie ,
urmand invatatura evanghelica ce ii prezinta pe preoti ca fiind lumina lumii si
sarea pamantului. Principalul obstacol pe care avea sa-l teaca era atitutinea
ostila a guvernului Transilvaniei precum si indiferenta Curtiii de la Viena.

Luandu-le in ordinea enuntata trebuie spus ca romanii in Transilvania nu au o

elita de spiritualitate ortodoxa din cauza faptului ca nu exista universitate si nici
scoli cu predare in limba romana si care sa apartina Bisericii Ortodoxe.

Saguna va incerca sa infiinteze o serie de scoli, dar proiectul sau este chiar unul
prea maret pentru resursele de care dispunea instiutia pe care o patrona. Desi
aprecia manastirea ca loc de cultura si spiritualitate, considera ca o scoala
manastireasca este un lux prea mare pe care administratia sa nu si-l putea
permite. Pentru lumea ortodoxa din Transilvania, el propunea infiintarea de scoli
in functie de marimea si veniturile comunitatii: elementare, cu o singura clasa
proiectul viza in special comunitatile mici si scoli principale, cu trei clase,pentru
comunitatile depasind 2000 de locuitori. Prefera in locul lor scolile satesti, unde
preotul paroh devenea parte a comunitatii sale indeplinindu-si slujba de invatator
al oamenilor. Programa pentru acesta etapa de invatare prevedea ore de limba
romana, maghiara si germana, de religie etc.

Planul sau initial urmarea infiintarea a sase gimnazii superioare, sase inferioare
si a sase scoli reale in vederea asigurarii cursului grimnazial de educare. Dintre
toate acestea el a primit dreptul de a infiinta doar cate unul: gimnaziul superior la
Brasov(1853), cel inferior la Brad, iar scoala reala la Abrud. Era de principiul ca
elevii ortodocsi trebuiesc instruiti in spiritualitatea din care fac parte si dezavua
ideea, des intalnita in epoca cu privire la infiintarea gimnaziilor nationale, atat de
larg propuse de intelectualii de confesiune unita. Pe undeva pare o concurenta
intre cele doua Biserici, iar Biserica Ortodoxa pare a fi cea mai intransigenta. In
fapt asa este, dar nu putem sa o acuzam. Este normal sa se comporte asa,din
moment ce e considerata tolerata.
Acceptarea lui Saguna , ca acolo unde nu se poate ca elevii sa urmeze o scoala
ortodoxa, sa mearga la una unita sau catolica, dar orele de religie sa se tina in
mod diferit, arata un mare pas inainte si un spectru larg pe care episcopul il
acorda stiintei de carte.

Cursul firesc al ciclului educational are ca punct de varf invatamantul universitar,

pe care mitropolitul ortodox nu-l recomanda. Am putea sa fim revoltati, cum de
tocmai el nu sprijina infiintarea unei universitati. In repetate randuri Saguna a
mustrat pe intelectuali pentru ca incurajeaza oamenii sa-si cheltuiasca banii cu
un proiect a carui sanse de reusita erau slabe si reprobabile din punct de vedere
calitativ. Stiind ca el va determina infiintarea si functionarea scolilor astfel incat
ele sa se autofinanteze , nu cheltuirea putinelor resurse pe un invatamant
necompetitiv. In 1852 el il va refuza pe Constantin Alutan, in incercarea acestuia
de a constitui o facultate de Drept a romanilor celor doua comfesiuni.
Saguna nu se va ocupa doar de incinte, ci si de programa si de manualele dupa
care aveau sa invete atat cadrele ce urmau a fi formate, cat si elevii. In 14
decembrie 1860 , prin decret imperial va obtine dreptul de a tipari manualele
scolare bisericesti pentru intreaga Transivanie, Arad, Varset si Bucovina. Vor
apare cartile sale de Drept Canonic, ca manuale pentru viitorii preoti din
Seminarul de la Sibiu, precum si cele legate de istoria bisericeasca din
Transilvania.

