MIHAi ANITEI

_m .
EDITURA UNIVERSITARA
 comportamentul. Informatia este organizata deja ill stimuli ~i rolul percepfi .
este acela de aprehensiune sau de rezonanta cli ,aceasta infonnatieii
organizata. Individul devine capabil sa determine trasaturile caracteristite
a~e .obi~ctu~ui ~i sa e~tra~a propri~tatile lui ~ generale. Gibson resping:
d1stmctrn dmtre senzat1e ~1 percept1e, el negand de asemenea existenta
procesului de prelucrare a informatiilor receptate din mediu. Esenta
informatiei, pentru Gibson, se afla ill stimul, sarcina organismului fiinct
aceea de a sesiza aceasta informatie. 0 asemenea pozitie ii conduce pe aut~r
spre studierea structurii stimulilor cu scopul de a gasi organizari susceptibile
sa permita perceptiei o functionare cat mai adecvata. Teoria lui Gibson,
asemenea teoriei gestaliste, este una globalista.
Modelul cognitivist constituie, in prezent, abordarea dominanta
deoarece realizeaza o sinteza relativa a pozitiilor antagoniste cu privire la
perceptii. Abordarea cognitiva este una constructivista; ea s-a impus ca
domeniu distinct in lucrarea lui U. Neisser ,,Cognitive Psychology" (1967).
Neisser (1967), pome~te de la teoria lui Gibson ~i propune conceptul de
procesare de informatii. Modelul cognitivist reabiliteaza rolul experientei ~i
al factorilor nonperceptivi acordand un rol predominant anticiparii sau
expectantei. Conform acestui model obiectul are o anumita cantitate de
informatie disponibila care este extrasa in baza unei activitati de explorare a
subiectului, dirijata de scheme mentale inteme. Schema mentala se .va
modifica ~i ill actiunile perceptive ulterioare, se va impune ca experienta monom1
dobandita. Cognitivi~tii considera ca este important sa se faca distinctia intre . integrar1
senzatie ~i perceptie. Astfel, senzatia se refera la prelucrarea senzoriala a . comple>
informatiilor fizice (independent de semnificatia lor), in timp ce perceptia insu~iri
este raportata intr-un mod mult mai direct la semnificatiile obiectelor, la relevant
interpretarea informatiilor venite pe cale senzoriala.. . conduce
activitat
_senzatiil
4.2. Definire ~i specific psihologic auditive
astfel in
Pe'rcepfia se define~te ca proces psihic de prelucrare ~-i interpretare ma.rime
a informafiei senzoriale sub forma unei imagini cu sens pentru subiect. monom
Analizand aceasta definitie rezulta dimensiunea procesuala a perceptiei, percept
desfa~urarea ei fazica ~i plurinivelara. Apoi, se impune considerarea Nu treb
perceptiei ca proces senzorial. Continutul informational al perceptiei i1 Dimpot
constituie insu~irile obiectelor ~i fenomenelor luate in ansamblul lor unitar _unei im
~i integrat. In perceptie reflectam obiectul in totalitatea insu~irilor lui atat
cele de detaliu cat ~i insu~irile principale relevante. Perceptia este un proces
est
de integrare a informatiei senzoriale ceea ce inseamna ca informatia
pr
senzoriala oferita de catre analizatori este preluata ~i integrata intr-o maniera
unitara. In acest proces ceea ce predomina este intregul, obiectul in
ansamblul sau ~i abia apoi elementele componente.
I .
1 Perceptia este un proces senzorial complex} primar pentru ca se
desfa~oara in prezenta obiectului. De asemenea, durata perceptiei este
conditionata de durata actiunii obiectului in campul perceptiv.
In analiza specificului psihologic al perceptiei trebuie sa tinem
:l seama de imbinarea celor doua orientari, ascendenta ~i descendenta, de
:l procesare a informatiei. Orientarea ascendenta sau perceptia directa se
j bazeaza pe datele informatiei senzoriale pe care le fructifica valorificand
r activitatea analizatorului. Acest punct de vedere este sustinut de catre
Gibson (1987) care considera ca abordarea directa, nemijlocita permite
culegerea informatiilor oferite de mediul inconjurator intr-o maniera
naturala, spontana, :fara sa reflectam asupra ' lor. Din aceasta perspectiva
1 perceptia este reductibila la informatia de tip senzorial.
a Perceptia indirecta este dirijata de datele experientei, de schemele
a perceptive, de orientarile subiectului, de factorii comportamentali. Dupa
'
e
cum sustine Gregory, prin abordarea indirecta constatarile noastre in
legatura cu profunzimea se realizeaza pe baza experientei anterioare despre
profunzime sau alte caracteristici.
Cele doua directii de procesare a informatiei sunt sustinute de catre
psihologia cognitiva ~i sunt aduse o serie de dovezi provenite din sfera
iluziilor perceptive sau din sfera formelor complexe ale perceptiei.
Mecanismele perceptiei implica pe de o parte abordarea
monomodala ~i pe de alta parte abordarea plurimodala. Perceptia ca
integrare a informatiei senzoriale se realizeaza la nivele diferite de
complexitate. Din perspectiva continutului informational perceptia reflecta
insu~iri concret-intuitive, complexe, bogate_ in continut, semnificative,
relevante. Raportarea perceptiei la o anumita categorie de insu~iri ne poate
conduce la ideea complexitatii .acesteia. Perceptia poate deriva din
activitatea unui analizator, ceea ce face sa avem perceptii corespunzatoare
senzatiilor: senzatii vizuale - perceptii vizuale; senzatii auditive - perceptii
auditive ~.a.m.d. Dar in perceperea obiectului participa mai multi analizatori
astfel incat putem vorbi despre o perceptie plurimodala referitoare la forma,
marime, volum, distanta, viteza, timp, spatiu. Constatam ca perceptia
monomodala este efectul unei procesari de tip direct, ascendent in schimb
perceptia plurimodala este efectul unei procesali. de tip indirect, descendent.
Nu trebuie sa consideram ca cele doua directii de procesare sunt disjunctive.
Dimpotriva, ele se coreleaza ~i interactioneaza ceea ce permite elaborarea
unei imagini perceptive bogate in continut.
Imaginea perceptiva prezinta o serie intreaga de atribute cum ar fi:
este o imagine primara, actuala, elaborata aici ~1 acum, in conditiile
prezentei obiectului in campul perceptiv;

