University Politehnica of Bucharest, ROMANIA

Faculty of Applied Chemistry and Materials Science

Modificarea suprafetelor implantabile, in vederea cresterii

bioperformantelor.
Biomaterialele, nanotehnologia si biocompatibilitatea.

I. Demetrescu

Curs POSDRU
 Cuprins
Introducere. Motivatia;
Definirea bioperformantei;
Despre natura nanomaterialelor;
Biomaterialele,nanotehnologia si biocompatibilitatea;
Anodizarea electrochimica , mijloc de modificarea suprafetetelor
metalice implantabile de la micro la nanostructuri.
Efectul nanodimensiunii si dimensiunea critica in bioaplicatii.
Modificarea suprafetelor metalice implantabile cu acoperiri
biomimetice, puncte forte si puncte slabe.
 Motivatie si suport

Motivatie : necesitatea de a imbunatati biomaterialele implantabile in contextul dezvoltarii

acoperirilor de suprafata
Suport : Proiecte si colaborari:
C.N.C.S.I.S.TIPA. Obtinerea si caracterizarea de noi micro si nanostructuri compozite cu utilizare in
ingineria tisulara
Elaborarea si testarea in vitro si in vivo a unor elemente de protezare pentru ortopedie, realizate din
noi biomateriale romanesti
Bilaterala Franta Brincusi Couches minces d'oxyde d'aluminium et d'oxyde de titane pour
diffrentes applications technologiques et biomdicales
Proiect CEEX Micro si nanostructuri obtinute prin bioactivare chimica si electrochimica cu aplicatii in
medicina regenerativa
Proiect PN2 IDEI Studii exploratorii asupra mecanismului de formare si inducere de noi proprietati
unor electrozi modificati cu forme structurale TiO2 nanotuburi / nanoparticule si compozite
polimerice
Proiect PN2 IDEI complexe PCCE Noi concepte si strategii pentru dezvoltarea cunoasterii unor
noi structuri biocompatibile in bioinginerie
 Ce este bioperformanta ?

Prin performanta intelegem indeplinirea unei activitati in raport cu standarde impuse

(precizie, viteze, cost etc) ; exista performante inalte si performante slabe.
Bioperformanta se refera la performanta in domeniul bioaplicatiilor si poate avea mai multe
valente cand vizeaza comportarea biomaterialelor;

ex pentru materiale metalice implantabile:Ti, CoCr, Otel 316L

Ti si alajele Ti sunt bioimplante preferate datorita proprietatilor: densitate mica,
biocompatibilitate, rezistenta la coroziune si uzura, proprietati mecanice. La suprafata Ti
apare spontan strat de oxid (3-7 nm) nonstoichiometric, care da seama de proprietatile
chimice si biologice aleTi si are rol in adsorptia de proteine, cationi si anioni.

Pe suprafata Ti, moleculele de TiO2 devin dipoli cu cap pozitiv Ti si negativ de oxigen. In
biofluide, OH- se leaga de Ti din TiO2 si formeaza grupe TiOH.Oxidul impiedica eliberarea
de ioni.

Aliajele CoCr formeaza de asemenea oxizi pasivi care impiedica coroziunea.

Performanta in aceste cazuri este stabilitatea.
 Metale bioabsorbabile si biocorodabile
Performanta este legata de corodarea lor

- Sticla metalica ( baza Mg ) in chirurgia ortopedica are dezavantaj producerea de H2.; Se

contracareaza dezavantajul cu suplimentarea cantitatii de Zn (35% zinc, 5% calciu,
60% magneziu)

Pentru stenturi s-au utilizat aliaje de fier ( stenturi traditionale) si aliaje de Mg.
Biocompatibilitatea lor depinde de solubilitatea lor si de eliberarea produsilor de
degradare. Toxicitatea locala este legata de concentratia locala de elemente in timp.
Toleranta tesutului pentru mediul fiziologic din jurul metalului depinde de schimbarile
din tesut induse de coroziune.
Peuster a raportat experimente cu stenturi de fier. Au implantat stenturi din 41 mg
(cantitatea de fier egala cu ingerarea pe luna ) in aorta iepurilor albi si nu s-a
observat tromboza sau alte evenimente adverse timp de 18 luni.
 Stenturi din aliaje cu Mg
Atractive pentru bioabsorbtie.
Heublein si altii au condus teste preclinice in vitro si in vivo
S-a demonstrat nivel ridicat de degradare de la 60 la 90 zile, in timp ce integritatea
totala a stentului ramanea doar 28 zile.

