Universitatea Dunarea de Jos

GALATI
Facultatea de drept

Lector Universitar
dr. ARAT GH. TEODOR

ELEMENTE DE DREPT
INTERNATIONAL PUBLIC
NOTE DE CURS

2006

1
 CUPRINS

CAPITOLUL I .- CONSIDERATII GENERALE ASUPRA DREPTULUI

INTERNATIONAL PUBLIC .........................................................p.5

Sec\iunea 1.1. Societatea interna\ional` ....................................................p. 6

Sec\iunea 1.2. Obiectul de reglementare a dreptului interna\ional public. p. 6
Sec\iunea 1.3. Fundamentul juridic al dreptului interna\ional public.........p. 7
Sec\iunea 1.4. Definirea dreptului interna\ional public. ........................ p. 8
Sec\iunea 1.5. Normele dreptului interna\ional public. .......................... p. 9
Sec\iunea 1.6. Raportul dintre dreptului interna\ional
public ]i dreptul intern al statelor ................................ p. 11

CAPITOLUL II. – IZVOARELE SI PRINCIPIILE

FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI
INTERNATIONAL PUBLIC .............................. p. 13

Sec\iunea 2.1. No\iunea de izvoare ale dreptului interna\ional.............. p. 14.

2.1.1. Tratatul interna\ional .................................................. p. 15.
2.1.2. Cutuma interna\ional` ................................................ p.. 16
2.1.3. Principiile generale de drept...................................... p. 17
2.1.4. Jurispruden\a ............................................................ p. 17
2.1.5. Doctrina dreptului interna\ional .............................. p. 18
2.1.6. Echitatea ................................................................ p. 18
Sec\iunea 2.2. Alte izvoare ale dreptului interna\ional ...................... p. 19
Sec\iunea 2.3. Codificarea dreptului interna\ional ............................... p. 20
Sec\iunea 2.4. Sistemul dreptului interna\ional................................. p. 22
Sec\iunea 2.5.1. No\iunea ]i importan\a principiilor
fundamentale ale dreptului interna\ional .................... p. 23
Sec\iunea 2. 5.2. Principiile fundamentale ale dreptului
interna\ional public ....................................................... p. 25
2.5.2.1. Principiul egalit`\ii suverane ................................ p. 25
2.5.2.2. Principiul [ndeplinirii cu bun`
credin\` a obliga\iilor interna\ionale asumate .............. p. 26
2.5.2.3. Principiul nerecurgerii la for\` sau la
menin\area cu for\a (neagresiunii) .............................. p. 26
2..5.2..4 Solu\ionarea pa]nic` deferendelor interna\ionale ....... p. 28
2. 5.2.5. Principiul neamestecului [n treburile interne
ale altor state (neimixtiunii) ....................................... p. 29
2.5. 2. 6. Dreptul popoarelor la autodeterminare .................... p. 31
2.5. 2. 7. Principiul cooper`rii interna\ionale ........................ p. 32.

2
 CAPITOLUL III – SUBIECTELE DREPTULUI
INTERNATIONAL ................................... .. p.34

Sec\iunea 3.1. Tipuri de subiecte; prezentare general`......................... p.35

Sec\iunea 3.2. Statul – subiect principal al dreptului interna\ional.
Sec\iunea 3.3. Organiza\iile interna\ionale ca subiecte .................... p. 36
de drept interna\ional.................................................... p.38
Sec\iunea 3.4. Calitatea de subiect de drept interna\ional
public a na\iunilor care lupt` pentru eliberare.............. p. 41
Sec\iunea 3.5. Calitatea de subiect de drept interna\ional
a altor entit`\i ................................................................ p.. 42
3.5.1. Persoana fizic` ......................................................... p. 42
3.5.2. Persoana moral` (juridic`) ....................................... p. 43
3.5.3. Organiza\iile interna\ionale neguvernamentale ......... p. 45
3.5.4.Vaticanul ................................................................ p. 45
3.5.5. Statul cu statut de neutralitate permanent`............... p. 46
Sec\iunea 3.6. Recunoa]terea interna\ional`........................................ p. 47
Sec\iunea 3.7. Succesiunea statelor [n dreptul interna\ional ............... p. 49
3..7.1 Succesiunea la tratate ]i organiza\ii interna\ionale ..... p. 50
3.7.2. Sucesiunea la bunuri, arhive ]i datoriile de stat............. p. 51

CAPITOLUL IV – PROBLEME PRIVIND POPULATIA

IN DREPTUL INTERNATIONAL .................... p. 53

Sec\iunea 4.1. Popula\ia, element constitutiv al statului ........................ p. 54

Sec\iunea 4.2. Aspecte de drept interna\ional ale cet`\eniei.................. p. 55
4.2.1. Dobândirea ]i pierderea cet`\eniei............................. p. 56
4.2.2. Dubla cet`\enie.(bipatridia) ...................................... p. 57
4.2.3. Apatridia. ................................................................. p. 58
4.2.4. Refugia\i ]i persoane str`mutate............................... p. 58
Sec\iunea 5.1. Regimul juridic al str`inilor....................................... p. 59
5.1.1.Dreptul de azil........................................................... p. 60
5.1.2. Expulzarea ............................................................. p. 61
5.1.3. Extr`darea............................................................... p. 61

CAPITOLUL V – TERITORIUL IN DREPTUL INTERNATIONAL ... p.63

Sec\iunea 5.1. Teritoriul de stat: no\iune, natura juridic`, componen\`.... p. 64

Sec\iunea 5.2. Regimul juridic al teritoriului de stat............................... p. 66
5.2.1. Apele interioare.............................................................. p. 67
5.2.2. Marea teritorial`............................................................ p. 69
5.2.3 . Zonele maritime limitrofe cu regim special................ p. 69
5.2.4. Spa\iul aerian............................................................... p. 71
Sec\iunea 5.3. Teritorii cu regimuri juridice interna\ionale speciale...... p. 72
3
 5.3.1. Strâmtorile interna\ionale......................................... p. 72
5.3.2. Canalurile maritime interna\ionale............................ p. 74
5.3.3. Fluviile interna\ionale............................................... p. 76
5.3.4. Marea liber`............................................................. p. 78
5.3.5. Zonele polare............................................................. p. 80
5.3.6. Zone teritoriale cu regimuri speciale......................... p. 81
5.3.7. Spa\iul cosmic............................................................ p. 83

CAPITOLUL VI – TRATATUL INTERNATIONAL ..................... p. 84

Sec\iunea 6.1. No\iune, denumire, clasific`ri......................................... p. 85

Sec\iunea 6.2 Structura tratatelor interna\ionale................................. p. 86
Sec\iunea 6.3. Incheierea tratatelor...................................................... p. 87
Sec\iunea 6.4. Aplicarea tratatelor...................................................... p. 88
Sec\iunea 6.5 Interpretarea tratatelor................................................ p. 90
Sec\iunea 6.6. Modificarea ]i [ncetarea tratatelor............................. p. 91

CAPITOLUL VII – SOLUTIONAREA PASNICA A DIFERENDELOR

INTERNATIONALE ............................................. p. 94

Sec\iunea 7.1. No\iunea de diferend interna\ional....................................... p. 95

Sec\iunea 7.2. Modalit`\i ]i mijloace de solu\ionare pa]nic` ..................... p. 96
7.2.1. Mijloace politico – diplomatice....................................... p. 97
7.2.2. Mijloace pa]nice cu caracter jurisdic\ional.................... p.100
Sec\iunea 7.3. Procedura de solu\ionare pa]nic` a diferendelor
[n cadrul O.N.U. ]i al organiza\iilor regionale............... p.104

CAPITOLUL VIII – RASPUNDREA INTERNATIONALA ............. p.106

Sec\iunea 8.1. Raspunderea internationala a statelor ............................. p. 107

Sec\iunea 8.2. Formele r`spunderii interna\ionale ................................. p.110
Sec\iunea 8.3. R`spunderea interna\ional` a persoanelor ..................... p.112.
Sec\iunea 8.4. R`spunderea interna\ional` a statelor
pentru consecin\ele prejudiciabile ce
decurg din activit`\i neinterzise de
dreptul interna\ional ...................................................... p. 113

BIBLIOGRAFIE ............................................................................. p. 115

4
 CAPITOLUL I

CONSIDERATII GENERALE ASUPRA DREPTULUI

INETRNATIONAL PUBLIC

OBIECTIVELE CURSULUI:

• Definirea notiunii de drept international public ]i delimitarea acestuia de

alte ramuri de drept;
• Stabilirea naturii juridice a dreptului international public;
• Stabilirea raportului dintre dreptul international public ]i dreptul intern.

CUVINTE SI TERMENI CHEIE:

• Jus gentium, drept international public

• Consensualismul international
• Interdependen\a reciproc`

5
 Sectiunea 1.1. SOCIETATEA INTERNATIONALA

{n rela\iile interna\ionale actuale iau parte un num`r tor mai mare de

actori: statele, organiza\iile interna\ionale guvernamentale ]i neguvernamentale,
[ntreprindererile multina\ionale, persoane fizice ]i juridice, opinia public`, toate
formând ceea ce denumim comunitatea interna\ional`. Societatea interna\ional`
este [ns`, [n esen\`, o societate a statelor suverane independente ]i egale [n
drepturi chiar dac` ele difer` ca m`rime, nivel de dezvoltare ]i sisteme de
valori.
{n condi\iile lumii de azi, toate statele sunt vecine nici unul nu se poate
izola ]i fiecare din ele poate fi afectat de modul [n care celelalte folosesc cele
trei elemente ce compun planeta P`mânt.
Printre tr`s`turile esen\iale ale societ`\ii interna\ionale contemporane
distingem consacrarea tot mai puternic` a interdependen\ei [ntre state, atât [n
planul securit`\ii cât ]i [n domeniul economic sau ecologic.
Se constat` totodat`, descentralizarea puterii, adic` statele, r`mân
suverane iar cooperarea lor se desf`]oar` pe baze voluntare chiar dac` este
obiectiv necesar`. Descentralizarea puterii [nseamn`, [n acela]i timp c` statele
nu pot fi supuse unei autorit`\i juridice superioare.
Necesitatea extinderii ]i organiz`rii cooper`rii dintre state a dus la
formarea ]i multiplicarea organiza\iilor interguvernamentale, la extinderea ]i
diversificarea competen\elor ]i sarcinilor lor, f`cându-le noi subiecte de drept
interna\ional (cca.300). Ele constituie cadrul cooper`rii permanente
multilaterale [ntre state dar, totodat`, stabilesc ]i limitele ac\iunii individuale a
fiec`rui stat membru.
Din toate aceste motive termenul de comunitate interna\ioanl` folosit
[ndeosebi [n trecut, nu corespunde pe deplin realit`\ii politice globale actuale ]i
este mai potrivit cel de societate interna\ioanl`.
Un sistem de drept exist` numai [n rela\ia cu o societate sau
comunitate. Aceast` regul` cardinal` se aplic` ]i dreptului interna\ional public,
care reglementeaz` raporturile juridice ce iau na]tere ]i se desf`]oar` [n
societatea interna\ional`.
Normele ]i institu\iile Dreptului Interna\ional urm`resc [ndeosebi s`
asigure pacea ]i justi\ia, s` promoveze dezvoltarea economic`, s` garanteze
drepturile universale ale omului, s` instaureze o ordine interna\ional` politic` ]i
economic` necesar` progresului umanit`\ii.

Sectiunea 1. 2. OBIECTUL DE REGLEMENTARE AL DREPTULUI

INTERNATIONAL

Spre deosebire de dreptul intern care reglementeaz` rela\iile sociale [n

cadrul unui stat, obiectul de reglementare al Dreptului Interna\ional [l formeaz`
[n principal [n principal rela\iile dintre state, reprezentân domeniul cel mai
cuprinz`tor al rela\iilor interna\ionale.

6
 Nu toate rela\iile dintre state formeaz` [ns` obiectul Dreptului
Interna\ional, de exemplu rela\iile politice f`r` caracter juridic.
Spre a fi guvernate de normele dreptului interna\ional rela\iile dintre
state trebuie s` fie, sub aspectul con\inutului, rela\ii [n care acestea se manifest`
ca titulare ale drepturilor lor suverane, ale puterii de stat.
Obiect al dreptului interna\ional contemporan [l constituie ]i rela\iile
care creaz` [ntre state ]i alte subiecte de drept interna\ional.
Din punct de vedere al con\inutului rela\iilor [ntre state care fac
obiectul reglement`rilor prin norme de drept interna\ional, dreptul interna\ional
are o sfer` atotcuprinz`toare privind raporturile politice, economice, ]tiin\ifice,
sociale, culturale, diplomatice ]i consulare etc.
Rezult` c` rela\iile interna\ionale pot avea caracter politic, juridic,
economic etc. fiind rela\ii juridice prin care p`r\ile stabilesc obliga\ii ]i drepturi
reciproce, care pot fi de drept interna\ional sau de drept intern, ]i rela\ii de drept
interna\ional [n care statele apar ca purt`toare a suveranit`\ii de stat.
Dreptul Interna\ional Public fiind alc`tuit din norme scrise sau
nescrise prin care este reglementat` conduita statelor [n rela\iile dintre ele, se
deosebe]te de Dreptul Interna\ional privat care reglementeaz` raporturile dintre
persoane fizice ]i persoane juridice având ca obiect determinarea dreptului
aplicabil [n cazul conflictului de competen\` dintre dou` sau mai multe ordini
juridice na\ionale [n vederea solu\ion`rii unui litigiu [ntre acestea.
{n sfâr]it, nu toate rela\iile interna\ionale din sfera de preocupare a
statelor, ca purt`toare de drepturi de stat sunt reglementate de Dreptul
Interna\ional Public. Unele rela\ii, datorit` importan\ei reduse datorit` faptului
c`, formate pe baza practicii [ndelungate a statelor, respectarea lor a fost
asigurat` tot prin aceast` practic` nemaifiind necesar` reglementarea juridic`.
Este cazul curtuaziei, rela\iile de polite\e, care de]i se refer` la personalitatea
statelor, la reprezentarea lor [n via\a interna\ional`, sunt respectate de bun`voie.
Concluzion`m c` Dreptul Interna\ional Public are un caracter
universal, obiectul s`u constituindu-l rela\iile dintre toate statele lumii,
indiferent de m`rimea ]i puterea lor sau de regiunea [n care este situat`.

