INTRODUCERE

Condiţiile în care se desfăşoară viaţa noastră de oameni „civilizaţi”, sunt din ce în mai îndepărtate
de condiţiile de viaţă existente în mijlocul naturii, adică în mediul în care omenirea a apărut şi în care a
trăit milioane de ani.
Sedentarimul, o alimentaţie iraţională, consumul unor substanţe dăunătoare, fumatul, stresul,
poluarea mediului ambiant şi alte rele ale zilelor noastre, fac ca organismul uman să sufere şi să se
uzeze prematur.
Structura infra şi extra-celulara” a diferitelor organe vitale din corpul nostru este necontenit
invadată de deşeurile produse prin dezasimilare.
Prea mulţi dintre noi ne gîndim. la sănătate numai după ce am pierdut-o.
Dar, oricâte rele ar ameninţa sănătatea noastră, acum stă în puterea omului să lupte pentru a-şi
păstra această sănătate, a-şi întârzia îmbătrânirea şi toate acestea fără a consuma medicamente, fără
a cheltui bani.
Este de asemenea, deseori în puterea noastră, ca atunci cînd ne-am îmbolnăvit, să luăm unele
măsuri pentru a ajuta organismul nostru să-şi recapete vitalitatea şi să elimine acele deşeuri produse
prin dezasimilare.

PARTEA I — ELEMENTE INFORMATIVE

Ce este revitalizarea celulară ?

„Sănătatea este în mâinile tale!”
Masajul-fricţiune, practicat asupra propriului corp, asociat cu gimnastica şi cu o alimentaţie cât
mai raţională, reprezintă mijlocul cel mai eficient, cel mai ieftin şi cel mai uşor de aplicat, pentru a păstra
sau a recăpăta vitalitatea organismului.
În cele ce urmează, voi denumi „automasaj” masajui-fricţiune, ce este indicat să se facă zilnic pe
corpul propriu.
Toate formele de automasaj au ca efect revitalizarea celulară sau, după caz, menţinerea vitalităţii
celulare prin realizarea vaso-dilataţiei în zona în care este aplicat masajul. O vitalizare a întregului
organism se realizează, deci, prin aplicarea automasajului pe toate părţile componente ale corpului, aşa
cum se va arăta la exerciţiile respective.
Automasajul pe întregul corp este indicat a se efectua zilnic, pentru că zilnic în organismul nostru
au loc procese vitale ce produc diferite reziduri, care tind să invadeze spaţiile intra şi extra-celulare.
Înainte de a arăta în detaliu modul de executare a automasajului pe diferite părţi ale corpului, este
necesar să prezint unele date asupra organismului nostru. Voi insista, în special, asupra elementelor
care înlesnesc o bună înţelegere a modului în care aceasta metodă simplă, gratuită şi totdeauna la
îndemâna noastră conduce, în scurt timp, la rezultate considerate, de toţi cei care aplică metoda, ca
foarte eficiente, adesea chiar spectaculoase.

Inima şi sistemul circulator

Inima este motorul care întreţine viaţa. Din păcate, ea nu este tot atât de bine întreţinută ca un
motor industrial. Neglijenţa îngrijirii inimii duce la îmbolnăvirea ei şi indirect, la îmbolnăvirea altor organe.
Să fie oare atît de greu să-i dăm ceea ce-i trebuie ca să-i păstrăm energia vitală, în tot timpul existenţei?
Socot că nu, şi pentru acest motiv dau mai jos cîteva noţiuni despre activitatea inimii.
Acest organ, în repaus, pompează la fiecare contracţie 50-60 cm3 de sânge; în timpul exerciţiilor
(masaj-fricţiune, gimnastică), pompează 70-90 cm3 şi chiar mai mult. Dacă inima nu este antrenată
la efort, pulsul se accelerează. Când este antrenată, pompează cantităţi sporite de sînge, fără să-şi
accelereze pulsaţiile. Inima antrenată oboseşte mai încet şi cere un timp mai scurt de odihnă. Prin
antrenament, inima se alimentează mai bine şi drept consecinţă, activează şi normalizează funcţionarea
aparatului neuro-vegetativ al sistemului cardio-vascular. Datorită măririi numărului capilarelor active şi a
activării schimbului dintre capilare şi ţesuturi, se îmbunătăţeşte alimentarea ţesuturilor cu sânge arterial,
iar acţiunea de eliminare a deşeurilor din celule, prin reţeaua venoasă devine mai puternică.
 Îmbunătăţirea circulaţiei se face graţie măririi afluxului de sânge pe unitatea de suprafaţă a pielii.
În repaus, se află în activitate 50-250 capilare/cm2 de piele. În timpul exerciţiilor, numărul capilarelor
active creşte la 2000-3000/cm2 de piele, ceea ce înseamnă că pe aceeaşi unitate de suprafaţă ajunge
de zece ori mai mult sânge, datorită punerii în circulaţie şi a sângelui care se află în depozit (în anumite
organe). Mărindu-se cantitatea de sânge în circulaţie, cele zece milioane de miliarde de celule pe care
le are corpul omenesc, au condiţii mai bune de alimentare şi de curăţire.
În stare de repaus, sângele circulă numai în proporţie de 55-75%, restul de 45-25 % nu participă
la circulaţie, fiind reţinut în depozit de către ficat, splină, piele (ficatul -20%, splina -10%, pielea- 10%).
În cursul şi din cauza antrenamentului (gimnastică, automasaj), se pune în ciculaţie şi sângele aflat în
rezervă în organele mai sus menţionate!
Mărindu-se cantitatea de sânge circulant, se ameliorează şi întreţinerea celulelor şi deci, a
ţesuturilor din toate organele corpului prin afluxul de oxigen şi de substanţe nutritive, iar deşeuriie
produse prin dezasimilare sunt eliminate mai repede şi nu se mai depozitează în organe (articulaţii,
rinichi, ficat, vase, celule nervoase etc), evitîndu-se îmbolnăvirea acestora.
Când ne antrenăm prin exerciţii fizice, muşchii se dezvoltă; când nu facem aceste exerciţii,
muşchii se subţiază, energia lor este mică; de aceea, la bătrânii care nu practică aceste exerciţii mersul
este mai greoi, fibrele musculare se atrofiază, se sclerozează.
Cu trecerea anilor, funcţia metabolică îşi pierde din intensitate, în consecinţă organele elimină
din ce în ce mai greu toxinele, deşeuriie, rezidurile vătămătoare; acumularea acestora provoacă diferite
boli ale circulaţiei cardio-vasculare. Prin vasodilataţia generală şi totală realizată zilnic, devine posibilă
îndepărtarea tuturor toxinelor sau substanţelor vătămătoare, oriunde s-ar afla acestea.
În felul acesta, aplicarea metodei automasajului zilnic vitalizează celula şi îi crează condiţii ca să
se menţină sănătoasă.
Pentru ca inima şi sângele să-şi îndeplinească rolurile, trebuie să oxigenăm sângele. Datorită
acestui proces de oxigenare a sîngelui se elimină bioxidul de carbon, gaz vătămător, care deteriorează
celula, ţesuturile şi deci organele vitale). Folosirea sîngelui de rezervă din ficat, splină, piele înseamnă
oxigen mai mult şi, ca atare, condiţii favorabile de eliminare atît a bioxidului de carbon, cât şi a altor
substanţe vătămătoare.
Automasajul practicat zilnic, cu stricteţe, provoacă dilataţia generală şi totală, ceea ce măreşte
capacitatea inimii de a difuza cu succes sângele şi deci, oxigenul din substanţele nutritive în miliarde
de celule ale corpului uman, întreţinând, în acest fel, vitalitatea necesară apărării contra duşmanilor din
afară (virusuri, toate speciile de microbi, micoze etc).
Importanţa oxigenării pulmonare a fost evidenţiată şi prin cercetările savantului american Albert
Kreuger, care afirma: „aerul pe care-l inspirăm conţine ioni negativi şi ioni pozitivi. Primii sînt binefăcători,
ceilalţi sunt nocivi. Ionii pozitivi, nocivi, care abundă în birouri, magazine, în localuri supraaglomerate,
pe străzile principale ale oraşelor mari, au efecte negative asupra organismului, afectând astfel condiţia
psihică.
Ionii pozitivi şi ionii negativi trebuie să fie într-o anumită proporţie şi anume de 1: 2. Când această
proporţie nu se păstrează, aceasta este în detrimentul organismului. S-au făcut cercetări într-un local
supraaglomerat, în care s-a constatat următoarea proporţie: 63% ioni pozitivi şi 27% ioni negativi. Cei
care inspiră un astfel de aer sînt obosiţi, nervoşi, indispuşi. Acest fapt arată necesitatea inspirării unui
aer curat, pentru că un aer viciat dă senzaţia pe care o are un om care a consumat mult alcool.
Pe de altă parte, îmbunătăţiea alimentaţiei printr-un regim raţional, dă celulelor ceea ce le trebuie
şi nu le intoxică cu ceea ce nu le este necesar. Prin hrană raţională se întreţine sănătatea, se asigură o
funcţionare normală a organelor şi, în primul rînd a cordului, respectiv a aparatului cardio-vascular, ceea
ce coboară tensiunea la cei care o au mărită.
Regimul pe care-l dau mai jos nu este o dogmă, ci este regimul meu alimentar de ani de zile. Îl
recomand celor care au comportamentul meu de viaţă. Este foarte uşor de executat când eşti singur,
îţi faci menajul singur şi eşti destul de ocupat cu alte treburi; de exemplu, eu mă ocup şi de puţină
pomicultură, grădinărit şi chiar viticultură.
Alimentaţia mea nu este costisitoare: un kilogram de carne pe săptămînă, salate, fructe. Nu
beau, nu fumez. Câteodată merg la teatru, la cinema. Primează sănătatea: am 86 de ani. Poate par
dogmatic pentru cei tineri, de aceea le spun să-şi trăiască viaţa cu ale ei plăceri, dar să nu uite că nu
uzul, ci abuzul este ceea ce uzează celulele. Mai ales alcoolul. Acesta duce inevitabil la îmbătrânire
prematură, la sclerozare.
Iată regimul meu:
Dimineaţa: încă în pat, beau un pahar sau o ceaşcă de ceai diuretic, pentru a curaţi stomacul, intestinele,
rinichii etc.
Micul dejun: 50g carne friptă, rămasă din ziua precedentă; o ceaşcă de cafea cu lapte, marmeladă,
brânză, 4 nuci, fructe (de obicei un măr).
Ora 12-13: un pahar de lapte.
Ora 15: dejunul — o farfurie cu supă sau borş sau ciorbă; o friptură la grătar, salate, compot făcut în
casă; o ceaşcă mică cu cafea.
Între mese: fructe.
Ora 20: restul de lapte (un litru la 24 ore).
Nu este un regim riguros pentru vârsta mea. Odată la o masă s-au servit icre negre. Nu am
mâncat. Într-un voiaj de 8 zile prin Transilvania, nu am putut ţine regim. Consecinţa a fost un acces de
hemoroizi. O picătură de apă în paharul plin...
Mâncărurile ardeiate, piperate, sărate — au fost picătura de apă pentru organism. Sângele prea
încărcat de condimente nu a putut să le elimine, iar celulele venelor anale, fiind intoxicate, au provocat
accesul de hemoroizi.
Acest fapt arată că trăirea iraţională duce la intoxicarea celulelor le uzează, le îmbătrîneşte
timpuriu.
Trebuie să recunoaştem că există oameni pofticioşi; la ei plăcerile sunt ceva irezistibil; ca să şi
le satisfacă, dau, ca să zicem aşa, pentru o ţigară orice li s-ar cere. Şi totuşi, şi la aceştia practicarea
vasodilataţiei periferice micşorează uzura. Pentru ei şi pentru cei care dispun de timp, este indicat să se
efectueze dimineaţa, într-o singura şedinţă, automasajul pe toate părţile componente ale corpului.
O observaţie din natură
O specie de piersici din gradina mea încep să ie consum de la 7 septembrie. Anul trecut s-a
întâmplat ca o parte din ele să fie coapte la 27 august. Cauza era viermele din ele (corpul străin).
Observaţia: prin analogie, se poate aplica la om. Toxinele, deşeurile, sărurile (in procente mari) sunt
corpuri străine pentru organism, care trebuie alimentat în aşa fel ca să nu devenim „viermănoşi” ca
piersicile despre care am vorbit; să nu ne maturizăm înainte de vreme, să nu fim bătrâni prea de
timpuriu.
Altă observaţie
În aprilie, coroanele caişilor din grădină sunt ca nişte buchete enorme de flori. Cad petalele, apar
micile fructe cât bobul de mei. În zilele următare, caisele se măresc. Când ajung cât bobul de porumb,
o parte din ele încep să cadă. Rămân atâtea cât poate pomul să ducă pînă la maturitate (coacere).
Prin ce fenomen intrinsec se întîmplă această reglare? Oare şi pomul posedă acel misterios cod
al informaţiilor genetice? Dacă pomul respectă regulile evoluţiei naturii, oare omul nu s-a îndepărtat de
ele? Nu se încăpăţînează el să le calce ? De aici provin multe intoxicări, deşeuri, săruri, resturi, pe care
organele corpului nu le pot elimina. Dar trebuie să le eliminăm, pentru ca în decursul vieţii să fim cât mai
puţin bolnavi.
Metoda vascularizării organelor prin vasodilataţia periferică generală, totală, zilnică, vă ajută!
Omul este liber să aleagă, dacă vrea să fie sănătos sau bolnav.
Imprudenţă, neglijenţă
Fidel .practicant al metodei de vascularizare sanguină a tuturor organelor, prin vasodilataţia
periferică generală, totală, zilnică, totuşi am făcut un proces inflamator, cu dureri vii în partea superioară
a articulaţiei sacro-iliace drepte.
Nu cumva metoda nu este suficientă? Nicidecum! Iată cauzele care au provocat accesele:
1.— niciodată nu am masat şi fricţionat suficient regiunea respectivă;
2. — nu am luat măsuri de prevenire în timpul perturbaţiilor atmosferice.
Iată cum s-au petrecut lucrurile: în decembrie, pe timp friguros, umed, îmbrăcat numai în sacou,
am curăţat zăpada din curte, timp de aproape două ore. În mai, pe timp destul de cald, cu soare arzător
după ploaie, cu atmosferă umedă, în cămaşă scurtă, cu regiunea lombară adesea goală, am săpat
grădina (400mp) curăţind-o de buruieni.
În ambele cazuri, am depus eforturi mari, am transpirat. O parte din transpiraţie s-a evaporat. Se
ştie eă evaporarea provoacă răcire. Bătrînii spun: „i-a intrat răceala în oase”. Mare adevăr biologic!
 Aproape în toate anotimpurile avem zile cu perturbaţii atmosferice, care sunt cauzele atâtor
şi atâtor maladii. În speţă, la mine, fie că a fost timp friguros (decembrie), fie că a fost cald (mai), s-a
produs aceeaşi tulburare patologică.
Perturbările atmosferice produc o tulburare în activitatea celulară, la organele unde celulele au
o incipientă de boală (de aici necesitatea diagnosticului preclinic) şi care sînt sensibile la orice mică
dereglare de la activitatea lor normală. Dacă sîntem diatezici, apar fenomenele de boală, reumatismele,
arteritele, lumbago, migrenele, discopatiile, guta etc. Credincios metodei de mai sus, am executat-o
tenace, fără să ţin seamă de durerile şi mai vii prin exerciţii. Prefer acest tratament, deoarece este cu
atât mai util, cu cât ştie de toată lumea că împiedică anchilozarea articulaţiilor.
Automasajul ameliorează multe afecţiuni, dacă-l practicăm regulat; dar dacă nu sîntem prudenţi
şi nu respectăm şi regimul alimentar, ne putem aştepta la repetarea unor afecţiuni vechi sau la erupţia
altora de care nu am suferit încă.
Este mai bine ca practicarea metodei să fie făcută dimineaţa, deoarece în timpul somnului
circulaţia este încetinită, eliminările deşeurilor nu se fac deci complet şi ţesuturile se încarcă cu ele.
Aplicarea metodei pe întregul tegument al corpului, gimnastica, oxigenarea pulmonară, regimul,
m-au făcut să ajung Ia vîrsta de 86 ani, viguros, voios, cu putere fizică şi psihică.