Observam ca existenta elitelor se reduce doar la preotii formati la Sibiu, iar

Saguna incearca sa se foloseasca de elementele pe care le are pentru a crea
acesta clasa intelectualilor ortodocsi. E paradoxal, ca tocmai un strain reuseste
acest lucru; asa cum acelasi paradox face ca in timpul unui alt strain Romania sa
se uneasca

II Constituirea unei mitropolii pentru toti romanii din Imperiul Habsburgic era visul
lui Saguna. Din punct de vedere religios perioada 1849- 1870 este una de
profunde schimbari. El era ferm in insistenta sa ca mitropolia sa includa pe toti
romanii din imperiul Habsburgic. Ideea sa mergea tocmai pe conceptul sau politic
ca romanii pot subzista ca entitate nationala sub forma unui ducat autonom, intr-
un imperiul federal. Cea mai puternica campanie pe care a dus-o Saguna pe
acest plan este cea a autonomiei bisericesti . El considera ca statul da Bisericii
sprijinul material si respecta autonomia institutiilor ei si libertatea de constiinta a
credinciosilor ei.

In vederea obtinerii acestui statut de mitropolie Saguna va fi pus intr-o dubla

relatie : una cu patriarhia de Karlovitz si una cu Curtea de la Viena. Sarbii nu vor
renunta sub nici o forma pana la moartea lui Iosif Rajacic, altadata ocrotitor al lui
Saguna, la jurisdictia asupra episcopiei din Transilvania. Abia dupa moartea
acestuia Saguna a putut obtine dreptul de a reinfiinta Mitropolia Transilvaniei. El
a reusit totusi ca in tot acest timp sa obtina bunavointa si increderea Coroanei,
astfel incat nu a intampinat greutati din partea Vienei.

Chiar si asa, el a trebuit sa defineasca termenul de autonomie bisericeasca

intrucat ministerele vieneze cauta sa nu-si asume responsabilitatea de a avea in
grija noua institutie. Motivele sunt de ordin financiar intrucat celelalte biserici
recunoscute primeaua din partea statului anumite subventii. In consecinta
Saguna a alcatuit prima definitie : temeiurile legale ale autonomiei bisericesti sunt
Sfanta Scriptura, Canoanele si cerintele bisericesti locale. El folosea ca temeiuri
si calauze legi care nu tineau de spiritualitatea occidentala. Acest lucru la inceput
i-au creat o serie de probleme.

Ulterior el a recunoscut dreptul imparatului de a exercita o inspectie suprema

asupra Bisericii si de a confirma alegerea noului episcop sau mitropolit. Era o
formula in nici un caz de compromis, daca luam in consideratie modul politic de
gandire in Imperiul Bizantin. Mai mult chiar modul de desfasurare a raporturilor
dintre Biserica si stat nu il vedea unilateral. In schimbul autonomiei si a sprijinului
material Saguna a promis statului un cler devotat care putea sasi folosseasca
influenta asupra maselor taranesti. Reformele pe care Saguna a reusit sa le faca
au adus Biserica Ortodoxa cel putin in plan teoretic egala cu Biserica Unita. Era
un castig, dar si o pierdere. Biserica recastiga prestigiul avut, dar in acelasi timp
cresteau dintre ortodocsi si uniti. Acest pret a incept sa fie platit de la Craciunul
anului 1864.
Planurile lui Saguna de a constitui o singura mitropolie pentru toti romanii au fost
impiedicate de episcopul Bucovinei, Eugen Hacman. Viitorul mitropolit credea ca
aspiratiile romanilor ar fi mai bine servite de catre o singura institutie mai
complexa si mai autonoma decat de mai multe si supuse unei conduceri care nu
neaparat cauta spre particularismul lor. Prelatul bucovinean nu vedea cu ochi
buni implicare lui Saguna in politica, in plus intre cei doi aparuse o divergenta
privitoare la demnitatea de mitropolit. Insusi Hacman avea acesta ambitie si desi
o va indeplini, el va muri chiar inaite de instalare in 1873.

