Accidentul vascular cerebral la varstnic (AVC)

Accidentul vascular cerebral (AVC) apare atunci cand o artera din creier se sparge (accident vascular
hemoragic) sau este blocata de un cheag de sange (accident vascular ischemic). In cateva minute, ca
urmare a privarii de oxigen si substante nutritive, celulele nervoase din zona deservita de acea artera,
sunt afectate si ele pot muri. Ca rezultat, acea parte a corpului care este controlata de zona afectata a
creierului nu mai poate functiona adecvat. In cazul in care apar simptome ale unui AVC este necesar un
tratament de urgenta. Cu cat tratamentul medical este inceput mai rapid, cu atat mai putine celule
nervoase vor fi afectate permanent.

Cauzele accidentului vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral hemoragic este cauzat de o sangerare in interiorul creierului (numita hemoragie
intracerebrala) sau in spatiul dintre cutia craniana si creier (numita hemoragie subarahnoidiana). Aceasta
sangerare poate fi rezultatul unei valori crescute, pe un timp indelungat, a tensiunii arteriale, sau consecinta
ruperii unei artere cerebrale (unui anevrism cerebral). Alte cauze de AVC hemoragic, mai putin frecvente, sunt:

- inflamatia vaselor sangvine, care poate aparea in sifilis sau tuberculoza,

- tulburari de coagulare ale sangelui, precum hemofilia,

- traumatisme ale capului in urma caderilor, sau a loviturilor primite in aceasta zona,

- radioterapia pentru cancere ale gatului sau creierului,

Accidentul vasculat ischemic este cauzat fie de o ingustare a unei artere cerebrale (spasm arterial), fie de un
cheag de sange care blocheaza circulatia sanguina a unei zone din creier. Cheagul de sange se poate dezvolta
intr-o artera ingustata din creier, sau poate ajunge in arterele din circulatia cerebrala dupa ce a migrat de la
nivelul inimii sau din orice alta regiune a organismului. Cheagurile sanguine apar de obicei ca rezultat al unor
afectiuni ale sistemului cardio-vascular cum ar fi:

- rigidizarea peretilor arterelor (ateroscleroza), consecinta a une tensiuni arteriale crescute, a unui diabet zaharat,
sau a unui nivel crescut de colesterol.

- fibrilatia atriala sau alte ritmuri cardiace neregulate.

- anumite afectiuni ale valvelor cardiace, cum ar fi infectia lor (endocardita) sau ingustarea orificiului lor
(stenozele valvulare)

- tulburari de coagulabilitate a sangelui

- inflamatie a vaselor sangvine (vasculita)

- infarctul miocardic

Desi mai rar, tensiunea arteriala scazuta (hipotensiunea arteriala) de asemenea poate sa cauzeze un accident
vascular ischemic ca urmare a scaderii circulatiei sangine la nivelul creierului.

Factorii de risc:
In ceea ce priveste factorii de risc pentru accidentul vascular cerebral acestia se impart in doua categorii:

1. Factori de risc care pot fi controlati:

- tensiunea arteriala crescuta (hipertensiunea)

- diabetul zaharat. Aproximativ un sfert din persoanele cu diabet decedeaza prin AVC. Prezenta diabetului creste
de 2 ori riscul de accident vascular cerebral.

- nivelul crescut de colesterol din sange ce duce la afectiuni ale arterelor coronare si cerebrale
- afectiuni cardiace, precum fibrilatia atriala, sau alte tulburari de ritm cardiac

- fumatul, inclusiv fumatul pasiv

- sedentarismul

- obezitatea

- folosirea unor medicamente, cum sunt anticonceptionalele orale - in special la femeile care fumeaza sau care
au avut pana in prezent tulburari de coagulare. Se pare ca la femeile aflate in menopauza, terapia de inlocuire
hormonala are un risc mic de accident vascular cerebral

- consumul crescut de alcool. Persoanele care consuma excesiv alcool au un risc mare de a face accident
vascular cerebral.

- consumul de cocaina sau de alte droguri ilegale.

2. Factori de risc care nu pot fi controlati:

- varsta. Riscul de accident vascular cerebral creste cu varsta. Riscul se dubleaza cu fiecare decada dupa 55
ani.

- rasa. Americanii negrii si hispanicii au un risc mai mare decat persoanele de alte rase, de a face accident
vascular cerebral.

- sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la barbati decat la femei pana la varsta de 75 ani, dar
dupa aceasta varsta femeile sunt mai afectate.

