Detasarea

…Incetarea activitatii mintii conduce la yoga, dar cum este posibil ca mintea si
modificarile ei sa inceteze?

Incetarea lor este rezultatul practicii interioare constante si al non-atasamentului,

detasarii.

Doua lucruri conduc la suspendarea mintii si a modificarilor ei, primul – abhyasa,

practica interioara constanta si al doilea – non-atasamantul,detasarea. Non-atasamentul va
crea conditiile necesare pentru realizarea practicii interioare. Ambele trebuie intelese.

Mobilul a tot ceea ce faci este reprezentat de dorintele tale. Si acele dorinte se pot
indeplini numai in urma realizarii anumitor actiuni. Pana cand nu renunti la dorinte, nu
poti renunta la actiuni. Investesti ceva in activitatile acelea, in actiunile acelea.Din
aceasta cauza caracterul si mintea omului se afla mereu in dilema, daca sa se opreasca sau
nu din anumite actiuni, pentru ca realizeaza ca acestea il conduc spre suferinta.

Atunci de ce le faci? Le faci pentru ca ai anumite dorinte si acele dorinte nu pot fi

implinite decat prin acele actiuni.Deci exista doua aspecte.Primul, trebuie sa faci anumite
lucruri. De exemplu furia. De ce te enervezi? Te enervezi numai atunci cand undeva,
cumva, cineva iti sta in cale. Tu esti pe cale de a obtine ceva, dar cineva te impiedica.
Dorinta ta este obstructionata. Asta te scoate din minti.

Te enerveaza chiar si anumite lucruri. Daca mergi spre un anume loc si te impiedici de un
scaun, te superi pe scaun. Incerci sa descui usa si cheia se blocheaza, te infurii pe usa.
Este absurd, ate supara pe lucruri este un non-sens. Tot ceea ce te obstructioneaza intr-un
fel sau altulte enerveaza.

Tu ai dorinta de a ajunge, de a face, de a obtine ceva. Tot ceea ce se opune dorintei tale iti
apare a fi dusman. Ai vrea sa-l distrugi. Asta este semnificatia furiei, vrei sa distrugi
obstacolele. Dar furia te face sa suferi; supararea devine o boala. Asa ca te hotarasti sa nu
te mai superi.

Dar cum sa nu te mai superi cand ai dorinte, idealuri? Daca ai dorinte si idealuri atunci
supararea este inevitabila, deoarece viata este complexa : nu esti singur pe lume.
Milioane de oameni se lupta pentru propriile lor dorinte, se intersecteaza, isi stau unul in
calea altuia. Daca ai dorinte , supararea este inevitabila, frustrarea este inevitabila,
violenta este invitabila. Si mintea ta se va gandi sa distruga tot ceea ce ii sta in cale.

Furia este aceasta atitudine de a distruge obstacolul. Dar deja ai simtit pe propria-ti piele
ca furia creeaza multa suferinta, asa ca tu nu vrei sa te mai infurii. Dar simpla dorinta de a
nu te mai enerva nu o sa te ajute prea mult deoarece furia face parte dintr-un angrenaj mai
mare –al unei minti cu dorinte, al unei minti cu obiective, al unei minti care vrea sa
ajunga undeva. Nu poti sa nu te mai superi.
Asa ca, primul lucru care trebuie suprimat este dorinta. Atunci jumatate din posibilitatile
de a te supara, de a te enerva dispar,baza dispare. Dar nici atunci nu este sigur ca nu te vei
mai enerva, pentru ca te-ai enervat timp de milioane de ani. A devenit un obicei adanc
inradacinat.

Poti sa renunti la dorinte si totusi sa continui sa te superi. Supararea nu va mai fi asa de

mare , dar va persista pentru ca a devenit o obisnuinta. A devenit un obicei subconstient.
Timp de multe, multe vieti l-ai purtat cu tine. A devenit ereditar. Exista in celulele tale, in
corpul tau. Acum este organic si fiziologic. Prin simpla renuntare la dorinte corpul tau nu
o sa-si schimbe automatismul. . Sablonul este foarte vechi. Va trebui sa schimbi si
sablonul.