147
 este o imagine bogata in continut care prezinta atat insu$irile principai
cat $i pe cele de detaliu, atat fondul cat $i obiectul perceptiei; a ",
culorile principale cat $i nuantele cromatice;
este o imagine integrata $i unitara intrucat integreaza insu$irile oferite de :
catre analizator mtr-o maniera unitara; ceea ce se impune este caractel1l}
unitar $i integrat al obiectului;
)'1
este o imagine obiectuala, ceea ce face trimitere la capacitatea petceptiei
I
I
de a semnala obiectele a$a cum sunt ele in integralitatea insu$irilor lor; '
,,I
este o imagine semnificativa, ceea ce demonstreaza capacitatea
perceptiei de a integra informatia senzoriala intr-o imagine cu ~ens
pentru subiect. Intotdeauna ceea ce percepem are o anumita semnificarie
pentru noi, iar atunci cand aceasta semnificatie nu o putem accesa vom
tinde sa o atribuim prin reducere la experienta anterioara. Confruntarea :
cu informatii ce nu pot fi integrate unei semnificatii provoaca mi
fenomen de disonanta cognitiva, de conflict cognitiv intre expe_rienta
proprie $i datele realitatii. In aceste conditii tindem sa reduceni :
necunoscutul la ceva cunoscut, preferam sa operam cu semnificatii
ma.car paqiale dar care sa ne scoata din impas.
Principiul vizualiziirii demonstreaza ca in perceptie tindem sa reali
acordam atributele vizualizarii nu numai informatiilor provenite de la perc
analizatorul vizual ci $i celor provenite de la alti analizatori, in special eel pra~
kinestezic $i auditiv. Acest lucru demonstreaza rolul primordial al perc
informatiei vizuale in procesarea perceptiva. Experienta fiecaruia dintre noi con:
ne arata ca atunci cand informatia vizuala lipse$te tindem sa acordam con:
atributul vizualizarii informatiei obtinute pe alte cai de semnalizare.
Principiul verbaliziirii sugereaza rolul cuvantului in perceptie. Acest J. p
rol poate fi privit prin doua perspective. In primul rand, cuvantul are un rol ca desfi
integrator intrucat prin cuvant este integrata experienta perceptiva privitoare faza
la un obiect $i cuvantul desemneaza obiectul, il denume$te. Denumirea
obiectului, eticheta lui verbala tinde sa se substituie insu$i obiectului in
cauza intrucat prin pronuntarea numelui obiectului perceput realizam in mod
-. anal
faza
don
automat trimiterea la ansamblul experientelor informatiilor, cuno$tintelor pe ont<
care le detine in legatura cu acel obiect. A doua perspectiva prive$te rolul perc
cuvantului ca factor de reglare, coordonare a activitatii respective. Prin con
comenzi verbale subiectul i$i poate orienta explorarea perceptiva sau este reli
orientat din exterior. In acest caz vorbim despre invatarea perceptiva $i cop
efectele ei benefice. In timp, prin mijloace verbale se realizeaza o Ob
coordonare a explorarilor perceptive, o asimi'lare a experientelor, o integrare pen
a lor ceea ce va permite ulterior procesari perceptive tot mai rapide $i mai op
eficiente. pe
rea
pro
identificare, interpretare), cand subiectul descopera obiectul, poate sa ii
numeasca ~i ia decizia cu privire la utilitatea sau inutilitatea informatiei
respective la acel moment.
Recunoa~terea obiectelor are o foarte mare irnportanta pentru
supravietuire, cu ajutorul ei putem identifica alimentele, putem evita
obiectele periculoase, putem gasi ceea ce cautam etc. Localizarea spatiala
are de asemenea un rol crucial pentru supravietuire, prin perceperea corecta
a distantelor ~i a mi~carii putem sa apreciem cat de departe sau de aproape
este o ma~ina de noi ~i vom ~tii daca sa traversam strada sau sa asteptam sa
treaca autovehiculul. De asemenea perceperea corecta a obiectelor m spatiu
ne ajuta sa nu ne lovim de ele, sa le ocolim.
Ambele roluri semnalate de cercetatori prezinta doua componente
senmificative pentru perceptie, o componenta informa/ionala (atat
identificarea, cat ~i recunoa~terea ofera date obiective despre realitatea
inconjuratoare) ~i o componenta adaptativa ~i reglatorie, care se refera la
importanta celor doua functii pentru supravietuire.