III Cum de un episcop a reusit sa devina reprezentantul romanilor? Dupa

revolutie in Transilvania va fi instalat un guvern militar sub conducerea lui
Wohlgemuth, un om bine intentionat, dar care isi va indeparta atat pe maghiari
cat si pe romani prin atitutinea sa de distantare o tuturor fortelor reactionare si de
supunere in maniera absolutista. Romanii, la fel ca slavii contau foarte putin in
conceptia politicienilor vienezi si in graba de a restaura vechiul regim interesele
lor au fost in mare parte ignorate. Se cautau atunci sisteme cat mai viabile pentru
a mentine trasaturile esentiale ale monarhiei si afirmarea pe plan extern a
suprematiei in fata eternei sale rivale, Prusia. Situatia era insuportabila mai ales
prin faptul ca noul guvernator nu ingaduia nici o activitate ce presupune intrunire,
dezbatere sau afirmare a vreunei idei nationaliste .
Preotii vor constitui personaje in care autoritatea va lovi considerandu-i
conducatori de conspiratii politice si intruniri secrete . Eforturile lui Saguna de a
prezenta situatia din Transilvania se vor lovi atat de intransigenta guvernatorului
cat si de ignorata sau nestiinta unor inalti demnitari ai curtii vieneze, Felix
Schwarzenberg, Alexander Bach etc.

Adesea aceste memorii se solutionau prin percheziti si sechestrari intreprinse

impotiva episcopului, care era considerat unul din capii revolutiei. Nu se poate
spune ca de acest tratament special a avut parte numai Saguna, ar fi o
nedreptate sa nu amintim ca aproape toti intelectualii au avut de infruntat situatia
expusa. In 1850 guvernatorul a dispus chiar incetarea activitatii tipogafice a
ziarului Gazeta de Transilvania.

Periodata urmatoare revolutiei va insemna o apropiere intre intelectuali si

bisericiile romanesti. In fond pe ei nu-i interesau problemele legate de dogma, ci
doreau realizare unui front comun avand ca temelie spiritualitatea. Se vor izbi nu
de refuzul unuia sau altuia dintre episcopi, ci de o relitate mult mai cruda:
divizarea existenta in lumea transilvaneana din cauza unei rupturi vechi de un
secol si jumatate.
Acesta era pretul pe care trebuiau sa-l plateasca intelectualii romani din
Transilvania. Ei existau in virtutea faptului ca exista acesta divizare stupida si
demna de dezgust din partea lor. Fondul comun pe care il propuneau ei era unul
national: "pentru ca noi stim si suntem deplin incredintati ca pre romani nici
unirea , nici neunirea, ci numai si singur spiritul national ii va scapa de cursele
inamicilor" ("Foaia pentru minte 20 noiembrie 1851). Intelectualii vor incerca sa
uneasca cele doua biserici, dar fara a putea reusi ba chiar va reusi sa divizeze si
mai mult conducerile acestora . Totusi problema pe care noi urmarim nu este
neaparat relatia intelectualilor cu Curtea de la Viena sau cu conducerea celor
doua biserici, dar inevitabil aceste aspecte trebuie amintite.

Se vor constitui doua curente in Transilvania, iar etalonul este Curtea si raportul
cu Curtea de la Viena. In acest sens Saguna se va manifesta pentru curentul
activist. Este normal sa fie asa mai ales pentru faptul ca Biserica si clerul
acesteia in conceptia lui Saguna trebuie sa participe la viata publica.
Natura extrovertita a sa pare sa fi aflat o oarecare implinire in politica si reputatia
sa de maestru al acestei arte era bine meritata. El nu s-a multumit niciodata sa
fie un simplu spectator, ci s-a simtit impins spre a fi un participant activ al
evenimentelor sub toate aspectele lor. Saguna n-a sovait niciodata in credinta ca
biserica constituie influenta decisiva atat asupra dezvoltarii individului cat si
asupra societatii in totalitate. Handicapul esential pe care il observa el in raport
cu biserica pe care o conducea era statutul legal instabil al acesteia si lipsa ei de
autonomie.Visul lui Sasguna era restaurarea Mitropoliei din Transilvania.
Potrivit punctului sau de vedere, statul era obligat sa recunoasca dreptul Biserici
de a se ingriji de problemele ei dogmatice si de a administra institutiile de caritate
si de invatamant, fara amestecul autoritatii civile sau a functionarilor unei alte
biserici. El a respins ideea separarii Bisericii de catre Stat. Dupa cum vom vedea
el considera o anomalie ruptura dintre cele doua institutii: ''Biserica este in Stat si
Statul este in Biserica, iar crestinul este cetatean si cetateanul este crestin''.