Pentru aceasta schimbare va fi necesara practica repetata. Pentru a schimba mecanismul

interior va fi necesara practica repetata – o reconditionare a intregii structuri corp-minte.
Dar aceasta este posibil numai daca ai renuntat la dorinte.

Hai sa privim si din alt punct de vedere. Un om a venit la mine si mi-a spus:”Eu nu vreau
sa fiu trist, dar intotdeauna sunt trist si deprimat. Uneori nu pot nici eu sa inteleg de ce
sunt trist, dar sunt trist. Nu exista nici un motiv evident pe care as putea sa il invoc. Se
pare ca asta este stilul meu de viata”.
“Nu-mi amintesc” a spus el “sa fi fost vreodata fericit. Si nu imi doresc sa fiu trist. Este o
povara grea. Sunt cel mai nefericit om din lume. Cum sa ies din starea asta?”

Asa ca l-am intrbat: “Ai vreun interes sa fii trist?”

El a spus: “De ce as putea sa am vreun interes?” Dar avea, il cunosteam foarte bine. Il
cunosteam de ani de zile, dar el nu isi dadea seama ca avea un interes sa se mentina in
aceasta stare. El dorea ca tristetea sa il paraseasca, dar nu stia de ce exista. O intretinuse
din anumite motive care proveneau din subconstient si pe care nu le intelegea.

El avea nevoie de dragoste, dar pentru a iubi…Daca ai nevoie de iubire, trebuie sa

iubesti. Daca iti doresti sa fii iubit, trebuie sa darui iubire si trebuie sa darui mai mult
decat ai putea sa ceri. Dra el era un harpagon: el nu putea iubi. Pentru el parea imposibil
sa daruie. Considera ca nu are nimic de daruit. Insusi verbul “a darui” il face sa se
crispeze. El gandea ca nu poate decat sa primeasca; ca nu poate sa dea.

Dar fara iubire nu poti sa infloresti. Fara iubire nu poti sa ai nici o bucurie; nu poti sa fii
fericit.. Si el nu putea sa iubeasca pentru ca avea impresia ca trebuie sa dea ceva de la el.
Iubirea inseamna sa te darui cu tot sufletul, cu toata fiinta ta. El nu putea sa daruie iubire,
nu putea primi iubire. Ce ramanea de facut? Caci tanjea dupa dragoste la fel ca toti
oamenii. Iubirea este o necesitate vitala ca si hrana. Fara hrana, corpul tau ar muri si fara
dragoste sufletul tau s-ar usca. Este o necesitate.

Atunci el a gasit un surogat [inlocuitor] si acela era mila; nu poate sa primeasca iubire
pentru ca nu e capabil sa daruie, dar poate fi compatimit. Mila este un surogat ieftin
pentru iubire. Asa ca el era in permanenta trist. Cand era trist oamenii il compatimeau.
Oricine il intalnea simtea mila pentru el, pentru ca el tot timpul plangea si suspina. Starea
lui era in permanenta cea a unui om batut de soarta. Dra el se simtea bine asa! De fiecare
data cand cineva ii plangea de mila , el jubila [se bucura]. Devenea din ce in ce mai
nefericit , pentru ca in felul acesta putea sa stoarca mai multe lacrimi de compatimire.

Asa ca i-am spus: “Tu ai un anumit interes sa fii nefericit. Nu ai cum sa scapi de tristete.
Tristetea este doar un efect. Radacinile sunt in alta parte. Nu mai cersi mila. Dar vei putea
sa incetezi sa mai cersesti mila doar atunci cand ai sa incepi sa darui iubire, pentru ca la
tine aceasta stare pe care o cultivi este un inlocuitor. Si in clipa in care ai sa incepi sa
darui iubire , vei si tu iubit. Atunci vei fi fericit. Viata ta se va schimba”.