- un alt accident vascular cerebral in antecedente

Simptomatologia accidentului vascular cerebral

Prezenta de simptome ale accidentului vascular cerebral impune un consult medical neurologic, de urgenta.
Simptomatologia accidentului vascular cerebral debuteaza de cele mai multe ori brutal, cu aparitia:

- starii de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau piciorului, de obicei pe o parte a corpului,

- tulburarile de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata, cu pete, vedere dubla sau
pierderea vederii.

- confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti,

- tulburari de mers, ameteli, pierderii echilibrului sau a coordonarii

- dureri de cap severe

Simptomatologia unui accident vascular cerebral depinde atat de localizarea zonei cerebrale afectate cat si de
extinderea ei. Ele pot progresa in curs de cateva minute, ore sau zile, adesea in mod treptat. De exemplu,
slabiciunea usoara poate evolua spre o incapacitate de a misca bratul si piciorul de pe o parte a corpului.

Cum se diagnosticheaza accidentul vascular cerebral?

Diagnosticarea unui AVC se face pe seama simptomelor, a examenului fizic, a istoricului
medical, dar si cu ajutorul testelor si procedurilor medicale. In categoria procedurilor, se
incadreaza:
Computerul tomograf (CT): este nedureros, utilizeaza razele X pentru a fotografia in
detaliu creierul. Se efectueaza dupa ce este suspectat un AVC.
Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN): utilizeaza magneti si unde radio pentru a
capta imagini ale organelor. Acest test identifica modificarile la nivelul tesutului nervos.
Poate fi folosit in locul CT-ului sau impreuna cu acesta.
 Teste sanguine ajuta la diagnosticare. Detectarea unui nivel scazut de glucoza in
sange, poate infirma diagnosticul de accident vascular. Glicemia mult scazuta sub
valoarea normala are simptome asemanatoare cu accidentul vascualar. Numararea
trombocitelor (responsabile de coagularea sangelui) ofera informatii despre formarea si
existenta trombilor. Se mai pot efectua teste de coagulare ale sangelui (de ex: viteza de
coagulare a sangelui).
Alte teste: EKG, ecocardiografie, angiografie carotidiana pentru verificarea inimii si a
vaselor de sange.
Asa cum am mentionat mai sus, accidentul vascular si mini-accidentul vascular
reprezinta urgente medicale. Daca va indentificati cu aceste probleme sau le observati
la altcineva, sunati de urgenta la 112 sau transportati pacientul la spital de urgenta!

Care sunt modalitatile de tratament ale accidentului vascular

cerebral?

Acestea se efecuteaza doar sub supravegherea medicului, intr-o unitate spitaliceasca si

numai dupa punerea unui diagnostic cert de AVC.
Se pot administra medicamente care dizolva cheagurile de sange (de exemplu:
activatorul de plasminogen tisular). Acest medicament trebuie administrat in mai putin de
4 ore de la debutul accidentului vascular. Se mai pot administra anticoagulante (asa
cum le spune si numele au rolul de a impiedica sangele sa coaguleze excesiv) sau
exista medicamente care impiedica trombii deja existenti sa se largeasca (aspirina sau
clopidogrel).
Anticoagulantele NU se folosesc in tratamentul accidentului vascular de natura
hemoragica pentru ca ar face ca hemoragia sa devina si mai abundenta!!!
Tromboliza intra-arteriala este o procedura care presupune inserarea unui cateter intra-
arterial la limita dintre abdomen si membrul inferior. Acesta este filetat pana la nivelul
aterelor cerebrale. Prin intermediul lui se pot administra medicamente si apoi se poate
extrage cheagul de sange.
In cazul AVC-ului hemoragic, este necesar sa fie indentificata mai intai sursa hemoragiei
si apoi tratamentul este de natura chirurgicala. Interventia chirurgicala poate sa fie
reprezentata de: clipsarea unui anevrism sau reparatii la nivelul aterelor cerebrale
pentru a preveni ulterioare hemoragii.

Recuperarea dupa un accident vascular cerebral

AVC-ul vine la pachet de multe ori, din nefericire, cu numeroase complicatii si urmari
severe, in urma carora recuperearea se face dificil sau nu se mai poate realiza pe
deplin. Printre cele mai frecvente consecinte se numara:

Slabiciune musculara si pierderea flexibilitatii musculare

Cheaguri sanguine multiple
Probleme la inghitirea alimentelor
Pierderea controlului asupra vezicii urinare