Sectiunea 1. 3. FUNDAMENTUL JURIDIC AL DREPTULUI

INTERNATONAL PUBLIC

Statele membre ale societ`\ii interna\ionale determinate de interesele lor

comune ]i de a conve\ui cu alte state [n raport de interdependen\`, accepta [n
principiu c` o sum` de norme ]i de principii obligatorii este absolut
indispensabil` pentru a le regla conduita ]i de a evita pe aceast` cale o stare de
anarhie care le-ar prejudicia existen\a ]i interesele.
{n lipsa unei autorit`\i publice cu atribu\ii legislative, administrative
sau judec`tore]ti suprastatele, prin intermediul c`rora s` se adopte norme
juridice ]i s` impun` respectarea lor, for\a obligatorie a dreptului interna\ional
se [ntemeiaz` pe acordul de voin\` al statelor.
Statele, [n condi\ii de deplin` egalitate [n drepturi ]i pe baza liberului
lor consim\`mânt, [ntr-un proces de coordonare, de punere de acord a voin\ei
7
lor, creaz` norme juridice care duc la formarea dreptului interna\ional.
Caracterul coordonator al voin\ei statelor st` la baza obligativit`\ii dreptului
interna\ional, a aplic`rii ]i respect`rii normelor sale.
{n anumite cazuri, normele de drept interna\ional pot fi aplicate prin
constrângere. Este cazul sistemului de securitate creat prin Carta ONU, [n care
pe baza hot`rârilor Consiliului de Securitate se pot aplica asemenea m`suri,
mergând pân` la recurgerea la for\a armat` pentru cazurile de amenin\are a
p`cii, [nc`lcarea p`cii sau agresiune.
Ceea ce st` la baza aplic`rii normelor Dreptului Interna\ional [n cea
mai mare parte a cazurilor, este percep\ia interesului general ca normele s` fie
respectate , creând un regim juridic de care beneficiaz` fiecare stat, [n
conformitate cu principiul reciprocit`\ii multiple. Aceasta [nseamn` c` dac` un
stat nu respect` o norm` [n rela\iile sale cu alte state, i s-ar retrage beneficiul
aplic`rii normei respective fa\` de el de c`tre celelalte state.
Fundamentul juridic al dreptului interna\ional [l constituie acordul de
voin\` al statelor suverane care compun la un moment dat societatea
interna\ional`.
{n practic` statele nu trebuie ]i adesea nici nu pot s`-]i exprime
consim\`mântul expres pentru fiecare regul` de drept interna\ional, natura
consensual` a dreptului interna\ional având [n vedere ]i consim\`mântul statelor
membre ale comunit`\ii interna\ionale la un moment dat, asupra ansamblului de
reguli care formeaz` dreptul interna\ional al acelei perioade. {n acest caz statele,
individual, pot formula [n anumite limite, rezerve la unele norme de drept
interna\ional, dac` acestea nu fac parte din ceea ce se nume]te jus cogens
(norme imperative) de la a c`ror acceptare ]i aplicare nu se poate deroga, dac`
anumite norme concrete sunt [n mod evident inacceptebile pentru ele.
Asupra naturii juridice a Dreptului Interna\ional Public [n doctrin`
exist` mai multe concep\ii ]i teorii legate de caracterul obligatoriu al normelor
sale.

Sectiune 1. 4. DEFINIREA DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC

Elementele de baz` [n configurarea Dreptului interna\ional Public \in de

fundamentul juridic ]i natura acestora, de obiectul de reglementare ]i de
subiectele juridice, de izvoarele sale ca ]i de caracteristicile pe care le prezint`
alte institu\ii politico-juridice cu care se afl` [n strâns` leg`tur`.
Aceste elemente, a c`ror prelevan\` a fost diferit interpretat`, au stat la
baza definirii dreptului interna\ional reflectând cel mai adesea concep\ii ]i
orient`ri politice diferite.
Unele din acestea s-au referit la norme ]i principii obligatorii pentru
“statele civilizate” , [n inten\ia evident` de a exclude unele state de la aplicarea
lor; altele s-au referit la o “ordine a comunit`\ii interna\ionale” care se ridic`
deasupra statelor ]i popoarelor ]i le leag` [ntre ele, iar al\i autori au inclus ca
element esen\ial al defini\iei “asigurarea coexisten\ei pa]nice” (Tunkin,
Bliscenko) sau stabilirea unui nou tip de rela\ii [ntre fostele \`ri socialiste
(Kojevnikov).

8
 O defini\ie sintetic` a dreptului interna\ional public este cea dat` de
juristul american Ph. Jessup care [l define]te ca “un drept transna\ional chemat
s` reglementeze ac\iunile sau evenimentele care transced frontierele na\ionale
ale statelor ”.
Nici [n doctrina juridic` na\ional` nu sunt excep\ii. Astfel, [n timp ce
Gr. Geam`nu define]te Dreptul Interna\ional Public ca fiind ansamblul de
norme juridice care exprim` voin\a statelor ]i reglementeaz` [n primul rând ]i
[n principal rela\iile dintre ele fiind susceptibile de a fi aduse la [ndeplinire [n
principal pe calea constrângerii exercitat` individual sau colectiv de c`tre
state, Gh. Moca consider` Dreptul Interna\ional contemporan ca totalitatea
normelor juridice create de state pe baza acordului de voin\`, exprimat [n
forme juridice specifice, pentru a reglementa rela\iile dintre ele ...., norme a
c`ror aplicare este realizat` prin respectarea de bun` voie , iar [n caz de
necesitate, prin sanc\iunea individual` s-au colectiv` a statelor.
Con\inând elemente conjuncturale sau secundare, unele din aceste
defini\ii tind s` deformeze esen\a dreptului interna\ioanl sau s`-l orienteze [n
direc\ia unor interese politice evidente.
{n raport de elementele configurative prezentate mai sus, [n doctrina
juridic` contemporan` din \ara noastr` s-a adoptat o defini\ie mai complet` ]i
mai nuan\at` (Adrian N`stase, I. Diaconu, V. Cre\u, V. Duculescu, Al.
Bolintineanu)]i anume : Dreptul Interna\ional Public reprezint` totalitatea
normelor juridice create de state ]i de celelalte subiecte de drept
interna\ional, pe baza acordului liber exprimat de acestea prin tratate ]i
alte izvoare de drept [n vederea reglement`rii raporturilor dintre ele,
norme a c`ror aducele la [ndeplinire este asigurat` de respectarea lor de
bun` voie, iar [n caz de necesitate prin m`suri de constrângere aplicate de
state [n mod individual sau colectiv.

Sectiunea 1. 5. NORMELE DE DREPT INTERNATIONAL

Definind Dreptul Interna\ional Public, subliniem faptul c` este format

din totalitatea normelor juridice, rezultate din acordul de voin\` liber exprimat
al statelor ]i a celorlalte subiecte de drept interna\ional pentru a reglementa
rela\iile dintre ele.
Din acest punct de veder normele juridice de Dreptului Interna\ional
sunt, ca orice norme juridice, reguli de conduit` ce stabilesc drepturi ]i obliga\ii
pentru participan\ii la rela\iile ce le reglementeaz`.
Dac` din acest punct de vedere ele se aseam`n` cu normele juridice de
drept intern, [ntre cele dou` categorii de norme exist` ]i deosebiri, astfel:
* norma de drept intern exprim` voin\a unui singur stat, pe când norma de drept
interna\ional se creaz` prin acordul de voin\` al mai multor state;
* exist` o deosebire ]i [n modul de elaborare a celor dou` categorii de norme. {n
timp ce statul prin organul s`u legislativ edicteaz` sau sanc\ioneaz` norme de
drept intern ]i se manifest` ca autoritate politic` suprem`, prescriind prin
acestea o anumit` conduit` persoanelor care [i sunt subordonate, [n cadrul

9
societ`\ii interna\ionale nu exist` o autoritate politic` superioar`, un “guvern
mondial ” [mputernicit cu func\ii de legiferare a normelor de drept interna\ional.
Normele de drept interna\ional sunt create de c`tre state ]i tot ele sunt
destinatarele lor, ca state suverane, independente ]i egale [n drepturi ;
* de aici rezult` o alt` deosebire dintre cele dou` categorii de norme ]i anume
cea privind subiectele de drept.
{n ce prive]te normele de drept interna\ional public subiectele sunt
statele suverane (subiecte originare sau principale), organiza\iile interna\ionale
]i mi]c`rile de eliberare recunoscute.
{n ce prive]te dreptul intern subiectele, sunt persoanele fizice precum ]i
persoanele juridice sub diversele lor forme, legate prin cet`\enie cu statul
respectiv.
* deosebirile sunt relevante ]i [n sfera de aplic`rii ]i sanc\ion`rii normelor de
drept interna\ional. Astfel, normele acestui drept spre deosebire de cele de drept
intern, nu sunt aduse la [ndeplinire de vreun organism interna\ional ci de c`tre
state care ac\ioneaz` individual sau colectiv, ]i prin organiza\ii interna\ionale
{n dreptul intern m`surile de constrângere pentru aplicarea normelor
sunt aplicate de un aparat centralizat organizat de stat ]i având o autoritate
superioar` fa\` de persoanele [mpotriva c`rora sunt [ndreptate.
{n dreptul interna\ional de]i exist` organe jurisdic\ionale, interpretarea
]i aplicarea dreptului se face de obicei de state, pe baza acordului dintre ele sau
[n cadrul mijloacelor de rezolvare pa]nic` a diferendelor cu sau f`r` caracter
jurisdic\ional, la alegerea p`r\ilor.
{n ce prive]te sanc\iunile care se aplic` pentru asigurarea respect`rii
normelor ]i principiilor dreptului interna\ional, acestea pot fi clasificate [n dou`
categorii:
a) sanc\iuni cu folosirea for\ei armate
Carta ONU instituie [n cadrul cap. VII art. 42 un sistem de sanc\iuni
colective [mpotriva amenin\`rilor contra p`cii, viol`rii p`cii,]i a actelor de
agresiune.
Constatarea ]i aplicarea sanc\iunilor este incredin\at` ONU, respectiv
Consiliului de Securitate, care are r`spunderea principal` pentru men\inerea
p`cii ]i securit`\ii interna\ionale.
Totodat`, Carta prevede [n art. 51 ]i dreptul statelor la autoap`rare
individual` ]i colectiv` [mpotriva unui atac armat, pân` când Consiliul de
Securitate va lua m`suri pentru restabilirea p`cii ]i men\inerea securit`\ii
interna\ionale.
b) sanc\iuni f`r` folosirea for\ei
Normele de drept interna\ional prev`d o gam` larg` de sanc\iuni de
acest gen, cum ar fi: [ntreruperea total` sau par\ial` a rela\iilor economice; a
comunica\iilor feroviare, aeriene, maritime, rutiere; ruperea rela\iilor
diplomatice; nulitatea unor tratate [ncheiate sub imperiul sau amenin\area cu
for\a; nerecunoa]terea sau considerarea ca nule ]i inoperante a actelor care
[ncalc` dreptul interna\ional; suspendarea sau excluderea din organiza\iile
interna\ionale; sanc\iuni cu caracter economic ]i, [n fine, sanc\iuni penale pentru
cei vinova\i de crime contra p`cii, crime contra umanit`\ii, crime de r`zboi.
10
 Asem`narea [ntre cele dou` categorii de norme juridice ar consta [n
faptul c` ]i [n dreptul interna\ional ca ]i [n dreptul intern, g`sim norme
imperative ]i norme supletive.
{n timp ce normele cu caracter imperativ (jus cogens) ap`r` valorile
deosebite ale rela\iilor interna\ionale (pacea, suveranitatea, independen\a,
securitatea popoarelor etc.), normele supletive dau posibilitatea subiec\ilor s`
aleag` conduita pe care o vor urma.

Sectiunea 1. 6 RAPORTUL DINTRE DREPTUL INTERNATIONAL

PUBLIC SI DREPTUL INTERN AL STATELOR

Raportul dintre dreptul interna\ional public ]i dreptul intern al statelor

constituie una din problemele de baz` ale filozofiei juridice, având totodat` ]i o
deosebit` importan\` practic`.
Dreptul interna\ional public ]i dreptul intern al statelor sunt dou`
sisteme de norme ]i dou` tipuri de drept distincte, cu obiect de reglementare,
izvoare ]i metode diferite. De]i diferite, totu]i cele dou` sisteme se [ntrep`trund
prin intermediul statelor, care sunt creatoare atât a normelor de drept
interna\ional cât ]i a normelor de drept intern, ]i care vegheaz` la aplicarea lor
atât [n ordinea intern` a statelor cât ]i [n ordinea interna\ional`.
{n ambele situa\ii statele particip` de pe acelea]i pozi\ii ]i cu aceea]i
voin\`, expresie a acelora]i interese. Aceast` situa\ie precum ]i particularitatea
form`rii ]i aplic`rii dreptului interna\ional au adus [n discu\ie raportul dintre
dreptul interna\ional ]i dreptul intern .
Interferen\ele care exist` [ntre cele dou` ramuri de drept sunt
determinate de considerente practice.
Prin acceptarea de c`tre stat, pe baza liberului acord de voin\` a
normelor de drept interna\ional acestea devin obligatorii ]i urmeaz` a fi aplicate
pe [ntregul teritoriul ]i fa\` de toat` popula\ia. Normele dreptului interna\ional
dobândesc astfel valoare juridic` egal` cu cea a normelor de drept intern al
statelor.
Dreptul interna\ional constituie, [ntr-o important` m`sur`, proiec\ia [n
planul rela\iilor interna\ionale, a normelor de drept din legisla\ia intern` a
statelor, [n special al celor mai elaborate ]i mai avansate [ntr-un domeniu sau
altul, care [i [mprumut`, sub aspect conceptual ]i tehnic, normele ]i principiile
sale, constituind astfel unul din izvoarele principale ale form`ri ]i dezvolt`rii
acestuia.
De exemplu, unele no\iuni de drept penal material ]i procedural din
dreptul intern (infrac\iunea, tentativa, recidiva, participa\iune, cauzele care
[nl`tur` caracterul penal, vinov`\ia, r`spunderea, ac\iunea penal`, garan\iile
procesuale, competen\a material`, mijloacele de prob`, asisten\a judiciar` etc.)
sunt preluate ]i opereaz` ]i [n conven\iile interna\ionale privind colaborarea
pentru combaterea crimina\it`\ii transfrontaliere, sau [n statutele tribunalelor
interna\ionale penale.