In vitro s- a studiat integritatea stenturilor cu celule endotelilale

Testele pe animale cu stenturi din aliaje Mg implantate in artera coronara la porcine
au demonstrat reducerea formarii de legaturi in comparatie cu stenturile din 316 L,

S-a observat remodelarea zonei din jurul stentului timp pana la 30 la zile cand a
avut loc absorbtia completa.
In plus nu apar evenimente tromboembolice (ocluzia unui vas sanguin ca urmare a
trecerii succesive de cheaguri sanguine provenite de la o trombiza vasculara) iar
cazurile de inflamare sunt putine si de gravitate mult inferioara celor provocate de
stenturi din L316.
Stenturi
 Best techniques in evaluarea bioperformantei
Eliberare de ioni (identificare si cuantificare); technica ICP/MS ;
Stabilitate electrochemica ( v. coroziune ) ;

Structura filmului (FT-IR) ;

Morfologia suprafetei si compozitia la suprafata ( Scanning

electronic microscopy (ESEM) with an EDAX module (X ray energy
dispersive) ;
Balanta hidrofil/hidrofob la interfata ;

Analiza de suprafata (AFM) ;

Microscopie TEM ;
Biocompatibilitate (adeziune, proliferare celulara, viabilitate MTT ) ;
Efecte antimicrobiene ;
 Scurt istoric asupra biomaterialelor
1860: Lister dezvolta tehnica chirurgicala aseptica

Inceputul anilor 1900: placi osoase utilizate pentru a fixa fracturi

1930: Introducerea otelului inox, aliajelor Co/Cr

1938 : prima proteza totala de sold (P. Wiles)

1940: Polimeri in medicina PMMA (polimetilmetacrilat) pentru reparare oase;

celuloza pentru dializa; nylon pentru suturi
1952: valva cardiaca mecanica
1953: grefe vasculare Dacron (fibre polimeri)
1958: inlocuitor articulatie PMMA cimentat
1960: primele valve cardiace comerciale
1970: film subtire rezistent de acoperire PEO (polietilen oxid) proteina
1976: Amendament FDA pentru testarea si productia biomaterialelor/
dispozitivelor
1976: Inima artificiala (W. Kolff)
 Biomaterial Definitii

1987, ESB [1], biomaterialul este un material neviu utilizat intr-un

dispozitiv medical in directa interactie cu sistemul biologic.
5 ani mai tarziu dispare referirea la nonviabilitate [2],
In1999 [3], definitia introduce termenul de a evalua a trata a imbunatati
sau a inlocui un organ sau o functie a corpului viu;
Alte dictionare in troduc o alta abordare si semnificatie privitoare la bio;
de ex., Larousse Science defineste biomaterialul ca pe un solid alcatuit
din componente de organism viu precum chitina, fibrinogen sau os [4].
[1] Williams DF. Definitions in biomaterials. Amsterdam: Elsevier; 1987.
[2] Doherty P, Williams RL, Williams DF, Lee AC. Biomaterialstissue interfaces. Amsterdam: Elsevier; 1992.
[3] Williams DF. The Williams dictionary of biomaterials. Liverpool: Liverpool University Press; 1999.
[4] Walker PMB, editor. Larousse dictionary of science and technology. New York: Larousse Press; 2006.
 Asupra naturii biomaterialelor (D.F. Williams / Biomaterials 30 (2009) 58975909)

Materiale clasice, tehnologii clasice (a) Vascular graft; polyethylene terephthalate or

polytetrafluoroethylene ; (b) valva cardiaca mecanica ; alcatuita din aliaj titan ori cobalt-
crom, carbon pyrolytic carbon, si inel din polyethylene terephthalate, tehnologie standard
pentru elaborare metale, CVD pentru carbon ;(c) Valva cardiaca bioprosteica ; din aorta de
porcine cu polimer (e.g. acetyl copolymer) or metal; (d) STENT Intravascular; din TiNi ori
316 L cu acoperire polimerica
 Concepte viabile si non viabile asupra biomaterialelor
Williams afirma ca organele si tesuturile umane sau animale nu sunt biomateriale
daca nu sunt prelucrate.

Acestea vor fi biomateriale dupa procesare.

Procesarea prin monitorizarea temperaturii doar pentru a mentine integritatea

tesutului sau organului nu este suficienta.

manipulare suficienta pentru ca acestea sa fie considerate biomateriale se considera

cea care schimba caracterul materialului modificand raspunsul anticipat al
recipienrului in care acesta se va introduce.

dispute asupra gradului de manipulare care separa un transplant de ceea ce este mai
corect de numit un organ obtinut inginereste.
Separarea intre ingineria tisulara si dispozitivele implantabile.
 Inginerie tisulara si nanomateriale
Scopul ingineriei tisulare si a medicinei regenerativa: dezvoltarea
substituentilor biologici care insanatosesc, mentin sau imbunatatesc tesutul
deteriorat si functionalitatea. organului.

Nanotehnologia si bionanomaterialele pot imita proprietatiile de

suprafata (incluzand topografia, energia, etc. ) tesutului natural.

Nanomaterialele dispun de proprietati mai bune citocompatibile,

mecanice, electrice, optice, catalitice si magnetice fata de materialele
conventionale.

Nano-esafoade biomimetice pentru imbunatatirea ingineriei tisulare.

vasculare, nanomaterialele de viitor pentru aplicatii ortopedice.
 Clasificari de nanomateriale
-materialele la nanoscala pot fi clasificate tinand cont
de forma:

- tubular (nanotuburi),
-nanofire,
- sferice,
- forme neregulate,
- agregate in diferite formatiuni.