Legat de aceasta am sa va spun o anecdota:

“Un om a intrat inr-o parcare. Arata foarte ciudat. Avea un stil de a merge imposibil,
pentru ca statea chircit, ca si cum ar fi condus o masina . Mainile lui se miscau pe un
volan invizibil, picioarele apasau pe niste pedale invizibile si in felul acesta el mergea. Si
avea un stil de a merge extraordinar de caraghios. S-au strans o multime de oameni in
jurul lui sa-l priveasca. Se uitau ca la circ. Ei l-au intrebat pe paznic “Ce se intampla?Ce
face omul asta?”

Paznicul le-a raspuns: “Vorbiti mai incet.Omul asta este mort dupa masini. Era unul
dintre cei mai buni piloti. A luat chiar si un premiu la raliu. Dar acum, din cauza unor
probleme psihice , i s-a interzis sa mai conduca. I s-a suspendat permisul, dar el nu se
poate abtine”.
Oamenii l-au intrebat: “Bine , daca stii asta , de ce nu ii spui << Ce cauti aici? Nu vezi ca
nu ai masina?>>
Omul le-a spus: “De asta v-am rugat sa vorbiti mai incet. Nu pot sa-i spun, pentru ca in
fiecare zi imi da o rupie ca sa-i spal masina. Nu pot sa-i spun: <<Pai stii, tu de fapt n-ai
nici o masina.>> El acum o parcheaza, si dupa asta eu o spal”.

Omul avea un interes, rupia aceea. Si voi aveti niste interese ascunse pentru a ramane in
starea de suferinta, de chin, de boala. Si repetati mecanic: “Noi nu ne dorim asta. Noi nu
vrem sa ne suparam, nu vrem sa fim asa si asa”.Dar pana nu reusesti sa-ti dai seama cum
ai ajuns in starea asta, pana nu descoperi mobilul, nu se poate schimba nimic.

Cel mai profund mobil este dorinta existenta in mintea ta Tu esti ceea ce esti pentru ca ai
anumite dorinte. Patanjali spune: “Primul lucru este non-atasamentul”. Abandoneaza
toate dorintele, fii detasat. Si apoi, abhyasa.

De exemplu , cineva vine la mine si imi spune: “Nu vreau sa ma ingras, dar nu ma pot
abtine de la mancare. Vreau sa ma opresc, dar mananc incontinuu.”
Dorinta este superficiala. In profunzime exista un mecanism care il face sa manance din
ce in ce mai mult. Si chiar daca reuseste sa se abtina cateva zile, dupa aceea incepe din
nou sa manance cu si mai multa pofta. Si pune la loc mai multa grasime decat a dat jos
prin post sau prin regim. Si asta continua de ani de zile. Nu se pune problema doar sa
mananci mai putin. De ce mananca el prea mult? Corpului sau nu ii este necesar, asa ca
undeva in mintea lui mancarea a devenit un inlocuitor pentru altceva.
S-ar putea sa-i fie frica de moarte. Oamenii care se tem de moarte mananca mai mult
pentru ca mancarea pare a sta la baza vietii. Cu cat mananci mai mult cu atat esti mai viu.
Cam asta este aritmetica din mintea lor. Fiindca daca nu mananci mori. Asa ca a nu
manca echivaleaza cu moartea si a manca mai mult echivaleaza cu a fi mai plin de viata.
Asa ca, daca iti este frica de moarte, mananci mai mult sau daca nu te iubeste nimeni
mananci mai mult.

Mancarea poate deveni un surogat pentru iubire, deoarece copilul, la inceputul vietii,
asociaza iubirea cu hrana. Prima fiinta de care copilul devine constient este mama, prin
hrana si iubirea pe care le primeste de la mama lui. Iubirea si hrana patrund simultan in
constiinta lui. Si intotdeauna cand mama este iubitoare , ea ii da lapte mai mult. Sanul se
ofera cu bucurie. Dar cand mama este suparata nu ii da sa suga suficient.