11
 La rândul s`u, dreptul intern cuprinde reglement`ri specifice, care
privesc rela\iile statelor respective cu alte state sau organiza\ii interna\ionale,
producând efecte [n ordinea interna\ional`.
Asemenea reglement`ri, adesea cu caracter constitu\ional, privesc
stabilirea competen\ei organelor statului cu atribu\ii [n domeniul politicii
externe, probleme privind cet`\enia, statutul juridic al str`inilor, procedurile de
[ncheiere ]i ratificare sau aderare la tratate etc.
Interp`trunderile dintre cele dou` sisteme de drept, intern ]i
interna\ional, au ridicat [n doctrina dreptului interna\ional problema dac` ]i care
din aceste sisteme are, eventual, ascenden\` asupra celuilalt.Problema are ]i
inciden\e practice, cel pu\in sub dou` aspecte:
* modalit`\ile concrete [n care se aplic` normele de drept interna\ional [n
ordinea juridic` intern`;
* solu\ia ce se va da [n cazul unui eventual conflict [ntre normele juridice
interne ]i cele interna\ionale.
Asupra acestor probleme s-au conturat dou` pozi\ii: dualismul ]i
monismul.
- teoria dualist` sus\ine c` dreptul interna\ional ]i dreptul intern sunt sisteme
distincte, rupte [ntre ele, cu existen\` paralel` (domenii distincte de aplicare,
izvoare distincte, destinatari deosebi\i), care nu se influen\eaz` [ntre ele;
- teoria monist` sus\ine existen\a unei singure ordini juridice, format` din
dreptul intern ]i dreptul interna\ional, dreptul vând astfel o structur` unitar`,
compus` din norme obligatorii indiferent dac` acestea se adreseaz` indivizilor,
statelor sau altor entit`\i asimilate acestora, aflate [ntr-o strict` ierarhie.
Adep\ii acestor teorii se despart [ns` atunci când se pune problema care
dintre cele dou` sisteme trebuie s` preleveze: cel intern, sau cel interna\ional.
Primatul dreptului interna\ioanl este sus\inut [ndeosebi de ]coala normativist` a
lui Fr. Kelsen.
Primatul dreptului intern este sus\inut [n general de ]coala
func\ionalismului juridic inspirat` de concep\iile filozofice a lui Hegel.
Aceste teorii trebuie respinse, neexistând un primat al dreptului intern
sau al dreptului interna\ional ]i nici un dualism care le separ` [n mod artificial.
F`r` a vorbi de superioritatea uneia sau alteia din aceste ramuri ale
dreptului, remarc`m coordonarea lor, constitu\iile statelor prev`zând [n multe
cazuri aplicarea tratatelor [ncheiate [ntre state sau aplicarea lor [n unele cazuri
când dreptul intern difer` de ele ( ex. Constitu\ia Rmâniei 1991 [n domeniul
drepturilor omului ), dup` cum alteori ]i conven\ia interna\ional` face trimitere
la legea intern`.
{n concluzie putem afirma c` raportul dintre dreptul intern ]i dreptul
interna\ional este un raport complex, de intercondi\ionare dialectic`, cu unele
prelevan\e [n anumite domenii sau [n anumite momente istorice, ale unui sistem
sau ale celuilalt.

12
 CAPITOLUL II
IZVOARELE SI PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE
DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC

OBIECTIVELE CURSULUI:

• Cunoa]terea elementelor ]tiin\ifice care au dus la crearea ramurii de drept

interna\ional public;
• Studierea principiilor fundamentale ale dreptului interna\ional public;
• Realizarea corela\iei [ntre principiile fundamentale ale dreptului
interna\ional public.
Studiul normelor imperative ca principale norme ale dreptului
interna\ional public ]i delimitarea acestora de alte categorii de norme.

CUVINTE SI TERMENI CHEIE:

• Tratat interna\ional ]i norm` interna\ional`;

• Izvor de drept practica statelor, echitatea interna\ional`;
• Codificarea dreptului interna\ional public jus cogens, derogare, imperativ,
acte unilaterale.

13
 Sectiunea 2. 1. NOTIUNEA DE IZVOARE ALE DREPTULUI
INTERNATIONAL

{n dreptul intern normele juridice []i au izvorul [n constitu\iile statelor,

[n legile promulgate [n baza acestora precum ]i [n alte acte cu caracter juridic
emise de organele executive, prin care se stabilesc reguli de conduit` obligatorii
atât pentru organismele statale cât ]i pentru cet`\eni.
{n dreptul interna\ional statele ]i, [n anumite limite ]i alte entit`\i
interna\ionale, sunt cele ce creaz` norme juridice.
Exprimarea dreptului se face [n forme specifice, recunoscute de
societatea interna\ional` ca fiind izvoare de drept.
Prin izvoarele dreptului interna\ional public se [n\eleg acele mijloace
juridice de exprimare a normelor rezultate din acordul de voin\` al statelor
Practica rela\iilor interna\ionale a creat de-a lungul timpului, iar ]tiin\a
dreptului a consacrat mai multe categorii de instrumente prin care anumite
norme ale societ`\ii umane cap`t` caracter de norme de drept interna\ional sau
prin care creaz` noi asemenea norme.
O prim` enumerare a izvoarelor dreptului interna\ional a fost f`cut` [n
statutul Cur\ii Permanente de Justi\ie Interna\ional` din 1920, preluat` apoi de
Statutul Cur\ii Interna\ionale de Justi\ie. Astfel [n, art. 38 al Statutului se
prevede c` [n solu\ionarea diferendelor supuse Cur\ii, conform dreptului
interna\ional se vor aplica:
• conven\iile interna\ionale fie generale, fie speciale care stabilesc regulile
recunoscute expres de statele aflate [n litigiu;
• cutuma interna\ional` ca dovad` a practicii generale acceptate ca drept;
• principiile generale de drept recunoscute de state civilizate;
• hot`râri judec`tore]ti (sub rezerva art. 59 din statut) ]i doctrina celor mai
califica\i speciali]ti [n dreptul public, ai diferitelor na\iuni, ca mijloace
auxiliare de determinare a regulilor de drept.
La acestea se adaug` ]i echitatea.
Enumerarea f`cut` [n statut nu este [ns` exhaustiv` ]i nu are scopul de a
reglementa izvoarele dreptului interna\ional ci prezint` dreptul care este aplicat
de Curte.
Doctrina ]i practica dreptului interna\ional contemporan au stabilit c`,
[n anumite limite ]i condi\ii pot exista ]i alte izvoare de drept cum ar fi: actele
adoptate de organiza\iile interna\ionale sau actele unilaterale ale unor state,
susceptibile de efecte juridice.

14
 2. 1. 1 TRATATUL INTERNATIONAL

Este cel mai important izvor de drept interna\ional public atât datorit`
clarit`\ii cu care sunt exprimate normele de drept ,tehnicii precise ]i sofisticate
de redactare folosite, cât ]i a frecven\ei folosirii sale.
Conven\ia de la Viena (1969) privind dreptul tratatelor define]te tratatul
ca fiind un acord interna\ional [ncheiat [ntre state sau alte subiecte de drept
interna\ional guvernat de normele de drept interna\ional ]i consemnat [ntr-
unul sau mai multe instrumente conexe, indiferent de denumirea lor.
O defini\ie unanim acceptat` [n doctrin`, define]te tratatul ca fiind
forma expres` de manifestare a acordului de voin\` dintre dou` sau mai
multe state, [ncheiat [n scopul de a crea, a modifica sau a abroga norme de
drept interna\ional.
{n func\ie de num`rul subiec\ilor participan\i, tratatele pot fi bilaterale
sau multilaterale (plurilaterale) f`r` ca aceast` distinc\ie s` afecteze for\a
juridic` a acestora.
Num`rul tratatelor a crescut enorm [n epoca modern`. Astfel, dac` [n
1914 exista circa 8000 de tratate, iar [n perioada Societ`\ii Na\iunilor s-au mai
[nregistrat 4838, [n cadrul ONU sunt ast`zi [nregistrate peste 20.000 tratate,
dup` al\ii chiar 30.000 – 40.000.
Tratatul constituie principala form` de creare a normelor de drept
interna\ional, putând reglementa cu precizie ]i u]or de dovedit domenii
complexe ale colabor`rii. Totodat`, permite formarea normelor de drept [ntr-un
interval de timp scurt, impus de rapiditatea schimburilor ]i a necesit`\ilor
rela\iilor interna\ionale, [n timp ce formarea normelor cutumiare implic` un
proces mai [ndelungat.
Se pune problema dac` orice tratat constituie izvor de drept.
Distingem [n primul rând tratatele licite ]i ilicite, evident doar primele
constituind izvoare de drept.
Sunt ilicite tratatele care [n momentul [ncheierii lor sunt [n conflict cu
o norm` imperativ`, recunoscut` ]i acceptat` de comunitatea interna\ional` a
statelor ca norma de la care nu este permis` nici o derogare.
De asemenea, nu sunt izvoare de drept tratatele lovite de nulitate,
adic` orice tratat [ncheiat prin amenin\area cu for\a sau folosirea for\ei, ori prin
[nc`lcarea normelor de drept interna\ional privind competean\a de a [ncheia
tratatele, eroarea, dolul sau corup\ia reprezentan\ilor statelor semnatare.
O alt` condi\ie este ca tratatul s` fie [n vigoare, respectiv s` nu-]i fi
[ncetat valabilitatea potrivit clauzelor sale, prin denun\are sau [n alte moduri.
Tratatele [ncheiate de state, ca subiecte principale ale dreptului interna\ional,
sunt guvernate, din punct de vedere al procedurilor de [ncheiere, executare ]i
[ncetare, de prevedrile Conven\iei de la Viena (1969), [n timp ce, tratatele
[ncheiate de state cu organiza\iile interna\ionale sau de organiza\iile
interna\ionale [ntre ele, sunt guvernate de prevederile Conven\iei [ncheite ]n
1986, tot la Viena. Acestea sunt izvoare de drept cu caracter derivat, consecin\`
direct` a caracterului derivat al unuia dintre subiecte sau al am`ndurora.
15
 2. 1. 2. CUTUMA INTERNATIONALA

Cutma este cel mai vechi izvor de drept, [n general nescris ]i const`
dintr-o practic` general` relativ [ndelungat`, repetat` ]i uniform` [n
raporturile dintre state, acceptat` de c`tre acestea drept regul` obligatorie [n
rela\iile lor interna\ionale.
Nu orice practic` a statelor poate constutui cutum` interna\ional`, ci
numai aceea care are un element faptic, concreatizat [n conduita statelor bazate
pe convingerea ca o anumit` regul` respectat` [n mod repetat [n practica lor,
are valoarea unei norme juridice obligatorii.
Cutuma const` [n acte ]i atitudini [n raporturi interna\ionale, care dau
expresie unei reguli de drept ( opinio juris sive necessitatis).
{n marea lor majoritate normele dreptului interna\ional clasic s-au
format pe cale cutumiar` (dreptul m`rii, dreptul diplomatic ]i obiceiurile
r`zboiului) cunoscând ulterior o [ncorporare [n tratate sau o codificare general`.
De]i [n condi\iile vie\ii contemporane marea majoritate a
reglement`rilor interna\ionale sunt consacrate prin tratate, cutuma continu` s`
fie izvor de drept [n special [n domenii [n care interesele divergente ale statelor
nu au f`cut posibil` codificarea regulilor cutumiare, precum ]i [n domenii ale
practicii rela\iilor dintre state [n care nu s-a ajuns [nc` la stadiul care s` impun`
o reglementare pe cale conven\ional`.
Pentru a ne afla [n fa\a unei cutume sunt necesare s` fie reunite mai
multe elemente, dup` cum urmeaz`:
• un element de ordin obiectiv (faptic) – respectiv un anumit comportament al
statelor cu caracter de generalitate, relativ [ndelungat ]i uniform;
• un element subiectiv (psihologic ) – convingerea statelor c` regula pe care o
respect` a c`p`tat caracterul unei obliga\ii juridice.
{n ce prive]te elementul material, este vorba de o practic` constant`
]i nu de acte izolate, uniform` ]i care s` nu fie contrazis` de alte acte ]i, [n
general, caracterizat` printr-o participare foarte larg` ]i reprezentativ`.
De]i nu exist` cerin\a unei practici universale, o norm` cutumiar` nu
poate s` oblige un stat care ]i-a manifestat constant ]i neechivoc refuzul de a
accepta.
Pot exista cutume locale sau regionale (statele din zonele respective)
]i cutume bilaterale ([ntre dou` state [ntre care exist` o practic` [ndelungat` ]i
continu`). Este evident ca valabilitatea acestor cutume opereaz` numai [ntre
aceste state sau [n acele zone.
{n formarea normelor dreptului interna\ional are loc o strâns`
[ntrep`trundere [ntre cutuma ]i tratat, ca izvoare de drept interna\ional.

16
 2. 1. 3. PRINCIPIILE GENERALE DE DREPT

Teoria ]i practica juridic` a statelor au consacrat [n timp numeroase principii de

drept care sunt identice sau nu difer` substan\ial [n legisla\ia intern` a diferitelor
state, ele fiind comune marilor sisteme de drept (germanic, anglo-saxon etc.)
fapt pentru care s-au ]i impus ca principii fundamentale ale oric`rui sistem de
drept intern.
Unele no\iuni de drept intern: penal, civil, sau din alte ramuri, sunt
considerate ca ideii de drept, put`nd fi considerate ]i ca postulate ale dreptului
interna\ional, ]i aplicabile dreptului interna\ional dac` corespund esen\ei
acestuia..
Ele au un rol deosebit [n fundamentarea din punct de vedere tehnic ]i
conceptual a dreptului interna\ional dar pot juca ]i rolul de izvor de drept
interna\ional.
De aceea statutul Cur\ii Interna\ionale de Justi\ie men\ioneaz` printre
regulile de drept pe care Curtea le poate aplica [n hot`rârile sale, ]i principiile
de drept ale sistemelor juridice cele mai avansate. In practica sa judiciar`
Curtea s-a referit adesea la asemenea principii, aplicându-le cu caracter supletiv
sau complementar ori ca norme juridice independente.
Printre aceste principii se men\ioneaz`:
- buna credin\` [n [ndeplinirea obliga\iilor conven\ionale;
- regulile de interpretare juridic` (ex. legea special` derog` de la legea
general`);
- principiul r`spunderii pentru prejudiciul cauzat;
- prescrip\ia;
- egalitatea p`r\ilor;
- dreptul la ap`rare [n solu\ionarea unui diferend.
{n literatura noastr` juridic` se neag` [n general caracterul de izvor de
drept interna\ional a principiilor de drept, dar [n doctrina occidental` ]i [n
practica organelor jurisdic\ionale interna\ionale se recunoa]te valoarea juridic`
a principiilor generale de drept , fiind considerate ca un al treilea izvor de drept.
interna\ional.
2. 1. 4. JURISPRUDENTA

Constituie un mijloc auxiliar (subsidiar) de determinare a normelor de

drept. De principiu, instan\ele de judecat` nu sunt creatoare de norme juridice,
rolul lor fiind acela de a aplica [n cazuri concrete prevederile actelor normative.
Curtea Interna\ional` de Justi\ie, tribunalele interna\ionale arbitrale
sau cur\ile penale interna\ionale prin autoritatea respectivelor instan\e ]i prin
caracterul conving`tor al solu\iilor pe care le formuleaz`, pot s` confere
hot`rârilor pe care le dau, o semnifica\ie mai mare decât aceea pe care acestea
o au [n mod formal...
Hot`rârile acestei cur\i sunt adeseori invocate [n cazuri similare
pentru solu\ionarea altor litigii, având astfel un rol auxiliar [n determinarea
normelor existente [n dreptul interna\ional ]i [n crearea unor noi norme.

