Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Originea unitatilor administrativ-teritoriale este dinaintea statelor feudale. Vechile obsti satesti,
vicinale, organizate in cnezate si voievodate (tari) au stat atat la baza constituirii noilor state feudale
romanesti, cat si la baza organizarii administrativ-teritoriale.
Judetul, din latinescul judicius, care inseamna in cea mai reusita traducere scaun de judecata, ca
unitate administrativ-teritoriala a fost cunoscuta sub aceasta denumire la inceput doar in Tara
Romaneasca.
Atat infiintarea cat si hotarnicirea acestora a fost prerogativa domnului. Si numirea capeteniei
judetului era tot atributul domniei ca simbol al puterii absolute a domnului pe intreg teritoriul
tarii.
In Moldova subdiviziunea administrativ teritoriala a Moldovei, echivalenta cu cea din Tara
Romaneasca a fost tinutul. Denumirea capeteniei tinutului a variat insa. In tinuturile in care existau
cetati importante, capetenia se numea parcalab, in cele de la marginea tarii (tinuturi de granita) se
numeau starosti, iar pentru celelalte tinuturi capeteniile s-au numit ca si in Tara Romaneasca, adica
sudet.
Tot ca o reminiscenta a vechilor forme de organizare prestatala, semnalam si in Moldova ca
teritoriul sau a fost impartit in doua mari provincii: Tara de Sus si Tara de Jos.
Originea scaunelor celor doua etnii colonizate de regii maghiari pe la mijlocul secolului al XII-lea
in Transilvania trebuie privita diferentiat, desi colonizarea lor s-a realizat in acelasi timp si in
acelasi scop. Pe cand secuii, la asezarea lor in Transilvania mai traiau in forme de organizare
gentilica (intre cea tribala si pe neamuri), sasii erau organizati in obsti cu o structura complexa
(obsti simple si uniuni de obsti), colonizarea ultimilor a durat circa un secol.
Nici sasii si nici secuii nu cunosteau insa la venirea lor in Transilvania, institutia politico-
administrativa a scaunelor.
Geneza comitatelor, nucleul din care s-au dezvoltat acestea a fost cetatea (castrum). Conducatorul
cetatii, castelanul, era la inceput si conducatorul comitatului. Nu toate cetatile regale au devenit
centre de comitate, nu s-au format comitate in jurul tuturor cetatilor regale. Comitatele erau asezate
la inceput pe cursul inferior sau mijlociu al apelor.
Se impune precizarea ca acestea au fost organizate pe rand in masura cuceririi Ardealului de catre
regalitatea maghiara, pe de o parte, iar pe de alta parte, configuratia acestora a fost mereu schimbata
in functie de modul in care a reusit administratia maghiara sa se organizeze.
Comitele numea pe vicecomite. Comitatele erau conduse de un comite suprem, numit de regele
Ungariei; ele de fapt devin comitate senioriale, nobiliare, ne mai servind interesele regale.
In Moldova ele au fost cunoscute sub numele de targuri, iar in Tara Romaneasca si Transilvania sub
nume de orase.
Desi pozitia geografica a tarilor romanesti, pericolele reale la care au fost expuse, nenumaratele
razboaie purtate pe teritoriul lor, nu au creat conditii favorabile dezvoltarii oraselor, totusi existenta
acestora inca inainte de formarea statelor independente nu poate fi contestata. In pofida greutatilor,
necesitatile economice, schimbul intern si extern de marfa, tranzitarea acestora prin tarile noastre au
impus dezvoltarea targurilor si a oraselor.
Iata ordinea vechimii lor medievale (dupa N. IORGA): Baia, Roman, Trotus, Bacau, Suceava,
Focsani, Buzau, Rucar, Dragoslave, Campulung, Barlad, Hotin, Giurgiu.
Acelasi lucru se poate spune si despre vechiul pamant romanesc al Transilvaniei. Toate orasele isi
datoreaza existenta unei imigratii orasenesti straine, caci nici ungurii n-au intemeiat ei insisi vreo
obste oraseneasca. Cele mai multe orase au fost infiintate de sasii.
Administratia oraselor
Administratia oraselor, in ambele tari romane, se realiza prin doua categorii de organe indiferent de
natura acestora: unele alese de locuitori ai oraselor si alte organe impuse de domn sau de persoana
caruia ii apartinea sau i se cedase orasul din partea domnitorului.
Organele eligibile erau judele si pargarul in Tara Romaneasca, iar in Moldova soltuzul si pargarul.
