puritanismul

presbiterianismul
este o divizare din Biserica anglican, produs n sec. XVI (1567) de non-conformitii i
disidenii care n-au acceptat organizaia episcopal a Bisericii anglicane (Biseric situat
ntre catolicism i protestantism, deoarece admite principii din ambele confesiuni). Puritanii
sau presbiterienii se consider mai aproape de spiritul Evangheliei i aleg ca for conductor
sinodul, format din btrnii (prezbiterii) comunitilor disidente, care nu se mai supun unei
Biserici ierarhice. Muli presbiterieni se aflau n Scoia unde, n vremea reginei Elisabeta
(1558-1603) a Angliei, au fost persecutai i renegai, parte din ei fiind chiar expulzai n
America. Biserica presbiterian se reorganizeaz consolidndu-se sub conducerea lui John
Knox (+1572), fost ucenic al lui Calvin. Knox era un om sever, cu o via foarte sobr,
caracteristic pe care caut s o imprime i Bisericii pe care o conduce. El se consider alesul
lui Dumnezeu, trimis s readuc viaa auster ntr-o Biseric fr ierarhie sacerdotal, condus
doar de btrnii alei de credincioii fiecrei comuniti. Comunitile puritane ale lui Knox
formau, n Scoia, o adevrat teocraie, care inea locul Statului i, consolidndu-se n timp, a
rmas, pn azi, o Biseric puritan-presbiterian ce interzice propaganda oricrei reforme i
a catolicismului n aceast regiune. n Anglia, Biserica dominant este cea episcopal sau
Anglicanismul, care s-a impus i n Irlanda ca Biseric de Stat, dei acolo trei ptrimi din
populaie este catolic. Guvernul englez acord azi egalitate confesional n tot Regatul, dar
conflictele religioase, chiar sngeroase, ca n Irlanda, n-au ncetat (ca i n trecut).