17
 2. 1. 5. DOCTRINA DREPTULUI INTERNATIONAL

Este un alt mijloc subsidiar (4) de determinare a normelor dreptului

interna\ional, statutul Cur\ii Interna\ionale de Justi\ie referindu-se [n acest sens
la “doctrina speciali]tilor cei mai califica\i ai diferitelor state”.
Caracterul complex, adesea lacunar, contradictoriu sau imprecis al unor
norme de drept interna\ional determin` ca rolul doctrinei, al opiniei juri]tilor de
drept interna\ional de [nalt` calificare, s` aib` un rol foarte important [n
identificarea unor asemenea norme, [n stabilirea pe calea interpret`rii a
con\inutului exact al acestora ]i [n sistematizarea lor.
{n aceast` categorie se includ nu numai lucr`rile speciali]tilor de drept
interna\ional ci ]i ale organiza\iilor ]tiin\ifice interna\ionale ca Asocia\ia de
Drept Interna\ional ]i de Institutul de drept interna\ional care au [ntocmit chiar
proiecte de codificare a dreptului interna\ioanl.
Cea mai important` oper` doctrinar` [n prezent poate fi considerat` cea
rezultat` din lucr`rile Comisiei de Drept Interna\ional , respectiv proiectele
elaborate ]i comentariile la acestea, rapoartele elaborate de membrii Comisiei
din 1948 pân` [n prezent.
De]i nu este un izvor de drept [n sens formal, instan\ele judec`tore]ti
interna\ionale nefundamentându-]i deciziile pe opinii juridice ci pe drept
pozitiv, doctrina are un rol creator [n dezvoltarea dreptului interna\ional, prin
analiza ]tiin\ific` a normelor sale, prin prisma principiilor ]i finalit`\ii
dreptului.

2. 1. 6. ECHITATEA

Acela]i articol 38 din statutul Cur\ii Interna\ionale de Justi\ie prevede

[n paragraful 2 c` [n anumite cazuri concrete, dac` p`rtile [n litigiu sunt de
coniven\a, Curtea poate s`-]i bazeze hot`rârile pe principiile echit`\ii. Din
modul cum este formulat, rezult` c` [n lipsa unei norme de drept, instan\a poate
s`-]i [ntemeieze hot`rârea pe princii de echitate.
Pornind de la articolul respectiv unii autori au sus\inut c` echitatea ar fi un
izvor subsidiar al dreptului interna\ional [n sensul c` ar avea rolul de a
completa lacunele dreptului. {n realitate aceast` prevedere permite p`r\ilor s`
convin` ca, [n elaborarea solu\iilor [ntr-un caz, Curtea s` nu aplice regulile de
drept chiar dac` ele exist`, ci s` judece potrivit con]tiin\ei lor. {n acest sens,
echitatea nu este izvor de drept, nici auxiliar. Hotarârea care se d` [n baza ei
este izvor auxiliar.
Aceasta [nseamn` c` echitatea are un anumit rol [n evitarea aplic`rii
formale a unor principii sau norme de drept interna\ional care ar duce la
rezultate contrare justi\iei.
{n unele documente de drept interna\ional ca ]i [n hot`râri ale Cur\ii,
al`turi de normele de drept aplicabile [n solu\ionarea unor diferende se
men\ioneaz` ]i echitatea (ex. Conven\ia din 1982 asupra Dreptului m`rii -
echidistan\a ]i echitatea).
18
 Sectiunea 2 . 2. ALTE IZVOARE DE DREPT INTERNATIONAL
PUBLIC

{ntrucât problema izvoarelor de drept interna\ional public este una

din cele mai controversate [n ]tiin\a ]i practica dreptului interna\ional
contemporan, s-a pus [n discu\ie dac` nu pot fi calificate ca având rol de
izvoare ]i alte acte ale statelor sau ale organiza\iilor interna\ionale.
Dintre acestea sunt de men\ionat:
a) Actele organiza\iilor interna\ionale
Statutele constitutive ale organiza\iilor interna\ionale stabilesc
principiile ]i normele de func\ionare ale acestora, dar ]i obliga\iile pe care
statele ]i le asum` pentru [ndeplinirea scopurilor pentru care au fost create.
Prin actele acestor organiza\ii (declara\ii, rezolu\ii, recomand`ri) sunt
stabilite m`suri ]i reguli a c`ror valoare este greu de apreciat [n abstract,
trebuind s` se \in` seama de for\a pe care le-o confer` prevederile actelor lor
constitutive.
Pentru aprecierea valorii juridice ale actelor interna\ionale se face o
distinc\ie [ntre efectele pe care acestea le produc: unele produc efecte cu privire
la func\ionarea organiza\iilor ca structuri autonome, constituind dreptul intern
al acestora, iar altele privesc conduita statelor membre.
* Dreptul intern al organiza\iilor interna\ionale are de regul` un caracter
obligatoriu, referindu-se la mecanismele lor de func\ionare (calitatea de
membru, structurile func\ionale, mecanismul de luare a deciziilor, clauze
financiare etc.).
Asemenea reguli sunt asumate de c`tre statele membre drept condi\ii
sine qua non pentru buna func\ionare a organiza\iei [ns`]i.
* Actele privind conduita statelor vizeaz` fie drepturi sau obliga\ii pe care
statele ]i le sum` [n vederea realiz`rii obiectivelor convenite la [nfiin\area
organiza\iei sau ulterior, fie reguli generale de comportament [ntre statele
membre sau [ntre acestea ]i organiza\ie.
Asemenea acte pot avea o for\` juridic` obligatorie, dar pot avea ]i
caracterul unor recomand`ri adresate statelor.
Potrivit Cartei ONU (art. 25) hot`rârile Consiliului de Securitate sunt
obligatorii pentru state, iar actele constitutive ale altor organiza\ii interna\ionale
(OACI, OMS, OMM) cuprind prevederile similare privind caracterul
obligatoriu al rezolu\iilor adoptate [n cadrul acestora.
Practica arat` c` statele nu consider` rezolu\iile ca obligatorii deoarece
prin ele se adopt` adesea conven\ii, care sunt supuse semn`rii ]i ratific`rii de
c`tre state, pentru a deveni obligatorii. Deci numero]i autori nu le considera
izvor de drept (5)
b) Actele unilaterale ale unor state – pot s` aib` inciden\` asupra dreptului
interna\ional ]i aplic`rii acestuia dac` sunt emise [n domenii care sunt strâns
legate de rela\iile dintre state. {ntre asemenea acte pot fi men\ionate: declara\ia

19
de r`zboi, declara\ia de neutralitate a unui stat [n cazul unor conflicte armate
interna\ionale, pozi\ia adoptat` de un stat asupra unei probleme politico-
juridice cu caracter interna\ional, declara\ia unui stat de renun\are la un drept al
s`u (la imunitatea de jurisdic\ie sau la garan\ii interna\ionale)
c) Legea intern` - de]i are aplicabilitate ]i valoare [n limitele sale teritoriale
asupra cet`\enilor proprii ]i [n domenii ce \in de dreptul intern al statelor, se
admite c` pe aceast` cale se poate realiza o influien\are a procesului de apari\ie
a unor norme de drept interna\ional.
Astfel, când [ntr-o problem` care poate interesa rela\iile interna\ionale
mai multe state adopt` legi interne cu con\inut asem`n`tor, acestea pot constitui
un indiciu cu privire la formarea unei cutume interna\ionale.
De asemenea, [n unele domenii de interes interna\ional se aplic` de
regul` reglement`ri din legisla\ia intern` a statelor (ex. extr`darea, dreptul de
azil), care se completeaz` cu prevederele unor reglement`ri interna\ionale.
{n general, legile interne nu constituie izvor de drept interna\ional.

Sectiunea 2. 3. CODIFICAREA DREPTULUI INTERNATIONAL

Datorit` diversit`\ii izvoarelor de drept interna\ional, a impreciziei unor

norme de origine cutumiar`, existen\a unor norme incomplete sau dep`]ite [n
anumite domenii, a ap`rut nevoia de a dispune de o prezentare metodic` ]i
ordonat` a normelor dreptului interna\ional, constituite [ntr-un sistem logic ]i
coerent.
Realizarea operei de codificare a ridicat o problem` de principiu [n ce
prive]te con\inutul ]i limitele acesteia, conturându-se dou` curente doctrinare.
{ntr-o prim` concep\ie, la care se aliniaz` juri]tii din \`rile Europei
continentale, codificarea nu are ca obiect numai prezent`rea ]i sistematizarea
normelor existente, ci ]i abrogarea sau modificarea unora din ele ]i crearea
unor norme noi, astfel [ncât s` se asigure un ansamblu coerent.
Codificarea ar fi deci, nu numai declarativ` (de lege lata), ci ]i
constructiv` (de lege ferenda).
{n concep\ia anglo-saxon` codificarea ar avea numai rolul de a constata
normele [n vigoare, f`r` a se preocupa dac` ele formeaz` un sistem coerent,
aplicabil la raporturile interna\ionale reale.
Experien\a Societ`\ii Na\iunilor ]i mai ales a ONU a impus concep\ia
]colii centraleuropene. Codificarea dreptului interna\ioanl este o oper`
important` deoarece asigur` precizia normelor de drept, [nt`rirea unit`\ii
dreptului interna\ional ca un sistem coerent, adoptarea de norme noi, \inând
seama de noile cerin\e ale societ`\ii interna\ionale, [nl`tur` conflictele posibile
[ntre normele dreptului interna\ional, permi\ând totodat`, participarea tuturor
statelor la opera de legiferare ]i l`rge]te baza de aplicare a dreptului.
Exist` mai multe tipuri de codific`ri:
a) codificarea oficial` - realizat` [n comun de state ca subiecte de drept
interna\ional [n forme convenite de ele (conferin\e, organiza\ii, reuniuni);
b) codificarea neoficial` - rezult` din activitatea individual` a unor speciali]ti
sau colectivelor, a unor institu\ii ]i organiza\ii ]tiin\ifice interna\ionale;

20
c) codificarea general` - cuprinde ansamblul normelor de drept interna\ional,
sau par\ial`, când vizeaz` normele unor ramuri ale acestuia;
d) codificarea universal` - a normelor de drept cu aplicabilitate pentru toate
statele lumii ]i codificarea regional` care prive]te normele de aplicare
particular` [ntr-o anumit` zon` sau regiune a lumii.
Preocuparea pentru codificarea normelor dreptului interna\ional a
ap`rut din antichitate (codul lui Hamurapi) ]i alte culegeri cu caracter juridico-
religios din Orientul Antic, dar ele s-au manifestat mai pregnant [n epoca
modern`.
Numeroase proiecte elaborate de unii doctrinari [n secolele XVIII ]i
XIX stau m`rturie acestei preocup`ri.
Dintre acestea men\ion`m pe Emerich de Vattel care [n 1758
elaboreaz` lucrarea “La droit des gens” (Dreptul popoarelor), Jeremy Bentham
care [n lucr`rile “Principles of International Law ” (Principiile dreptului
interna\ional) ]i “Introduction to an International Code”(Intreoducere in
dreptul interna\ional) face o sistematizare a dreptului [n vigoare, elaborând
totodat` noi reguli pentru asigurarea unei p`ci perpetue.
Abatele Gregoire din [ns`rcinarea Conven\iei Na\ionale franceze, face
[n 1792 o [ncercare de codificare sub numele “Declara\ia drepturilor gin\ilor”.
Acestor [ncerc`ri le-au urmat numeroase altele [ntre care este de
men\ionat lucrarea lui John Bluntschli Drept interna\ional modern al statelor
civilizate, sub form` de cod (1868), ]i cele ale lui Pasqaule Fiore (1889),
David Field (1872), Duplessix (1906), Internoscia (1910), Cosentini (1937)
].a. Toate aceste [ncerc`ri s-au dovedit utopice deoarece urm`reau codificarea
total` a dreptului interna\ional.
Dintre organiza\iile interna\ioanle ]tiin\ifice care au elaborat proiecte
de codificare [n diferite domenii, men\ion`m Institutul de drept interna\ional
[nfiin\at [n 1873, la Gand (Belgia), Asocia\ia de drept interna\ional creat` la
Londra [n acela]i an ]i Institutul american de drept interna\ional [nfiin\at [n
1912.
Codific`rile oficiale [ncep a se face [n sec. XIX [n cadrul unor
congrese sau conferin\e interna\ionale cu participarea reprezentan\ilor statelor.
Dintre acestea men\ion`m Congresul de la Viena (1815), Conferin\a de la Paris
(1856), Conferin\a de la Geneva (1856), cele de la Haga (1899 ]i 1907), toate
acestea realizând importante opere de codificare a mijloacelor de solu\ionare
pa]nic` a diferendelor ]i a legilor ]i obiceiurilor r`zboiului.
{n perioada interbelic` realiz`rile [n aceast` direc\ie au fost
nesemnificative ]i lipsite de consisten\`.
{nfiin\area ]i activitatea ONU au fost de natur` s` impulsioneze ]i s`
dea substan\a operei de codificare: Art. 13 lit. a din Carta ONU subliniaz`
printre func\iile Adun`rii Generale ]i pe aceea de a [ncuraja dezvoltarea
progresiv` a dreptului interna\ional ]i codificarea lui.
Prin Rezolu\ia 174 (II) din 21.11.1947 s-a creat Comisia de Drept
Interna\ional ]i s-a adoptat statutului ei. Ca urmare a eforturilor acestei comisii
ca ]i a altora [nfiin\ate ulterior, precum ]i a unor organiza\ii ]tiin\ifice
neguvernamentale, au fost elaborate ]i [ncheiate numeroase conven\ii de
21
codificare a dreptului interna\ional [n variate domenii:
• rela\ii diplomatice (Conven\ia de la Viena 1961);
• rela\ii consulare (Conven\ia de la Viena 1963);
• Dreptul tratatelor (Conven\ia de la Viena 1969);
• Dreptul m`rii (4 Conven\ii de la Geneva 1958 ]i cea de la Montego Bay
1982);
• Conven\ia privind reprezentarea statelor la organismele interna\ionale
(1975);
• Conven\ia privind succesiunea statelor la tratatele interna\ionale (1977).
{n acela]i cadru se [nscriu ]i Declara\ia asupra principiilor de drept
interna\ional privind rela\iile prietene]ti ]i cooperarea dintre state (1970
sesiunea a XXV-a jubiliar` a A.G.), Conven\ia Drepturilor ]i Indatoririlor
Economice ale Statelor (1974) ].a.
Se afl` [n curs de elaborare, [n cadrul Comisiei de drept interna\ional,
]i alte proiecte de conven\ii de codificare a unor reguli de drept interna\ional
din domenii cum sunt:
- respunderea interna\ional` a statelor;
- folosirea cursurilor de ap` [n alte scopuri decât naviga\ia;
- rela\iile dintre state ]i organiza\iile interna\ionale;
- r`spunderea interna\ional` pentru daune care decurg din acte ce nu sunt
interzise de dreptul interna\ional.
Este de a]teptat ca procesul de codificare s` continuie, nevoile
societ`\ii interna\ionale aducând [n aten\ie noi domenii.