Organul superior al acestora era adunarea generala a orasenilor care se intrunea cel putin o data pe
an cand alegea organul de conducere.
In Transilvania statutul juridic al oraselor era precizat in diverse acte scrise numite carte. De obicei
se bucurau de o relativa autono-mie in schimbul contingentelor de militari care se recrutau din
respectivul oras si a impozitelor pe care le achitau regalitatii ori imparatului.
2.4. Satele
Nu exista in vocabularul arhaic nici un cuvant pentru formatiuni mai mari de convietuire sociala. El
nu cunoaste din vremuri strabune decat satul si cetatea (N. IORGA).
In Moldova si Tara Romaneasca pamantul de mostenire, ramas de la strabuni se cheama mosie, caci
mos inseamna atat bunic, cat si strabunic. De aceea taranii liberi care nu erau dependenti de nimeni
in afara de administratia centrala se numeau mosneni.
Procesul de transformare a obstilor vicinale in unitatea administrativa a satului a fost indelungat
si complex. Doua sunt elementele fundamentale care caracterizeaza transformarea obstilor in sate:
teritorialitatea si statornicia.
Categorii de sate
2.4.1. Satele libere - asupra lor domnul isi exercita doar o autoritate publica deoarece conducerea
administrativa apartinea obstii satului, adica "oamenilor buni si batrani". Acest sfat al obstii avea
loc in zilele de sarbatoare si cu respectarea unor ritualuri bine cristalizate.
Locuitorii lor se numeau razesi in Moldova si mosneni in Tara Romaneasca.
2.4.2. Satele aservite
Dupa cum tradeaza denumirea, acestea dependente, cu un alt statut juridic decat cele libere. Satele
aservite erau domnesti, boieresti si manastiresti.
2.4.2.1. Satele domnesti puteau fi si ele de doua feluri: unele care apartineau domnului ca persoana
fizica, dobandite prin mostenire sau prin cumparare si fata de care domnul se comporta ca un stapan
feudal; altele apartinand institutiei domniei.
2.4.2.2. Satele boieresti. Fara indoiala, inca inainte de constituirea statelor feudale, multe din sate au
fost aservite sau cumparate de mari familii feudale. In baza lui ius eminens, dupa constituirea
statelor feudale, domnul le-a recunoscut aceste drepturi de proprietate asupra satelor.
2.4.2.3. Satele manastiresti erau proprietatea manastirilor si erau administrate de egumenul
manastirii. Hrisoavele de imunitate privind satele manastiresti erau mai largi decat in cazul satelor
boieresti.
2.4.3. Sloboziile erau o categorie de sate ce se constituite in secolele XIV-XVIII fie pe pamant
domnesc, fie manastiresc / boieresc, din vointa domnului pentru scopuri precis determinate. Acestor
colonisti li se acordau prin hrisoave domnesti scutiri la dari si de munci datorate proprietarului
terenului pe un anumit timp determinat, de la unul la zece ani, cu exceptia birului si a indatoririlor
militare.
http://www.referatele.com/referate/noi/istorie/organizarea-teritori5191462012.php
In organizarea teritoriului Romaniei s-a folosit experienta trecutului si s-a tinut cont de cerintele
actuale si de perspectiva ale dezvoltarii tarii. In anul 2004 teritoriul Romaniei cuprindea 41
judete, municipiul Bucuresti, 313 orase, 2618 comune cu 13090 sate. Teritoriul Romaniei
cuprinde urmatoarele unitati administrativ-teritoriale: judetul, orasul si comuna.
Judetul este alcatuit din orase si comune unitati de baza ale organizarii administrativ-
teritoriale a tarii in functie de conditiile geografice, economice si social-politice, etnice si de
legaturile culturale si traditionale ale populatiei.
Orasul este centrul de populatie mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural si
edilitar-gospodaresc. Orasele care au un numar mai mare de locuitori, o insemnatate deosebita
in viata economica, social-politica si cultural-stiintifica a tarii sau care au conditii de dezvoltare
in aceste directii sunt organizate ca municipii. Orasele in care isi au sediul organele de
conducere ale judetului sunt orase-resedinta.