14
 Inginerie tisulara
Nanotehnologie si nanomateriale: promisiuni pentru regenerare
celulara imbunatatita

Avantajele biomimetice ale nanomaterialelor (A) nanostructura ierarhica auto-

ansamblata a osului, (B) Nanofaza de titan (sus, imaginea AFM) si esafodul HA
nanocristalin/HRN hidrogel (jos, imagine SEM)
 Inginerie tisulara
Nanotehnologie si nanomateriale: promisiuni pentru regenerare celulara
imbunatatita
The image cannot be display ed. Your computer may not hav e enough memory to open the image, or the image may hav e been corrupted. Restart y our computer, and then open the file again. If the red x still appears, y ou may hav e to delete the image and then insert it again.

Avantajele biomimetice ale nanomaterialelor (C)Ilustrare schematica a mecanismului prin care

nanomaterialele pot fi superioare materialelor conventionale pentru regenerare osoasa.
Suprafetele bioactive ale nanomaterialelor imita pe cele ale oaselor naturale pentru a
promova adsorptia marita a proteinelor si stimuleaza mai eficient formarea de os nou fata
de materiale conventionale.
 Scafold
Concept central in ingineria tisulara.

Furnizeaza structura suport pentru aderarea si cresterea celulelor

Pot avea forme si compozitii diferite (spuma, fibre, retele, geluri)
Pot fi obtinute dintr-o gama larga de materiale
Sunt uzual biodegradabile

Reprezinta o aplicatie majora a polimerilor in ingineria tisulara

Polimeri sintetici biodegradabili: poli acid L-lactic (PLLA), poli acid
D,L- lactic (PDLLA), poli acid glicolic (PGA), poli acid lactic-co-glicolic
(PLGA), poli hidroxi butirati, poli -caprolactona, polidioxanona,
polianhidride, polifosfazene, polipeptide, etc
Polimeri naturali biodegradabili: celuloza, chitina, chitosan, dextran,
colagen, gelatina, fibrina, fibrinogen, cazeina, etc
Criterii pentru utilizarea structurilor scaffold in ingineria tisulara

Promoveaza adeziunea celulara

Creste proliferarea celulara
Retentia functiei celulei diferentiate
Biodegradabilitatea
Biocompatibilitatea
Inalta porozitate
Raport mare suprafata/volum
Rezistenta mecanica
Distributie uniforma si pori
interconectati
 O noua paradigma asupra biomaterialului

In acceptia ingineriei tisulare se schimba controlul si intelegerea notiunii de

biomaterial.

Conceptul de material tangibil solid fabricat top-down nu mai este suficient

Trebuie sa luam in considerarea nanoparticulele active , hydrogeluri, agenti de
contrast solubili, sisteme biologice autoasamblate, celule si virusuri.

materialul poate fi deci o entitate singulara bine definita precum titanul si aliajele
sau hydroxyapatita, ori poate fi un virus acoperit cu film de polymer cationic , ori un
organ ingineresc.

Importanta este functia biomaterialului care directioneaza cursul unui treatament

medical , sau intervine in tratament si diagnoza si trebuie sa realizeze aceasta
controland interactiile biologice a caror mecanism nu il cunoastem in intregime.
 Celula, citoscheleton, biomaterial
Celula poate fi un biomaterial dupa Kasza et al. [1] si poat avea
proprietati analoge cu materialele clasice. Viscoelasticitatea, de ex permite
ca celula sa fie considerata un sistem polimeric ce raspunde la stimuli.

Rolul cytoskeletonului: Smith et al. [2] il defineste ca pe un polimer pe baza

unui scaffold .Trepat et al. [3] afirma ca cytoskeletonul unei celule vii
aderente este cea mai complexa forma de soft material care exista in
natura. Stamenovic descrie proprietatile reologice ale celulelor mamare, in
termeni de model sticlos moale. [4]

Definitie biomaterial = o substanta care a fost procesata pentru a primi o

forma care singura sau ca o parte a unui complex este folosita pentru a
controla interactiile dintre componentii unui sistem viu, drumul unui proces
terapeutic sau al diagnosticului, in medicina umana sau veterinara .
[1].Kasza KE, Rowat AC, Liu J, Angelini CP, Brangwynne CP, Koenderink GH, et al.The cell as a material. Curr Opin Cell Biol 2007;19:1017
[2]Smith D, Gentry B, Stuhrmann B, Huber F, Strehle D, Brunner C, et al. The cytoskeleton: an active polymer-based scaffold. Biophys Rev Lett 2009;4
(12):179208.
[3] Trepat X, Lenormand G, Fredberg JJ. Universality in cell mechanics. Soft Mater 2008;4(9):17509.
[4] Stamenovic D. Rheological behavior of mammalian cells. Cell Mol Life Sci2008;65(22):3592605.
Evolutia stiintei biomaterialelor spre suporturi populate de celule
utilizate in reconstructia de organe

Principiul realizarii unui construct pentru ingineria tisularaTECtissue-

engineered constructcare contine un scaffold sau o matrice,celule vii
si/sau molecule biologic active-pentru repararea si regenerarea tesuturilor.
 Biomaterialele si nanotehnologia
- Un nanomaterial este orice forma de material care este compus din
parti functionale distincte cu dimensiuni ( macar una dintre
dimensiuni)de ordinul 100 nm sau mai putin or less (D.F.Williams
The relationship between biomaterials and nanotechnology
Biomaterials 2008, 29,1737-1738)
Dezvoltarea nanotehnologiei are o mare influenta asupra vietii, dar
efectul micro/nanodimensiunilor asupra organismelor biologice nu
este total cunoscut.