Copilul este privat de mancare de fiecare data cand mama este indispusa; cand ea este in
toane bune, copilul primeste mancare. Iubirea si mancarea devin un singur lucru; in
mintea copilului ele se asociaza. Asa ca, intotdeauna cand copilul primeste multa
afectiune, mananca mai putin, pentru ca iubirea il copleseste intr-atat incat nu mai simte
nevoia sa manance. Cand copilul nu simte ca este iubit, mananca mai mult, pentru ca
trebuie mentinut un anumit echilibru. Daca este cu totul privat [ lipsit ] de iubire , o sa
manance foarte mult.

O sa va mirati- intotdeauna cand doi oameni se iubesc, ei pierd din greutate. Din cauza
asta femeile incep sa se ingrase dupa ce se casatoresc. Cand iubirea este legalizata, ele
incep sa se ingrase pentru ca acum nu mai este necesar sa iubeasca. Iubirea si lumea
iubirii pentru ele inceteaza sa mai existe.

In tarile in care divorturile sunt foarte frecvente, femeile isi mentin silueta. In tarile in
care nu se practica divortul, femeile nu acorda nici o atentie siluetei. Daca divortul este
posibil, femeile trebuie sa-si gaseasca alti iubiti; ele sunt credincioase cantarului.
Cautarea iubirii le ajuta sa-si pastreze silueta. Cand iubirea este legiferata, totul se
termina. Nu mai este nevoie sa te ocupi de corpul tau; nu mai trebuie sa te ingrijesti.

Asa ca, poate ca acestui om ii este frica de moarte; sau poate ca nu are o relatie amoroasa
profunda. Si aceste doua sunt corelate. Daca iubesti cu toata fiinta ta nu iti este frica de
moarte. Iubirea este o implinire ata de mare incat nu te mai intereseaza ce o sa se
intample in viitor. Iubirea in sine este o implinire. Chiar si moartea poate fi intampinata
cu bucurie. Dar daca nu iubesti iti este frica de moarte ; pentru ca nici nu ai iubit pana
acum si moartea se apropie. Si cu asta o sa se termine totul.

Daca nu iubesti, frica de moarte se amplifica. Daca iubesti, frica de moarte scade. Daca
iubesti cu toata fiinta ta, frica de moarte dispare. Exista o corelatie interioara. Chiar si
lucrurile marunte fac parte dintr-un angrenaj complex.
Nastratin Hogea statea in cabinetul veterinarului cu catelul in brate si il batea la cap pe
medic: “Taiati-I coada catelului meu”. Medicul il intreba: “Dar de ce,Nastratin? Daca ii
tai coada, frumusetea asta de catel va fi mutilat. O sa arate oribil. Nu inteleg de ce
insisti.” Nastratin a spus: “Bine, dar ramane intre noi, nu spuneti la nimeni. Vreau sa tai
coada catelului pentru ca trebuie sa vina soacra-mea la noi in vizita si nu vreau sa se
bucure nimeni de venirea ei. Am exclus orice posibilitate. Numai catelul asta ar mai putea
sa-mi strice planurile.”

Pana si coada unui catel a ajuns sa faca parte dintr-un angrenaj relational complex. Daca
Nastratin nu poate permite nici macar cainelui sa o intampine bucuros pe soacra sa,
inseamna ca el nu isi iubeste sotia; ar fi imposibil. Daca iti iubesti sotia, ii faci o primire
foarte frumoasa mamei ei. Esti afectuos cu ea.

Lucruri care par simple la prima vedere au radacini adanci si totul este imtim corelat. Asa
ca , doar schimband o idee nu se schimba nimic. Trebuie sa descoperi intreg angrenajul,
sa il deconditionezi, sa il reconditionezi, sa creezi un model nou pentru ca viata ta sa se
poata schimba. Asa ca aceste doua lucruri sunt necesare: non-atasamentul, detasarea
absoluta si practica interioara constanta.