MEDICAMENTELE

Menţionez că nu recurg la nici un fel de medicamente, pentru că de mult nu mai simt nevoia lor.
Singurul lucru — şl asta numai pentru a preîntâmpina eventualele urmări neplăcute ale anumitor stări
ale vremii — îmi îngădui să iau unele măsuri preventive, ca: badijonări cu albastru de metil în gât, puţină
aspirină, eventual vitamina A, B 1 sau C şi... cam atât. Este indicat ca oamenii sănătoşi să nu consume
nici un fel de medicamente. Cei bolnavi vor urma, desigur, sfatul medicului.
Ce nu trebuie să uităm
Dacă forţa universală, infinită, omniprezentă a turnat o energie fantastică într-un atom, pe care
ştiinţa actuală a descompus-o, pentru a o utiliza în scopuri paşnice, mai este nevoie oare, să ne întrebăm
ce forţe uriaşe se află în celula umană?
Celula este laboratorul misterios al vieţii. În acest laborator se plămădeşte şi actul psihic. Printre
numeroasele şi atît de variatele acte psihice este şi încrederea de sine, adică încrederea în puterile
proprii. Prin această forţă, omul învinge vicisitudinile vieţii, printre care putem număra şi bolile.
Ce păcat, că unii oameni — poate şi din cauza firii lor — pierd încrederea în ei înşişi. Totuşi, şi
aceştia, printr-un efort de voinţă, o pot redobândi încet, încet.
În puţine rînduri, vreau să arăt că „forţele uriaşe psihice” care se formează în afecţiunile de boală,
ne ajută să învingem acestea, dacă avem „încredere”.
Experienţa mea proprie, ca om-medic, poate convinge pe orice sceptic.
Sunt, din naştere, uri diatezic şi am avut multe maladii diatezice şi infecţioase, în total 29. La vârsta
de 60 ani eram bătrîn, fără elan de viaţă, ca într-o zi ... cercetîndu-mi profunzimea psihică, să mă întreb:
oare nu există remedii care să-mi refacă starea fizică şi psihică? îmi apăruseră pete mari de pigmeţi
biliari pe torace şi la coate. Medicul dermatolog nu mi-a dat reţetă. Poate se îndoia de eficacitatea ei. Nu
ştiu. Raţionamentul fiziologic cerea antrenarea sângelui din derm. Am început s-o fac prin masaje. Era
o vasodilataţie periferică. De la masajul local am ajuns la cel general, total. Cu răbdare şi perseverenţă
... un an...
Petele dispăruseră, dar am continuat vasodilataţia zilnică, generală, totală, pentru că eram
convins că voi elimina sărurile, toxinele, rezidurile, deşeurile cărora organismul meu diatezic nu le putea
face faţă. De la sine înţeles că respectam un regim alimentar şi oxigenam sîngele. Şi aşa, ani, ani,
ani...
Efectele binefăcătoare ale vasodilataţiei zilnice, generale, totale, cu regimul şi cu oxigenarea
sîngelui se verifică prin mine.
La 86 de ani sînt voios, cu elan de viaţă, muncesc cu braţele în grădină, plantez pomi, flori,
zarzavat, dar ce nu este în livada mea de 480 mp.?! Aveţi încredere în marele forţe ce le posedaţi şi veţi
foarte sănătoşi!
Merită să adaug că automasajul şi gimnastica devin foarte plăcute dacă sînt însoţite de muzică,
ceea ce măreşte şi eficacitatea exerciţiilor.
 Marele titan al muzicii — Beethoven — a zis: „Apolo şi muzele nu se vor îndura să mă dea pradă
morţii, până nu scriu Oda Bucuriei ... Muzica înfrânge durerea, suferinţa...”
Când exersaţi metoda, ascultaţi muzică, pentru că melodiile pe cari le auziţi deşteaptă forţe
uriaşe, care există undeva în noi şi care aşteaptă să fie chemate să ajute plenitudinea fiinţei noastre.
Practicînd zilnic, perseverent şi corect automasajul, în timp ce ascultăm muzică, ajungem să
realizăm vitalizarea celulelor şi să ne asigurăm o bună sănătate, iar drept consecinţă, să trăim o viaţă
care altfel ne ameninţă în fiecare clipă trăirea normală.