Efectul nanodimensiunii materialelor asupra organismelor vii este :

ne-specific, biointeractiv,si imbraca aspecte fizice.
 Bioactivitatea

Bioactivitatea este un rspuns interfacial al esutului fa de

material, rspuns care n final rezult printr-o legare de esut.
Pe os, bioactivitatea unui material poate fi subdivizat n:
osteoinducie - biostimularea osteogenetic a activitii
celulare i/sau esutului pentru repararea sau creterea
datorit ionilor eliberai n mediul biologic
osteoconducie - procesul prin care osul este direcionat
pentru a se conforma suprafeei materialului
Materialele bioactive pot fi supuse bioresorbiei (TCP) sau
poate demonstra biostabilitate (HA).
 Bioreactivitatea
In abordarea macroscopica a materialelor,termenul de biocompatibilitate este
impartit in 2 categorii : bioactiv si bio-inert. De examplu, metalele precum Ti sunt
bioinerte (compatibile dar nonstimulative) si hidroxiapatita este bioactiva (capabila
sa induca functii intrinseci organismului biologic, cum ar fi osteoconductivitatea)

Bioactivitatea deobicei reprezinta un aspect pozitiv, un merit, dar exista si

situatii cand poate reprezenta un nemerit : pentru ambele situatii s-a introdus un
termen mai general bioreactivitatea (F. Watari Nanobiomedicine 1,2 pp 2-8,
2010)
Natura bilaterala a nanomaterialelor
Depinzand de dimensiunea lor nanoparticulele si
nanomaterialele in general isi sustin natura bilaterala
cu efecte pozitive si negative
Micro/nanoparticulele se considera biointeractive
cand insusi dimensiunea induce raspunsul biologic;
sub 10m, mai pot cauza si stimula inflamari ale
tesutului .
Acest efect este o problema in expunerea pe termen
lung ori in cazul unei cantitati mari de (ex. Osteoliza
cauzata de abraziune in incheieturi artificiale ).
 Relatia biomaterialor cu nanotehnologia

In multe aplicatii formularea unor biomateriale este in mod specific prezentata

ca o entitate cu dimensiuni la nanoscala.
Multe substante au o structura interna care poate fi considerata la nivel nano
(de ex molecule sau cristale) dar acestea nu pot fi considerate apriori
nanostructuri.
Exista discutii in ce masura fulerenele sunt nanomateriale ori numai molecule.
O clas de compusi strns nruditi, practic fulerene mult alungite, sunt
nanotuburile de carbon.
Este important ca un nanomaterial sa aiba proprietati distincte de materialul
bulk ca o consecinta a alcaturii sale din parti functionale distincte.
Aceste proprietati conduc la eficienta crescuta atat ca functionalizare cat si ca
targetare.
de ex interactiile intre DNA si materialele nanostructurate, sau aspecte
biotechnologice ale biomaterialelor, incluzand agentii de imbunatatire a
imaginilor.
 Interactia dintre un biomaterial si mediul
biologic
Interactia dintre un biomaterial si mediul biologic in care implantat (celule,tesuturi,lichide biologice)
este dinamica si complexa. Celulele prin intermediul proteinelor, anticorpilor sau fagocitelor pot
actiona asupra materialului putand conduce la degradarea lui si eliberarea din el a unor produse
solubile,toxice, ce pot afecta tesutul gazda.Caracteristicile fizico-chimice, mecanice si morfologice
ale dispozitivului pot avea un impact asupra tesutului gazda

caracteristicile chimice ale

suprafetei,
produsii de degradare/uzura eliberati

biomaterial

anticorpi, enzime si

alte proteine,fagocite
Este nanotehnologia asociata cu risc asupra sanatatii ?
Nanotehnologia are potential urias de influentare pozitiva a calitatii vietii prin multe
rezultate legate de medicina si biotehnologie;

nanotehnologia este asociata cu risc asupra sanatatii

Commisia Europeana [1,2] este ingrijorata privitor la efectele adverse ale

nanoparticulelor.

Nanoparticulele apar in numeroase procese naturale in ecosfera ca produse

secundare de ex. in combustie.

Nanotechnologiile genereaza nanoparticule, a caror distributie si destin in mediu si

in organismul uman nu este clarificat.
subiectul este important in special in legatura cu aspectul inhalarii, a toxicologiei si a
patologiei.
[1]European Commission, Scientific Committee on Emerging and Newly Identified Health Risks (SCENIHR). Opinion on the scientific aspects of the existing and proposed
definitions relating to products of nanoscience and nanotechnologies. Adopted. Brussels: European Commission; 29 November 2007.
[2] European Commission, Scientific Committee on Emerging and Newly Identified Health Risks (SCENIHR). Opinion on the appropriateness of existing methodologies to
assess the potential risks associated with engineered and adventitious products of nanotechology
 Nanotuburi de carbon (Sumio Iijima 1991)

(CNTs) structura si proprietati unice (Asakura et al. 2005; Ushiro et al. 2006)
Dezvoltare intensa a aplicatiilor in electronica si energie .