Relatia ideala intre Stat si Biserica in opinia sa este una de armonie si de

cooperare. Ideea prezentata de Saguna nu este nici pe departe de spiritualitatea
pe care el o reprezinta: cea bizantina. Ma gandesc aici la relatia pe care o avea
basileul cu patriarhul si la modul in care era conceput cetateanul Imperiului
Bizantin. Nu intamplator cautam aceasta asemanare pentru ca Saguna isi lega
aspiratiile poporului sau de intemeierea ''Austriei Mari''. El lega aceeasi natiune
de destinul dinastiei habsburgice.

Se dovedeste a fi nu numai un reprezentant, ci si un vizionar politic. Vom observa

nemultumirea lui Saguna atunci cand drepturile romanilor vor fi obtinute nu prin
procedeu constitutional, ci prin decret imperial. El este pentru satisfacerea
aspiratiilor nationale pe cai constitutionale, considerand ca doar astfel ele pot
capata durata.

Pentru afirmarea drepturilor romanilor Saguna considera ca acestea se pot

realiza numai intr-un ducat transilvanean, el va cauta argumente istorice pentru
constituirea unui principat al Transilvaniei. Problema aceasta a principatului
istoric apare la inceputul anilor 1860, cand ungarii reusesc sa determine
monarhia habsburgica sa le recunoasca anumite drepturi legate de autonomie.
Problema autonomiei maghiare se justifica tocmai prin argumentul istoric al
faptului ca a existat un regat apostolic ungar. Anii 1860 si 1861 au constituit o
inversunata lupta a Curtii de la Viena cu maghiarii, ducand la relaxarea restictiilor
impuse in deceniul absolutist. Pentru a stavili efortul maghiar de a obtine
autonomie si unirea Transilvaniei curtea la 5 martie 1860 a organizat un asa
numit guvern reprezentativ. Ceea ce se urmarea de fapt era pur si simplu
testarea opiniilor in legatura cu planuita reorganizare a institutiilor imperiale .
Saguna ca reprezentant al natiuni romane a propus legalizarea formala a
principiului egalitatii nationale, el era sigur ca o astfel de lege ar crea o atmosfera
de pace si fratietate care nu poate decat sa promoveze binele comun si
interesele fiecarei natiuni in parte . In consecinta , el a cerut Reichsrat-ului sa
renunte la trecut, cu nedreptatile si rivalitatile sale vane si in locul lui sa
construiasca o noua Transilvanie, in care toate natiunile sa-si gaseasca pacea si
autoimplinirea. Pe 20 octombrie 1860 va aparea diploma care a constituit o
incercare de compromis intre curte si Ungaria. In chestiunea transilvaniei pe care
diploma o recunostea ca provincie separata era incorporata in cele din urma
principatului Ungariei. Diploma ofera foarte putine garantii nationalitatilor.
In Transilvania romanii se vor diviza in doua grupuri mari , unul conservator
condus de Saguna si in majoritate ortodox si unul la Brasov unit in jurul lui
George Baritiu. Fiecare dintre cele doua grupuri propuneau un anume stil de
abordare a situariei din Transilvania. Cel ortodox propunea activismul iar celalalt,
pasivismul. Se vor incerca situatii de compromis si de unire a celor doua grupari
in consiliul national romanesc din ianuarie 1861 in care cei 150 delegati eru
distribuiti in mod egal intre cele doua confesiuni.