PARTEA a Il-a PRACTICA AUTOMASAJULUI

Date generale. Program.

În expunerea ce urmează sunt descrise, pe larg, exerciţiile fizico-terapeutice care alcătuiesc
metoda, împreună cu cîteva reguli simple de viaţă, care susţin şi măresc eficacitatea tratamentului.
Scopul urmărit este ca, prin mijloace simple şi la îndemâna oricui, indiferent de vârstă, sex,
profesie sau grad de pregătire fizică, oricine să-şi poată feri organismul de îmbolnăviri sau să-l poată
redresa cât mai repede, dacă totuşi boala l-a surprins.
Acest tratament, care de fapt este un autotratament, constă în exerciţii de masaj, fricţiuni şi
gimnastică, însoţite de unele exerciţii de respiraţie; vom folosi mai frecvent termenul de automasaj, deşi
mişcările ce se vor arăta sunt în egală măsură şi de fricţiune.
Iată cîteva indicaţii generale privind executarea exerciţiilor:
Automasajul şi gimnastica se vor repartiza pe trei momente ale zilei şi anume:
— dimineaţa, după trezire,- toate exerciţiile de gimnastică;
— după amiază, după odihna de după masă (siestă sau somn) exerciţiile de automasaj Ml, M2,
M6, M18;
— seara, înainte de culcare, cu circa o oră: restul automasajelor. Ordinea menţionată nu este
strictă şi rigidă, dar considerăm că este cea mai convenabilă. De aceea, în funcţie de ocupaţiile personale
şi de timpul liber disponibil, fiecare îşi poate aranja cum vrea programul, fiind însă de dorit să nu se
devieze prea mulit de la indicaţiile date.

Durata exerciţiilor

Durata fiecărui exerciţiu rezultă din numărul n de repetări specificate pentru fiecare exerciţiu
sau componentă de exerciţiu; acest număr s-a stabilit astfel, încât să confere exerciţiilor maximum de
eficacitate. Dacă practicantul, însă, nu dispune de răgazul corespunzător, el poate reduce numărul de
repetări la jumătate sau eventual la mai puţin dacă această reducere nu poate fi evitată.
Important pentru atingerea scopului urmărit este ca exerciţiile să se facă zilnic, în mod organizat,
cu regularitate şi cu convingere. Executarea lor este absolut necesară, pentru a putea preîntâmpina
diferitele maladii, întrucât nu trebuie să uităm că fiecare zi aduce cu sine invazia şi atacul a fel de fel
de microbi, virusuri, ciuperci etc, care toate pot da naştere la nenumărate maladii; apoi nu în fiecare zi
reuşim să ne alimentăm cu ceea ce este potrivit pentru starea de moment a organismului; în fine, din
nefericire, mai există pe lume alcoolul, tutunul şi alte „deconectante”, pe care omul nu le poate totdeauna
evita (petreceri, reuniuni etc).

Notarea numărului de repetări

S-a folosit una din notaţiile nx sau 2xnx, după caz şi anume:
— nx (de n ori), atunci cînd mişcările masajului se aplică fie pe o porţiune mică a corpului
(porţiune care nu are altă simetrică); de exemplu; masarea sternului, care ”comportă în mişcări“de
du-te-vino;
— fie pe două porţiuni simetrice, dar care se masează simultan, cu ajutorul ambelor mâini, de
exemplu, masarea zonei feţei (exerciţiul M3);
— 2xnx (de două ori cîte n ori), atunci când este vorba de masarea succesivă a două zone
simetrice ale corpului de câte n ori, se repetă, totul identic, pe zona simetrică.
 În general, nu are una din valorile: 20, 30 sau 50.

Locul exerciţiiior. Echipament

Ori de câteori condiţiile atmosferice o permit, se recomandă ca exerciţiile, în specia] cele de

gimnastică, să se execute în aer liber, într-un loc curat şi umbrit din grădină, pe iarbă, sau pe o terasă.
Dacă se fac în cameră, aceasta va fi în prealabil bine aerisită sau, şi mai bine, se vor executa exerciţiile
în faţa ferestrei.
Nu este necesar vreun echipament special, dar este bine ca îmbrăcămintea să fie cât mai uşoară:
pijama, trening sau pur şi simplu chiloţi şi maieu de sport, ciorapi scurţi sau deloc — dacă temperatura
ambiantă o permite.

Capitolul I. — Automasajul

După cum am mai spus, automasajul, respectiv fricţionarea, are un efect binefăcător asupra
organismului, prin faptul că vasodilataţia periferică generală, adică a întregului corp, înţelegând prin
aceasta că are efect şi asupra glandelor endocrine, metabolismului şi sistemului nervos, realizând —
într-un cuvînt — revitalizarea celulară.
Revitalizarea celulară generală a organismului astfel realizată este unul din cele mai importante
„secrete” în lupta contra îmbătrânirii precoce şi măreşte considerabil rezistenţa organismului faţă de
multe maladii.
Practicarea ei cu încredere şi cu regularitate aduce cu sine o stare psihică de bună dispoziţie,
optimism şi încredere în sine, efectul ei binefăcător fiind resimţit în scurt timp de către practicant, care
astfel va fi răsplătit pentru eforturile sale.

RECOMANDĂRI

Automasajul constă dintr-o serie de acţiuni mecanice asupra diverselor părţi ale corpului, aceste
acţiuni se exercită, de regulă, cu mâinile respectiv cu palmele sau degetele, prin plimbarea lor cu o
anumită presiune şi într-o mişcare de du-te-vino, din care rezultă şi o fricţiune.
Buna execuţie a automasajului necesită respectarea câtorva reguli, dintre care amintim aici pe
cele mai importante:
— pielea să fie curată;
— mîinile să fie curate şi unghiile tăiate scurt;
— să nu provoace dureri, zgîrieturi sau alte urme;
— să nu se maseze locurile în care există procese inflamatorii sau plăgi ale pielii.
Întrucât folosirea de unguenţi, creme sau alte produse cosmetice poate declanşa, la unele
persoane, fenomene alergice (modificări în starea organismului prin introducerea unor substanţe), se
recomandă să se efectueze automasajul cu degetele uscate, deoarece porii pielii sunt orificii de eliminare
şi este necesar să rămînă deschişi (neastupaţi cu produse cosmetice).
Poziţiile corpului în timpul executării automasajului sunt comode, astfel stabilite încât să nu
provoace încordări fizice şi oboseală inutilă. Cele mai multe exerciţii, mai ales cele prevăzute pentru
dimineaţă, la trezire, sau după odihna de după masă, se pot face fără a părăsi patul.
Seria automasajelor este astfel alcătuită încât la terminarea ei întreaga suprafaţă a corpului să
fie masată şi fricţionată.
În orice caz, practicantul va urmări cu atenţie ca nici o porţiune a corpului să nu scape „nelucrată”,
apreciind, dacă este cazul să extindă sau să revină cu masarea în unele locuri, mai ales acolo unde are
o afecţiune dureroasă.
Există unele maladii, de obicei cronice, care s-ar putea agrava în urma automasajului, de aceea
recomand celor care sînt în astfel de situaţii să consulte medicul de specialitate, pentru a aviza asupra
oportunităţii masajului în regiunea respectivă.
Pentru multe dintre exerciţiile ce urmează, poziţia în care se execută sau de la care se porneşte
este aceeaşi şi deci o descriem o singură dată aici, şi anume: culcat pe spate, fără pernă (în acest scop
ne putem întinde pe un pat (sau divan) tare sau punînd o planşetă de scândură sub saltea.
 Este şi mai adecvat să ne culcăm pe pardoseală, după ce am aşternut un pled (pătură), picioarele
întinse şi puţin depărtate, mâinile pe lîngă corp, de asemenea depărtate de acesta şi cu palmele în
sus, ochii închişi sau întredeschişi, respiraţia calmă, totul fără tensiune sau crispare (această poziţie
este foarte asemănătoare cu postura de relaxare totală practicată în sistemul yoga sub denumirea de
Shavasana).
Vom denumi, pe scurt, această poziţie OFS (orizontal, cu faţa în sus).

Exerciţiul Ml — Masarea labelor

Poziţia de executare: OFS. Se execută succesiv pentru fiecare picior, folosind celălalt picior în
loc de mână.
Îndoim de la genunchi piciorul stâng, aducând laba spre fesă şi o aşezăm lângă piciorul drept,
astfel încât coapsa stângă să facă un unghi de circa 45 grade cu gamba, talpa stângă în contact complet
cu solul.
Aplicăm călcâiul drept pe faţa labei stângi, la rădăcina degetului mare şi, apăsând, plimbăm
călcâiul înainte până la vârful degetului şi înapoi până la rădăcina lui. Repetăm mişcarea, de fiecare
dată deplasând puţin călcâiul către degetul mic, apoi în acelaşi fel revenim, treptat, până la degetul mare
(2x20x).
Cu aceeaşi mişcare a călcîiului drept, adică de du-te-vino, în lungul labei şi treptat, transversal şi
fără a schimba poziţia piciorului sting, masăm consecutiv:
— regiunea tarsiană (zona proeminentă de deasupra labei) (2x20x);
— cele două porţiuni laterale ale
labei, adică marginea interioară a golului
bolţii (2x20x) şi muchia exterioară a tălpii
(2x20x),-
— glezna; fără a mişca laba stângă
din loc, se înclină genunchiul stâng cât mai
spre exterior, pentru a face accesibilă bolta,
apoi cu călcâiul drept se masează cât mai
complet întreaga talpă stângă (2x20x).
Exerciţiul este considerat terminat,
M1
când nu mai rămîne nemasată nici o porţiune
din labă la care se poate ajunge cu celălat
călcâi.