Nanomateriale (Watari et al. 2007a,b, 2008b) si nanocompozite (Liao et al. 2007d )

si efectele asupra organismului.

Arguments ca CNTs prezinta toxicitate datorata formelor aciculare sau fibroase (

asociere cu cacerul pulmonar indus de azbest .(Takagi et al. 2008).
Ca element, carbonul (C) este bioinert. Grafitul este folosit ca valva artificial pentru
inima datorita antitrombogenitatii sale
Efectele biologice studiate pana in prezent (Kiura et al. 2005; Sato et al.
2005a,b; Yokoyama et al. 2005a) si aplicatiile medicale (Fugetsu et al. 2004a,b;
Akasaka & Watari 2005, 2008, 2009 2010; Akasaka et al. 2005, Rosca et al. 2005;
Uo et al. 2005a; Wang et al. 2005,
2007; Li et al. 2008b,c), indica necesitatea largirii studiilor
 Imagine SEM de osteoblaste cultivate pe (a) grafit si pe (b) scaffold
MWCNT timp de 7 zile

Celulele nu adera bine pe grafit si adera bine pe CNT.

Bacteriile de dimensiuni submicronice si micronice sunt acaparate de SWCNT
de nanodiametre diferite care se incolacesc in jurul lor(Akasaka & Watari 2009).
Este un exemplu clar materialele la aceste dimensiuni devin biointeractive cu
obiecte biologice de dimensiuni comparabile.
 Antagonismul dintre nanotehnologie si
nanotoxicologie
Recunoasterea efectului dimensiunii si formei nanostructurilor esentiala pentru
intelegerea si dezvoltarea aplicatiilor biomedicale ale nanotehnologiei.

Functii inalte insotite de producerea riscului induc antagonism intre nanotehnologie

si
nanotoxicologie.
Din punct de vedere al bioreactivitatii sunt diferite capete ale sistemului de evaluare
pentru fiintele umane respectiv merite si nemerite, desi ele deriva din acelasi mecanism.

Este necesara deci o analiza de risc care sa se bazeze pe un set de teste de

biocompatibilitate
 Analiza riscului
Riscul potential al nanobiomaterialelor este legat de expunerea tesuturilor umane
la miscarea nanoparticulelor in perioada :
elaborarii lor ( pe ruta pulmonara, dermica, oral sau ocular);
dupa implantare nano-particulele (eliberarea medicament , dendrimeri) ori
biomateriale constand din nanoparticule , prin produsi de degradare solubili sau
insolubili,
Caracterizarea fizico chimica a nanobiomaterialelor
Dimensiunea si distributia dimensiunii
Structura cristalina
Compozitia chimica
Energia de suprafata
Biodegradare in vitro
(ISO 10993)
In vitro adsorbtie de proteine
Teste generale de biocompatibilitate
 Evolutia descoperirii biomaterialelor in functie de proprietatile ECM
(Partea extracelulara a unui tesut animal, suport pentru celule, functii importante de comunicare celula-
celula, celula mediu. Contine proteoglicani, polizaharide non-proteoglicani, fibre (colagen, elastina), alte
proteine (fibronectina, )
Prima generatie materiale bulk, ca Ti,
Dacron si poli-etilena
durabile si bune proprietati mecanice
bioinerte si nedegradabile
A doua generatie modificate biochimic sau
chimic pentru a dobandi proprietati
biologice adecvate
permite adsorbtia proteinelor ECM pe
suprafata biomaterialului
reactii de schimb ionic a sticlei bioactive,
dizolvarea si reorganizarea fosfatului de
calcxiu amorf si degradarea hidrolitica a
poli-uretanilor si poli-esterilor.
A treia generatie incorporarea de secvente
biomimetice (peptide) pentru interactia cu
proteine tinta (receptori de adeziune) si
pentru a dezvolta raspunsuri celulare
specifice
 Coexistenta biomaterial tesut gazda

Modul in care biomaterialul si un tesut gazda isi accepta mutual coexistenta a fundamentat
notiunea de biocompatibilitate.

Exista numeroase cai prin care aceasta coexistenta este compromisa si performanta
biomaterialului intr-un dispozitiv conduce la intelegerea fenomenului de biocompatibiliate.

D.F. Williams a formulat aprecieri diferite pentru biocompatibilitate in functie de durata de

viata a implantului si a conchis ca pentru contactul pe termen lung singura cerinta pentru
biocompatibilitate este ca materialul sa nu agreseze tesutul. Rareori in aceste aplicatii
introducerea activitatii biologice intr-un biomaterial este sinonima cu succesul clinic.

Aceasta activitate devine importanta pentru utilizarea biomaterialelor in inginerie tisulara,

medicamente cu eliberare controlata sisteme si aplicatii in biotehnologie unde interactiile
intre biomateriale si componentele tesutului sunt necesare.

Cu aceasta abordare s-a dezvoltat o noua paradigma pentru conceptul de biocompatibilitate.