Situatia de compromis dintre cei doi nu va dura mult aceasta din motivul ca
Sulutiu era mitropolit Unit iar Saguna doar episcop al ortodoxilor iar vederile de la
curte il considerau pe Saguna un subordonat al celui dintai. Pana la aparitia
mitropoliei romane de confesiune ortodoxa din dec. 1864 va mai avea loc o dieta
la Sibiu in 1863 in care romanii aveau o majoritate relativa , ei putandu-si exprima
cererile : egalitatea natiunii lor si a celor doua Biserici cu celelalte 3 natiuni si cu
Biserica Romano-Catolica si cu cele Protestante. Acesta a insemnat momentul
de apogeu din punct de vedere politic al lui Saguna dupa aceasta data romanii
nu vor mai avea o majoritate atat de puternica in Dieta, iar diferentele dintre uniti
si ortodocsi se vor adancii.

Pentru a mai aduce argumente in favoarea lui Saguna trebuie spus ca s-a
dovedit a fi un bun organizator si in plus era singurul care dispunea de un sistem
coerent administrativ parte din el reformat si reorganizat in mod viabil prin
Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania, adoptat in
toamna lui 1868 si in parte chiar autonom: sistemul enoriilor .

Daca ceilalti oameni politici se compromit prin diverse actiuni, fie ele chiar si
patriotice, Saguna stie cum sa isi mentina ceea ce castigase cu pretul inlaturarii
sale din fruntea ASTREI. Nu va amesteca niciodata pana acolo unde putea sa se
compromita el ca persoana sau ca demnitar ori sa aduca in acesta stare
Mitropolia sau Asociatia. Va fi singurul, care desi amenintat de guvernatorul Thun
ca episcopul cel capricios, isi va putea initia si sustine un ziar fie el
cvasiconfesionar ( Telegraful roman, care apare din 3 ianuarie 1853 pana azi).

Raspunsurile date la aceste trei intrebari nu urmaresc o caracterizare eshaustiva

a Bisericii din Transilvania. Ele se pot constitui doar in introduceri la teme ce
vizeaza aceasta lume. Activitatea lui Andrei (Anastasiu) Saguna reprezinta
momentul cel mai important al miscarii de renastere a Bisericii Ortodoxe. Gratie
lui vor apare o serie de intelectuali si o elita de confesiune ortodoxa, creand un
echilibru necesar in lumea transalvaneana. Putem spune ca toate masurile pe
care le-a initiat sau la care a aderat nu au facut decat sa grabeasca aparitia
constiintei nationale si a Unirii din 1918.
Cu sprijinul prietenilor influeni de la curtea imperial vienez, Andrei aguna,
diplomat iscusit, a obinut mai multe drepturi pentru romni dect ali corifei ai
romnismului de peste Carpai, scrie istoricul Florin Mihai pentru Adevrul.
Pn n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, ortodocii romni din Transilvania
se supuneau autoritii religioase a Patriarhului srb de la Karlovi. n
documentele oficiale, nici mcar titulatura ortodox" nu era admis, fiind
nlocuit cu formula neunit". Dei istoriografia Bisericii Ortodoxe Romne
abund n enumerri de mitropolii transilvneni, primul ierarh care conduce de
drept i de fapt o Mitropolie a Ardealului a fost, ncepnd din anul 1864, aromnul
Andrei aguna (1808-1873).

Un Lpuneanu al bisericii
Pn s ajung mitropolit, aguna a urcat treptele ierarhiei bisericeti. Mai nti,
n 1847, a fost numit episcop al Bisericii ortodoxe. Cnd a fost ales, nu au existat
concureni pe msura sa. Ioan Moga (profesor de teologie), Moise Fulea (director
colar) i Iosif Ighian (protopopul Zlatnei) erau toi n vrst. La cei 38 de ani ai
si, Andrei aguna era un om toat puterea. Doar Ioan Popazu, protopopul
Braovului, prea s aib mai multe anse. Fa de ceilali competitori, aguna a
avut un atu formidabil. Era simpatizat de mpratul Ferdinand (1835-1848) i
avea protectori la Curtea Imperial de la Viena.

nvins la vot, numit de mprat

Pentru ca aguna s nu ntmpine vreun obstacol n calea alegerii, s-a renunat
la o prevedere prin care episcopul trebuia s fie ardelean de batin. n
decembrie 1847, la Sinodul de la Turda, cele mai multe voturi le-au primit Moga
(33 voturi), Fulea (31) i, abia al treilea, aguna (27).