Asta nu inseamna sa nu te mai bucuri. In aceasta privinta a persistat mult timp o

intelegere gresita si yoga a fost interpretata gresit in multe privinte. Aceasta este una din
ele - ca daca faci yoga ai terminat cu viata pentru ca nu mai poti sa iti doresti nimic. Daca
nu iti mai doresti nimic, daca nu mai esti atasat de nimic, daca nu mai iubesti nimic
atunci esti exact ca un cadavru. Nu aceasta este semnificatia reala.

Non-atasamentul presupune sa nu depinzi de nimic. Poti sa ai preferinte; dar nu

atasamente. Cand spun ca poti sa ai preferinte, intelegi ca poti sa preferi, este normal sa
preferi. Daca traiesti intre oameni, trebuie sa iubesti pe cineva, trebuie sa alegi pe cineva,
trebuie sa ai prieteni. Poti sa preferi dar nu sa te atasezi.

In ce consta diferenta? Daca te atasezi, atunci devine o obsesie. Daca fiinta iubita nu este
cu tine, esti nefericit. Iti este dor, suferi. Si atasamentul este asa o boala, incat daca
persoana nu este cu tine, suferi, iar daca este cu tine esti indiferent. Atunci totul este in
regula, ai ceea ce consideri ca ti se cuvine. Daca persoana este cu tine e-n ordine – nu mai
trebuie sa faci nimic. Daca persoana nu este cu tine, atunci suferi. Acesta este
atasamentul.

Preferinta este exact opusul. Daca persoana nu este cu tine, nu-i nimic;daca persoana este
cu tine, esti fericit, esti recunoscator. Daca persoana este cu tine, nu consideri ca asta ti
se cuvine de drept. Esti fericit, te bucuri, sarbatoresti. Dar daca persoana nu este cu tine,
nu iti faci probleme. Nu ai pretentii, nu esti obsedat. Poti sa fii fericit si singur. Ai fi
preferat sa fii cu fiinta iubita, dar ideea asta nu te obsedeaza.

Preferintele sunt normale; atasamentul este o boala. Si un om care are preferinte isi
traieste viata in deplina fericire. Nu ai cum sa il faci sa sufere. Poti doar sa il faci si mai
fericit. Dar nu poti sa il faci sa sufere. Iar pe o persoana care are multe atasamente – nu
poti sa o faci fericita,nu poti decat sa o faci si mai nefericita. Si tu stii asta! Stii asta foarte
bine. Daca iubitul tau este cu tine nu te bucuri prea tare. Daca nu este cu tine , suferi
ingrozitor. …
Atasamentul este o boala. Cand sunteti impreuna, nu sunteti fericiti. Daca aveti bogatii,
nu sunteti fericiti. Ati fi nenorociti, daca ati fi saraci. Esti sanatos si nu-i multumesti
niciodata lui Dumnezeu pentru asta. Daca esti sanatos, nu te simti niciodata
recunoscatorfata de existenta. Dar daca esti bolnav, zici ca esti batut de soarta.

Chiar si o banala durere de cap iti poate spulbera orice urma de credinta. Dar cand esti
fericit si sanatos nu simti nevoia sa te duci la biserica sau la templu pentru a-ti arata
recunostinta: “Sunt fericit si sunt sanatos si nu este meritul meu. Doamne, iti multumesc
pentru aceste daruri.”

Odata Nastratin Hogea a cazut in rau si era cat pe ce sa se inece. El nu era o fiinta
religioasa, dar dintr-o data , la un pas de moarte, a inceput sa strige in gura mare: “Allah,
Dumnezeu, te rog, salveaza-ma, ajuta-ma si iti promit ca de acum inainte o sa ma rog si o
sa fac tot ce scrie in scripturi.”
In timp ce el spunea: “Doamne ajuta-ma!” s-a agatat cu mana de o ramura care atarna
deasupra raului. Si cand a inceput sa se apropie de mal, in siguranta, agatandu-se de craca
si s-a simtit mai sigur pe el, mai relaxat, i-a spus lui Dumnezeu: “S-a rezolvat. Nu te mai
deranja. Nu-ti mai face probleme. Acum sunt in siguranta.” Dintr-odata, craca s-a rupt si
a cazut inapoi in rau. Asa ca a spus: “Doamne, Tu chiar nu stii de gluma?”

