[...

] pentru Sfântul Ioan Scărarul asceza e o „silă necontenită a firii”26, aceasta nu trebuie înţeleasă
ca o ordine „supranaturală” impusă naturii umane. Ea nu adaugă nimic „chipului”, ci corectează
numai înclinarea spre patimă pe care stricăciunea moştenită de la Adam şi iubirea pentru trup i-au
impus-o împotriva naturii sale (para physin). Asceza asociată cu metanoia restaurează persoana
umană în integritatea ei, în elanul ei dinamic spre dobândirea asemănării (îndumnezeirii) şi,
curăţindu-se de patimile ei, face ca virtuţile să apară de la ele însele. Căci, potrivit Sfântului Maxim
Mărturisitorul, „virtuţile sunt naturale”: „Dorinţa şi ostenelile ce urmează s-au adăugat în cei iubitori
de virtute numai spre depărtarea înşelăciunii ce se introduce prin simţuri în suflet, iar nu pentru a
introduce virtuţile ca pe ceva nou, din afară. Căci ele sunt în noi din creaţie. De aceea, îndată ce se
înlătură pe deplin înşelăciunea, sufletul arată strălucirea virtuţii [tes kata physin aretes]. Căci cel ce
nu e fără minte e cuminte, şi cel nefricos sau cutezător e bărbătesc; cel nedesfrânat e înfrânat; cel ce nu
este nedrept e drept. Raţiunea cea după fire e cuminţenia; judecata are în sine dreptatea; irascibilitatea
are în sine bărbăţia; pofta are în sine cumpătarea. Deci prin înlăturarea celor contrare naturii [para
physin] se înstăpânesc şi strălucesc cele conforme naturii [kata physin], precum prin ştergerea ruginii
străluceşte luciul şi claritatea cea naturală a fierului”27.
Fragment din ,,Triodul explicat”