4.5. Factorii determinanfi ai percepfiei

In desfa~urarea ei procesuala, perceptia, este influentata de o serie de

factori care conditioneaza atat dinamica desfa~urarii cat ~i finalitatea,
irnaginea perceptiva. Ace~ti factori pot fi abordati din doua perspective. In
prirnul rand sunt factori care tin de suportul neurofiziologic al perceptiei, de
atributele, calitatile ~i rnecanismele de functionare ale analizatorilor, de
atributele obiective ale situatiei stimul. Este vorba despre informatia
senzoriala care influenteaza direct, nemijlocit dinamica perceptiva. In
. aceasta categorie de factori avern in vedere continutul informational
specific, intensitatea, durata ~i frecventa. 0 a doua categorie de factori sunt
cei care tin de subiect, de particularitatile sale de varsta,1sex sau alte
variabile comportamentale.
Calitatea sau modalitatea senzoriala expnma determinarea
perceptiei de catre continutul informational specific reflectat. De aici deriva
lielatia directa dintre tipul de informatie senzoriala ~i rnodalitatea perceptiva
specifica. In general se pastreaza relatia de corespondenta \care ne conduce
, e,atre perceptii vizuale derivate din senzatii vizuale, perceptii auditive
etivate din senzatii auditive ~.a.m.d. Dupa cum aratam in acest capitol,
0
ntinutul informational al perceptiei vizeaza nu doar msu~iri specifice care
'.e~lan~and o senzatie specializata sunt integrate apoi in perceptii
onomodale. Esential pentru continutul informational al perceptiei sunt
su~irile complexe ale mediului fizic cum ar fi: spatiul, distante, marime,