 Biocompatibilitate

Biocompatibilitatea ca o necesitate a biomaterialului

si scurt istoric
Conceptul de biocompatibilitate
Biocompatibilitate (definitii)
Comentarii asupra definitiilor ( D.F. Williams 2003 Articol
Revisiting the biocompatibility definition, si 2008 ON the
mechanism of biocompatibility)
Biocompatibilitate pe termen scurt, mediu si lung.
 Ce valideaza biocompatibilitatea ?

In prezent cercetarile de biocompatibilitate valideaza:

Noi materiale descoperite,
Noi dispozitive medicale,
Noi terapii prin inginerie tisulara
si permit lansarea pe piata a tuturor produselor care intra in
contact cu corpul reprezentand un aspect important al
politicilor de sanatate publica.
 Pentru ca un dispozitiv/material sa fie considerat biocompatibil,
reactiile adverse de la interfata tesut/material sau sange/material
trebuie sa fie minime, iar rezistenta la biodegenerare sa fie mare
sa nu distruga celulele sangvine sa nu conduca la reactii alergice

sa nu induca formarea trombosului

sa nu produca reactii imune adverse
 Biocompatibilitate

1. Capacitatea unui material de a ndeplini n timp, ntr-o aplicaie particular, un rol

ct mai apropiat de cel al prii nlocuite definiie dat de D.F. Williams n 1999.

2. Calitatea unui material de a nu prezenta efecte toxice asupra sistemelor biologice

Dicionarul medical Dorland

3. Comparnd rspunsul esutului produs la aezarea materialului de implant n locul

gazd cu rspunsul esutului animal gazd se stabilete dac materialul ales ca i
candidat pentru implant are proprieti corespunztoare ASTM.

Aceste definiii au fost ndelung comentate, aa cum este i cazul definiiei date de
Williams n 1999. Aceast definiie a fost revizuit n 2003 n Medical Device
Technology i discutat n cadrul conferinei de la Sorento n 2005 The European
Society of Biomaterials Consensus Conference .
 Biocompatibilitate

4. Abilitatea unui biomaterial de a indeplini functia dorita cu respectarea

terapiei medicale si fara a excita orice efect local sau sistemic nedorit in
raport cu aceasta terapie , dar generand raspunsul celular (sau al tesutului )
cel mai benefic pentru o situatie anume si care optimizeaza clinic relevanta
performantei acestei terapii.

5. Biocompatibilitatea este capacitatea unei proteze implantata in corp sa

existe in armonie cu tesutul fara a cauza modificari nesanatoase"
 Biocompatibilitatea pe termen lung, scurt si
mediu.
Biocompatibilitatea pe termen lung a dispozitivelor implantabile pentru mult
timp = capacitatea unui dispozitiv de a realiza o functie particulara,cu un grad
de incorporare in organismul gazda,fara a dezvolta efecte nedorite,locale sau
sistemice,in gazda.

Biocompatibilitatea pe termen scurt a dispozitivelor implantabile, plasate in

sistemul cardiovascular pentru diagnostic tranzitoriu sau in scopuri
terapeutice ,pentru a realiza o anumita functie in fluxul sangvin, stabilind
interactii minime cu sangele, fara a dezvolta reactii adverse.

Biocompatibilitatea unui scaffold sau a unei matrice utilizabile in ingineria

tisularacapacitatea de a functiona ca un substrat ce permite o activitate
celulara adecvata, functionarea sistemelor de semnalizare importante in
regenerarea tisulara, fara dezvoltarea unor efecte nedorite pentru viata
celulelor sau a unor raspunsuri nedorite,locale sau sistemice.
 Evaluarea biocompatibilitatii

Evaluarea biocompatibilitatii se realizeaza conform directivelor

ISO10993: Medical Device Biocompatibility Testing, care
cuprinde modalitati de testare prin tehnici de chimie analitica,studii in vitro si pe
animale model.

- ISO10993: tine cont de :natura chimica si fizica a materialelor componente, tipul

de tesut cu care dispozitivul intra in contact si durata expunerii

Metodele de testare incluse in ISO10993, realizate conform GLP (Good Laboratory

Practice) sunt acceptate in Europa si Asia.In 1995,FDA (USA Food and Drug
Administration) a adoptat in principiu directivele ISO. Documentul Japonez Test
Methods for Biological Safety Evaluation of Medical Devices, Assessment of Medical
Device,Notice36 a recunoscut numai partial ISO10993.
Efecte biologice
 ISO10993 Evaluare biologica a dispozitivelor medicale
Evaluation and Testing
2 Animal Welfare Requirements
3 Tests for Genotoxicty, Carcinogenicity, and Reproductive Toxicity
4 Selection of Tests for Interactions with Blood
5 Tests for Cytotoxicity In Vitro Methods
6 Tests for Local Effects after Implantation
7 Ethylene Oxide Sterilization Residuals
8 Selection and Qualification of Reference Materials for Biological Test
9 Framework for Identification & Quantification of Potential Degradation Products
10 Test for Irritation and Sensitization
11 Test for Systemic Toxicity
12 Sample Preparation and Reference Materials
13 Identification and Quantification of Degradation Products from Polymers
14 Identification and Quantification of Degradation Products from Ceramics
15 Identification and Quantification of Degradation Products from Coated and Uncoated Metals and
Alloys
16 Toxicokinetic Study Design for Degradation Products and Leachables
17 Establishment of Allowable Limits for Leachable Substances
18 Chemical Characterization of Materials*
19 Physicochemical, Mechanical and Morphological Characterization
20 Principles and Methods for Immunotoxicology Testing of Medical Devices
O reprezentarea ierarhica a testarii biocompatibilitatii.
 Testele de biocompatibilitate recomandate ISO depind de timpul
de contact cu structura vie