Exerciţiul M2 — Masarea gambei

Poziţiia de executare: OFS. Se execută succesiv pentru fiecare picior, cu ajutorul celuilalt.
Piciorul stâng se readuce orizontal lângă cel drept, cu dosul genunchiului bine lipit de sol, astfel încât
muşchii dorsali ai gambei şi ai coapsei să fie supuşi unei uşoare extensii, laba stângă relaxată.
Pe genunchiul stâng se aplică cît mai complet talpa dreaptă, apoi aceasta se face să alunece încet,
dar apăsat, în lungul tibiei (fluierul piciorului)
în jos, pînă la articulaţia gleznei şi înapoi,
fricţionînd şi masând astfel, faţa superioară
a gambei pe toată lăţimea pe care o poate
cuprinde bolta tălpii drepte (2x20x).
Din aceiaşi poziţie, dar cu călcâiul,
în loc de talpă, cu aceiaşi mişcare de du-te-
vino, se masează acum părţile laterale ale
muşchilor gambei, adică partea interioară
(2x20x) şi partea exterioară (2x20x), adică
călcâiul drept pe gamba stângă şi invers,
cu cel stîng pe gamba dreaptă.
M2
 Exerciţiul M3 - Masarea zonei feţei

Poziţia de executare: OFS. Se execută în mai multe
etape:
a) masarea feţei şi a tâmplelor — aşezăm cele două
degete mijlocii (nr. 3), alipite, la rădăcina nasului, astfel încât
să se rezeme şi pe cele două sinusuri frontale; astfel reunite,
degetele sunt duse în sus pînă la inserţia părului şi înapoi, până
la rădăcina nasului, masându-se fruntea în zona mediană, pe
a2 aceeaşi mişcare, dar după ce la degetele mijlocii s-au alipit
şi cele două degete alăturate, adică arătătorul (nr. 2) şi inelarul
(nr. 4), mişcările în sus şi în jos făcându-se acum pe lăţimea a
2x3=6 degete (30x).
— aceeaşi mişcare, adăugând şi degetele mici, dar
cu rnâinile deslipite şi distanţate cu circa un centimetru între M 3a1
degetele mici (50x); apoi la fel, dar cu rnâinile depărtate cu
încă un cm (50x) şi aşa mai departe, depărtând rnâinile de
fiecare dată în acelaşi fel, până când fiecare grup de patru
degete a fricţionat şi tâmpla respectivă.
Dacă ajungându-se aici, se constată că, întâmplător,
în zona vaselor temporale se simte o jenă sau zona este
uşor dureroasă, ceea ce, în general, anunţă o durere de cap,
fiecare mişcare a masajului se va continua pînă la 200—300
ori, sau mai bine spus, până cînd durerea incipientă dispare.
b) Masarea obrajilor — se aplică vârfurile aceloraşi
patru degete ale fiecărei mâini la coada ochiului respectiv,
acolo unde, de obicei, cu timpul apar ridurile specifice, numite
şi „laba gâştei”. Apoi mişcând încet şi concomitent mâinile în
sus până la tâmple şi în jos până la baza urechilor, masăm
uşor pielea obrajilor (50x). Exerciţiul are un efect salutar în
prevenirea ridurilor, iar dacă au apărut, se diminuează sau M 3a2
chiar dispar.

Exerciţiu M4 — Masarea zonei nazale

Poziţia de executare: OFS. Se execută concomitent

cu ambele mâini: cele trei degete mijlocii ale fiecărei mâini se
aplică de o parte şi de alta a nasului, la rădăcina lui. Urmărind
apoi forma nasului, executăm masajul acestuia, coborând până
în zona nărilor, apăsând ceva mai tare cu degetele mijlocii,
apoi revenind în sus, pînă la punctul de plecare (50x).

Exerciţiul M5 —Masarea ochilor

Poziţia de executare: OFS. Se execută concomitent

cu ambele mâini, fiecare acţionând la ochiul corespunzător: M4
a) se masează întâi pleoapa inferioară, astfel:
— degetul mijlociu (nr. 3) şi inelarul (nr. 4) alipite, se aplică concomitent pe pleoapa inferioară,
acolo unde, de obicei, apar binecunoscutele „pungi”;
— ochii fiind închişi, masăm moderat, dinspre nas spre coada ochiului, degetele mijlocii
deplasându-se parţial pe pleoapa inferioară şi parţial pe globul ocular, iar inelarele chiar pe pungi
(50x).
b) se masează apoi pleoapa superioară, astfel: degetul mijlociu (nr.3) şi arătătorul (nr. 2) se
aplică, primul parţial pe pleoapa superioară şi parţial pe globul ocular, ochii fiind închişi, iar celălalt pe
sprânceană; mişcarea este aceeaşi ca la pleoapele inferioare
(50x).

Exerciţiul M6 — Masarea urechilor(I) şi a pielii capului

Poziţia de executare: OFS. Se execută

concomitent cu ambele mâini, fiecare acţionând la urechea
corespunzătoare.
Prindem pavilionul fiecărei urechi între degetul arătător
pe la spate şi celelalte trei degete prin faţa pavilionului;
— prin mişcări alternative care merg în sus, cât permite
lungimea pavilionului şi în jos până la baza lui, masăm aceste
două zone (50x); M 5a
— în acelaşi fel, masăm în continuare zonele de
deasupra urechilor, în sus, pînă unde începe curbura craniului
şi în jos până la ureche. Precizăm că, începând cu această
parte a masajului, el se execută cu toate cele patru degetele
reunite ale fiecărei mâini, cu o fermă mişcare, dar foarte
liniştită (negrăbită), cu vârfurile degetelor puţin îndoite, ca şi
cum ne-am scărpina. De fiecare dată, adică după fiecare 50
de repetări într-un loc, avansăm cu 1—2 cm într-o zonă nouă,
pentru a prinde treptat în masaj întreaga cutie craniană. Este
de observat că, atunci când masarea ajunge în partea din
spate a capului, va trebui să ne ridicăm în poziţie şezând.
Notă: Recomand să se insiste asupra acestui masaj,
repetând până la 100—200 ori mişcările de fricţiune în
cavitatea ce se simte la baza osului occipital şi în jur, acesta M6
având un efect deosebit de stimulare a circulaţiei în zona de
la baza creierului.

Exerciţiul M 7 — (Masarea urechilor II)

Cele două palme cu degetele unele în altele, formează

o masă comună, pe care o aplicăm pe ceafă. Din această
poziţie, şi începem masajul, mişcând palmele spre urechea
dreaptă, masând puternic ceafa, dosul urechii şi pavilionul.
Ne întoarcem de unde am plecat, continuând masarea cefei,
dosul urechii pavilionului stâng. Repetăm masajul în sens
contrar, revenind la urechea dreaptă (30x).
M7
Exerciţiul M8 — Masarea gâtului

Poziţia de executare: OFS. Se execută mai întâi

concomitent cu ambele mâini şi apoi succesiv cu fiecare
mână.
— cu degetele „active”, adică degetele 2, 3, 4 şi 5
(deci fără degetul mare) ale fiecărei mâini, se masează, prin
mişcări alternative, părţile laterale ale gâtului, pornind de la
ceafă şi urcând pe sub maxilare până la mărul lui Adam şi
înapoi (50x);
— cu aceleaşi degete de la mâna dreaptă masăm
restul gâtului în partea stângă, pornind mai aproape de
mijlocul înălţimii cefei şi coborînd pe claviculă (2x50x). M8
 Exerciţiul M9 — Masarea zonelor supra şi
subclavicuIare
Poziţia: OFS. Se execută succesiv cu fiecare mână:
în continuarea mişcării de la exerciţiul precedent, mâna
dreaptă porneşte de la baza gâtului, adică de pe clavicula
stângă coborând spre piept şi cu degetele intrând puţin în
axila (subsuoară) stângă, masează spre stern, oprindu-se
deasupra mamelonului. La înnapoiere, mişcarea se va face
pe acelaşi drum, dar acum pectoralul va fi comprimat, prin
împingerea lui către axilă (2x50x).

Exerciţiul 10 — Masarea umerilor

Poziţia: culcat, pe flancul drept, braţul drept întins M8a
orizontal, lateral, cu antebraţul ridicat la verticală şi cotul
sprijinit pe suportul pe care stăm:
— mâna stângă, aşezată de-a lungul corpului, se
sprijină cu palma pe şoldul stîng, degetul mare fiind îndreptat
spre spate, celelalte patru spre abdomen;
— înclinăm umărul stâng până cînd clavicula se va
aşeza pe podul palmei drepte (pe care nu o va mai părăsi
până la terminarea exerciţiului);
— cu degetele active drepte, prindem omoplatul stîng
şi masăm cu o mişcare ca şi cum am voi să închidem pumnul.
În tot acest timp, după fiecare mişcare, mâna dreaptă îşi
mută puţin poziţia pe omoplat, astfel încît la finele celor 50 de
repetări să fi fost parcurs dus-întors întregul umăr (2x50x).
Acest exerciţiu este foarte important pentru prevenirea
artrozelor şi a altor afecţiuni ale umerilor. Pentru uşurarea M9
suferinţelor în asemenea cazuri, pot fi necesare pînă la 200—
300 repetări.

Exerciţiul M 11 — Masarea cefei, omoplaţilor, spatelui şi

a coloanei vertebrale

Poziţia: culcat pe flancul drept cu picioarele îndoite

de la genunchi şi ghemuite în abdomen; piciorul drept ceva
mai mult decît stângul, mâna stângă se sprijină cu palma pe
genunchiul drept;
M 10
— se înclină umărul stâng cât mai mult spre dreapta,
apoi ducînd degetele mâinii drepte la
spate şi pe deasupra umărului stâng
cât mai aproape de coloana vertebrală,
fricţionăm foarte energic de minim 3-4
ori fiecare vertebră, începând cu cea
mai de jos dintre vertebrele dorsale, la
care putem ajunge cu degetele mâinii
drepte, masajul avansând treptat în
susul coloanei, până la ultima vertebră
cervicală accesibilă, în regiunea cefei,
presiunea fiind accentuată mai mult în M 11
cursa spre ceafă, decât în jos (2x50x).
În afară de stimularea circulaţiei în zona cerebelului, putem astfel preveni apariţia unei eventuale
discopatii cervicale şi în orice caz, se uşurează durerile — dacă există deja — mărind numărul repetărilor
până Ia 200.
 Acest masaj, care treptat se va deplasa transversal către flancul stîng, din zona coloanei vertebrale
până la subsuoara stângă inclusiv, completează şi încheie astfel ciclul început prin masarea umerilor
(vezi exerciţiul M-10).