Sectiunea 2. 4. SISTEMUL DREPTULUI INTERNATIONAL

Totalitatea normelor jridice din compunerea Dreptului Interna\ional

Public pot fi ordonate ]i sistematizate dup` criterii ]tiin\ifice, [n raport de
domeniile care cad sub inciden\a reglement`rilor interna\ionale, de institi\iile
juridice de drept interna\ional ca ]i de ramurile ce se pot constitui [n cadrul
dreptului interna\ional.
1. {mp`r\irea pe domenii – prima care s-a conturat [n procesul de evolu\ie a
dreptului interna\ional.
Dup` H. Grotius acesta s-ar [mp`r\i [n :
a) dreptul p`cii – cuprinde normele aplicabile rela\iilor pa]nice dintre
state, [n cadrul c`reia materia este ordonat` pe ramuri tradi\ionale ale
dreptului civil intern: persoane, bunuri, contracte etc.
b) dreptul r`zboiului – care include ]i dreptul neutralit`\ii dar
preponderent este un drept al r`zboiului.
Interzicerea r`zboiului de agresiune [n rela\ii interna\ionale ]i extinderea
colabor`rii interna\ionale [n diverse domenii au determinat ca aceast` [mp`r\ire
[n dou` mari domenii s` sdevin` caduc`, ne mai justificându-se.
Totu]i, [n timp ce dreptul r`zboiului (jus ad bellum) a fost abolit,
dreptul aplicabil [n conflictele armate (jus in bello) precum ]i regulile de drept
umanitar cunoa]te ast`zi o puternic` afirmare, [n scopul limit`rii r`zboiului ]i a
consecin\elor acestuia.
22
 2. {mp`r\irea pe ramuri – s-a impus [n cadrul codific`rii dreptului
interna\ional dup` cel de-al 2-lea r`zboi mondial.
Ea se bazeaz` pe sistematizarea dreptului dup` ramurile principale ale
acestuia, conturate [n cadrul ansamblului normelor aplicabile.
Pân` [n prezent nu s-a cristalizat un consens asupra ramurilor dreptului
interna\ional public.
Se poate [ns` enumera câteva:
• Dreptul tratatelor;
• Dreptul protec\iei omului;
• Dreptul diplomatic ]i consular;
• Dreptul m`rii;
• Dreptul fluvial;
• Dreptul spa\ial (cosmic);
• Dreptul aerian;
• Dreptul organiza\iilor interna\ionale;
• Dreptul umanitar (dreptul conflictelor armate);
• Dreptul interna\ional penal.
Problema sistematiz`rii dreptului interna\ional este departe de a fi
finalizat`. Deja s-au conturat alte ramuri sau criterii de sistematizare:
• Dreptul mediului;
• Dreptul dezvolt`rii;
• Dreptul economic;
• Dreptul interna\ional al afacerilor.
Problema fiind controversat`, vom aborda studiul disciplinei
prezent`nd institu\iilor fundamentale ale dreptului interna\ional public.

Sectiunea 2. 5. 1. NOTIUNEA SI IMPORTANTA PRINCIPIILOR

FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL

Dreptul interna\ional ca orice alt` disciplin` juridic` con\ine anumite

principii fundamentale formate ca rezultat al abstractiz`rii elementelor
fundamentale ale normelor juridice care intr` [n componen\a acestui drept.
Principiile au ap`rut ]i s-au dezvoltat odat` cu evolu\ia sistemelor
na\ionale de drept (principiile generale) ]i pe parcursul evolu\iei ]i dezvolt`rii
dreptului interna\ional de-a lungul diferitelor epoci istorice, reflectând
condi\iile ]i cerin\ele social-economice corespunz`toare respectivelor epoci
(principiile dreptului interna\ional).
Principiile generale de drept recunoscute ]i aplicabile de statele
civilizate sunt comune marilor sisteme de drept contemporan. Printre acestea
men\ion`m:
- principiul bunei credin\e [n [ndeplinirea obliga\iilor conven\ionale;
- autoritatea de lucru judecat;
- principiul r`spunderii pentru prejudiciul cauzat;
- respectarea egalit`\ii p`r\ilor;

23
- dreptul de ap`rare [n solu\ionarea unui diferend.
Principiile generale de drept au fost men\ionate [n sec. XIX [ntr-o serie
de compromisuri [ncheiate [ntre state [n vederea solu\ion`rii unor diferende de
c`tre tribunalele arbitrale.
{n 1920 juri]tii au elaborat Statutul Cur\ii Permanente de Justi\ie
Interna\ional` incluzând principiile generale de drept recunoscute de na\iunile
civilizate al`turi de tratate ]i cutum` [n categoria dreptului aplicabil de c`tre
Curte [n solu\ionarea diferendelor.
{n art. 2 din Carta ONU ]i pe baza acestuia, [n Declara\ia referitoare la
principiile dreptului interna\ional, adoptat` de Adunarea General` a ONU [n
1970, este [nserat` ]i o alt` categorie de principii aplicabile “Conduitei statelor
oriunde s-ar exercita” care vor fi dezvoltate [n continuare. Ele reprezint` o serie
de reguli general acceptate, specifice raporturilor interna\ionale.
Denumite uneori ]i standarde de conduit` interna\ional` a statelor,
principiile fundamentale constituie criteriul suprem [n aprecierea legalit`\ii
oric`rui act juridic , ac\iune sau abstentiune a statelor [n rala\iile interna\onale.
Atât num`rul principiilor cât ]i con\inutul ]i sfera lor de aplicare sunt
[ntr-o continu` dezvoltare ]i [mbog`\ire.
Declara\ia privind principiile de drept interna\ional referitoare la
rela\iile prietene]ti ]i cooperarea [ntre state, adoptat` de Adunarea General` a
ONU [n 1970 dezvolta con\inutul a ]apte principii:
- nerecurgerea la for\` ]i amenin\area cu for\a ;
- reglementarea diferendelor interna\ionale prin mijloace pa]nice;
- neinterven\ia [n treburile interne ale altui stat;
- cooperarea interna\ional`;
- egalitatea [n drepturi a popoarelor ]i dreptul de a dispune de ele [nsele;
- egalitatea suveran` a statelor;
- [ndeplinirea cu bun` credin\` a obliga\iilor asumate.
Declara\ia privind principiile care guverneaz` rela\iile dintre statele
participante la Conferin\a pentru securitate ]i Cooperare [n Europa, adoptat` la
Helsinki [n 1975 enun\` ]i dezvolt` un num`r de zece principii, ad`ugând la
cele ]apte adoptate de ONU: inviolabilitatea frontierelor, integritatea teritorial`
a statelor ]i respectarea drepturilor omului ]i libert`\ilor fundamentale.
Alte documente precum Declara\ia de la Bandung din 1955 enun\a un
num`r mai mic, iar altele (declara\ii bilaterale) un num`r mai mare
Cele zece principii cuprinse [n Actul final al CSCE de la Helsinki au fost
reconfirmate [n Carta de la Paris pentru o nou` Europ`, semnat` de 34 ]efi de
stat sau de guvern, [n 1990.

24
Sectiunea 2. 5. 2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI
INTERNATIONAL PUBLIC

{n lumina Declara\iei adoptate [n 1970 elementele esen\iale ale celor

]apte principii enun\ate de aceasta, pot fi evocate pe scurt, [ntr-o ordine de
apari\ie relativ cronologic`, dup` cum urmeaz`.

2..5. 2. 1. PRINCIPIUL EGALITATII SUVERANE

Este formulat [nc` din Evul Mediu timpuriu, [n condi\iile luptei pentru
formarea statelor na\ionale, pentru triumful puterii monarhului fa\` de puterea
papal` ]i a marilor feudali.
Egalitatea suveran` poate fi definit` ca ansamblul drepturilor statului
legate de solu\ionarea problemelor sale interne ]i al rela\iilor sale externe, cu
respectarea principiilor ]i normelor dreptului interna\ional.
Astfel spus, suveranitatea este atributul esen\ial al statului ]i const` [n
suprema\ia puterii de stat pe plan intern ]i independen\a acesteia pe plan exten
fa\` de orice alt` putere.
Suveranitatea are urm`toarele tr`s`turi esen\iale:
¾ exclusivitatea – care se manifest` [n faptul c` teritoriul unui stat nu poate fi
supus decât unei singure suveranit`\i;
¾ caracterul originar ]i plenar – este determinat de faptul c` suveranitatea
apr\ine statului ]i nu [i este atribuit` din afar`, iar prerogativele puterii de
stat cuprind totalitatea domeniilor de activitate: politic, economic, social;
¾ indivizibilitatea ]i inalienabilitatea presupun faptul c` suveranitatea nu
poate fi fragmentat`, atributele ei neputând apar\ine [ntr-un stat mai multor
titulari, precum ]i faptul c` suveranitatea nu poate fi abandonat` ]i cedat`
altor state sau organisme interna\ionale.
Potrivit formul`rilor Rezolu\iei 2625 (XXV) statele au drepturi ]i
obliga\ii egale ]i sunt membri egali ai comunit`\ii interna\ionale,indiferent de
deosebirile de ordin economic, social, politic sau de alt` natur`. Aceast`
egalitate semnific`, din punct de vedere juridic, c` actele ]i faptele statelor,
indiferent de deosebirile dintre ele, sunt examinate [n dreptul interna\ional [n
lumina acelora]i reguli ]i c` statele au acelea]i drepturi de a participa la
formarea ]i aplicarea dreptului interna\ional.
Fiecare stat se bucur` de drepturile inerente deplinei suveranit`\i ]i
dreptul de a alege ]i dezvolta liber sistemul s`u politc, economic ]i cultural.
Principiul suveranit`\ii a fost convenit [n cursul lucr`rilor de la San
Francisco (1945) pentru preg`tirea Cartei ONU ]i consacrat de aceasta [n art. 2
para. 1 ]i art. 78 [n formularea egalitatea suveran` a statelor.
Egalitate suveran` are o serie de elemente din care unele privesc
suveranitatea intern` (de a alege ]i dezvolta liber sistemul s`u....), iar altele
privesc suveranitatea extern` (independen\a politic`, integritatea teritorial` )
inviolabile [n rela\iile civilizate dintre state.

25
 2. 5. 2. 2. PRINCIPIUL INDEPLINIRII CU BUNA CREDINTA A
OBLIGATIILOR INTERNATIONALE ASUMATE

Este unul dintre cele mai vechi ]i mai importante principii, ap`rut [nc`
din antichitate. Principiul “Pacta sunt servanda “ a dus nu numai la respectarea
tratatelor [ncheiate [ntre diferitele state ci ]i la stabilitatea ]i cre]terea rolului
acestora [n reglementarea raporturilor dintre state.
Principiul exprim` nu numai o obliga\ie juridic` ci ]i o regul` moral`:
respectarea cuvântului dat, regul` cu valoare ]i semnifica\ii deosebite deoarece
“cuvântul “ trebuie onorat de state.
{n leg`tur` cu acest principiu, Conven\ia de la Viena din 1969 asupra
dreptului tratatelor prevede c` orice tratat [n vigoare oblig` p`r\ile ]i trebuie s`
fie [ndeplinit de ele cu bun` credin\`. Desigur c` prevederile Conven\iei de la
Viene se refer` la tratatele licite, respectiv cele conforme cu principiile ]i
normele recunoscute ca norme imperative ale dreptului interna\ional (jus
congens).
Fiecare stat are obliga\ia de a [ndeplini cu bun` credin\` obliga\iile
asumate conform Cartei ONU, acelea care [i incumb` [n virtutea principiilor
general-recunoscute ale dreptului interna\ional sau acelea cuprinse [n acordurile
interna\ionale la care esta parte. Documentele ONU, reiau prevederile Cartei
conform c`rora [n caz de conflict [ntre prevederile diferitelor acorduri ]i
obliga\iile statelor decurgând din Cart`, ultimile vor preleva.
{n esen\` conduita statelor trebuie s` fie conform` nu numai cu litera tratatelor
ci ]i cu spiritul lor.

2. 5. 2. 3. PRINCIPIUL NERECURGERII LA FORTA SAU LA

AMENINTAREA CU FORTA (NEAGRESIUNII)

{n rela\iile lor interna\ionale statele trebuie s` se ab\in` de a recurge la

amenin\area cu for\a sau folosirea for\ei, fie [mpotriva integrit`\ii teritoriale sau
independen\ei politice a oric`rui stat, fie [n orice alt mod incompatibil cu
scopurile Na\iunilor Unite.
{n conformitate cu acest principiu [nscris [n carta ONU ]i [n alte
documente interna\ionale, un r`zboi de agresiune este considerat crim` contra
p`cii, iar statele au obliga\ia de a se ab\ine de la orice propagand` [n favoarea
unui r`zboi de agresiune.
Principiul neagresiunii a fost consacrat prin Pactul Briand - Kellogg
care obliga statele s` renun\e la r`zboi ca instrument al politicii na\ionale [n
rela\iile lor reciproce. Consacrarea ]i dezvoltarea principiului neagresiunii a
transformat dreptul interna\ional dintr-un jus ad bellum, a]a cum l-a denumit
Hugo Grotius [n 1625, [ntr-un jus ad pacem.
Pactul, la care au participat peste 60 de state (România a aderat [n
1929) stipula [n art. 1, condamnarea ]i renun\area la r`zboi ca mijloc de
solu\ionare a diferendelor interna\ionale ]i sublinia adeziunea p`r\ilor la
principiul solu\ion`rii pa]nice a acestora.