Timpul de recuperare dupa un astfel de eveniment variaza de la cateva saptamani, la

cateva luni sau chiar ani de zile. Un stil de viata sanatos ajuta la recuperarea dupa un
AVC.
Terapia medicamentoasa cu anticoagulante (in cazul AVC-ului ischemic) este de lunga
durata, dar trebuie avut in vedere faptul ca acestea pot provoca hemoragii. De aceea
tratamentul trebuie urmat cu strictete dupa cum este prescris de medic si la orice
semnal, adica la orice sangerare care apare (in scaun, in urina, sangerari nazale, voma
insotita de sange) trebuie sa va adresati de urgenta unui medic.
Recuperearea poate fi legata de problemele de vorbire, dar si de cele care privesc
dificultatile de inghitire, astfel poate fi necesar ajutorul unui logoped. Recuperarea fizica,
miscarea, exercitiile fizice, ajuta musculatura sa isi revina. Nu in ultimul rand suportul
psihologic este un necesar absolut in aceasta conditie. Recuperarea este de cele mai
multe ori anevoioasa, iar sprijinul familial poate face acest drum mai usor de suportat
pentru pacient.

Care sunt metodele de preventie pentru accidentul vasculat cerebral?

Accidentul vascular cerebral poate fi prevenit sau poate fi intarziat debutul acestuia, ca
in multe alte afectiuni, printr-o dieta sanatoasa, exercitii fizice regulate, evitarea
fumatului, a sedentarismului si un bun management al stresului. De asemenea este
important ca celelalte afectiuni care pot sa conduca la AVC sa fie tinute sub control si
monitorizate permanent. In final, ceea ce as dori sa subliniez este ca odata ce a survenit
un AVC, persoana in cauza este la risc pentru a suferi si alte accidente vasculare, fata
de persoanele sanatoase.
 HIPOESTEZIA

Destul de des, oamenii simt amorteala la nivelul mainilor sau picioarelor.

In unele cazuri, conditia este considerata a fi hipoestezie fiziologica, in
timp ce altele pot indica disfunctionalitati grave in organism. In cazul in
care acest fenomen se produce in mod constant, este necesara consultatia
unui medic, acesta poate dezvalui patologia care necesita tratament
imediat.
Acest termen se face referire la diverse tulburari senzoriale. Ca urmare, o
persoana nu poate percepe stimulii externi si de a reactiona la schimbarile
care au loc in corpul sau. Hipoestezia de dezvoltare este asociata cu
anumite tipuri de actiuni care apar in terminatiile nervoase. Acest lucru
poate fi dureros, tactil, termic, auditiv, olfactiv.
Hipoestezia apare destul de des in timpul sarcinii - in acest caz, femeile se
plang de amorteala la nivelul mainilor sau picioarelor. Dupa nastere,
aceasta conditie dispare de obicei.
De asemenea, hipoestezia poate sa apara in zona degetelor si a mainilor, si
se pare ca, de regula, dupa un vis. Aceasta indica acumularea de lichid in
tesuturi, care este rezultatul tulburarilor metabolice.
Mai tarziu, in timpul sarcinii, o femeie poate sa sufere diverse probleme
neurologice, inclusiv hipoestezie. Ea provoaca uneori insomnie la 37 de
saptamani de gestatie.
Pentru a evita dezvoltarea edemului cerebral, este necesar sa se cunoasca
principalele cauze care provoaca sau contribuie la aparitia acestei
patologii.

Tipuri de hipoestezie
Hipoestezia se poate manifesta in diverse forme - depinde de tipurile de
localizare simptome:

1. Hipoestezie faciala
Poate fi de cauza vasculara sau patologii neurologice. In cazul in care
exista o pierdere de senzatie doar pe o parte, acesta poate fi un indiciu al
nevralgiei de trigemen.
In cazul in care zona afectata este roie sau prezinta o erupie, motivul
poate consta in dezvoltarea de Zona Zoster.

2. Hipoestezie la nivelul mainilor

Daca mainile prezinta hipoestezie timp de doua minute sau mai mult,
aceasta poate indica boli ale sistemului nervos sau patologii vasculare.
De asemenea, pot fi cauzate de tumori, circulatia sangelui in creier,
scleroza multipla.

3. Hipoestezie la nivelul picioarelor

Aceasta patologie se poate datora circulatiei depreciate la extremitatile
inferioare, provocand leziuni ale nervilor. In cazul in care hipoestezia
piciorului este insotita de durere severa, aceasta poate indica boli
vasculare - boala ocluziva, boala venoasa, ateroscleroza. Daca hipoestezia
suteaza, aceasta este insotita de dureri in partea inferioara a spatelui sau
piciorului, cauza probabila este sciatica.