153
volum, timp, viteza ~.a.m.d. Integrarea acestor insu~iri cu cele specifice
variatilor analizatori va determina dezvoltarea unor perceptii plurimodale
complexe. I
Intensitatea este un factor determinant al perceptiei care actioneaza
intr-o maniera specifica. Daca in cazul senzatiilor intensitatea este un factor
fundamental pentru declan~area ~i sustinerea senzatiei, in cazul perceptiei
intensitatea este sensibil diferit abordata. La acest nivel actioneaza intr-o
anumita masura intensitatea stimulului care declan~and o procesare '
senzoriala influenteaza ~i perceptia specializata. Dar, dincolo de aceasta
intensitate obiectiva avem de a face ~i cu o intensitate operationala (M.
Golu, 2002). In contextul actiunii unor factori multiplii sunt situatii in care
stimulul eel mai putemic ca intensitate fizica, obiectiva sa nu exercite o
influenta tot atat de mare ca ~i un stimul mai slab dar avand semnificatie
operationala mai mare. Se poate vorbi despre un mecanism operational al
perceptiei in cadrul caruia se realizeaza o integrare particulara a variatelor
intensitati fizice obiective in cadrul unei intensitati globale specifice, proprii
obiectului stimul sau situatiei stimul.
Durata este un factor determinant care exprima relatia dintre durata
de actiune a situatiilor stimul ~i durata desfa~urarii procesului perceptiv.
A vand in vedere faptul ca perceptia este, in mod definitoriu, un proces
senzorial rezulta ca durata expunerii ~i durata perceptiei se suprapun in mod meca
firesc ~i abaterile semnifica perturbarea procesului perceptiv. In aceasta vorb,
relatie factorul durata prezinta un optimum de expunere ceea ce sugereaza
desfa~urarea fazica a procesului perceptiv. De la o durata minima pana la o deter
durata maxima avem un registru de actiune al situatiei stimul intre limitele Intr-,
caruia se integreaza durata optima. In situatiile in care expunerea la stimuli sche1
cste prea luuga se produce un fenomen de saturatie, de oboseala perceptiva. stang
Din acest motiv variatiile de intensitate, semnificatie, contextualitate pot imag
determina refacerea raporturilor optime perceptive. 1 ceala
Frecvenfa manifestarilor situatiei stimul determina perceptia prin recot
gradul de noutate sau nivelul de familiaritate. Stimulii noi cu o frecventa
scazuta pot declan~a o reactie perceptiva iar familiaritatea acestor situatii vitez
stimul poate sa conduca la un proces de obi~nuire. Totu~i, frecventa situatiei Subi
stimul este un factor de consolidare a procesului perceptiv. ches1
Varsta este un factor care influenteaza dinamieci perceptiei pe axa ale
temporala, ontogenetica a individului. In contextul dezv~ltarii proceselor SOCH

psihice, perceptia cunoa~te in mod firesc o perioada de evolutie ascendenta, are v

de dezvoltare ~i complicare a mecanismelor ei functionale, apoi, o perioada ca v
de stabilizare, de echilibru optim ce rezulta din consolidarea achizitiilor prop
anterioare ~i, in final, o perioada descendenta, de scadere a performantelor
dete1

154
 :e perceptive ca efect al procesului de 1111batranire ~i de uzura a capacitatii
le analizatorilor. Varsta nu actioneaza intr-o maniera mecanica intrucat
intervin mecanisme compensatorii care permit recuperarea unor pierderi,
'.a . ,, accentuarea unor performante datorita experientei ~i altor factori socio-
)r culturali, profesionali.
ei Diferenfele de gen constituie un factor determinant care i~i releva
O influenta intr-o maniera mai putin pregnanta datorita faptului ca, in cazul
re procesarii informationale de tip senzorial ~i cognitiv, mecanismele
ta senzoriale ~i cognitive sunt mai putin influentate de factorii de sex.
if. Factorii comportamentali F.H. Allport (1955) a sistematizat
re cercetarile din domeniul perceptiei realizate pana la vremea lui ~i a subliniat I'.
!1

0 ca oamenii percep diferentiat, in functie de valorile lor, de tensiuni, reactii

1e defensive, personalitate, trebuinte.
al Aceasta teorie se rezuma la 6 ipoteze specijice:
or 1. Trebuinfele, nevoile biologice ale subiectilor tind sa determine
m ceea ce este perceput.
Intr-un experiment s-au prezentat unor subiecti infometati, la tahistoscop,
ta imagini cu hrana. S-a constat o cre~tere a raspunsurilor tip hrana dupa 3 ore.
V.
Dupa 6 ore cre~terea raspunsurilor de tip hrana a fost mai ampla, iar dupa 9
ore s-a inregistrat o scadere a acestor raspunsuri de tip hrana. Concluzia
es
)d experimentului a fost aceea ca peste o anurnita limita de timp intervin
mecanismele biologice de aparare a organismului, in cazul de fata a fost
:ta
vorba despre evitarea dirninuarii nivelului de glucoza.
za 2. Recompensa ,$i pedeapsa asociate phcepfiei obiectului tind sa
.o
determine ceea ce este perceput.
:le intr-un cadru experimental s-au prezentat unor subiecti doua imagm1
1li schematice ale unui profil uman. Prima imagine prezenta profilul din partea
ra. stanga, iar celalalta reprezenta profilul din partea dreapta. Pentru una dintre
,ot imagini, la fiecare recunoa~tere subiectii ptjmeau o recompensa. Pentru
cealalta imagine, recunoa~terea presupunea rpedeapsa. S-a constatat ca
'.ln recompensa favorizeaza percepfia mai rapida.
lta 3. Valorile caracteristice individului tind sa determine o scadere a
,tii vitezei de recunoa~tere a stimulilor asociati acestor valori.
iei Subiectii participanti la un experiment au fost solicitati sa raspunda la un
chestionar de valori Allport-Vernon, menit sa identifice valorile primordiale
xa ale subiecfilor din 6 categorii: valori econornice, valori estetice, valori
lor sociale, valori politice, valori teoretice ~i valori religioase. Fiecare dintre noi
ta, are un profil al valorilor caruia ii suntem ata~ati. S-a constatat la tahistoscop
da ca viteza de recunoa~tere a cuvintelor care fac parte din sistemul de valori
lor proprii este mai mica decat recunoa~terea valorilor neutre.
lor 4. Valoarea pe care o reprezinta un obiect pentru individ tinde sa
determine aparenta de ma.rime a acelui obiect. intr-un experiment clasic, dar