Comuna este unitatea administrativ-teritoriala care cuprinde populatie rurala unita prin
comunitate de interese si traditii, fiind alcatuita din unul sau mai multe sate, in functie de
conditiile economice, social-culturale, geografice si demografice. Perin organizarea comunei se
asigura dezvoltarea economica, social-culturala si gospodareasca a localitatilor rurale. Satul in
care isi au sediul organele de conducere ale comunei sunt sate-resedinta.
c) Criteriul istoric s-a constituit, de asemenea, printre criteriile de baza ale delimitarii judetelor,
mai putin in delimitarea unor judete din spatiul montan. El se regaseste in delimitarea unor
vechi judete si in denumirea lor. In denumirile judetelor s-a tinut astfel seama atat de traditiile
istorice, cat si de semnificatiile contemporane ale unor zone si orase determinate de dezvoltarea
economica si social-culturala.
Marimea teritoriala si demografica constituie una dintre primele caracteristici ale unitatilor
administrativ-teritoriale. Cateva dintre judete au suprafete mici, cuprinse intre 3000 si 3999kmp
(Salaj, Covasna, Giurgiu si Ilfov, acre are si cea mai mica suprafata: 1583 kmp). Judetele cu
suprafete mari (peste 7000 kmp) su nt cele cu profil naqtural de campie: Timis, Dolj, Bihor,
Arad; cu profil natural montan specific (Caras-Severin, Hunedoara, Suceava) sau podis si delta
(Constanta, Tulcea).
Sub aspectul numarului populatiei, se remarca judetul Covasna, cu cel mai mic numar de
locuitori (231872). Alte jucete cu numar mic al populatiei sunt Bistrita-Nasaud, Braila, Caras-
Severin, Calarasi, Giurgiu, Harghita, Ilfov, Mehedinti, Vrancea, Satu-Mare, Ialomita, Gorj, cu
populatia cuprinsa intre 300000 399999 locuitori.
Judetele cu populatie numeroasa (700000 799000 locuitori) sunt: Bacau, Cluj, Constanta,
Dolj, Timis, Suceava). Cele mai mari judete din punct de vedere al marimii demografice sunt
Iasi, Prahova (cea mai numeroasa populatie: 868099 loc.) si municipiul Bucuresti (1.926.334
locuitori la 1 iulie 2002).
Judetele Romaniei se disting de asemenea dupa numarul total al oraselor, al comunelor si
satelor componente.
Evolutiile administrative evidentiate de-a lungul vremurilor, atesta caracterul riguros organizat
al spatiului romanesc in toate timpurile. Conditionarile etnice si social-economice care au stat
la baza unitatilor administrativ politice majore si minore atesta fundamentele incontestabile ale
statului unitar national de astazi Romania.
http://www.e-scoala.ro/geografie/impartire_administrativ_teritoriala_romania.html
Cucerirea statului geto-dac nu a adus ntregul teritoriu locuit de daci sub stpnire roman,
tot astfel cum nici statul lui Decebal nu a fost complet integrat n componena noii provincii romane
a Daciei. O mare parte a teritoriului su a intrat n componena provinciei Moesia Inferior n urma
primului rzboi daco-roman i a rmas n aceast formul administrativ pe durata ntregii domnii a
mpratului Traian. Este vorba despre colul sud-estic al Transilvaniei, sudul Moldovei, cea mai
mare parte a Munteniei i estul Olteniei. O alt parte a teritoriului fostului stat geto-dac (nordul
Transilvaniei i aproape ntreaga Moldov) a rmas n afara provinciei romane, fiind locuite pe mai
departe de ctre dacii liberi. n consecin, n timpul domniei lui Traian, provincia Dacia a rmas s
cuprind Transilvania propriu-zis (cu excepia colului su sud-estic, reprezentat cu aproximaie de
teritoriile judeelor Sibiu i Braov de astzi), Oltenia vestic (judeele actuale Mehedini i Gorj) i
Banatul n ntregime.
La moartea lui Traian au avut loc puternice atacuri ale vecinilor Romei aflai la Dunrea
Mijlocie i Inferioar, ceea ce a reclamat prezena urgent a noului mprat Hadrian. Pentru mai
mult siguran, acesta a abandonat Moldova Meridional i Cmpia Muntean, zone dificil de
aprat din cauza configuraiei geografice. La nordul Dunrii nu a fost pstrat dect castrul de la
Barboi, un cap de pod menit s supravegheze cursurilor inferioare ale Prutului i Siretului. Tot n
scopul eficientizrii sistemului defensiv al Imperiului n acest sector, Hadrian a reorganizat
provincia Dacia, diviznd-o n trei provincii dacice cu rang diferit: Dacia Superior, Dacia
Inferior i Dacia Porolissensis. Dacia Superior cuprindea, se pare, cea mai mare parte a Daciei
traiane, cu excepia teritoriului nord-vestic, aflat ntre rurile Arie i Mure. Dacia
Inferior,cuprindea teritoriile anexate la nordul Dunrii n urma primului rzboi daco-roman (101-
102 d. Hr.), care, iniial, fuseser integrate n provincia Moesia Inferior: estul Olteniei, vestul
Munteniei i sud-estul Transilvaniei. Dacia Porolissensis cuprindea teritoriul nord-estic al
provinciei Dacia, cuprins ntre rurile Arie i Mure.