26
 Cu toate acestea, atât atitudinea reflectat` de pactul Briand - Kellogg,
cât ]i eforturile de definire a agresiuni, nu au fost de natur` s` contribuie la
evitarea celui de-al doilea r`zboi mondial.
Experien\a trist` a acestuia a determinat na\iunile s` confere o sfer`
mai larg` principiului neagresiunii. {n acest sens Carta ONU [n art. 2 pct. 4
stipuleaz` c` to\i membrii organiza\iei se vor ab\ine [n rela\iile lor
interna\ionale, de a recurge la amenin\area cu for\a sau la folosirea for\ei fie
[mpotriva integrit`\ii teritoriale ]i independen\ei politice a vreunui stat, fie [n
orice alt mod incompatibil cu scopurile Na\iunilor Unite.
Con\inutul juridic al acestui principiu a fost precizat ]i dezvoltat [n
declara\ia ONU din 1970, care califica [nc`lcarea sa ca o violare a dreptului
interna\ional ]i a Cartei ONU subliniind c` “r`zboiul de agresiune constituie
crim` contra p`cii care angajeaz` responsabilitatea [n virtutea dreptului
interna\ional”.
Dup` aproape cincizeci de ani de eforturi, surmontând dificult`\i
enorme determinate de interese politice, economice, militare ]i ideologice
opuse, [n 1974 Adunarea general` a ONU a adoptat Declara\ia pentru definirea
agresiunii, de]i prin aceasta se reglementeaz` juridic doar agresiunea armat`.
Principiul neagresiunii continu` s` se dezvolte ]i prin Actul final de la
Helsinki (1975) [n care se men\ioneaz` c` “nici o considera\ie nu poate fi
invocat` drept justficare pentru a recurge la folosirea for\ei sau la
amenin\area cu for\a...”
{n sfâr]it, documentul Conferin\ei de la Stockholm pentru m`suri de
[ncredere ]i securitate ]i pentru dezarmare [n Europa semnat, de statele
participante la C.S.C.E. [n 1986, enun\` ]i dezvolt` acest principiu pe parcursul
a nou` alineate..
Corelativ obliga\iilor care revin statelor potrivit principiului
neagresiunii, este dreptul la autoap`rare individual` ]i colectiv` consacrat de
art. 51 din Carta ONU. Toate statele au dreptul inerent de a se autoap`ra fie
singure, fie [mpreun` cu alte state cu care au [ncheiate tratate de sprijin
reciproc, [n cazul producerii unui atac armat.
Trebuie men\ionat c` acest drept este condi\ionat ]i deci permis doar [n
cazul producerii efective a actului de agresiune. Exercitarea acestui drept [n
scop preventiv sau din presupunerea unui “pericol iminent “, este considerat`
ilicit`.
Alte dou` situ\ii când folosirea for\ei este licit` sunt:
* [n cazul popoarelor care lupt` pentru independen\a .Expresie a principiului
autodetermin`rii, aceast` situa\ie creaz` popoarelor posibilitatea efectiv` de a
se elibera de domina\ia str`in`, ceea ce [n practic` s-a demonstrat c` [n multe
cazuri nu se poate realiza pe cale pa]nic`;
* folosirea for\ei [n baza hot`rârii Consiliului de Securitate ca sanc\iune
colectiv` [mpotriva statelor care s`vâr]esc acte de agresiune, amenin\`ri
impotriva p`cii sau [nc`lc`ri ale p`cii, [n conformitate cu dispozi\iile cap. VII
din Cart`.
{ntrucât dup` al doilea r`zboi mondial au avut ]i au loc numeroase
r`zboaie interne ]i interna\ionale, care prin amploare ]i consecin\e, se constituie
27
[n grave amenin\`ri ale p`cii ]i securit`\ii interna\ionale, ONU folose]te for\e
armate pentru opera\iuni de men\inere a p`cii (peace keping operations) for\e
care sunt sta\ionate pe teritoriul unor state cu acordul acestora, pentru a
impiedeca declan]area opera\iunilor militare ]i a contribui la solu\ionarea
pa]nic` a unor situa\i conflictuale (Cipru, Liban, Golan, Bosnia, Somalia etc.).
{n literatura de specialitate ([n special cea american`) se afirm` c` art. 2 (4) din
Carta ONU, nu ar mai avea for\` juridic` deoarece a fost frecvent [nc`lcat, fapt
pentru care, [n virtutea respect`rii reciprocit`\ii multiple, un stat nu poate fi
legat de o regul` juridic` pe care alte state o ignor` sau o violeaz`.
Alt arguemnt aplic` regula rebus sic stantibus (lucrurile r`mân [n
starea lor), [n sensul c` [nc`lc`rile art. 2 (4) au schimbat atât de radical
pozi\iile statelor [ncât fiecare poate invoca viol`rile ca un motiv legal de a
nesocoti sau suspenda obliga\ia de a nu recurge la for\`.
Aceste opinii trebuie respinse pentru c` nici un stat, oricât de puternic
]i influient este, nu a sus\inut c` art. 2 (4) Carta ONU nu mai este [n vigoare, ]i
nici un stat nu este dispus s` propun` excep\ii cuprinz`toare de la interdic\ia
prev`zut` [n articolul [n cauz` (4).

2. 5. 2. 4. SOLUTIONAREA PASNICA A DIFERENDELOR

INTRENATIONALE

{ntre principiul repudierei for\ei ]i amenin\`rii cu for\a ]i principiul

solu\ion`rii pa]nice a diferendelor interna\ionale s-a creat o interdependen\`
irevocabil`.
Potrivit acestui principiu, satele trebuie s` rezolve diferendele lor
interna\ionale prin mijloace pa]nice, astfel [ncât pacea ]i securitatea
interna\ional` precum ]i justi\ia s` nu fie puse [n pericol (art. 2 alin. 3 Carta
ONU).
Pactul Briand -Kellog interzicând r`zboiul ca mijloc al politicii
na\ionale, a instituit [n acela]i timp, pentru prima oar` [n rela\iile interna\ionale,
obliga\ia p`r\ilor de a-]i rezolva diferendele numai prin mijloace pa]nice.
Acestea au existat ]i au fot folosite [nc` din antichitate (negocierile,
media\iune, arbitrajul) dar, pân` [n 1928 neexistând obliga\ia de nerecurgere la
for\a, predomina utilizarea acesteaia [n detrimentul c`ilor pa]nice.
Carta ONU consacr` acest principiu [n art. 2 pct. 3 iar [n art. 33
men\ioneaz` mijloacele pe care le au la [ndemân` statele pentru a-]i solu\iona
diferendele, respectiv: tratativele, media\iunea, ancheta, concilierea, arbitrajul
]i justi\ia interna\ional`.
Principiul a fost consacrat ]i dezvoltat ]i [n alte documente
interna\ionale capitale precum Carta O.S.A., Carta O.U.A., Pactul Ligii Arabe,
Actul final de la Helsinki, [n documentele Conferin\elor la nivel [nalt al \`rilor
nealiniate, [n Declara\ia ONU din 1970 ]i [n cea adoptat` de Adunarea general`
[n 1982 (Declara\ia asupra reglement`rii pa]nice a diferendelor interna\ionale ).
{n aceast` din urm` declara\ie, [n rândul mijloacelor pa]nice de
solu\ionare sunt incluse ]i bunele oficii (art. 33 Carta ONU). Acest articol,
28
 dup` ce enumer` modalit`\ile de solu\ionare, men\ioneaz` c` ele pot fi folosite
la libera alegere a p`r\ilor [n conflict.
Art. 34 din Carta folose]te atât no\iunea de diferend cât ]i cea de
situa\ie, care necesit` explicarea lor.
Prin diferend se [n\elege, [n general, o ne[n\elegere [ntre dou` sau mai
multe state, care ]i-a formulat preten\iile ]i contrapreten\iile, deci pozi\iile lor
sunt delimitate [n mod evident.
Situa\ia este o [mprejurare de fapt intervenit` [ntre dou` sau mai multe
state, ce produce fric\iuni [ntre ele ]i care poate evolua sau nu [ntr-un diferend.
Ambele prezint` pericolul pentru pacea ]i securitatea interna\ional`.
evident gradul de periculozitate al diferendului fiind sporit, [n raport cu situa\ia.
Potrivit Cartei ONU (art. 34) anchetarea ]i stabilirea [n ce m`sur` un
diferend pune [n pericol pacea ]i securitatea interna\ional`, este de competen\a
Consiliului de Securitate.
Corelativ acestei obliga\ii a statelor se pot deduce ]i o serie de drepturi
pentru statele care [n\eleg s`-]i solu\ioneze pa]nic diferendele:
- dreptul p`r\ilor la respectarea suveranit`\ii;
- dreptul statelor de a alege liber ]i [n acord [ntre ele, mijloacele de solu\ionare;
- dreptul statelor de a tr`i [n pace ]i bun` vecin`tate.
{n ultimul timp se constat` adeziunea tot mai accentuat` a statelor la
folosirea cu prec`dere a tratativelor diplomatice, datorit` lipsei lor de
formalism, suple\ei contactului direct [ntre p`r\i, [ncet`\enindu-se treptat
principiul autorit`\ii tratatelor [n raport cu celelalte mijloace [nserate [n art. 33
din Carta ONU.

2. 5. 2. 5. PRINCIPIUL NEAMESTECULUI IN TREBURILE INTERNE

ALE ALTOR STATE (NEIMIXTIUNII)

Recunoa]terea ]i observarea permanent` a raporturilor interna\ionale

din cadrul societ`\ii interna\ionale contemporane, fundamentat` pe existen\a
unor entit`\i suverane ce hot`r`sc liber asupra politicii lor interne, a atitudinii ]i
pozi\iei lor [n via\a interna\ional` presupune, implicit, respectarea neab`tut` a
principiului neamestecului [n treburile lor interne.
Secole de-a rândul interven\ia (imixtiunea) a fost considerat` un mijloc
licit de comportament [n rela\iile interna\ionale. Abia [n secolul XVII, ca
expresie a intereselor burgheziei [n ascensiune, neinterven\ia [ncepe s` se
afirme ca principiu de drept interna\ional.
Actele Revolu\iei franceze (1789 - 1794) au afirmat necesitatea
neinterven\iei poporului francez [n afacerile interne ale altor popoare ]i
inadmisibilitatea amestecului unor puteri str`ine [n afacerile interne ale Fran\ei
(art. 119 din Constitu\ia Fran\ei din 1793). Ca reac\ie la extinderea mi]c`rilor
revolu\ionare democratice, monarhiile feudale europene proclam` la Congresul
de la Viena (1815), legitimismul ca principiu [n rela\iile intereuropene ]i
[nfiin\eaz` Sfânta Alian\` ca mecanism de interven\ie pentru restaurarea ]i
ap`rarea intereselor monarhice acolo unde erau [n pericol de [nl`turare.

29
 Sesizând tendin\a Sfintei Alian\e de a extinde aplicarea principiului
legitimismului ]i la continentul american prin interven\ii [n aceast` zon`,
pre]edintele SUA J. Monroe formuleaz` teza neadmiterii interven\iile statelor
europene pe continentul sud-american, [ntr-un mesaj adresat Congresului SUA
[n 1823, intrat [n istorie drept “Doctrina Monroe” ]i care va constitui ulterior,
suportul extinderii hegemoniei SUA [n aceast` regiune a lumii.
De]i obliga\ia de neamestec [n treburile interne ale altor \`ri a fost
consacrat` [n art. 15 din Pactul Ligii Na\iunilor, ea a constituit doar regula
procedural`, limitat` la aplicarea ei [n activitatea Ligii, respectiv a Consiliului
[n leg`tur` cu competen\a sa de solu\ionare a diferendelor dintre state.
A]a se explic` numeroasele interven\ii (amestecuri) ale unor state
puternice [n afacerile interne ale unor state tinere ]i pu\in consolidate, care au
avut loc [n epoc` (Italia [n Abisinia ]i Albania; Fran\a ]i Anglia [n Siria, Egipt,
Irak ].a.)
Carta ONU, consacrând pentru prima dat` principiul neamestecului ca
regula de drept, prevede [n art. 2 pct. 7 c`: “ Nici o dispozi\ie din prezenta
Cart` nu va autoriza Na\iunile Unite s` intervin` [n chestiuni care apar\in
esen\ial competen\ei interne a unui stat ]i nici nu va obliga pe membrii s`i s`
supun` asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei
Cartei”.
Temeiul acestui principiu decurge din caracterul exclusiv al suveranit`\ii
teritoriale iar amestecul ]i interven\ia, fie direct (`) fie indirect (`) sunt
interzise.
Interven\ia direct` const` [n interven\ia armat`, constrângerea armat`
sau amenin\area cu interven\ia precum ]i m`suri economice, politice ]i de alt`
natur`, sau a [ncuraja asemenea m`suri pentru a constrânge un alt stat s`-]i
exercite drepturile sale suverane pentru a crea avantaje statului interven\ionist.
{n ce prive]te formele indirecte de imixtiune, toate statele trebuie s` se
ab\in` de la organizarea, sprijinirea, preg`tirea, finan\area, [ncurajarea ]i
tolerarea unor activit`\i armate subversive, insurgente ori teroriste, destinate s`
modifice prin violen\` regimul dintr-un stat, sau s` intervin` [n luptele interne
dintr-un alt stat.
Pe parcursul art. 2 din Carta ONU se arata c` principiul neamestecului
nu va aduce [ntru nimic atingere aplic`rii m`surilor de constrângere prev`zute
[n cap. VII al Cartei, adic` este vorba de ac\iuni [n caz de amenin\`ri [mpotriva
p`cii, de [nc`lc`ri ale p`cii ]i de acte de agresiune.
Dezvoltând acest principiu, Rezolu\ia 2131 (1925) a Adun`rii Generale
a ONU intitulat` “Declara\ia asupra inadmisibilit`\ii interven\iei [n afacerile
interne ale altor state ]i protec\ia independen\ei ]i suveranit`\ii” ]i, ulterior
“Declara\ia din 1970”, se pronun\a asupra interzicerii oric`rei forme de
amestec [n treburile interne dar ]i externe ale altui stat. Se interzice astfel, nu
numai interven\ia armat` ci ]i orice alt` form` de amestec direct ori indirect,
sau orice amenin\are a elementelor lui politice, economice ]i culturale.
De]i principiul neamestecului a fost consacrat ]i [n alte documente
precum: Carta de la Bogota (Actul de constituire al O.S.A.), Pactul Ligii Arabe;

30
 Carta O.U.A., Constitu\ia UNESCO, Conven\iile de la Viena precum ]i [n
Actul final de la Helsinki, el a fost nesocotit ]i [nc`lcat [n numeroase rânduri.
Au existat situa\ii de interven\ii ”consim\ite” ori pentru “respectarea
dreptului interna\ional ” sau pentru protec\ia cet`\enilor ]i bunurilor unui stat,
afla\i [n str`in`tate, ori interven\ii [n scop “umanitar”, toate având drept
consecin\` sacrificarea multor vie\i omene]ti ]i pagube materiale.
Dup` anul 1991 (sfâr]itul r`zboiului din Golf ) problemele ridicate de
protejarea refugia\ilor au adus [n discu\ie dac` considerentele de ordin umanitar
pot justifica [nc`lcarea unui principiu fundamental al dreptului interna\ional
respectiv, al neamestecului [n treburile interne ale altui stat.
F`r` a se da un r`spuns imediat ]i neechivoc, [n decembrie 1992
problemele de ordin umanitar au stat la baza autoriz`rii de c`tre Consiliul de
Securitate al ONU, a interven\iei [n Somalia, cu o for\` militar` multina\ional`
(S.U.A. ]i 20 de alte state).
Cu toate aceste situa\ii care constituie excep\ii de la regul`, nu se poate
invoca faptul c` principiul neinterven\ie (neamestecului) ar fi erodat (perimat)
ci dimpotriv`, el are caracterul de norm` imperativ` a dreptului interna\ional.