155
 controversat, copiii, impaqiti in 3 grope aveau sarcina de a evalua aparenta
de ma.rime a subdiviziunilor USD. Subiectii au fost impaqiti in grupe dup 1
~ "

cum urmeaza: grupul de control era alcatuit din copii apaqinand clasei de
mijloc, ill grupul 1 erau copii care :faceau parte din clasa defavorizata, iar
grupul 2 era alcatuit din copii ce proveneau din clasa instarita. In unn~
experimentului s-a constatat o tendinta de a supraevalua aparenta de ma.rime
la copii din toate grupele, illSa au existat diferente semnificative in tendinta
de supraevaluare astfel: fata de grupul de control, supraevaluarea a fost mai
putemica la cei din grupul 1 (copii din clasa defavorizata) ~i mai slaba la cei .
din grupul 2 (copii din clasa instarita). Discutia de ordin etic pe care a
provocat-o acest experiment este aceea ca exploateaza pozitia sociala ~i
economica a subiectilor, ceea ce este incorect deontologic. Datorita criticilor
aduse acestui experiment, s-a elaborat o varianta experimentala corecta, in '
care s-au folosit ca subiecti studenti (maturi ~i care ~i-au dat
consimtamantul) apaqinand clasei de mijloc. Ace~tia au participat la
experiment sub forma de sugestie hipnotica: in prima situatie experimentala e care o
Ii se sugera sa se identifice cu oameni foarte saraci, iar in a doua situatie "feren
experimentala sugestia era aceea de a se identifica cu oameni bogati. In . Iiimba 1
urma procesului de evaluare a monedelor s-a constatat o diferenta neta illtre -bentru a I
cele doua situatii: in conditia de saracie monedele au fost supraevaluate, iar al percept
in conditia de bogatie ele au fost subevaluate. 1:>azat mai
5. Personalitatea individului iI predispune ~a perceapa de o maniera
conforma cu aceasta. Trasaturile de personalitate predispun la un mod de
percepere a realitatii. Cea mai buna dovada o constituie testele proiective de
personalitate. Acestea au fost construite avand ill vedere impactul
trasaturilor de personalitate in perceptie, posibilitatea ca aceste trasaturi de
personalitate sa poata fi evaluate prin interpretarea raspunsurilor perceptive
ale subiectului.
6. Stimulii verbali perturbatori, afectogeni tind sa prelungeasca
timpul de recunoa~tere fata de stimulii neutri -i:ar forma ~i semnificatia
stimulilor neutri tind sa fie perceputi alterat. Cuvintele tabu, afectogene,
I I provoaca reactii neuro-vegetative ~i emotionale inainte de a fl percepute
!
(cuvinte tabu imprimate in copilarie, respinse, refulate, neacceptate, fona de
intimitate). In anul 1953, Postman supune unui experiment 4 grupuri de
subiecti. Grupul 1 era alcatuit din subiecti neinformati (naivi), grupul 2 era
campus din subiecti informati in maniera struct necesara, grupul 3 continea L
subiecti facilitati afectiv, iar grupul 4 era alcatuit din subiecti inhibati mental unui pnrn
(le fusesera amintite cuvintele tabu). S-a constatat o scadere a componen
performantelor in urmatoatea ordine a grupelor: grupa 3, grupa 2, grupa 4, 1~i pierd
grupa 1. familiale,
exemplu

r 156
.!,
I
unor imagini. Ea rezulta ill baza unui proces de acumulare, sistematiz .,
condensare, structurare, restructurare a experientei perceptive. Consta ~ .
din acest punct de vedere ca mecanismele genezei reprezentarii s ,
putemic influentate de particularitati socio-culturale proprii unei anunute
populatii ~i unui anumit spatiu geografic. Spre exemplu, daca vom solici
unor persoane care locuiesc in zona de influenta a culturii europene, nord-
americane sa-~i reprezinte un obiect (casa, cabana, munte, ora~ etc.) vouy
constata similitudini izbitoare. In acest caz este ~i efectul utiliza '
prototipurilor in gandire ~i in reprezentare.