Organizarea tripartit pus la punct de Hadrian a funcionat timp de jumtate de secol. n
anii 167168 d. Hr., n urma rzboaielor purtate cu marcomanii i iazygii, mpratul Marcus Aurelius
(161-180 d. Hr.) a considerat necesar reorganizarea sistemului defensiv al provinciei prin aducerea
unui a doua legiuni. Reorganizarea militar a avut consecine i n plan administrativ, ntruct cele
trei provincii au fost aduse din nou sub autoritatea unui singur guvernator, aa cum se ntmplase n
timpul domniei lui Traian. Tot acum a avut loc i schimbarea denumirilor pentru dou dintre
provincii: Dacia Superior a devenit Dacia Apulensis, n vreme ce Dacia Inferior s-a transformat
n Dacia Malvensis.
Organizarea administrativ-militar pus la punct n timpul mpratului Marcus Aurelius s-a
meninut pn la prsirea Daciei de ctre armata i administraia roman, n anul 275 d. Hr.
Administraia central
O situaie juridic aparte o aveau aezrile rurale dezvoltate pe lng castrele romane: vici
militares i canabae. Acestea erau, n general, formate din veterani, bancheri, negustori,
meteugari, membri ai familiilor soldailor care nsoeau trupele. Ele se aflau sub autoritatea
direct a comandantului unitii militare locale i depindeau de castru din toate punctele de vedere:
militar, administrativ-fiscal i judectoresc.
https://referat-referate.blogspot.ro/2016/08/evolutia-organizarii-administrativ.html
n temeiul prevederilor art. 107 din Constituia Romniei i ale art. 1 pct. IV. 6 din Legea nr.
411/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonane,
Art. 2. - (1) Comuna este unitatea administrativ-teritorial de baz, care cuprinde populaia
rural reunit prin comunitate de interese i tradiii. Comuna este alctuit din unul sau mai
multe sate componente, n funcie de condiiile economice, social-culturale, geografice i
demografice. Unul dintre satele componente are statut de reedin a comunei.
(2) n satul reedin de comun i au sediul autoritile administraiei publice locale i sunt
grupate, de regul, celelalte autoriti i instituii publice reprezentative pentru comuna
respectiv.
Art. 3. - (1) Oraul este unitatea administrativ-teritorial de baz, alctuit, de regul, dintr-
o singur localitate.
(2) Oraul poate grupa n jurul su unul sau mai multe sate aparintoare ori localiti
componente.
(3) Comunele din jurul municipiului Bucureti i cele din jurul municipiilor de rangul I pot
fi organizate n zone metropolitane ale municipiului.
Art. 5. - (1) Comunele, oraele i judeele sunt persoane juridice de drept public. Ele au
patrimoniu propriu i capacitate juridic deplin.
(2) Unitile administrativ-teritoriale pot intra n raporturi juridice cu alte autoriti sau
instituii publice, cu persoane juridice romne sau strine, indiferent de natura acestora,
precum i cu persoane fizice, n condiiile legii.
Art. 9. - Persoanele nscute n comun sau ora primesc, la mplinirea vrstei de 18 ani,
titlul i certificatul de fiu/fiic al/a comunei sau oraului, n cadrul unei festiviti care se
organizeaz de ctre primar.
Art. 10. - Prin statut se stabilesc criteriile potrivit crora se poate conferi persoanelor fizice
romne sau strine, cu merite deosebite pe plan politic, economic, social, cultural, sau altor
persoane importante, reprezentative pentru comuna, oraul sau judeul respectiv, titlul de
cetean de onoare, drepturile de care se bucur aceste persoane, precum i condiiile de
pierdere sau de retragere a acestui titlu.
Art. 11. - n statut se precizeaz c locuitorii comunei sau oraului sunt consultai, n
condiiile legii, prin referendum, asupra problemelor de interes deosebit din unitatea
administrativ-teritorial i se enumer problemele specifice apreciate ca fiind de interes
deosebit, precum i faptul c referendumul local se poate organiza n toate satele i
localitile componente ale comunei sau oraului ori numai n unele dintre acestea.