Exact asa functioneaza mintea noastra. Atasamentul te va face din ce in ce mai nefericit;
preferinta te va face din ce in ce mai fericit. Patanjali este impotriva atasamentului, dar nu
si impotriva preferintei. Orice om are anumite preferinte. Poate sa iti placa un anumit fel
de mancare, iar altul sa nu iti placa. Dar aceasta este doar o preferinta. Dca nu poti sa
gasesti mancarea ta preferata, atunci o vei alege pe cea de pe locul doi si te vei bucura
pentru ca stii ca in clipa aceea nu ai cum sa faci rost de mancarea ta preferata si ca trebuie
sa te bucuri de ceea ce ti se ofera. Nu o sa incepi sa plangi si sa suspini. Vei accepta
viatacu ceea ce iti ofera ea clipa de clipa.

Dar o persoana care este in permanenta atasata de ceva, nu se bucura niciodata de nimic.
Intreaga sa viata devine o permanenta suferinta. Daca nu esti atasat, esti absolut liber; ai
foarte multa energie, nu depinzi de nimic. Esti independent si poti sa utilizezi aceasta
energie pentru evolutia ta spirituala. Poate deveni o practica. Poate deveni abhyasa.
Ce este abhyasa? Abhyasa este lupta impotriva vechilor cliseecomportamentale. Fiecare
religie a impus anumite practici dar la baza lor sta aceasta sutra a lui Patanjali.

De exemplu, te hotarasti ca, de fiecare data cand simti ca incepi sa te enervezi, sa respiri
adanc de cinci ori inainte de a lasa furia sa te cuprinda. O practica simpla, care aparent nu
are nici o legatura cu furia. Cineva ar putea chiar sa rada: ‘La ce o sa-ti foloseasca asta?”
Dar o sa-ti foloseasca. De fiecare data cand simti ca incepi sa te infurii, inspira si expira
de cinci ori.

Ce se va intampla? Se vor intampla multe lucruri. Furia poate sa puna stapanire pe tine
doar daca esti subconstient. Exact inainte sa te infurii inspiri si expiri de cinci ori: acesta
este un efort constient. Asta va face ca mintea ta sa devina constienta si, atata timp cat
esti constient, furia nu te poate cuprinde. Asta va face ca tu sa ai o priza de constiinta
mult mai buna asupra corpului datorita aportului marit de oxigen. In acea clipa de trezire
vei simti dintr-odata ca furia a disparut.

In al doilea rand, mintea ta se poate focalizadoar asupra unui singur lucru. Mintea nu se
poate gandi la doua lucruri in acelasi timp; ii este imposibil. Poate trece de la un subiect
la altul foarte rapid, darnu se poate focaliza simultan asupra a doua subiecte. Trebuie sa le
abordeze pe rand. Mintea are o fereastra foarte ingusta; nu incap doua lucruri odata. Asa
ca, daca este dominata de furie, nu mai exista nimic altceva in clipa aceea. Daca inspiri si
expiri de cinci ori, mintea se focalizeaza dintr-o data asupra respiratiei. A fost distrasa.
Acum ea are alta preocupare. Si, chiar daca te vei lasa totusi cuprins de furie, ea nu va
mai avea aceeasi intensitate, pentru ca a pierdut momentul.