Exerciţiul M 12 — Masarea toracelui şi subtoracelui

a) Masarea toracelui — Se execută succesiv pe cele
două părţi — dreapla şi stânga — ale cutiei toracice, din
poziţia OFS, astfel:
— ducem mâna dreaptă pe sub axila stângă, cât mai
aproape de coloana vertebrală. Cu degetele active, puţin
arcuite, mişcate alternativ spre şi dinspre coloană, masăm
muşchii intercostali şi coapsele
pe o mică fâşie transversală. După fiecare mişcare de du-te-
vino, coborâm pe o altă fâşie alăturată primei, până ajungem la
şold (bazin). Repetăm această cursă longitudinală pe o nouă
zonă longitudinală, alăturată precedentei, dar mai apropiat de
stern şi tot aşa, până când am prins întreaga cutie toracică
dintre coloană şi stern, iar în partea inferioară, până la iinia
transversală corespunzătoare şoldurilor (2-50x). M 12a
Subliniem că acest masaj este salutar pentru ficat,
având în vedere că această glandă este o glandă-laborator
cu funcţiuni multiple şi complexe.
b) Masarea zonei cordului
Se recomandă în special celor cu tulburări cardiace
permanente sau intermitente, ca după masajul toracelui să
se revină numai în regiunea inimii, în felul următor:
— în aceeaşi poziţie de executare aşezăm cât mai
spre axilă pumnii ambelor mâini, unul lângă altul, în regiunea
inimii, mâinile fiind lipite prin falangele inferioare. Apoi,
mişcând pumnii ca şi când ar fi legaţi intre ei, cu falangele
mijlocii aplicate pe pielea toracelui, masăm acea zonă prin
mişcări alternative scurte şi vioaie, în sus şi în jos, venind
treptat spre stern şi înapoi (50x).
M 12b
c) Masarea sternului
După masarea ambelor părţi ale toracelui, eventual
şi a regiunii inimii, efectuăm şi masarea sternului, în acelaşi
mod ca a cordului, adică prin mişcări în sus şi în jos, cu
pumnii ambelor mâini reuniţi, cu dosul pumnilor spre exterior,
masajul făcându-se de fapt cu articulaţiile falangelor mijlocii
ale degetelor (50x).
Notă: În mod normal nu este nevoie de un masaj
special al abdomenului, întrucât prin exerciţiile de gimnastică
arătate în partea a doua, regiunea abdominală beneficiază de
tonificarea necesară muşchilor ei.
Avem, însă, în vedere numărul mare de persoane
care suferă de constipaţie şi care au nevoie de masarea
abdomenului. Acesta se face astfel: în poziţia OFS, alăturăm M 12c
ambele palme şi le aplicăm cu degetele în jos, în partea
dreaptă a abdomenului, puţin deasupra regiunii inghinale; apăsând cu degetele abdomenul, tragem
cu fricţiune ambele mâini în sus, până aproape de coaste, cu o mişcare de frământare; continuăm cu
masajul, deplasîndu-l treptat orizontal spre stânga, până la splină (sub falsele coaste din stânga), de
unde sărim şi reluăm masajul din partea dreaptă.
 Exerciţiul Ml3 — Masarea regiunii mbosacrale

Poziţia: vertical, picioarele puţin depărtate, mâinile în

şolduri, ridicate cât mai sus şi cât mai aproape de coloana,
degetele mari îndreptate către torace, celelalte patru către
coloană, prinzând astfel fiecare flanc cu mâna respectivă.
Din această poziţie, masajul se execută aplicând orizontal şi
concomitent ambele mâini pe coaste spre coloană, cele patru
degete active ale mâinilor fricţionând apăsat musculatura
dorsală, precum şi cea laterală, cât mai mult spre faţă. După
5—6 repetări pe acelaşi traseu, mâinile se mută ceva mai jos,
către şolduri şi se repetă în acelaşi fel masajul pe o porţiune
următoare, se continuă până sub falsele coaste, în total de 50
ori.
În mod asemănător, adică pornind de la coloană către
abdomen, se masează în continuare regiunea lombo-sacrală,
adică părţile deasupra feselor, apoi şi partea superioară a
feselor de 50 ori.
Urmează masajul coloanei vertebrale, din aceeaşi
poziţie a mâinilor, cât mai sus la spate, se masează vârfurile
(apofizele), ca şi părţile laterale ale fiecărei vertebre, de câte
5—6 ori, coborând treptat până la coccis (noadă), de la care
se reia masajul în sens invers de 50x. M 13
Modificând poziţia verticală a coloanei, prin înclinarea
sa spre spate, înlesnim masarea a încă 3—5 vertebre lombo-dorsale în sus, precum şi rinichii. Persoanele
cu dureri lombare, lombo-dorsale, lombo-sacrale etc. vor mări numărul repetărilor până la 200—300
ori.

Exerciţiul M 14 — Masarea regiunii perineale

Prin regiune perineală înţelegem toată suprafaţa moale — organe şi ţesuturi — cuprinsă
transversal între cele două coapse, iar longitudinal între anus şi baza organelor genitale, această ultimă
direcţie, numind-o şi axa perineului.
Poziţia de executare: culcat pe partea dreaptă, partea inferioară a corpului complet dezvelită,
piciorul drept îndoit de la genunchi şi adus către abdomen, cel stâng îndoit de la genunchi la maxim şi
cu genunchiul depărtat de celălalt picior, astfel încît regiunea perineală să devină accesibilă — mâna
dreaptă adusă între picioare, astfel încât degetul mediu să ajungă lângă anus, mâna stângă rezemată
cu antebraţul oblic pe fesa stângă, astfel încât degetele să poată atinge degetele mâinii drepte pe sub
fesa stângă.
Masarea se execută în două faze, după cum urmează:
a) în prima fază se masează numai zona imediat vecină anusului pentru aceasta, cu degetul
mediu stâng se fricţionează jumătatea stângă a zonei anale, pe lăţimea de 2—3 cm, în jurul anusului,
prin mişcări de du-te-vino, transversal faţă de axa perineului, efectuându-se 20—25 repetări în mod
normal şi cel puţin 50 în caz de hemoroizi.
Concomitent cu mişcările mâinii stângi se execută masarea şi în lungul axei perineale, între anus
şi baza organelor genitale, cu degetele active ale mâinii drepte, mai mult cu cel mediu (2x50x);
b) în faza următoare, se folosesc toate degetele active ale ambelor mâini care efectuează aceleaşi
mişcări, dar de această dată:
— mâna stângă masează restul din jumătatea stângă a perineului, îndepărtându-se treptat de
anus, precum şi întreaga musculatură a fesei stângi.
— mâna dreaptă masează concomitent restul din lăţimea regiunii perineale, până la baza zonei
genitale, recomandându-se apăsarea degetului mediu mai accentuată pe axa perineală între anus şi
baza zonei genitale, această accentuare având un efect pozitiv asupra organelor subiacente (uretră,
prostată etc); ritmul şi sensurile mişcărilor mâinilor sunt aceleaşi ca la faza întâi (2x50x).
 Exerciţiul se repetă simetric de cealaltă parte a corpului, după ce acesta a fost mai întâi culcat
pe partea stângă - în felul acesta zona longitudinală a perineului va fi de două ori masată faţă de zonele
laterale, ceea ce nu prezintă nici un inconvenient, ci dimpotrivă.

Exerciţiul M 15 — Masarea coapselor

În continuare, se masează succesiv cele două coapse,
din aceeaşi poziţie a corpului şi mâinilor ca mai sus, după
cum urmează:
a) se masează întâi transversal musculatura fesei
posterioare; pentru aceasta prindem coapsa la extremitatea
de sus (zona inghinală) între degetele celor două mâini, cu
cele opt degete active pe dedesubt şi care vor executa efectiv
masajul, cele două degete mari fiind aşezate alăturat pe
faţa anterioară şi servind ca puncte de sprijin ale mişcărilor.
Prindem şi strângem viguros musculatura şi o aducem dinspre
dedesubt spre exterior, ca şi cum am voi să închidem pumnii.
Repetăm această mişcare, coborând de fiecare dată mâinile
puţin spre genunchi (2x 50x);
b) cu aceleaşi mişcări transversale de ,,ciupire” amplă,
masăm acum cele două mase musculare laterale ale coapsei, M 15
mergând de la genunchi spre şold, apoi continuând de la şold
spre genunchi, acţionăm asupra părţilor laterale rămase eventual încă nemasate, mai ales către zona
inghinală (2x50x);
c) masajele transversale efectuate până aici se vor termina cu masarea longitudinală a întregii
coapse, dinspre genunchi spre şold; pentru aceasta vom prinde şi strânge puternic, ca mai sus, coapsa
între cele două mâini, pe care le vom plimba dinspre genunchi spre şold
după fiecare dus-întors rotind puţin mîinile într-o poziţie noua, astfel încît să nu rămînă nemasată nici o
porţiune a coapsei (2x50x).
Notă: Ori de câte ori ajungem cu masajul în golul de sub genunchi, vom insista mai mult asupra
ligamentelor longitudinale, care pleacă din acest loc, deoarece menţinerea tonicităţii acestor ligamente
este condiţia de menţinere a verticalităţii scheletului, de evitare a acelui mers cu genunchii îndoiţi
(caracteristic vârstei ,,a treia”).
De asemenea, insistăm asupra masării cu grijă deosebită a golului genunchiului, fiindcă aceasta
contribuie la evitarea sclerozării acelor „pungi” cu ulei care asigură mobilitatea mersului (2x50x).

Exerciţiul M 16 — Masarea treimii mijlocii a corpului.