Art. 12. - (1) Cetenii comunei sau oraului pot fi consultai i prin adunri ceteneti
organizate pe sate, n mediul rural, i pe cartiere sau strzi, n mediul urban.
(3) Convocarea adunrii ceteneti se face prin aducerea la cunotin public a scopului,
datei i a locului unde urmeaz s se desfoare aceasta.
(6) Soluia adoptat de consiliul local se aduce la cunotin public prin grija secretarului.
Art. 13. - n afara referendumului local sau a adunrilor ceteneti, n statut se pot prevedea
i alte forme de consultare direct a cetenilor, potrivit unor eventuale tradiii locale, i se
va descrie modul de organizare i desfurare a acestora.
Art. 14. - (1) Potrivit legii, patrimoniul unitii administrativ-teritoriale este alctuit din
bunurile mobile i imobile aflate n proprietatea public i n proprietatea privat ale
acesteia, precum i drepturile i obligaiile cu caracter patrimonial.
(2) Bunurile care aparin unitilor administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale,
n termen de 60 de zile de la data depunerii situaiilor financiare anuale.
(4) Creterea sau diminuarea patrimoniului va fi temeinic justificat pentru fiecare caz, n
note explicative anexate la inventar.
Art. 15. - (1) Prin statut se stabilesc criteriile pe baza crora bunurile aflate n proprietatea
public a unitii administrativ-teritoriale i cele din proprietatea privat a acesteia pot fi
date n administrare regiilor autonome i instituiilor publice, pot fi concesionate ori
nchiriate n condiiile legii sau pot fi atribuite n folosin gratuit pe termen limitat
persoanelor juridice fr scop lucrativ care desfoar activitate de binefacere sau de utilitate
public ori serviciilor publice.
(2) Prin statut se stabilesc criteriile pe baza crora consiliile locale i consiliile judeene
hotrsc cu privire la cumprarea unor bunuri ori la vnzarea bunurilor aflate n proprietatea
privat a unitii administrativ-teritoriale, n condiiile legii.
(3) Vnzarea, concesionarea i nchirierea se fac prin licitaie public, potrivit prevederilor
legale.
Art. 16. - Statutul va stabili condiiile de realizare a cooperrii sau asocierii cu persoane
juridice romne sau strine, cu organizaii neguvernamentale i cu ali parteneri sociali, n
vederea finanrii i realizrii n comun a unor aciuni, lucrri, servicii sau proiecte de
interes public local, precum i de stabilire a unor relaii de parteneriat cu uniti
administrativ-teritoriale similare din alte ri.
Art. 17. - Statutul va cuprinde meniuni privind cooperarea sau asocierea cu alte autoriti
ale administraiei publice locale din ar sau din strintate, precum i aderarea la asociaii
naionale i internaionale ale autoritilor administraiei publice locale, n vederea
promovrii unor interese comune.
Art. 18. - Statutul cuprinde, potrivit dispoziiilor legale n vigoare, modalitatea de atribuire
i schimbare a denumirilor de strzi, piee i de obiective de interes public local.
Art. 19. - Prin statut se stabilesc, n condiiile legii, nsemnele specifice ale localitii i
modalitile de utilizare a acestora.
ORDONAN nr.53 din 16 august 2002
privind Statutul-cadru al unitii administrativ-teritoriale
Cadrul legislativ:
1.Legea nr.2 din 16 februarie 1968 privind organizarea administrativa a teritoriului Romaniei, lege
prin care judetele au fost reinfiintate.
2.Prin Decretul nr.15 din 13 ianuarie 1981, judetul Ilfov a fost reorganizat ca Sectorul Agricol Ilfov
(SAI), aflat in subordinea municipiului Bucuresti, cu sediul administrativ in comuna Balotesti.
3.Decretul Lege 38/1990 este cadru legal de organizare admistrativ - teritoriala a Romaniei abroga
prevederile Legii 2/ 1989.
4.Legea nr.24/1996 pentru modificarea si completarea Legii nr.66/1991, a administratiei publice
locale, prevede: Sectorul Agricol Ilfov se va numi Judetul Ilfov.
In anul 1992 datele privind suprafata tarii si a judetelor au fost modificate fata de anii anteriori,
conform masuratorii efectuate de Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare, prin organul sau
de specialitate OCOTA, in colaborare cu Directia Topografica Militara. Noua masuratoare ia in
consideratie variatiile de relief fata de cea cea anterioara care se efectua la nivelul marii.