6.3. Definirea ~i specificul reprezentarii

Reprezentarea este procesul de elaborare a imaginii unui obiect fn percepti

condi{iile absen{ei acestuia din c6.mpul perceptiv, fn baza unei experien{e integrati
perceptive anterioare. integrali
Dupa cum rezulta din aceasta definitie, reprezentarea este un proces . existent;
secundar intrucat se bazeaza pe exploatarea unor informatii perceptive ,: Tipul d
:1 ;informa
anterioare. Reprezentarea este simultan proces ~i produs. Ca proces,
reprezentarea, realizeaza o sistematizare a experientei perceptive anterioare, . vizuale,
o structurare a acesteia, o reorganizare, schematizare ce are drept rezultat o la formt
imagine mintala secundara. Produsul reprezentarii este tocmai aceasta . repreze1
imagine mintala care la randul ei este caracterizata printr-o serie de O serie
particularitati: este o imagine concret-intuitiva, schematica, figurativa. ampren1
Specificul reprezentarii ca proces: reprezentarea constituie primul D
proces care sugereaza un anumit nivel de autonomie mintala ~i spirituala. caracter
Reprezentarea se deta~eaza de realitatea concreta, de particularit:a!ile aspectul
raportului hie et nunc pe directia elaborarii unui spatiu mintal autonom, ele capt
distinct ~i dinamic. Reprezentarea este dependenta de experienta perceptiva Sunt in
dar se desfa~oara cu un anumit grad de autonomie datorita faptului ca ea nu mi~care
mai este declan~ata doar de fenomenele concrete, directe ale lumii exteme diferen!
prezehti
ci, mai mult, de dinamica lumii inteme subiective. Reprezentarile pot fi
repreze1
declan~ate de trebuintele noastre, motivatiile, interesele, preocuparile dar ~i
insu~iri
de emotiile, sentimentele pe care le traim. Mai mult decat atat, reprezentarea
imagim
poate sa fie declan~ata ~i sustinuta intr-o maniera voluntara in raport cu
cromat
cerintele activitatii intelectuale.
lipsind
Psihologia cognitiva aduce ~i o perspectiva noua asupra modului in
relation
care este procesata informatia ill elaborarea imaginii mintale. Se vorbe~te
deta~aU
astfel despre o procesare directa, dirijata de datele perceptive ca ~i despre o
elabora
procesare indirecta dirijata de mecanismele cognitive. Cele doua directii de
bogata
procesare se intrepatrund ill procesul de elaborare a imaginii mintale. Acest
lucru se vade~te eel mai bine in analiza mecanismelor reprezentarii.
 e, (i.4. Mecanismele reprezentarii
tn
nt Analiza specificului imagmu mintale impune o tratare a
te wecanismelor care conduc la acesta. Analiza acestor mecanisme ne pennite
ta ireliefarea unor trasaturi definitorii ale reprezentarii cum ar fi caracterul
i, jntuitiv-concret, caracterul figurativ, schematic ~i generalizat. Reprezentarea
n este un proces complex aflat Intr-o pozitie intermediara fotre procesarea
ii directa senzoriala ~i cea cognitiv-intelectuala. Din acest motiv se vorhe$te
despre o dubla natura a reprezentarii: una intuitiv-figurativa $i alta
operational-intelectiva (Tinca Cretu, 2004). La baza acestei duble naturi a
reprezentarii stau urmatoarele mecanisme: perceptive, mnezice, cognitive,
;verbale, imagistice ~i reglatorii.
Mecanismele perceptive sugereaza rolul definitoriu al experientei
n perceptive In reprezentare. Informatia oferita de catre analizatori este
e iintegrata de catre procesul perceptiv fotr-o imagine unitara cu atribute de
.integralitate. Aceasta informatie bruta, de tip senzorial, conditioneaza
s existenta unor perceptii specifice de ordin vizual, auditiv, tactilo-kinestezic.
e ' Tipul de experienta senzorial-perceptiva Il regasim ca sursa primara de
,, informatii dar ~i drept criteriu de clasificare al reprezentarilor: reprezentari
., vizuale, auditive sau kinestezice. Formele complexe ale perceptiilor conduc
) la forme corespunzatoare ale reprezentarilor astfel Incat putem vorbi despre
1 reprezentari spatiale, tridimensionale, reprezentarea timpului sau a rni$carii.
0 serie de particularitati, de trasaturi definitorii ale perceptiei I$i vor pune
amprenta asupra reprezentarii: integralitatea, structuralitatea, figurativitatea.
1 Deseori, fo manualele de . psihologie, constatam ca definirea ~i
caracterizarea reprezentarii se realizeaza prin raportare la perceptie. Sub
.,> aspectul continutului informational cele doua procese se aseamana Intrucat .' i
ele capteaza ~i proceseaza informatii concret-intuitive, accesibile simturilor.
Sunt informatii care vizeaza forfua, marimea, culoarea, distanta, pozitia,
mi$carea ~.a.m.d. Dar, din punctul de vedere al produsului se constata
diferente semnificative. Daca ima'ginea perceptiva este bogata In continut
prezentand atat Insu$irile principale cat ~i pe cele de detaliu, imaginea din
reprezentare este mai saraca in continut, mai schematica ea prezinta doar
InSU$irile relevante, sernnificative, importante, caracteristice, Daca in
imaginea perceptiva sunt redate atat culorile fundamentale cat ~i nuantele
cromatice, In imaginea mintala sunt prezentate doar culorile fundamentale i
lipsind nuantele cromatice. Daca imaginea perceptiva este contextuala,
relationata cu fondul perceptiv In cazul imaginii mintale aceasta este
deta~ata de fond, neraportata la context. Daca In perceptie se ajunge la
elaborarea unor imagini complexe cu o focarcatura informationala foarte
hogata, in reprezentare imaginea este schematica, saraca In continut dar,