Cauzele care declanseaza hipoestezia

Hipoestezia este adesea un semn al unei varietati de patologii.
Pierderea sensibilitatii poate conduce astfel de boli:

circulatorie perturbate
tumori maligne
diabet
migrena
deficit de vitamine si minerale
consumul excesiv de bauturi alcoolice
artrita reumatoida
atac ischemic tranzitoriu
ciupit nervului
scleroza multipla.
patologie genetica

Semne si simptome
Prezenta hipoesteziei poate indica diferite semne:

scaderea sensibilitatii tactile in timp ce se ating diferite subiecte;

 sensibilitate dureroasa;
sensibilitate la temperatura scazuta;
dificultate in diferenta de temperatura;
scaderea senzatiilor olfactive;
afectarea auzului.

Diagnostic
Daca hipoestezia apare destul de frecvent si dureaza mai mult de doua sau
trei minute, diagnosticul se determina prin testari. In primul rand,
pacientul trebuie sa consulte un medic-neurolog de specialitate care poate
solicita:

hemoleucograma completa. Cu ajutorul acestui studiu va fi capabil

de a determina prezenta deficitului de fier sau anemie pernicioasa.
tomografie computerizata
examinarea cu raze X. Cu aceste proceduri se pot detecta fracturi
osoase, care au cauzat leziuni ale fibrelor nervoase. In plus, aceste
tehnici fac posibila diagnosticarea artritei, durerilor de spate si a
altor boli.
electroneuromiografia. Aceasta ajuta la detectarea locului de
localizare a nervului deteriorat.
examinarea cu ultrasunete Doppler. Aceasta face posibila detectarea
bolilor vasculare - ateroscleroza, varice, tromboza, etc.

In primele zile ale vietii ale unui nou-nascut, el face miscari spontane si
incomode. Si pentru ca parintii tineri pot fi dificil de inteles, ceea ce este
normal, una dintre aceste manifestari este un tremor al extremitatilor la
nou-nascuti.

Tratamentul
Daca apar simptome, este necesara determinarea cauzei aparitiei. Acest
lucru va ajuta la un specialist cu experienta.
Tratamentul se bazeaza pe utilizarea de metode diferite, care se bazeaza
pe utilizarea medicamentelor.
Alegerea formularii depinde de cauza care a dus la dezvoltarea bolii.
Ca metode suplimentare de influentare utilizate, poti fi: valuri de
ultrasunete, electroforeza, darsonval.
Cu toate acestea, inainte de aplicarea acestora ar trebui sa se obtina
consiliere profesionala.

Prognostic si consecinte
Consecintele posibile sunt dependente in totalitate de motivele care au
condus la aceasta stare. Patologia severa, fara un tratament adecvat poate
duce la invaliditate si chiar moarte. Prin urmare, hipoestezia ar trebui sa
fie privita ca o consecinta a altor boli care trebuie sa fie identificate si
eliminate.
Pentru a preveni dezvoltarea acestei boli, se recomanda efectuarea unor
astfel de masuri preventive:

cresterea activitatii locomotorie;

sa-si organizeze ziua de lucru;
renuntarea la obiceiurile proaste;
timp pentru a trata bolile cronice;
alimentatie in mod corect si eficient.

Hipoestezia rareori actioneaza ca o boala independenta.Mult mai adesea,

pierderea de sensibilitate este o consecinta a altor tulburari, unele dintre
care, in absenta unui tratament adecvat poate provoca consecinte grave.
 TULBURARI DE MEMORIE

Memoria este definita ca fiind capacitatea creierului de a retine si de a-si aminti

diferite informatii, experiente, proceduri, abilitati si obiceiuri. Exista factori care
influenteaza activitatea normala a creierului, declansand diferite probleme de
memorie de la senilitate, la dementa sau Alzheimer.

Memoria este un proces complex, care comporta trei faze: invatarea, stocarea
informatiei, apoi restituirea (evocarea si recunoasterea). Aceste fenomene nu se
afla sub dependenta unei regiuni precise si specializate a creierului; ele se
deruleaza atat la nivelul centrilor nervosi polivalenti (hipocamp, corpul mamilar
si hipotalamus), cat si la nivelul fibrelor nervoase care leaga cei trei centri. In
mod clasic, se disting memoria pe termen scurt, care nu dureaza mai mult de
cateva minute si memoria pe termen lung.