Cu toate acestea, dintre ei, la cererea mpratului a fost preferat aguna. Se

spune c nu era prea ndrgit de preoi, care i reproau presupusa origine srb.
Unor astfel de popi ardeleni, aguna le-ar fi zis, ntocmai precum Alexandru
Lpuneanu boierilor: Dac nu m vrei voi pe mine, v vreau eu pe voi, i s
tii, c eu voiu fi episcopul vostru". Aa a i fost.

i a fost o alegere inspirat, deoarece tnrul episcop s-a descurcat onorabil n

grelele ncercri politice prilejuite de Revoluia de la 1848 i de conducerea
absolutist habsburgic.

aguna a fost sfinit Episcop al Ardealului la Karlovi, de ctre Patriarhul srb

Iosif Rajacici. La 3 mai 1848 (stil vechi) a inaugurat adunarea popular a
romnilor ardeleni - ortodoci i unii - de pe Cmpia Libertii, din Blaj. El a fost
ales n fruntea Comitetului Naional Permanent. n zilele ce-au urmat, s-a
deplasat la Pesta, unde se decidea unirea Ardealului cu Ungaria. Dup ce s-a
contrat cu Lajos Kossuth, liderul politic al maghiarilor, pe tema egalitii n
drepturi a romnilor cu celelalte etnii transilvnene, aguna a plecat la Viena.
Apoi, n 1849, ntr-o iarn cumplit, a cltorit spre Moravia, pe o rut ocolitoare:
Bucureti, Moldova, Bucovina, Galiia. Cu greu a ajuns la Olmtz, unde se afla
curtea imperial austriac. Acolo s-a ntlnit cu tnrul mprat Franz Iosef
(1848-1916), instaurat la putere n timpul revoluiei. Era prima sa ntrevedere cu
un monarh habsburgic. La ntoarcere, l-a vizitat, la Pesta, i pe fostul mprat
Ferdinand, retras din viaa politic. Prin aceste ntlniri la nivel nalt, episcopul
sonda inteniile mpriei n legtur cu soarta Transilvaniei.

ntre timp, Kossuth i generalul Josef Bem cuceriser o mare parte a inuturilor
ardelene. Doar Avram Iancu le mai rezista, n Munii Apuseni. Fulea, Moga i
ceilali prelai ortodoci s-au refugiat, din Sibiu, n ara Romneasc. Din
strintate, aguna a sprijinit cauza romnilor, prin memorandumuri adresate
mpratului n care cerea autonomia naional.

Diplomat iscusit
Dup nfrngerea revoluiei maghiare, aguna s-a ntors acas. A fost primit ca
un erou, pentru c luptase" i el n interesul romnilor, cu mijloacele diplomaiei
ns. Dei, n ciuda promisiunilor, viaa romnilor s-a nrutit n deceniul
urmtor, lui aguna i-a mers bine. A devenit sfetnic de tain al mpratului, fiind
recompensat cu titlul de baron. Episcopul a dezvoltat relaii excelente i cu
guvernatorul Ardealului, Schwarzenberg (1852-1858). Se spune c, ntre dou
partide de cri, aguna strecura la urechile convivului su i o chestiune politic.
Sprijinit de influenii si prieteni, aguna a organizat biserica de peste Carpai.
Cu toat opoziia ministrului austriac al cultelor, Leo Thun, nverunat adversar al
ortodocilor.

naltul prelat ortodox a obinut 60.000 florini - dar mprtesc" - pentru repararea
lcaelor de cult afectate de rzboi. Apoi, n 1850, a prezidat un sinod bisericesc
important, n care s-a cerut oficial proclamarea unei mitropolii ortodoxe, trecerea
de la titulatura biserica neunit" la biserica rsritean", diverse drepturi pentru
preoi (scutirea de taxa capului i greutile comunale"). n paralel, a nceput s
polemizeze cu patriarhul srb de sub autoritatea cruia aguna dorea s se
emancipeze. Cei doi s-au mpuns" reciproc prin brouri tiprite anonim.