205
aceasta imagine, mtrune$te anumite atribute de generalitate pentru ca face' ~nnatiom
trimitere la o categorie mtreaga de obiecte, fenomene. e catte per<
Mecanisrnele cognitive sugereaza implicatiile j, de . autor
descendent, indirect, cognitiv. J. Piaget a demonstrat modul in care se in,ecanismel1
implica structurile operatorii ale inteligentei in geneza $i procesul i;evendica <
reprezentarii. Imaginea din reprezentare are atribute operational-intelective constructii ~
conferite de implicarea operatiilor gandirii. Pe aceasta cale se dezvolta transforrnati
generalitatea reprezentarii, aspectul ei categorial. Reprezentarile generale . experientei
fac trimitere la o intreaga clasa de obiecte, fenomene, sunt adevarate . unaginatiV C

prototipuri implicate in gandirea umana. Reprezentarea nu este o ailte constru

reproducere fidela ci o imagine cu un anumit grad de conceptualizare. sunt reactu,
Mecanisrnele rnnezice sugereaza rolul memone1 ca suport Mee
neurofiziologic. Capacitatea sistemului nervos de a memora, de a fixa $i a teprezentar
conserva informatiile constituie suportul fundamental al reprezentarii. Dar prin interrr.
reprezentarea nu trebuie sa fie confundata cu o simpla reproducere din preocuparil
memorie. Memoria constituie doar suportul reprezentarii nu $i esenta ef 1 eglatorii P
Definitoriu pentru memorie este reproducerea fidela a informatiei stocate.
Procesele mnezice se valideaza tocmai prin capacitatea de a reproduce fidel
$i cat mai complet informatia stocata. Nu acela$i lucru se poate spune despre 6.5. Calita
reprezentare. Reprezentarea se caracterizeaza prin actualizarea mtr-o
maniera intuitiva, figurativa $i schematica. Sunt redate msu$irile cele mai Int,
relevante, semnificative $i importante. Sunt omise insu$irile de detaliu, integralita1
nesemnificative $i nerelevante. Se poate spune ca ceea ce valideaza tendinta 1I
reprezentarea este tocmai niy~lul inalt de schematizare $i generalizare. lumea. Cll
Mecanisrnele verbq,le sugereaza rolul cuvantului. Dupa cum am unitara, in
vazut functia simbolic-rep!ezentativa constituie unul dintre instrumentele innascut c
cele mai importante ale intelectului. Cuvantul este un integrator verbal, el operatorii
integreaza insu$irile unui obiect $i denumirea obiectului activeaza in plan faptul ca
mintal aceste insu$iri. Cuvantul se substituie atat obiectului cat $i imaginii Imaginea
acestuia. El constituie un vehicul pentru imaginile din reprezentare. atributele
Cuvantul are $i un rol reglator intrucat poate activa, poate sustine, coordona Fi
$i conduce procesul reprezentarii. Reglarea voluntara a reprezentarii se figurativi1
realizeaza prin cuvant. Prin cuvant imaginile mintale sunt integrate, structural
coordonate $i devin modalitati de lucru ale activitatii intelectuale. realizeaz1
Mecanisrnele irnaginafiei se manifesta abia dupa ce reprezentarea s- obiect, fo
a maturizat $i integrat in activitatea intelectuala. Din punctul de vedere care se
ontogenetic, reprezentarea. constituie un suport $i un mecanism fundamental configur,
pentru imaginatie. Bogatia reprezentarilor, dinamica acestora contribuie la orienteaz
dezvoltarea $i manifestarile imaginatiei. Mecanismele imaginatiei sunt regase$te
implicate in dinamica repr,ezentarii. Imaginatia este procesul psihic ce Avem te
manifesta eel mai inalt grad de autonomie. Deseori, in activitatea care sun
intelectuala, reprezentarile sunt nevoite sa reproduca structuri Practic :