Clasificare

Orice afectiune, chiar si gripa, poate afecta capacitatea de memorare a

creierului. Atunci cand sistemul imunitar se lupta cu o anumita afectiune sau
atunci cand o persoana se confrunta cu o durere persistenta, capacitatea de
concentrare este afectata, si prin urmare apar si problemele de memorie. Exista
mai multe tipuri de tulburari de memorie care afecteaza activitatea zilnica a
oricarui individ, printre acestea se afla:

Boala Alzheimer;
Amnezia;
Amnezia disociativa;
Ateroscleroza;
Tumori craniene;
Sindromul de oboseala cronica;
Depresia;
Schizofrenia;
Parkinson;
Dementa;
Afazia;
Sindromul de stres posttraumatic;
Coreea lui Huntington;
Tulburare de personalitate multipla.
Cauzele tulburarilor de memorie

Capacitatea normala de functionare a creierului poate fi afectata de diferite

afectiuni sau situatii, care pot conduce de la degradarea memoriei pana
la dementa. Bolile care afecteaza memoria, deoarece deterioreaza celulele
creierului sunt: Alzheimer, accident vascular cerebral, traumatisme craniene si
alte conditii neurodegenerative.

Problemele de memorie nu sunt cauzate doar de leziuni sau afectiuni care apar
la nivelul creierului. Factorii de mediu, psihologici si emotionali pot avea un
impact negativ asupra memoriei, inclusiv asupra stocarii, pastrarii, activarii,
recuperarii ulterioare si folosirii informatiilor sau a amintirilor.

Stresul si tensiunile au un impact negativ semnificativ asupra capacitatii

indivizilor de a memora, deoarece cauzeaza un deficit de atentie si exercita o
presiune neadecvata asupra abilitatilor mentale.

Potrivit studiilor, exista o legatura intre stres, situatiile tensionate si dezvoltarea

bolii Alzheimer la batranete, dar si intre ADHD (deficitul de atentie) la copii si
adulti si tulburarile de memorie.

Oxigenul este unul dintre cei mai importanti factori care asigura buna
functionare a creierului si, implicit, a memoriei. Cand creierul nu este suficient
oxigenat, acesta nu functioneaza in parametri normali si nu poate stoca sau
utiliza informatiile amintire.
De regula, oxigenarea insuficienta a creierului conduce la scaderea performantei
creierului si are drept rezultat diminuarea puterii de concentrare.

Factori de mediu si fizici, care conduc la scaderea oxigenarii creierului si a

fluxului sanguin cerebral, dieta neadecvata, lipsa activitatilor fizice,
prezenta toxinelor in mediul inconjurator si supraponderabilitatea conduc in
cele din urma la deteriorarea memoriei.

Diagnosticarea tulburarilor de memorie

Diagnosticul de tulburare de memorie este stabilit in urma unor numeroase

investigatii si teste detaliate, screening profesional si evaluarea memoriei de
catre un medic specialist. Tulburarile de memorie au simptome comune in
perioada de debut si pot fi identificate de catre membrii familiei, rude sau
prieteni.

Dementa este o afectiune caracterizata prin scaderea progresiva a abilitatilor

mentale. Ca urmare a acestui simptom, viata personala a bolnavului se va
schimba radical. Una dintre cele mai frecvente si cunoscute forme de dementa
este dementa Alzheimer - afectiune neurologica degenerativa. Pana in prezent
nu a fost descoperit un tratament pentru aceasta afectiune; tot ce se poate face
pentru acesti pacienti este asigurarea asistentei medicale.

Senilitatea este o tulburare similara cu Alzheimer. Din punct de vedere

functional, senilitatea nu este o boala deoarece apare si se aplifica odata cu
inaintarea in varsta, deteriorand celulele creierului si buna functionare
a memoriei.

Problemele de memorie nu constituie intotdeauna o afectiune clinica. In viata

coditiana, mai ales in perioadele stresante sau tensionate, exista riscul
manifestarii tulburarilor de memorie. Acest lucru poate fi cauzat si de slaba
circulatie cerebrala sau de nutritia deficitara.

Tratament si prevenire

Procesul de formare si stocare al amintirilor este complex si implica mai ales

activitatea creierului. Desi,unele simptome nu pot fi controlate, exista totusi
strategii de imbunatatire a capacitatii de memorare.

Modificari ale dietei, programului de odihna, practicarea activitatilor fizice si de

rutina sunt simple strategii pentru prevenirea si ameliorarea tulburarilor de
memorie.
De asemenea, remediile homepate ajuta la prevenirea problemelor de memorie,
mentinand armonia si echilibrul sistemic al creierului si al sistemului nervos,
fara efecte secundare sau sedare.
Totoodata, se recomanda si un tratament pentru imbunatatirea circulatiei
sangvine la nivel cerebral, deoarece, astfel, creierul este optin oxigenat, iar
capacitatea de memorare va functiona iarasi in parametri normali.

Prin adoptarea acestor masuri contribuiti la prevenirea sau tratarea tulburarilor

de memorie!
Daca intampinati probleme de memorie si dificultati in a procesa informatiile de
baza, atunci este bine sa va consulte cat mai curand un medic.