Intins pe covorul umed si mbibat n rosu un hedonist si musc amar buza si se preface c nu stie, nu si aminteste

de viitor si de controlul lui, nici de siretlicurile proprii de atunci. Cu greu se ridic si, mpleticit, gol si cu parul negru
peste ochi, dobor un ceas mecanic. Tic-tac. Tcu.
Intrnd n buctarie creznd ca e o s(f)er, si ascult inima s se conving c nc bate. Vru sa mnnce dar si
aminti c duminica nimeni nu livreaz fericire la domiciliu. Trase pe el blugii negri rupti de-a lungul coapsei si si tr
labele spre un fotoliu voilet aprins. Isi aprinse o iarb. Dracul apru. Ii reaminti cordial de ultima lor ntlnire. Biatul
se ntoarse si se ntinse pe fotoliu, pe burt. Dracul si fcu pofta lasnd foc n orificiul biatului. Il srut pe frunte si
se fcu nevzut. Doar nevzut, nu plec. Biatul si ridic pantalonii si si lu vioara. Plec.
Iesind din cub gsi cadavrul asteptat. Il srut pe gur si compuse. Ii asez doi crini pe ochi si praful lor galben se
fcu n monezi de aur.
Biatul plec mai departe cu prul negru ntr-o parte, vioara neagr n cealalt, cu talpa descult pe strad...
Isi cumpar o sticl cu vin si dup ce o bu o sparse de asfalt si ngenunche n cioburi. Ridicndu-si privirea zri un
cablu ntr-o firid, zcnd ca o ven ori o rdacin de-a lungul zidului. Incerca s l crape. Biatul din nou compuse.
Isi afl numele cu ocazia asta. Rien.
Se ridic, genunchii sngernzi, si, la reintrarea n lume, se simti coplesit de zgomot. Ar fi urlat, ar fi alergat... de
unde putere... de unde fort... Abia si putea ridica arcusul... Sopti slab:"Liniste! Liniste! Lsati-m n pace!!! Fir-ati ai
dracu!!!". Liniste. Norii se adunar si ncepu s plou. Era rcoare. Si desi tuna si fulgera, era liniste.
Mergea prin ploaia neagra trnd acum vioara neagr. Aerul umed mirosea placut. A fericire. Aroma venea de la o
cafenea. Nu intr. Incepu s cnte singur n lume. SINgur n liniste. Singur n linistea lumii.
Obosise. Lu un taxi pn acas. Ultimii lui bani. Bani rosii. Bine c mai avea la pstrare cteva sticle de trie. Bu
pna dimineata si adormi n propria-i urin. In propria-i putoare.
Se trezi gol, ntins pe covorul mbibat n urin rosie. Continu s mestece viermele dintr-o tequila si, apatic, l telefon
pe Cardinal. Il astept ntins pe burt, cu pantalonii n vine. Inainte s plece, clericul l srut pe obraz. Rien culese
crinii lsati de vizitator(mereu impari la numr) si si aprinse o iarb. Dracul l dojeni pentru iubirea cu popa si, dup, l
sarut pe frunte.
Copilul plec de ast dat cu tigara aprins n gur. Inc ploua. Pe strzi nici dracu, afar de alt cadavru. Repet
riualul din ajun si se mai alese cu o partitur profanat cu cerneal neagr. Silindu-se sa fie ct mai putin evident n
ochii bltilor tulburi, si continu plimbarea. Dincolo de fird, pn la cafenea. Nici de data asta nu intr. Dar se
apropie de vitrin si i se paru ca vede o fat. I se pru. Noroc cu ploaia. Porni spre cub dar n drepul firidei cioburile i
intrar n carne pna la glezne. Fu nevoit s ia un taxi pn acas. Plti cu ortii de pe ochii mortului puturos.
Ajuns acas aerisi, ca s se duc peste pragul ferestrei mirosul de tmie al dracului si cel de mbrtisare al popei.
Deschise o sticl. Undeva n spate o molie si ddu ultima suflare. O alta se izbi de ochiul biatului. Rien uitase ce
arom are tcerea. Linistea. Adormi n propria-i putoare.
Se trezi gol pe covor. si puse blugii negri si nghiti o partitur. Ii mai trecu foamea. Ridic ceasul si l intoarse. Nu mai
stia ct timp trecuse. Afar dadu soarele. Rien se ndrept mpleticit spre punga cu iarba de lnga telefon. Isi apropie
indiferent urechea de inima. "Ah. La dracu'. "