Gurdjief a spus: “Cand era pe patul de moarte, tatal meu mi-a spus sa tin minte un singur
lucru: <<Intotdeauna cand esti furios, asteapta 24 de ore si dupa aceea fa tot ce iti
pofteste inima. Chiar daca vrei sa omori pe cineva, asteapata mai intai 24 de ore.>>

Douazeci si patru de ore sunt prea mult, sunt de ajuns douazeci si patru de secunde. Acea
asteptare te face sa te razgandesti. Energia care se revarsa spre furie a fost deviata. Este
aceeasi energie. Se poate manifesta ca furie sau poate deveni compasiune. Trebuie doar
sa-i oferi sansa.

Asa ca vechile scripturi spun: “Daca itivine un gand bun, nu amana: fa imediat ce ai
gandit. Daca iti vine un gand rau, amana-l; nu-l face niciodata imediat ce ti-a trecut prin
cap” Dar noi aproape intotdeauna reactionam invers. D e fiecare data cand ne vine o idee
buna, o amanam.

Mark Twain povesteste in memoriile lui ca odata s-a dus la biserica, la slujba. Predica era
minunata, asa ca dupa zece minute s-a hotarat . ”Astazi o sa donez zece dolari. Preotul
acesta este minunat. Aceasta biserica merita sa fie ajutata!” S-a hotarat sa doneze zece
dolari la sfarsitul slujbei. Dupa vreo zece minute s-a mai gandit el si a ajuns la concluzia
ca zece dolari este prea mult, cinci erau de ajuns. Dupa inca zece minute a hotarat ca “Nu
merita nici cinci dolari omul asta.”

Deja el nu mai asculta slujba. Se gandea la bani. Nu a apucat sa spuna nimanui si acum
incearca sa se convinga ca este prea mult. “La sfarsitul slujbei - spune el - ma hotarasem
sa nu dau nici un ban. Si cand a ajuns la mine omul care strangea donatiile, omul acela
care ma impresionase atat de mult, m-am gandit chiar sa iau ceva bani si sa fug din
biserica!”

Mintea este in continua schimbare. Nu sta niciodata pe loc; este ca un torent. Daca te
gandesti la ceva rau, asteapta putin. Nu poti opri mintea, este ca un fluviu. Asteapta!
Daca astepti putin, nu vei mai putea sa faci rau. Daca te gandesti la ceva frumos si vrei sa
faci, fa imediat, pentru ca mintea este in schimbare si peste cinci minute nu vei mai putea
sa faci ce ti-ai dorit. Asa ca , daca este un gest bun, afectuos, nu-l amana. Daca este un
gest violent sau distructiv, amana.
Daca te enrvezi, amana timp de cinci respiratii si furia o sa dispara.Aceasta trebuie sa
devina un obicei. De fiecare data cand incepi sa te enervezi, inspira si expira de cini ori.
Dupa aceea n-ai decat sa te enervezi. Daca vei proceda asa in permanenta, va deveni un
obicei; nu va mai fi nevoie sa te gandesti de fiecare data. In clipa in care furia apare,
automat o sa incepi sa respiri profund. Dupa cativa ani iti va fi imposibil sa te mai
enervezi. Nu vei mai putea sa te enervezi.

Orice practica si effort constient te pot ajuta sa-ti schimbi vechile obiceiuri. Si asta nu
este o transformare care se produce instantaneu: este nevoie de timp – pentru ca ti-ai
elaborat modelele comportamentale in nenumarate vieti. Unele dintre ele nu pot fi
schimbate intr-o singura viata – este prea putin.

Discipolii mei vin si ma intreaba: “Cand o sa se intample?” Si eu le spun: “In curand.” Si

ei ma intreaba: “Ce intelegi tu prin <<curand>>, ne tot spui asta de ani de zile.”

Daca se intampla in existenta aceasta , inseamna ca s-a intamplat foarte curand. Oricand
se intampla , este mai devreme decat normal, pentru ca acest model a fost elaborat in atat
de multe vieti. Trebuie sa fie distrus, reconstruit. Asa ca niciodata, nici chiar dupa mai
multe vieti, nu este prea tarziu.