n sfrit, mitropolit
n ciuda opoziiei clericilor srbi, dup nenumrate memorii ctre mprie,
promisiuni i intervenii, jalbe i rugmini, ortodocii romni din Ardeal au
dobndit propria mitropolie. n iunie 1863, mpratul i dduse de principiu
acordul, dar cerea lui aguna cteva lmuriri suplimentare. Unde urma s fie
reedina mitropoliei? Care era teritoriul exact? Cte episcopii s cuprind? I s-a
rspuns c Sibiul era potrivit ca scaun mitropolitan, cu cinci episcopii sufragane
(subordonate), anume: Bucovina, Arad, Timioara, Caransebe i Cluj. ntr-un
final, dup alte tergiversri, la 24 decembrie 1864, Franz Iosef a aprobat
nfiinarea mitropoliei ortodoxe, cu dou episcopii, la Arad i Caransebe. Andrei
aguna a devenit astfel primul Mitropolit al romnilor din Transilvania i Ungaria.

1846: apare ghidul preotului cinstit

Nenduplecat cu dumanii ortodoxismului, aguna s-a artat sever i cu clerul din
subordine. n timpul conducerii sale, episcopul a condus cu mn de fier,
reamintindu-le preoilor menirea.

De pild, preotul Bdil, din Poplaca, acuzat de beie, sudalme" i bti, a fost
trimis un an suplimentar la seminar. Unchiul lui, asesor consistorial, a fost
destituit pentru c ncercase s-l scape de acuze. Un altul, preotul Teodor Orlea,
din Cibu, a fost tuns i brbierit pentru c se recstorise pe ascuns. Un scandal
nemaipomenit a provocat preotul Gheorghe Saba din Rstolia, care de beat ce
era a adormit la o cununie religioas. Iar la finalul ceremoniei nu tia dac
oficiase slujba sau nu. Unele cazuri au fost extrem de grave. n 1854, preotul
Grigore Mrginean din Ludu a fost acuzat de uciderea soiei. n urm cu un an,
fusese arestat pentru c furase cai. La protestele enoriailor din localitate, preotul
a fost suspendat din funcie i caterisit, dup ce a fost condamnat la 8 luni de
arest de Tribunalul din Trgu Mure.

n 1846, ca s curme asemenea apucturi nedemne, aguna a redactat un

ndrumar despre misiunile i comportamentul preoilor. Iat unele reguli:
(Preotul, n.r.) trebuie s citeasc permanent sfnta scriptur, crile sfinilor
prini i alte cri bisericeti pentru a-i povui pe credincioi n legea lui
Dumnezeu, s nvee poporul s leasc aceast lege, s nu admit cstoriile
ntre rudenii, s nvee credincioii cnd i cum s se fac cstorii; s respecte
posturile; vrsta minim admis la cstorie s fie 20 de ani pentru biei i 15
ani pentru fete, s evite cheltuielile inutile, butura i mncarea la nunt.

S se fereasc de frecventarea crciumii, cunoscut fiind obiceiul unor preoi ca

dup slujb, duminica sau la srbtori, s se opreasc la crcium pentru a bea
i a petrece". (Nicolae Bocan, Gabriel-Viorel Grdan, Ioan-Vasile Leb, Beatrice
Dobozi, Andrei aguna, Coresponden, vol. 3, Presa Universitar Clujean,
2008).