material Timp contact

ac seringa 1-2 secc
ce preseaza limba 10 sec
lentila de contact 12 ore 30 zile
tije/surub os 3-12 luni
inlocuire totala sold 10-15 luni
cristalin intraocular 30 ani
 Iritarea pielii.
Implantarea
Standardul ISO 10993-10 prezint teste de iritare a pielii pentru o singur
expunere sau expuneri cumulative la dispozitiv. Speciile animale preferate
sunt iepurii albi (albino), cu o nalt sensibilitate la lumin.

Testele de iritare a pielii sunt realizate pe extracte obinute cu solveni polari

i nepolari sau cu dispozitivul nsui.n testul cu o singur expunere, iepurii
sunt tratai numai cteva ore, n timp ce n testul cumulativ acelai procedeu
este repetat cteva zile. Toate extractele i agenii extractani sunt aplicai
pe situsuri intacte pe piele. Reacia pielii este vzut ca nroire sau umflare
i este gradat conform unui sistem de clasificare specific.

Implantarea. Testele de implantare sunt destinate evalurii efectelor localizate

produse de un dispozitiv care urmeaz a fi introdus n corpul uman. Testele ncearc
s imite condiiile n care exist materialul implantat.
 Reactivitatea intracutanat si
Toxicitatea sistemic acut
Reactivitatea intracutanat. Acest test este destinat evalurii reaciei localizate a
esutului la substanele solubilizate. Testul trebuie luat n considerare pentru aproape
toate categoriile de dispozitive. Extracte cu solveni polari i nepolari sunt
administrate ca reacii intracutanate la iepuri. O reactivitate crescut include nroirea
sau umflarea.

Toxicitatea sistemic acut. Acest test reprezint efectele adverse care apar la
scurt timp dup administrarea unei singure doze dintr-o substan. Testul ISO 10993-
1 trebuie utilizat la toate categoriile de dispozitive care intr n contact cu sngele. In
acest test, extracte din dispozitivele medicale sunt administrate intravenos sau
intraperitoneal la iepuri sau oareci.
 Incercari de biocompatibilitate in vitro
- Cytotoxicitate : viabilitate celulara , Prin testele de citotoxicitate in vitro
se apreciaz capacitatea potenial a unui dispozitiv de a induce efecte
subletale sau letale la nivel celular apoptoza vs necroza ISO 10993-5
- Genotoxicitate ISO 10993-3. Testele de toxicologie genetic sunt
utilizate pentru a investiga materialele privitor la posibile efecte mutagenice
(leziuni la nivelul genelor sau cromozomilor organismului. Sunt realizate att
in vitro ct i in vivo. Acest test se aplic tuturor dispozitivelor care intr n
contact permanent (>30 zile) cu corpul, cu excepia dispozitivelor superficiale
aplicate pe piele.

Ames test ( Testul mutatiei reverse la bacterii evalueaza proprietatile

mutagene. (Bacterial reverses mutation) OECD 471

Carcinogenicitate folosind teste de transformari celulare detectarea

dezvoltarii unor leziuni neoplazice (inducia de tumori) n timpul sau dup
expunerea la diferite doze din substana de testat.
 Hemocompatibilitate - ISO 10993-4

Acest test arat posibile modificri negative la nivelul sngelui cauzate

direct de dispozitivul medical sau de substane chimice eliberate din el.
Aceste efecte negative sunt: hemoliza, formarea trombusului, alterri n
parametrii coagulrii i modificri imunologice.

problema coagulrii sngelui n prezena corpurilor strine i riscurilor de tromboz

legate de aceast coagulare,
rspunsului sistemului imunitar (anticorpi, etc.) i cel al reaciei celulelor i
esuturilor, n mod special al limfocitelor i leucocitelor prezente n snge.
Modificari cromozomice in limfocite umane OECD 473
 Incercari de biocompatibilitate in vivo (OECD Guidelines
for the Testing of Chemicals, Section 4: Health Effects)

Toxicitate orala acuta (OECD 423)

Inhalari toxice acute (OECD 403) (biochimie,
hematologie, histopatologiela organele principale)
Iritatii dermice acute / /coroziune (OECD 404)
Iritatii oculare acute / coroziune (OECD 405)
sensibilizarea pielii (OECD 406)
 Este biocompatibilitatea controlata de trasaturi topografice la
nanoscala ?