2. 5. 2. 6. DREPTUL POPOARELOR LA AUTODETERMINARE

Acest principiu a fost consacrat [n Carta ONU (art. 1 alin. 2) el

constituind dreptul fiec`rui popor de a-]i stabili statutul politic, [n deplin`
libertate ]i f`r` nici un amestec din afar`.
Ca urmare a amplorii luate de lupta popoarelor coloniale pentru
libertate ]i independen\`, Adunarea General` ONU adopt` [n 1960 o Rezolu\ie
referitoare la acordarea independen\ei \`rilor ]i popoarelor din colonii, [n care
principiul autodetermin`rii constituie suportul acesteia.
Principiul este formulat ]i dezvoltat ]i [n Declara\ia 2625 (XXV) din
1970 ca “principiu egalit`\ii [n drepturi al popoarelor ]i al drepturilor lor de a
decide de ele [nsele “, precum ]i [n Actul final de la Helsinki (1975) ]i [n alte
documente de drept interna\ional.
{n virtutea principiului egalit`\ii, se arat` [n Declara\ia din 1970, toate
popoarele au dreptul de a-]i hot`r[ statutul lor politic [n deplin` libertate ]i f`r`
amestec din afar`, ]i de a urma dezvoltarea lor economic` ]i cultural` ]i orice
stat are obliga\ia de a respecta acest drept, conform dispozi\iilor Cartei ONU.
Printre mijloacele de exercitare a acestui drept, Declara\ia
men\ioneaz`:
• crearea unui stat suveran ]i independent;
• libera asociere sau integrare cu un stat independent;
• dobândirea oric`rui statut politic decis [n mod liber c`tre popor;
Realizarea dreptului popoarelor la autodeterminare a [nsemnat abolirea
colonialismului ]i a oric`rei forme de dependen\` de]i, mai exista [nc` puteri cu
domina\ie asupra altor teritorii ]i popoare (Fran\a, Marea Britanie,S.U.A.).
{n corela\ie cu obliga\ia statelor de a respecta dreptul de
autodeterminare, exist` ]i cea de a favoriza realizarea principiului prin
31
interzicerea recurgerii la m`suri de constrângere care ar lipsi popoarele din
colonii de dreptul de a dispune de ele [nsele, recunoscându-li-se acestora
dreptul de a reac\iona ]i rezista la aceste m`suri, precum ]i dreptul de a cere ]i
a primi sprijin conform scopurilor ]i principiilor Cartei ONU.
Rezult` deci, din dreptul la independen\`, c` latura esen\ial` a dreptului
popoarelor de a-]i decide singure soarta, este caracterul legitim al luptei
(inclusiv recurgerea la lupta armat`) a popoarelor aflate sub domina\ie
colonial` sau oricare alt` form` de domina\ie str`in`.

2. 5. 2. 7. PRINCIPIUL COOPERARII INTERNATIONALE

Este un principiu formulat ]i dezvoltat dup` adoptarea Cartei ONU,

integrat ]i [n alte documente, care prevede [ndatorirea statelor de a coopera
[ntre ele, oricare ar fi diferen\ele lor politice, economice sau sociale, [n
diversele domenii ale rela\iilor interna\ionale.
Cooperare nu mai este deci, un act facultativ ci o [ndatorire a statelor ]i
are ca scop men\inerea p`cii ]i securit`\ii interna\ionale, favorizarea
progresului ]i stabilit`\ii economice, precum ]i bun`starea general` a
na\iunilor.
Respectarea acestui principiu nu are un caracter absolut, [n sensul de a
participa la toate ac\iunile ]i formele de cooperare; fiecare stat r`mâne liber s`
participe la acele ac\iuni ]i forme pe care le considera adecvate intereselor lui.
De asemenea, fiecare stat este liber s`-]i aleag` partenerii de cooperare.
Principiul cooper`rii nu admite [ns` excluderea unor state de a participa
la cooperarea interna\ional`, ori discrimin`ri pe baza unor considerente
arbitrare.
{n acela]i timp, nici un stat nu se poate sustrage de la cooperarea
interna\ional` pentru rezolvarea problemelor majore cu care se confrunt`
omenirea.
{n fine, cooperarea interna\ional` nu poate s` se realizeze ]i s` r`spund`
cerin\elor care au determinat consacrarea ei ca principiu fundamental [n Carta
ONU., decât cu respectarea celorlalte principii fundamentale, [n primul rând a
egalit`\ii suverane [n drepturi a partenerilor la cooperare.

*
* *

Principiile fundamentale s-au format de-a lungul unor perioade istorice

pe baza acordului de voin\` tacit sau expres al statelor, fiind exprimate prin
cutum` sau mai recent, prin tratate, ceea ce [nseamn` c` au un con\inut juridic
bine definit.

32
 {ntre principiile fundamentale nu se pot face ierarhiz`ri, concep\ie
ilustrat` de Declara\ia din 1970: “ [n [ndeplinirea ]i aplicarea lor principiile
sunt legate [ntre ele ]i fiecare principiu trebuie interpretat [n contextul
celorlalte principii”.
{n Actul final de la Helsinki se adaug` c` ele au importan\` primordial`
]i c` vor fi aplicate [n mod egal ]i f`r` rezerve.

33
 CAPITOLUL III
SUBIECTELE DREPTULUI INTERNATIONAL

OBIECTIVELE CURSULUI:
• Descoperirea subiectelor de drept interna\ional public ]i diferen\ierea lor [n
func\ie de elementele componente (teritoriu, popula\ie, organe, capacitate
juridic` interna\ional`);
• Stabilirea rolului fiecarui tip de subiect de drept interna\ional public [n
rela\iile interna\ionale la care participa.

CUVINTE SI TERMENI CHEIE:

• Personalitate juridic` interna\ional`, neutralitate, impar\ialitate;
• Recunoa]tere, garantare;
• Act declarativ cu caracter discre\ionar;
• Darorii localizabile, cesiune teritoriala;
• Subiect derivat al dreptului interna\ional public, beligerant.

34
 Sectiunea 3. 1. TIPURI DE SUBIECTE, PREZENTARE GENERALA

Calitatea de subiect al dreptului interna\ional trebuie abordat` [n

contextul particularit`\ilor pe care le prezint` acest tip de drept.
Dac` [n dreptul intern determinarea titularilor de drepturi ]i obliga\ii
precum ]i [ntinderea acestor drepturi ]i obliga\ii este stabilit` prin voin\a
statului exprimat` [n lege, pe plan interna\ional, sfera entit`\ilor ce au aceste
aptitudini nu poate fi determinat` decât prin observarea continu` a modului
diferit ]i al particularit`\ilor [n care apar, exist` ]i se dezvolt` normele acestui
sistem de drept.
{n dreptul interna\ional important` este nu numai aptitudinea de a avea
drepturi ]i obliga\ii, ci ]i posibilitatea practic` de a le exercita, aspect [n care de
fapt, se concretizeaz` finalitatea principiilor ]i normelor sale.
Prin urmare subiect al dreptului interna\ional este acea entitate
titular` de drepturi ]i obliga\ii interna\ionale, care poate participa direct la
raporturi juridice interna\ionale, []i poate realiza efectiv drepturile ]i []i
poate [ndeplini obliga\iile asumate [n cadrul acestor raporturi.
In leg`tur` cu problema calit`\ii de de subiect de drept interna\ional, [n
literatura juridic` de specialitate au existat ]i mai exist` opinii contraversate. {n
doctrina clasic`, autori ca Fiore, Bluntschli, Anzilotti, Triepel au sus\inut c`
statele sunt singurele subiecte ale dreptului interna\ional. {n doctrina
contemporan`, statul este recunoscut ca subiect deplin de drept interna\ional,
al`turi de alte subiecte. Al\i autori precum G.Scelle, Politis ].a. au [ncercat s`
argumenteze c` ]i persoana fizic` are calitatea de subiect de drept interna\ional.
Evident [ns` c` majoritatea autorilor []i concentreaz` analiza asupra
statului ca subiect originar tipic, cu capacitate deplin`, indiferent de [ntinderea
sa teritorial`, m`rimea popula\iei ]i stadiul de dezvolatare.
Societatea interna\ional` actual` este universal`, cuprinzând toate
statele, este diferen\iat` (statele sunt diferite din mai multe puncte de vedere) ]i
este bazat` pe egalitate juridic` ce decurge din calitatea lor de state suverane.
Dac` [n doctrina mai veche, majoritatea autorilor considerau c` statele
sunt singurele subiecte de drept interna\ional, apari\ia unor noi actori [n via\a
interna\ional` a avut ca efect formarea unei convingeri cvasigenerale, conform
c`reia exist` ]i alte subiecte secundare, derivate, ale dreptului interna\ional,
cum sunt organiza\iile interna\ionale guvernamentale, care sunt create de state.
Unii autori tind chiar s` le pun` pe acela]i plan cu statele, deoarece acestea
hot`r`sc asupra capacit`\ii organiza\iilor de a-]i asuma drepturi ]i obliga\ii.
{n realitate, organiza\iile sunt create prin acorduri [ntre state, nu au
tr`s`turile caracteristice statelor (suveranitate, teritoriu), ]i au competen\e
limitate, ce decurg din acordurile interguvernamentale.
Accentuarea luptei pentru emancipare a na\iunilor ]i popoarelor,
expresie a dreptului lor la autodeterminare, a adus [n discu\ie recunoa]terea
calit`\ii de subiect de drept interna\ional popoarelor ]i na\iunilor care lupt`
35
 pentru independen\`, cel pu\in [ntr-o etap` a evolu\iei lor. De remarcat este
faptul c` potrivit doctrinei, ele cap`t` calitatea de subiecte de drept
interna\ional numai atunci când [ntrunesc unele elemente statale, [ntre care
crearea unui organ reprezentativ (comitet na\ional, guvern provizoriu) care se
manifest` [n numele na\iunii, pe un teritoriu anumit sau [n rela\iile cu societatea
interna\ional`.
Chiar dac` nu s-au declarat state independente, ele pot intra [n
raporturi cu alte state, pot participa la reuniuni interna\ionale, pot primi
asisten\` ori pot [ncheia tratate.
{ntre subiectele de drept interna\ional se admite, [n anumite limite ]i
statul pontifical (Vaticanul) care are unele caractere aparte, ce vor fi tratate
ulterior.
Mult controversat` [n doctrin`, r`mâne problema calit`\ii de subiect de
drept interna\ional a individului, presoan` fizic` precum ]i a unor asocia\ii
interna\ionale neguvernamentale. Unul din argumentele folosite este acela c`
persoanele fizice sunt subiecte ale r`spunderii penale interna\ionale, adic`
r`spund pentru faptele considerate infrac\iuni [n conven\iile interna\ionale, pe
care statele se oblig` s` le incrimineze ]i s` le pedepseasc` (pirateria maritim`
sau aerian`, traficul de stupefiante, crima organizat`, falsificarea de moned`
etc.).
Dar persoanele fizice sunt pedepsite, de regul`, pe baza legilor interne
]i de c`tre organele statelor p`r\i la conven\iile respective,
{n cazul crimelor de r`zboi, a celor [mpotriva p`cii ]i umanit`\ii [ns`,
r`spunderea penal` a persoanelor fizice este o consecin\` a r`spunderii statelor,
persoanele fizice r`spunzând [n calitatea lor de func\ionari ai statelor
incriminate, ]i sunt judecate ca subiecte de drept intern, chiar dac` judecata se
face de instan\e interna\ionale (Ttribunalele Nurnberg, Tokio, pentru Ruanda
sau Iugoslavia).

Sectiunea 3. 2. STATUL – SUBIECT PRINCIPAL AL DREPTULUI

INTERNATIONAL

Dintre toate categoriile de subiecte de drept interna\ional, statul posed`

capacitatea de a-]i asuma totalitatea drepturilor ]i obliga\iilor cu caracter
interna\ional. Aceast` capacitate, datorit` c`reia statele au mai fost calificate ca
subiecte universale, tipice sau primordiale, este rezultatul firesc al suveranit`\ii
lor ]i nu depinde de recunoa]terea lor de c`tre alte state.
Pozi\ia primordial`, superioar`, pe care o de\in statele [n raport cu
celelalte subiecte de drept interna\ional este determinat` ]i de faptul c` ele nu
sunt numai subiecte ale dreptului interna\ional ci ]i creatoare ale acestuia.
Conceptul de stat este comun tuturor ramurilor de drept. A]a cum rezult` din
constitu\iile statelor, el implic` o comunitate uman` instalat` cu caracter
permanent pe un anumit teritoriu ]i având o structur` de organe ale puterii, care
se bucur` de autoritate.
{n doctrina clasic` a dreptului interna\ional se are [n vedere, pentru a
se caracteriza o anumit` entitate ca stat cu personalitate juridic` interna\ional`,
36
ca aceasta s` [ntruneasc` anumite elemente: popula\ia, teritoriul ]i existen\a
unui guvern independent.
Aceste elemente au fost precizate pentru prima dat` [n Tratatul de la
Montevideo (1933) [ncheiat [ntre SUA ]i statele latino-americane cu privire la
drepturile ]i obliga\iile statelor. {n articolul prim se d` cea mai complet`
defini\ie a statului: Statul este un subiect de drept interna\ional care posed`
urm`toarele caracteristici:
a) o popula\ie permanent`;
b) un teritoriu determinat;
c) un guvern;
d) capacitatea de a intra [n rela\ii cu alte state.
Ultimul element implic` suveranitatea ca tr`s`tur` a puterii politice, ca
atribut intrinsec al statului.
Dispari\ia unuia dintre aceste elemente are drept consecin\` inevitabil`
dispari\ia statului ca subiect de drept interna\ional. {n acela]i timp, [ntrunirea
cumulativ` a tuturor acestor criterii a fost utilizat` [n practica Na\iunilor Unite
drept condi\ie pentru dobândirea calit`\ii de membru al organiza\iei.
O analiz` a acestor elemente care individualizeaz` ]i contureaz` personalitatea
distinct` a statului, ne relev` faptul c`:
a) Popula\ia este un element esen\ial, ce reprezint` o colectivitate uman`
distinct`, relativ numeroas`, organizat`, care justific` ra\iunea statului de a
exista. {n ce prive]te m`rimea popula\iei, aceasta difer` - exist` state cu câteva
mii de locuitori (Lichtenstein, Andorra, Monaco), al`turi de state cu sute de
milioane (China, India, Rusia, S.U.A.), f`r` ca aceasta s` influien\eze cu ceva
personalitatea lor interna\ional`, calitatea de subiecte de drept interna\ional.
b) Teritoriul, ca element indispensabil statului, reprezint` spa\iul, cadrul
natural [n care popula\ia este stabilit` ]i organizat`, iar statul []i exercit`
suveranitatea.
A]adar, [ntre popula\ie ]i teritoriu exist` o intercondi\ionare, cel din
urm` oferind puterii de stat stabilitate ]i existent`.
Teritoriul de stat are mai multe componente: solul, subsolul, apele
interioare, marea teritorial`, spa\iul aerian aflat asupra tuturor acestora.
c) Guvernul, ca element al existen\ei unui stat, reprezint` totalitatea
structurilor institu\ionale ce exercit` prerogativele puterii publice asupra
ansamblului popula\iei ]i teritoriului.
Formele [n care se exercit` puterea, structura organelor statului,
mijloacele ]i metodele de exercitare a puterii difer` de la un stat la altul,
important fiind ca exerci\iul autorit`\ii de stat s` fie exclusiv ]i efectiv.
d) Capacitatea de a intra [n rela\ii cu alte state, ca element al existen\ei unui
stat, presupune:
• s` [ncheie tratate interna\ioanle ]i s` produc` acte juridice unilaterale;
• s` ini\ieze proceduri de reglementare pa]nic` a diferendelor lor cu alte
subiecte, precum ]i dreptul de a prezenta reclama\ii [n fa\a unor instan\e
interna\ionale;
• s` devin` membre ]i s` participe la activitatea organiza\iilor interna\ionale;