Elevii, separai pe confesiuni

La iniiativa lui aguna, s-a reorganizat activitatea Seminarului teologic de la
Sibiu. Cursurile au fost mprite n dou semestre. Se predau materii precum:
gramatica, metodica, dogmatica, pastorala, morala, pedagogia, istoria
bisericeasc i tlcuirea Evangheliilor". ntre lecii, predate n intervalul 8-10 i
14-16, colari, profesori i clerici se rugau laolalt, n capel. Datori vor fi
profesorii a avea ochiu privitor asupra purtrii i aplicrii clericilor n i afar de
coal i biseric, i pe cei nebgtori de seam al moralitate, nti i a doua
oar s-i dojeneasc, iar a treia oar s-i arate mie", i-a avertizat episcopul pe
dascli. Elevii sraci primeau burse din fondurile Fundaiei Francisc Iosefin",
nfiinat de mprat, de fericire c scpase atentatului pus la cale de un croitor
maghiar.

aguna s-a preocupat i de colile populare" aflate n comunele locuite de

romni. Copiii ranilor puteau urma 3 clase normale cu 6 desprminte", adic
6 clase din zilele noastre. n 1852, colile au fost organizate pe principiul
confesional. Fiecare obte bisericeasc i nfiina propria coal, astfel nct
ortodocii, reformaii i catolicii s nvee separat.

n cele ortodoxe, dasclii erau atestai de episcop, iar manualele tiprite n

tipografia diecezan". Copiii studiau abecedarul, istoria biblic, bucoavna,
scrierea, ceaslovul, cntarea, aritmetica, catihisul, gramatica romn i german,
geografia i istoria. n funciile de conducere erau instalai preoi (directori colari)
i protopopi (inspectori colari).

Secretarul, protestanta i demisia

Ca s pstreze intact comunitatea ortodocilor romni, preoii se opuneau ct
puteau cstoriilor inter-confesionale. Dar mpotriva ndrgostiilor greu te puteai
opune! Mijloace de presiune existau ns mpotriva preoilor i angajailor
bisericii. De pild, iat ce i s-a ntmplat unui secretar consistorial (Consistoriul
era o adunare administrativ i disciplinar la vrful unei biserici), dornic s ia de
soie o german protestant. Aa cum era obiceiul, ndrgostitul s-a adresat
episcopului pentru binecuvntare. Prin intermediari, a primit o scrisoare care
coninea spectrul demiterii.

Eu nu-l opresc pe el n treaba nsuratului su, cci asta nu st n puterea mea,

dar fa cu opinia public silit sunt a-l demisiona din serviciul Consistoriului, cu
aceea c eu nici profesor n teologie nu-l pot pune, ci s-i caute alt staiune
preoeasc, sau profesoral, cum va porni la Lipsca (Leipzig, n Germania, n.r.)
spre realizarea acelei cstorii". (Ioan Lupa, Mitropolitul Andrei aguna.
Monografie, Romnia Press, 1999). Pn la urm, ptruns de sentimentul
cretinesc al iertrii, aguna l-a absolvit de vin" pe secretar.

N-aveau bani nici de haine preoeti

Cnd rzboiul provocat de revoluionarii paoptiti s-a terminat, zeci de sate i
biserici ortodoxe fumegau pustiite. i-aa precar, starea material a clerului
ortodox s-a agravat. n 1849, n anumite zone, situaia era de-a dreptul
dramatic. Bunoar, n protopopiatul Trgu Mure, dup cum a relevat
cercetarea corespondenei mitropolitului aguna. Preoii care au scpat cu via
din ncletarea armat au rmas sraci lipii-pmntului.
n total, pagubele au fost estimate la 55.641 florini i 51 coroane. Biserica
ortodox din Sngeorgiu de Pdure a fost complet distrus, provocnd trecerea
temporar a 100 de familii la confesiunea reformat. Un alt lca sfnt, la
Moreti, a fost prdat cumplit. Fr avere, muli preoi au fost mai interesai cum
s-i ntrein familiile, dect de cele sfinte. Episcopul aguna i-a ajutat cum a
putut. n 1852, preoii au fost chemai la Tg. Mure ca s primeasc civa florini
din cei 30.000 trimii de mprat ca dar". n schimbul banilor, se obligau s in o
slujb n cinstea curii de la Viena. Prea puin, deoarece preoii au continuat s
cltoreasc sptmnal la orae, s cumpere cele trebuincioase familiei. Din
documente reiese c unii clerici n-aveau bani nici de vetminte preoeti.