206
 ationale mult mai complexe $i mai dinamice decat informatia oferita
e' perceptie. Sunt procese $i manifestari cu un inalt grad de dinamism
, d~ ,autonornie :1en1:3-1.a care pot fi. reproduse in vi~t~a implicarii
anismelor imagmat1e1. Cu alte cuvmte,, sunt reprezentan care nu se
~ ndica direct intr-o experienta perceptiva ci sunt rezultatul unor
t e:1[1Uctii $i reconstructii cognitive $i imagistice. Este cazul reprezentarilor
.. ;co:s{o~ative ce reproduc procese $i transformari complexe, inaccesibile
~ero.enfei perceptive. Pe de alta parte, deseori, rezultate ale procesului
.~aginativ devin obiect $i continut al reprezentarii. Spre exemplu, visele sau
,ttlte onstrucfii imagistice rezultate din reverie sau imaginatie reproductiva
~untreactualizate $i supuse unor prelucrari cu ajutorul reprezentarii.
,~ Mecanismele reglatorii sugereaza eel mai bine autonomia
:repFezentarii ca proces psihic. Reprezentarea poate fi declan$ata $i sustinuta
pFin in.termediul trebuintelor, motivelor, starilor de necesitate, intereselor;
preocuparilor subiectului ca $i cerintelor activitatii. Toate aceste mecanisme
.reg'latorii pot declan$a $i sustine dinamica elaborarii imaginilor mintale.

6.5. Calitatile reprezentarii

Jntegralitatea imaginii in reprezentare 1$1 are ongmea in

u,, integralitatea imaginii perceptive. Scoala gestaltista sustinea ca exista o
za, tendinta innascuta spre integralitate in raporturile perceptive ale omului cu
lumea. Cu alte cuvinte, obiectul se i'mpune dar se $i conserva ca entitate
m . unitara, integrata. J. Piaget a demonstrat ca reprezentarile nu au un caracter
le 1nnascut ci ele se achizitioneaza $i se,:dezvolta in cadrul evolutiei structurilor
el operatorii ale intelectului. Integralitatea imaginii mentale ne sugereaza
Lll faptul ca ne reprezentam obiecte, lucruri intr-o maniera unitara integrata.
Ill Imaginea mintala nu se construie$te aditiv ci ea pare ca se impune cu
e. atributele mtregului.
1a Figurativitatea imagmn mintale i$i are $i ea ongmea in
;e figurativitatea imaginii perceptive. Caracterul figural este strans legat de
e, structuralitatea imaginii perceptive. Constructia imaginii perceptive se
realizeaza prin operarea pe elementele de contur, de structurii. Fiecare
,- obiect, fiecare lucru are o identitate proprie rezultata din modul particular in
:e care se structureaza particularitatile obiectului pe elementele de
11 configuratie. Constatam ca in procesul explorarii perceptive aceasta se
.a orienteaza preponderent pe structura, pe configuratie. Acest demers se
1t regase$te in modul in care se conserva imaginile perceptive m plan mintal.
e A Vern tendinta de a pastra, de a retine cu prioritate tocmai acele informatii
a care sunt mai putemic asociate cu elementele de identitate ale obiectului.
rI Practic asistam la un proces de codificare prin intermediul caruia sunt

207