Poziţia: culcat pe spate. Se masează cu ambele mâini, treimea mijlocie a corpului, începând
cu toracele inferior, anterior, posterior, spre/şi coloana vertebrală, sacrum, apofizele spinoase până Ia
fese şi fesele, articulaţia cocso-femurală, partea superioară a coapsei, perineul, insistând asupra părţii
interioare a coapselor.
Se insistă asupra părţilor moi de sub coaste, pentru a se realiza masarea pereţilor colonului, a
vezicii biliare (personal am scăpat de depunerile biliare de sub pielea toracelui, prin fricţiuni pectorale şi
masarea vezicii biliare).
Masarea genunchiului.
Se execută succesiv pentru fiecare genunchi. Poziţia de executare, şezând pe marginea patului
sau a unui scaun, picioarele întinse, perfect rectilinii şi în extensie totală, cu călcâiele rezemate pe
pardoseală şi labele în sus:
— prindem genunchiul între cele două mâini cu degetele active pe dedesubt, cele mari fiind
alăturate şi aşezate pe rotulă. Prin aducerea degetelor active către cele mari, masăm puternic golul de
sub genunchi în sens transversal, de fiecare dată mutând mâinile ceva mai sus, până cînd ajungem
deasupra genunchiului; apoi, cu aceleaşi mişcări, revenim la punctul de plecare (2x30x);
— reluăm în acelaşi fel masajul, tot de jos în sus şi înapoi, dar pe zonele laterale, acţionând la fel
de intens, atât asupra părţilor tari, osoase — şi mai ales acolo, — cât şi asupra restului (2x30x);
— masăm acum rotula şi restul rămas eventual nemasat, cum sunt golurile din jurul rotulei,
scobiturile laterale din faţă şi deasupra etc., cu aceleaşi mişcări energice ale degetelor (chiar dacă
pielea se înroşeşte) şi în direcţiile pe care, în funcţie de relieful masat, le simţim ca necesare.
Notă: Atragem în mod deosebit atenţia asupra necesităţii unei energice şi complete masări
a genunchilor, deoarece aceştia sunt frecvent supuşi artrozelor şi altor afecţiuni similare, De aceea,
suferinzii de artroze sau cei cu posibilitatea de a le avea, vor insista în mod special asupra masării
genunchilor, atât în ceea ce priveşte intensitatea, cât şi numărul de repetări (circa 200—300 şi chiar mai
mult).

Exerciţiul M 18 — Masarea degetelor mâinilor şi braţelor.

Poziţia: OFS. Se execută succesiv pentru fiecare

mână şi pentru aceeaşi mână în mai multe etape:
a) baza şi corpul degetelor:
— coatele rezemate pe suportul pe care ne aflăm, cu
antebraţele aşezate vertical; încrucişăm cât mai mult, la baza
lor, degetele celor două mâini, suprapunând, de exemplu,
degetele drepte peste cele stângi. Efectuăm masarea
falangelor stângi inferioare, de la bază spre prima articulaţie,
M 18a
printr-o mişcare de apropiere a palmei drepte de cea stângă,
care rămâne fixă, mişcare în care degetele drepte — între
care strângem pe cele stângi — se vor ridica cu fiecare
mişcare în sus. Readucând degetele drepte la baza celor
stângi, repetăm mişcarea (2x20x);
— pentru a masa şi partea superioară a degetelor
stângi, prindem şi strângem vârfurile lor între degetele drepte,
la baza acestora, apoi, prin coborârea degetelor drepte,
realizăm fricţionarea degetelor stângi, de la vârfuri spre
bază, până la articulaţia menţionată anterior, insistând mai
mult asupra vârfului, în care circulaţia periferică se face mai M 18b
anevoios (2x20x);
— continuăm apoi cu masarea feţei dorsale a degetelor
şi mâinii stângi, prinzând dosul acestei mâini în palma mâinii
drepte şi fricţionând dosul degetelor şi mâinii stângi prin
mişcarea transversală a degetelor active drepte, degetul
mare fiind ţinut apăsat în palma stângă (2x20x);
— completăm cu masarea feţei interioare a degetelor şi
a podului palmei stângi; aducem cu apăsare, vârful degetelor M 18c
drepte de la vârfurile celor stângi, pe faţa interioară a acestora,
până la articulaţia palmei stângi, trăgând şi apăsând pe toată
suprafaţa lor de contact, ca şi cum am voi să scărpinam
degetele şi palma, revenind apoi în sens invers (2x20x);
b) vârfurile degetelor — masarea vârfurilor degetelor
se face succesiv, deget cu deget; ţinând nemişcat degetul
stâng considerat, îi fricţionăm vârful între degetul mare
şi arătătorul mâinii drepte, pe care Ie mişcăm continuu şi
alternativ, unul înainte şi celălalt înapoi, ca şi cum am voi să M 18d
întoarcem arcul unui ceasornic (2x20x);
— vom insista mai mult asupra degetului mare (30x)
deoarece acesta nu a participat la nici unul din masajele de pînă aici şi, în plus, aici apar mai frecvent
accesele de gută;
— pentru acelaşi motiv, este bine să se maseze separat articulaţiile falangelor (nodurile degetelor);
masarea fiecărui nod se va face prin prinderea şi strângerea lui între degelale 1 şi 2 ale celeilalte mâini
şi prin mişcarea acestora fie în susul şi josul nodului, fie rotită
în jurul lui;
c) Articulaţia mâinii (labei). Se prinde palma cealaltă
ca într-o menghină care se ţine strânsă şi fixă, în timp ce
articulaţia este rotită în ambele sensuri (2x30x).
d) Antebraţul. Se masează în acelaşi fel ca şi
articulaţia mâinii, numai că acum „menghina” se roteşte,
strîngînd antebraţul şi deplasîndu-se treptat în lungul acestuia
(2x20x).
Acest masaj transversal este completat apoi cu un masaj în M 18e
lung, care se execută în aceeaşi „menghină” mai mult sau
mai puţin închisă şi strînsă, în funcţie de grosimea porţiunii
parcurse. După
fiecare cursă dus-întors, rotim puţin şi menţinem în nouă
poziţie fie antebraţul, fie menghina, astfel încît să nu rămînă
nemasată nici o porţiune (2x20x).
e) Cotul: La fel ca antebraţul, dar, deoarece în acest
fel cotul rămâne insuficient masat, operaţia se va completa
prin fricţiuni, prin apăsare cu degetele celeilaltei mâini, pe la
exteriorul cotului (2x20x).
Masăm apoi, în acelaşi fel, şi partea opusă (golul articulaţiei),
tot cu degetele (2x20x). M 18f
f) Braţul: Muşchiul interior al unui
braţ (bicepsul) se prinde cu cealaltă mână
şi se strânge, trăgându-l (ciupindu-l) spre
exterior; operaţia începe de la umăr şi
ajunge treptat la cot (2xl0x).
Apoi se repetă în sens invers, dar
acum acţionând asupra muşchiului
dorsal (2xl0x). În fine, masajul se reia,
schimbând sensul şi acţionând asupra
muşchilor laterali (2xl0x). Se execută apoi
masajul longitudinal al întregului braţ, ca
la antebraţ (vezi d), alin. 2.

Capitolul II. — EXERCIŢII DE GIMNASTICĂ

Există nenumărate exerciţii de gimnastică accesibile oricui, unele mai potrivite pentru bărbaţi,
altele recomandabile în special femeilor. Nu mai este cazul să vorbim aici despre acţiunea profund
binefăcătoare a oricărui exerciţiu fizic, conceput şi executat corect. Din mulţimea acestor exerciţii, am ales
foarte puţine şi anume pe cele pe cârd le-am considerat esenţiale şi strict necesare scopului urmărit.
Sunt exerciţii extrem de simple şi accesibile oricărei vîrste, nici unul nereclamând eforturi deosebite.
— Deşi aplecările şi în general mişcările pe care le comportă aceste exerciţii nu au nimic prohibitiv
în ele, recomand totuşi celor suferinzi de hipertensiune arterială sau de unele maladii ale inimii ca,
înainte de a decide practicarea exerciţiiior ce urmează, să ceară sfatul medicului de specialitate.
— Avantajul principal al acestor exerciţii, în afară de înviorarea întregului organism — ceea ce
contribuie la activarea circulaţiei sanguine — este şi faptul că fereşte de anchilozarea încheieturilor
principale ale corpului.
— Dacă în textul care descrie exerciţiile nu se dau alte indicaţii, se va considera că inspiraţia se
face totdeauna pe nas, iar expiraţia pe gură.
— Aceste exerciţii se pot face oricând în cursul zilei, cu stomacul gol sau cel puţin două ore
după masă şi cel puţin cu o oră înainte de culcare; dar ele vor avea efectul cel mai bun dacă se execută
dimineaţa, imediat după terminarea toaletei.
 Exerciţiul G 1 — Aplecări spre spate şi în faţă

Poziţia: în picioare, coloana vertebrală perfect

verticală, capul sus cu privirea drept înainte, picioarele uşor
depărtate, mîinile pe şolduri.
Aplecăm trunchiul spre spate, cît mai mult posibil, cu
inspiraţie, revenim şi, fără oprire, aplecăm trunchiul înainte,
fără a îndoi genunchii, cu expiraţie continuă tot timpul
aplecării, capul aducându-se cât mai aproape de genunchi.
După ce am expirat complet aerul, rămânem câteva secunde
în această poziţie, fără a respira, apoi revenim la verticală cu
inspiraţie continuă şi, fără a ne opri, repetăm exerciţiul (5x).

Exerciţiul G 2 — înclinări laterale.

Din aceeaşi poziţie, înclinăm trunchiul la maxim spre G 1'

stînga, cu expiraţie Revenim încet la verticală, cu inspiraţie
profundă şi, fără oprire, ne aplecăm spre dreapta, la maximum,
cu expiraţie. Rămânem aici câteva clipe cu respiraţia blocată,
după care revenim la verticală, inspirând iarăşi fără oprire şi
reluând exerciţiul (5x).

Exerciţiul G 3 — Răsuciri

Din aceeaşi poziţie, răsucim trunchiul spre dreapta la

maximum, răsucind în continuare şi capul, de asemenea la
maximum, totul cu inspiraţie. Rămânem aşa, fără a respira,
câteva clipe. Revenim încet la poziţia iniţială, mai întâi cu capul,
apoi cu trunchiul, cu expiraţie şi ne răsucim în continuare
spre stânga, în acelaşi fel, inspirând până la rotirea maximă.
Ne oprim câteva secunde cu respiraţia blocată, după care
rotim încet trunchiul înapoi spre poziţia iniţială cu inspiraţie
şi, fără a ne opri, reluăm exerciţiul (5x).
G 1''

G2
G3
 Exerciţiul G 4 — Aplecări cu rotire

Din aceeaşi poziţie cu expiraţie continuă, aplecăm

trunchiul la maximum în faţă, cu genunchii drepţi, întinşi.
Menţinând trunchiul în această poziţie, îl rotim spre dreapta
cu inspiraţie, apoi revenim la poziţia iniţială cu expiraţie, după
care procedăm la fel în cealaltă parte (5x).