Argumente:
Structura nano cum ar fi nanotubul mareste suprafata reala disponibila pentru,
crestere aderare si proliferarea celulara si in acest fel influenteaza direct
biocompatibilitatea

interactiile dintre celule si suprafata biomaterialului sunt mediate de molecule si de

membrana celulara si de raspunsul citoplasmatic care reprezinta procese care au loc
la dimensiuni foarte mici Comportamntul celulelor la interfata cu biomaterialul va fi
deci influentat de nanotopografie
Comportamntul celulelor la interfata cu biomaterialul va fi influentat si de metoda de
sterlizare (poate afecta topografia)
 Metode de sterlizare
Sterlizare cu alcool 24 ore

Autoclave (Aburi):
Temperaturi mari (121 134C)
Comun sterilizarea se realizeaza prin autoclavari repetate
Tehnica ieftina

Oxid de etilena:
Temperaturi scazute (pentru materiale termo-sensibile ca UHMWPE Ultra-
high-molecular-weight polyethylene)
Gazul rezidual poate persista
Impact asupra mediului si hazard profesional

Radiatii gamma:
Foarte eficace
Poate induce oxidarea si inretelarea polimerilor
 De ce biocompatibilitatea este
dinamica ?
Un implant care astazi este osseointegrat, s-ar putea ca maine sa nu mai fie
Tesutul gazda poate suferi imbatranire sau imbolnavire
Materialul implantabil poate sa sufere schimbari datorate fenomenelor de oboseala
coroziune si uzura.

Biocompatibilitatea nu este masurabila la modul absolut evaluarea fiind relativa

caci se poate compara biocompatibilitatea unui material cu a unui material de
referinta in conditii experimentale standard.
 Factori care afecteaza
biocompatibilitatea implanturilor.
Chimia suprafetei
Topografia suprafetei
Procesele de adsorbtie la suprafata
Balanta hidrofil/hidrofob
Eliberarea de ioni
Interactii chimice la biointerfata
Produsii de degradare.
Sistemul de parametri de care depinde biocompatibilitatea

Toxicitate

Reactia biologica
Biodegradare
La implant
Biocompatibilitate

Design
Reactia chimica
La implant
Sterilitate si
operatie
 Biosuprafaa determinanta in
evaluarea bioperformantei

prima interfata intre biomaterial / tesut

cel mai important factor pentru succesul implantului

Conditii dinamice din mediul biologic schimbare

continua a biosuprafetei - la fiecare pas, materialul este condiionat
de componentele fluidelor biologice.
 Parametrii biosuprafetei
Aria suprafetei - determin spaiul valabil pentru celulele care vor adera
integrare tesut arie cat mai mare cresterea porozitatii
(in limita in care rezistenta materialului permite)

Udarea biomaterialului
- suprafata hidrofila - benefic pentru majoritatea biomaterialelor;
- ncurajeaza formarea unui film stabil fluid pe material
care va descuraja aderarea bulelor de gaz i a bacteriilor, duntoare vieii implantului
- unghi de contact mic

- suprafata hidofoba - face ca pictura de ap s ude suprafaa pe o poriune

ct mai mic, deci unghiul de contact s fie maxim

Cristalinitatea - poate determina un rspuns specific la proprietile

mecanice si termice; poate stimula activitatea celulelor
Nanobiomateriale; biocompatibilitate
Cyto- si genotoxicitatea particulelor ultrafine TiO2
Lymfoblaste cells Wang JJ, Sanderson BJ, Wang H.Mutat
Res. 2007

UF-TiO2 pot induce cititoxicitate si genotoxicitate in culturi de

celule umane
Apoptoza, inhibitie celularatestele depind de doza UF-TiO2 si de
dimensiuni ( dela 20-250nm)

La fel si nanoparticulele de Au
GNPs se considera ca pot detecta cancerul, chiar in absenta
functionalizarii, induc raspuns celular specific.
 Nanoparticole de Au (GNPs)
GNP-induc moarte celulara in carcinom uman linie A549. In
contrast, alte 2 linii celulare testate the two other cell lines tested,
BHK21 (baby hamster rinichi ) si HepG2 (hepatocelule liver
carcinoma), raman neafectate prin tratare GNP
Aceasta inseamna ca raspunsul prin moarte celulara nu este
universal la atac GNPs

Studii Flow-cytometrice studies indica ca raspunsul este functie de

doza de GNP si la concentratii mari se induce clivarea poly(ADP-
ribose) polymerasei. Acest mecanism de actiune a fost confirmat prin
microscopie confocala.

Studiile au fost facute cu GNP cuprinse intre 5-25nm

 Nanobiomaterial : un biomaterial compus din componente la scala
nano

Studii In vitro pentru nanobiomateriale Biocompatibilitate

Celulele in corp sunt predispuse sa a interactioneze cu suprafete

nanostructurate dezvoltand biomimetism.

Proliferarea migrarea si matricea extracelulara produsa de celule in timpul

repararii tesutului sunt procese dependente de adsorbtia de proteine.
Caracteristicile adsorbtiei de proteine sunt in schimb dependente de
caracteristicile de suprafata ale materialelor implantabile

Integrinele sunt receptori transmembranari care interactiioneaza cu stratul de

proteine adsorbit pe scafold . Aceste interactii sunt guvernate de evenimentele
moleculare la scala nano.
Nanobiomaterialele au un numar crescut de atomi la suprafata si poseda un
raport suprafata la volum fata de materialele conventionale.