Exerciţiul G 5 — Extensia musculaturii pectorale şi a

umerilor
Exerciţiul fiind mai complex, îl redăm descompus,
astfel: Poziţia ca la G 1: — cu o mişcare lentă şi cu inspiraţie
continuă, ridicăm coatele la acelaşi nivel cu bărbia şi, în
această poziţie, îndoim antebraţele de la cot către piept,
degetele mijlocii cu palmele în jos, ale ambelor mâini
atingîndu-se cu vârfurile sub bărbie;
— menţinând orizontale şi fixe braţele şi coatele,
întindem antebraţele lateral, completând inspiraţia şi
rămânând astfel câteva clipe, fără a respira; G4
— răsucim palmele în sus şi cu o expiraţie bruscă,
aruncăm energic braţele înapoi, aducându-le cât mai aproape
de orizontală şi provocând astfel o întindere puternică a
musculaturii umerilor şi a muşchilor pectorali, poziţie în care
rămânem câteva clipe cu respiraţia blocată, răsucim palmele
în jos şi, expirând, aducem din nou braţele lateral orizontale,
fără bruscare, apoi le îndoim la coate, cu antebraţele
orizontale şi palmele sub bărbie (ca la prima poziţie), de unde
cu expiraţia continuă, lăsăm mâinile vertical în jos pe lîngă
corp;
— ridicăm braţele în sus la verticală cu inspiraţie,
după care le depărtăm lateral cu palmele în jos, cu expiraţie,
readucându-le la bărbie şi apoi la coapse. La mişcarea
laterală, tragem mâinile cât mai mult spre spate, chiar dacă
aceasta necesită o uşoară înclinare spre spate a trunchiului.
Efectul acestui exerciţiu constă în corectarea unor
eventuale defecţiuni în coloana vertebrală.
Întregul exerciţiu se face continuu şi legat fără opriri
sau întreruperi, decît cele indicate (5x). G5

G 5'' G 5'
 Exerciţiul G6 — Genoflexiuni

Din aceeaşi poziţie de mai sus, ridicăm corpul pe
vârful picioarelor, inspirând profund şi rămânând nemişcaţi 1
- 2 secunde, fără respiraţie;
— menţinându-ne pe vârfuri, cu mâinile pe şolduri şi
spatele drept, coborîm trunchiul prin îndoirea genunchilor
(ne lăsăm pe vine) atât cât putem, ţinând genunchii
îndepărtaţi unul de celălalt, în tot timpul acestei mişcări,
expirând; revenim încet la poziţia iniţială, inspirând continuu
(5x).

Exerciţiul G7 — Acţionarea articulaţiilor picioarelor

Poziţia: OFS. G6
a) Se alătură picioarele şi, fără a se mişca, se înclină
labele cât mai mult spre corp, astfel încât articulaţiile tarsiene
şi gleznele să lucreze cu putere. Apoi se împing puternic
înapoi, adică se depărtează la maximum de corp, după care
se readuc în poziţia iniţială (5x).
Mişcarea se repetă, dar începând cu împingerea
înapoi a labelor urmată de apropierea de corp (5x);
G7
b) Se depărtează picioarele astfel încât labele să se
afle circa 40—50 cm una de alta. Fără a ridica călcâiele, se
răsucesc ambele Iabe în afară, la maximum, apoi se readuc
şi se răsucesc în sens invers, iarăşi la maximum (5x).
Aceleaşi mişcare se repetă, dar începând cu răsucire
spre interior, urmată de cea spre exterior (5x); G 7c
c) Se rotesc labele astfel încât vîrfurile să descrie câte
un cerc continuu, de la interior către exterior, cu revenire la
poziţia iniţială (5x). Se repetă în sens invers (5x);
d) Se readuc picioarele (labele) alăturate; încet şi fără
a se îndoi de la genunchi, se ridică cât mai la verticală piciorul
stâng, astfel încât să ajungă, pe cât posibil în unghi drept cu
trunchiul ajutând la nevoie mişcarea cu mâinile, care apucă,
trag şi ridică genunchiul şi coapsa (2x5x):
e) Se îndoaie un picior, de exemplu, stângul, de la
genunchi şi se aduce, cu ajutorul ambelor mâini, cât mai
aproape de torace;
— din această poziţie, genunchiul se duce lateral,
G 7d
către exterior, la maximum, fără a-l îndrepta câtuşi de puţin;
apoi, fără a răsuci corpul, genunchiul îndoit se aduce în sens
invers, cât mai aproape de ombilic;
— se revine iar cu genunchiul la piept, ca la
începutul exerciţiului,- se îndreaptă piciorul la verticală, apoi
menţinându-l rectiliniu, se inclină lateral către exterior, fără a
lăsa să se răsucească trunchiul şi să se îndoaie piciorul de
la genunchi;
— în această poziţie, se îndoaie genunchiul, aducând
laba cât mai aproape de coapsă, eventual ajutând cu mâna
stângă; apoi se aduce încet genunchiul la piept, ca în poziţia
iniţială, după care se întinde lângă celălalt picior, revenind la
poziţia iniţială (2x5x).
G 7e
f) Poziţia de executare: culcat pe unul din flancuri, de
exemplu pe dreapta, picioarele întinse unul peste celălalt. Cu
piciorul stâng cât mai aproape de verticală, eventual ajutând
cu mâna stângă, care apasă muşchii interiori ai coapsei
stângi, apoi lăsăm piciorul încet jos, în poziţia iniţială (2x5x).
Notă: Cu toate că exerciţiul G7 este expus după
celelalte, se recomandă ca el să fie executat primul, dimineaţa,
având în vedere că se poate executa chiar în pat, putând fi
apoi continuat cu exerciţiile de automasaj prevăzute pentru
etapa de dimineaţă. G 7f
Această succesiune nu este obligatorie, dar este
recomandabilă prin faptul că înviorează şi înlesneşte celelalte
exerciţii.

Exerciţiul G 8 — Gimnastica ochilor

Poziţia de executare: aşezat pe scaun, coloana vertebrală dreaptă şi verticală, eventual
rezemată de spătarul Scaunului, picioarele cu genunchii uşor depărtaţi şi labele încrucişate, mâinile
în poală cu podul palmelor în sus. Capul imobil şi în echilibru, în vârful coloanei, cu privirea îndreptată
înainte şi paralelă cu solul. întreaga postură va fi de relaxare, calm şi concentrare asupra diferitelor faze
ale exerciţiului, pe toată durata acestuia capul trebuind să rămână perfect imobil, mişcându-se numai
globii oculari, după cum se arată mai jos:
— ridicăm privirea spre tavan, cât de sus permite mişcarea globilor, rămânem astfel câteva
secunde, apoi coborâm încet privirea spre podea, cât mai jos posibil; menţinem astfel privirea câteva
secunde, după care o readucem la orizontală (20x);
— aceeaşi mişcare a privirii, poziţiile extreme fiind acum de la stânga-jos până la dreapta-sus
(20x), apoi de la dreapta-jos până la stânga-sus (20x);
— rotim globii oculari astfel încât privirea, să descrie
încet un cerc, care porneşte, de exemplu, spre stânga, de
la punctul extrem de sus, trece continuu prin toate celelalte
poziţii extreme menţionate mai înainte şi revenim la punctul
de plecare (20x);
— aceeaşi mişcare, dar în sens invers (20x);
Observaţii asupra exerciţiului G8:
1. Menţinerea capului imobil în tot decursul
exerciţiului este absolut obligatorie.
2. Se recomandă ca odată cu spălarea feţei, să se
aplice mâinile pline cu apă pe globii oculari, cu ochii deschişi,
de mai multe ori, până cînd aceştia se simt reci, aceasta
producând o mai bună vascularizare a componentelor
organelor vederii.
3. Numărul repetărilor (20x) reprezintă un maximum;
pentru început se va putea porni de la 5x, mărindu-se apoi
treptat, până la atingerea maximului; acesta va fi păstrat apoi
ca atare sau, cel puţin, la un minimum de 1Ox.
4. Exerciţiul de faţă (G8) se va putea executa şi in
G8
cadrul exerciţiilor de automasaj, plasat imediat după exerciţiul
M5 (masarea ochilor).

Exerciţiul G 9 — Siguranţa paşilor.

Corpul, în poziţie verticală, se ridică pe vârfurile picioarelor şi se rămâne astfel câteva secunde
apoi se trece greutatea corpului pe călcâie (20x).
Acest exerciţiu se va completa cu menţinerea corpului vertical timp de mai multe minute, alternativ,
pe fiecare picior, în acest timp celălalt picior fiind adus cu laba cât mai lipit de fesa respectivă şi ţinut în
această poziţie cu mâna corespunzătoare.
Cei care nu au siguranţa paşilor sau chiar deviază lateral vor
fi atenţi la fiecare pas, pronunţând, în gînd, (unu-doi ...) ca
soldaţii în marş, privirea orizontală înainte, umerii traşi înapoi,
toracele scos înainte.
Notă: Exerciţiile G8 şi G9 contribuie la realizarea şi
menţinerea verticală a corpului.
Pentru atingerea mai rapidă a acestui scop, este
recomandabilă obişnuinţa de a merge mai mult şi mai apăsat
pe călcâie, contractându-se astfel muşchii posteriori ai
gambei.
Siguranţa paşilor este influenţată favorabil şi de
exerciţiul G6.

Exerciţiul G 10 — înviorarea inimii

Deşi nu este un exerciţiu de gimnastică propriu zisă,

acest exerciţiu va încheia totdeauna seria exerciţiilor de
gimnastică, deoarece aduce inimii o înviorare binefăcătoare
după activitatea pe care a depus-o în cursul acestei serii. G9
Pentru aceasta, stând în picioare — cu corpul gol
până la mijloc — lângă o chiuvetă, udăm bine palma dreaptă
cu apă rece şi masăm cu ea zona inimii, de circa 50 ori, având grijă ca, la fiecare 10 mişcări cel mult,
să udăm din nou palma eu apă rece.

Capitolul III — CÂTEVA RECOMANDĂRI FINALE

Există în viaţa omului modern două veritabile plăgi, care îl împiedică să se bucure de binefacerile
unei sănătăţi robuste, fie ea dăruită de natură, fie dobîndită şi menţinută cu grijă prin exerciţii fizice
corespunzătoare, însoţite de un regim alimentar raţional şi de o comportare cumpătată.
Aceste două plăgi sunt constipaţia şi insomnia.
— Constipaţia este considerată ca o boală, ba chiar ca o boală gravă, deoarece ea poate
constitui cauza şi punctul de plecare a numeroase alte maladii organice, provocate de intoxicare cronică
venită de la intestinul gros. Medicul francez V. Pauchet, într-o celebră carte a sa (Le chemin de bonheur),
nu ezită să-l numească "colonul ucigaş”, căci aşa cum încă din secolul trecut Metchnikof a dovedit,
cauza scurtimii vieţii omenilor este şi datorită intoxicaţiei cronice produsă de colon.
Este dovedit astăzi că exerciţiile fizice, de felul celor descrise în paginile precedente, mersul
pe jos zilnic, alimentarea în care predomina salatele de crudităţi şi în general consumarea de fructe şi
legume bogate în celuloză, dacă nu vindecă, cel puţin favorizează an tranzit intestinal mai aproape de
normal.
Menţinîndu-ne pe linia folosirii unor remedii naturale, consideram util să dăm aici o „reţetă’, a
cărei eficacitate a fost deseori verificată:
Într-o cană de 250 ml se pune o lingură (de supă) de tărâţe de grîu, o lingură de mălai grişat şi o
linguriţă de seminţe de in. Se umple restul cu zeamă de varză acră, dar nu prea sărată, care se găseşte
lot anul prin pieţele oraşului. În fiecare dimineaţă pe stomacul gol, se ia o linguriţă din acest amestec,
după ce a fost bine vânturat, se mestecă în gură de 10—15 ori, după care se înghite.
— Insomnia. Mai este oare necesar să reamintim acea „tortură fără dureri” la care este supus
cel ce se zvârcoleşte în pat în aşteptarea somnului mult dorit ?
Printre cauzele cunoscute ale insomniei se află durerea, nervozitatea, grijile, surmenajul şi chiar
teama de a nu putea adormi !
Sunt nenumărate somnifere astăzi în farmacii. Dar, ca un principiu absolut, nu luaţi niciodată
somnifere din proprie iniţiativă. Somniferele nu sunt decît paleative — şi încă toxice — dar nu remedii
contra insomniei. Consultaţi medicul numai dacă insomnia a atins un grad patologic, căci el singur
poate decide, dacă înghiţirea unei otrăvi prezintă mai puţine inconveniente decît consecinţele lipsei
somnului.
De aceea, noi recomandăm cu toată convingerea ca mai întâi să se încerce orice alte remedii
naturale, care în marea lor majoritate, au dus până la urmă la rezultatul aşteptat: somn fără droguri.
Multe din aceste remedii sunt de o simplitate şi accesibilitate nebănuite. Iată unul dintre acestea:
aşezat în pat, într-o cameră în prealabil bine aerisită, relaxat fizic şi mintal, cu faţa în sus, ochii închişi;
se imită căscatul de mai multe ori, până când începe căscatul veritabil. În tot acest timp ne imaginăm
şi urmărim mintal un avion în zbor, la început aceasta rotindu-se deasupra noastră, apoi depărtânduse
în cercuri din ce în ce mai largi, până când ajunge ca un punct. Acest ciclu se reia, repetându-se până
când somnul se instalează.
Gimnastica ochilor provoacă căscatul şi vine somnul (nu există insomnie, ci doar ideea că nu pot
dormi).
Nu putem încheia fără a reaminti că numai practicarea zilnică, conştiincios efectuată a exerciţiilor
propuse aici poate duce la rezultatele aşteptate, care uneori sunt de-a dreptul spectaculoase.

„Nu spuneţi niciodată nu pot, ci repetaţi continuu (dorm, sunt sigur că dorm ...”

TEHNOLOGIA AUTOMASAJULUI PENTRU REVITALIZARFA CELULARĂ este TERAPIA de

bază a SPITALULUI PREVENTIV, a viitorului spital.
UN COMPLEX DE EXERCIŢII FIZICE SIMPLE ŞI EFICIENTE PENTRU MENŢINEREA GREUTĂŢII
NORMALE

Introducere

Din convingerea fermă în binefacerile gimnasticii, pentru toate vârstele, am început la 45 ani să
execut zilnic un complex de exerciţii, simplu dar eficient, pentru readucerea şi menţinerea organismului
într-o stare de sănătate corespunzătoare. La vîrsta respectivă, din cauza lipsei de efort fizic intens,
depăşisem greutatea normală cu circa 13 kg. Ştiam din revistele medicale şi sportive, inclusiv cele
referitoare la yoga, că pentru evitarea atrofierii unor articulaţii şi muşchi, este necesară o mişcare zilnică,
sistematică, a fiecărui component al organismului.
Am început, astfel, să execut mişcările cunoscute de toată lumea, combinate cu respiraţia yoga,
timp de circa 20 minute, fiecare dimineaţă, la orele 5,00, cu fereastra deschisă, indiferent de temperatura
de afară, urmate de duşuri calde-reci (calde cât suportă pielea, reci complet). Rezultatul: în 3 luni am
slăbit 11 kg. În 5 ani şi jumătate nu am fost bolnav, nici gripă nu am avut, cu toate că ceilalţi membri
ai familiei şi colegii au avut aproape în fiecare an gripă.Consider că am o sănătate excelentă, pe care
o datorez în mare măsură gimnasticii şi regimului de viaţă echilibrat. Nu fumez, consum foarte puţin
alcool...

În ce constă gimnastica pe care o practic

În faţa ferestrei deschise, încep cu mişcarea gâtului, a capului, rotindu-l într-o parte şi în alta,
circa 2 minute. Continui cu rotirea trunchiuluii, de asemenea în ambele sensuri. Apoi execut fandări cu
mâna stângă, apoi cu mâna dreaptă, peste cap, de circa 10 ori. Rotesc, după aceea, pe rând mâinile
în formă de elice. În continuare, tot din poziţia în picioare, execut respiraţia tip yoga (cu abţinere - expir)
şi mă opresc numărând în gând până la 4, inspir, numărând din nou pînă la 4). Prima parte a respiraţiei
profunde durează 3 minute.
Execut apoi aplecări, cu mâinile întinse în direcţia capului, până ating podeaua cu palma. Aceste
mişcări le execut astfel: în poziţia verticală, cu mâinile în sus, execut două mişcări spre spate, apoi în
faţă până ajung cu palmele podeaua. Efectuez 100 mişeări de acest fel. Tot cu mâinile în sus, mă las pe
vine şi mă ridic uşor, repetând această mişcare de 10 ori.
Mă culc apoi pe spate şi execut a doua oară respiraţia tip yoga — 3 minute.
După aceasta, cu mâinile întinse în direcţia capului ridic uşor picioarele până la verticală, revin
cu ele uşor spre podea, fără s-o ating şi repet figura de 10 ori.
Execut apoi „lumânarea”, cu aducerea picioarelor perfect întinse, peste cap, până ating podeaua
cu vârful picioarelor. Această mişcare o repet de 10 ori.
 Culcat pe spate, masez abdomenul cu palma. Mă întorc apoi pe burta şi, cu corpul perfect întins,
execut 20 flotări.
Din poziţia în genunchi, cu şezutul pe picioare, execut „ghemuirea” pÂnă ajung cu fruntea la
genunchi.
Mă ridic şi mai execut circa 2 minute respiraţia tip yoga.
Urmează duşul.
Mă simt foarte reconfortat, cu multă putere de muncă. Merg pe jos cu pas vioi, fac excursii lungi
pe munte, fără să obosesc.
Regim alimentar: orice, fără abuz, fără exces de condimente.
Cel mai important factor este voinţa. Pentru sănătate şi putere de muncă, merită să ne educăm
voinţa.

Automasaj combinat cu presopunctură

Se dau în continuare schiţe cu zonele de reflexie după Ingham. Pe aceste zone se insistă să se
facă masajul mai puternic, în cadrul automasajul general zilnic, mai ales pe zonele interesate.

1, 2 Congestia ganglionilor limfatici atac de cord, anghina pectorală

3. Retina
4. Faringe
5. Inima
6. Centura scapulară
7. Coastele pieptului
8. Muşchi abdominali
9. Glandă sudoripară
10. Trompe, canal inghinal
1. Stomac — intestin
2. Prostată
4. Sciatică (dr.) trompă (st.)
3. Boli de femei, uter (st.) articulaţia gambei (dr.)
5. Hemoroizi
6. Muşchi abdominali
7. Uter, prostată (st.), ovar (dr.)
8. Vezica urinară (dr.), gamba (st.)
9. Coloana vertebrală (dr) genunchi (st.) 10 Vertebra superioară (dr.) coapsă (st.)
11. Calota craniană
12. Umăr, braţ
 1
18
28

23
25

10
20

19

2
15

11
31

16
26
10

3
29

22

4
12
17

5
27

24

13
1. Calota craniană
2, 3, 4, 5, 6 — sinus frontal, sinus maxilar
7. Hipofiză
8. Glanda axilară
9. Ceafa
10. Căi limfatice sup.
11. Ochi
12. Ureche
13. Articulaţie scapulo-humerală — Braţ
14. Glanda tiroidă, gât, faţă
15. Bronhii
16. Valvulă cardiacă
17. Muşchi cardiac
18. Vertebra inferioară a omoplatului
19. Glanda suprarenală
20. Stomac
21. Rinichi
22. Pancreas
23. Coloană
24. Splina
25. Vezica Urinară
26. Duoden
27. Intestin gros
28. Coloană vertebrală în regiunea sacrală
29. Anus
30. Suferinţe de sciatică
31. Glandă sexuală
1, 2, 3, 4, 6 — sinus maxilar frontal.
5. Calota craniană
7. Hipofiza
8. Ceafa
9. Căi limfatice sup.
10. Ochi

24

10
11. Ureche

21
12. Articulaţie scapulo-humerală, braţ
13. Plămâni

22

18
14. Glanda tiroidă, faţa, gât.
15. Atlas

23

14
17. Vertebra inferioară a omoplatului
18. Glanda renală
19. Ţesătură solară

15
16
20. Ficat
21. Pancreas
22. Rinichi
23. Stomac
24. Fiere
26. Coloană
25. Intestinul gros
27. Apendice
28. Duoden
29. Vezică urinară
30. Coloană vertebrală în regiunea sacrală
31. Suferinţe de sciatică
32. Glandă sexuală