37
• dreptul de a-]i asigura propria securitate, de a participa la sistemele
interna\ionale de garantare a securit`\ii ]i de a recurge, [n condi\iile legii, la
for\`, inclusiv for\a armat`, [mpotriva unui act de agresiune;
• capacitatea de a stabili rela\ii diplomatice ]i consulare cu alte state.
{n leg`tur` cu capacitatea statului de a stabili rela\ii cu alte state ]i de a-
]i asuma drepturi ]i obliga\ii, s-a pus problema [n dreptul interna\ional de a se
stabili care sunt acestea.
Preocup`ri [n aceast` privin\` au ap`rut [nc` [n sec. XVIII, sub
influien\a ideilor iluministe, s-au dezvoltat [n secolul urm`tor ]i ]i-au g`sit
transpunerea [n planul reglement`rilor (consacrarea) [n “Conven\ia de la
Bogota” - actul de [nfiin\are al Organiza\iei Statelor Americane (1948), [n care
a fost inclus` ]i o Declara\ie a drepturilor ]i obliga\iilor fundamentale ale
statelor.
De]i ini\ial, la constituirea O.N.U., propunerea de includere [n Cart` a
unei astfel de declara\ii a fost refuzat`, ulterior Adunarea General` a [ns`rcinat
Comisia de Drept Interna\ional s` elaboreze proiectul unei Declara\ii a
drepturilor ]i obliga\iilor statelor, care pân` [n prezent nu a fost finalizat.
{n schimb, [n cadrul ONU au fost adoptate “Carta drepturilor ]i
[ndatoririlor economice ale statelor” (1970) ]i numeroase declara\ii [n care se
formuleaz` drepturi ]i obliga\ii fundamentale ale statelor: acordarea
independen\ei \`rilor ]i popoarelor coloniale (1960); principiile dreptului
interna\ional privind rela\iile prietene]ti ]i cooperarea [ntre state (1970);
[nt`rirea securit`\ii interna\ionale (1970) etc.
{n documentele amintite ]i [n doctrin` se consider`, ca drepturi
fundamentale, urm`toarele: dreptul la existen\a; la suveranitate ]i
independen\`; dreptul de a dispune de propriile destine; dreptul la pace ]i
securitate; dreptul de a participa la via\a interna\ional`; egalitatea [n drepturi;
dreptul la legitim` ap`rare; dreptul de a avea acces la cuceririle ]tiin\ei ]i
tehnicii; dreptul la dezvoltare ]i progres; la cooperare; dreptul la un tratament
nediscriminatoriu etc.
{n ce prive]te obliga\iile fundamentale, acestea sunt, de regul`,
corelative drepturilor. {ntre acestea, sunt de men\ionat: obliga\ia de a nu
recurge la for\` sau la amenin\area cu for\a; obliga\ia de a respecta
suveranitatea, independen\a ]i integritatea teritorial` a celorlalte state; obliga\ia
de a rezolva eventualele diferende pe cale pa]nic`; obliga\ia de a [ndeplini cu
bun` credin\` obliga\iile interna\ionale asumate; obliga\ia de a proteja mediul
[nconjur`tor ].a.

Sectiunea 3. 3. ORGANIZATIILE INTERNATIONALE CA SUBIECTE

DE DREPT INTERNATIONAL

O caracteristic` a vie\ii interna\ionale contemporane o reprezint`

cre]terea num`rului organiza\iilor interna\ionale, generat` de necesitatea
extinderii colabor`rii interna\ionale [n diverse domenii.
Organiza\iile interna\ioanale sunt forme de asociere cu caracter
permanent, [n vederea colabor`rii multilaterale [ntre state [ntr-un cadru juridic
38
institu\ionalizat, pentru [nf`ptuirea unor obiective prestabilite, pe baza unor
reguli [nscrise [n statute ]i [n alte documente ale acestora.
Cre]terea num`rului organiza\iilor, a condus la formarea unor reguli
juridice cu privire la organizare ]i func\ionare, reguli care [n doctrin` au fost
numite adesea dreptul organiza\iilor interna\ionale, de]i [n realitate acesta
reprezint` doar un capitol al dreptului interna\ional public.
Din punct de vedere al dreptului interna\ional intereseaz` numai cele
circa 400 organiza\ii interna\ionale create de state prin tratate ]i nu cele peste
4000, create de asocia\ii na\ionale, organiza\ii profesionale sau ob]te]ti, chiar
persoane particulare ]i care nu sunt subiecte de drept interna\ional.
Spre deosebire de state ]i na\iuni, a c`ror personalitate juridic` decurge
din suveranitatea de stat ]i, respectiv, din dreptul la autodeterminare, [n cazul
unei organiza\ii interna\ionale, personalitatea deriv` din actul s`u constitutiv.
Organiza\ia dobânde]te aceast` calitate numai dac` statele care au
[nfiin\at-o, i-au atribuit, potrivit func\iilor ]i scopurilor sale, o anumit`
capacitate de a fi titular` de drepturi ]i obliga\ii interna\ioale.
Pentru ca o organiza\ie interna\ional` s` fie subiect de drept interna\ional public,
trebuie s` [ntruneasc` urm`toarele condi\ii):
• s` fie o organiza\ie guvernamental` (interstatal`);
Aceste organiza\ii sunt create de c`tre state, iar calitatea de membru al lor o
au numai statele.
• statutul organiza\iei interna\ionale trebuie s` fie [n concordan\` cu
principiile imperative ale dreptului interna\ional, [n primul rând cu
principiile Cartei ONU;
• func\iile organelor lor s` le permit` o autonomie func\ional`, [n cadrul
rela\iilor interna\ionale.
Organiza\iile interna\ioanle guvernamentale sunt subiecte de drept
interna\ional derivate ]i limitate.
Organiza\ia interna\ional` are o personalitate juridic` de drept intern, [n
ordinea juridic` a statelor membre ]i o personalitate juridic` interna\ional`.
{n virtutea statutului lor juridic, organiza\iilor interna\ionale le sunt
recunoscute o serie de drepturi ]i obliga\ii func\ionale ce le permit s`-]i
realizeze scopurile pentru care au fost [nfiin\ate.
Organiza\iile interna\ionale fiind subiecte derivate de drept
interna\ional, personalitatea lor juridic` interna\ional` este diferit` de cea a
statelor, sub aspectul con\inutului, al naturii ]i sferei de ac\iune.
Personalitatea juridic` interna\ional` a organiza\iilor interna\ionale []i
g`se]te expresia [n competen\ele ei. {n general organiza\ia interna\ional` are
urm`toarele competen\e:
a) de a [ncheia tratate interna\ionale [n anumite domenii prev`zute [n statutul
s`u, cu statele membre, cu alte state ]i cu alte organiza\ii interna\ionale
b) de a prezenta reclama\ii [mpotriva altui subiect de drept interna\ional care i-
a provocat prejudicii;
c) poate sta [n fa\a instan\elor de judecat` interna\ionale (arbitrale ]i instan\e
speciale) ca reclamant sau pârât;
d) are dreptul de lega\ie activ` ]i pasiv`.
39
 Organiza\iile interna\ionale r`spund pe plan interna\ional pentru
prejudiciul cauzat prin activitatea lor, unui stat membru din societatea
interna\ional` sau unei alte organiza\ii interna\ionale.
Actul de na]tere al unei organiza\ii interna\ionale este un tratat
multilateral, [n form` solemn`, dar o organiza\ie poate lua na]tere ]i [n baza
unui acord [n form` simplificat` (ex. Acordul General pentru Tarife ]i Comer\ -
GATT).
Calitatea de membru al organiza\iilor interna\ionale o pot avea numai
statele, ca entit`\i suverane ]i independente, Acestea o pot dobândi fie prin
participarea la elaborarea actului constitutiv, fie prin aderare.
{n ce prive]te pierderea calit`\ii de membru, aceasta poate avea loc prin
excludere sau prin retragere voluntar`.
Excluderea unui stat dintr-o organiza\ie interna\ional` este o sanc\iune
grav`, a c`rei aplicare poate aduce o atingere grav` principiilor de baz` ale
organiza\iei.
De]i actele constitutive ale organiza\iilor prev`d ca regul` general` o
asemenea sanc\iune, organiza\iiile evit` s` o aplice.
Retragerea voluntar` are loc la ini\iativa statului [n cauz`, [n baza suveranit`\ii
sale. Cum retragerea echivaleaz` cu denun\area tratatelor constitutive ale
organiza\iilor, trebuie s` se respecte regulile [n materie, codificate [n Conven\ia
de la Viena (1969) privind dreptul tratatelor.
La activit`\ile organiza\iilor interna\ionale pot participa ]i alte entit`\i
decât p`r\ile contractante, dintre care re\inem:
a) membrii asocia\i – calitatea de membru asociat poate fi ob\inut` de un
stat suveran atunci când nu [ndepline]te toate toate condi\iile de a deveni
membru cu drepturi depline;
b) observatori – statutul de observator se poate acorda de c`tre organiza\iile
interguvernamentale statelor nemembre ale organiza\iei,statelor membre
ale organiza\iei, dar care nu sunt membre ale unui organ cu compozi\ie
restrâns` al acesteia; mi]c`rilor de eliberare na\ional`; altor organiza\ii
interna\ionale;
c) statutul consultativ – se acord` organiza\iilor neguvernamentale a c`ror
activitate are tangen\` cu cea a organiza\iilor interguvernamentale ce a
acordat acest statut.
{n func\ie de voca\ia lor, organiza\iile interna\ionale guvernamentale se
[mpart [n:

¾ organiza\ii interna\ionale cu caracter universal;

¾ organiza\ii interna\ionale cu caracter regional.
Cea mai important` organiza\ie interna\ional`, atât prin caracterul ei
universal cât ]i prin scopurile care i-au fost conferite, este Organiza\ia
Na\iunilor Unite, constituit` [n 1945. Al`turi ]i [n sistemul acesteia mai exist`
19 institu\ii specializate, din care 17 ac\ioneaz` de jure, tot cu caracter
universal : O.I.M., F.A.O., UNESCO, OMS, FMI, BIRD, OACI, UPU, UIT,
].a.

40
 {n ce prive]te organiza\iile interna\ionale regionale, acestea s-au grupat
pe continente:Europa, Africa, Asia, America.

Sectiune 3. 4. CALITATEA DE SUBIECT DE DREPT

INTERNATIONAL PUBLIC A NATIUNILOR CARE LUPTA PENTRU
ELIBERARE

Dup` cel de-al 2-lea R`zboi Mondial, [n via\a interna\ional` a luat

amploare procesul de lichidare a colonialismului, ca urmare a luptei de eliberare
na\ional` a statelor ]i popoarelor asuprite.
Dreptul interna\ional public a consacrat dreptul acestor popoare la
autodeterminare ]i legalitatea luptei lor de eliberare na\ional`.
Na\iunile ]i popoarele care lupt` pentru ob\inerea independen\ei [ntr-o
anumit` faz` a luptei lor, pot beneficia de personalitate interna\ioanl`, deci pot
fi considerate subiecte ale dreptului interna\ional. Pentru a li se recunoa]te
aceast` calitate, este necesar ca [n procesul luptei lor pentru independen\` ]i
autodeterminare, s` prezinte un anumit grad de organizare care prefigureaz`
viitorul stat.
Aceasta [nseamn` existen\a unor organe reprezentative proprii (guvern
armat`), care se manifest` [n numele unei na\iuni , exercit` func\ii de putere
public` ]i controleaz` [n mod efectiv o parte din teritoriul na\ional, ]i sunt
recunoscute, de regul`, de celelalte state.
Ca ]i [n cazul statelor, calitatea de subiect de drept interna\ional a
na\iunilor nu depinde de recunoa]terea lor ci ea apr\ine [n mod egal tuturor
na\iunilor care [ntrunesc aceste criterii, [n virtutea dreptului lor la
autodeterminare. {n calitate de subiecte de drept interna\ional (limitate ]i
tranzitorii), na\iunile care lupt` pentru independen\`, au urm`toarele drepturi:
¾ dreptul de a [ncheia tratate interna\ionale cu alte subiecte de drept
interna\ional;
¾ s` [ntre\in` rela\ii oficiale cu alte subiecte ale dreptului interna\ional;
¾ s` participe la negocieri ]i la conferin\ele interna\ionale [n calitate de
observatori (ex. Namibia la Conferin\a ONU pentru Dreptul M`rii 1982);
¾ s` primesc` ajutoare de la state sau organiza\ii interna\ionale;
¾ s` participe la crearea dreptului interna\ional
De asemenea, aceste na\iuni beneficiaz` de protec\ia legilor ]i
obiceiurilor de purtare a r`zboiului, [n special de dreptul umanitar.
Tot odat`, ele beneficaz` de dreptul de reprezentare diplomatic` activ`
]i pasiv`, [n raporturile lor cu alte stae (ex. OEP [n România).
Calitatea de subiect de drept interna\ional ]i sfera de ac\iune sunt
exercitate [n timp pân` la dobândirea independen\ei, a cre`rii statului nou, care
va beneficia de personalitate juridic` interna\ional` deplin`.

41
 Sectiunea 3. 5. CALITATEA DE SUBIECT DE DREPT
INTERNATIONAL A ALTOR ENTITATI

3. 5. 1 PERSOANA FIZICA

Una din problemele controversate [n doctrina dreptului interna\ioanl

public se refer` la faptul dac` individul (persoana fizic`) este sau nu subiect de
drept interna\ional, conturându-se dou` tendin\e principale:
{n prima tez`, care admite c` persoana fizic` este subiect de drept
interna\ional, se porne]te de la ideea c` individul este recunoscut ca subiect al
r`spunderii penale [n dreptul interna\ional.
Persoanele fizice poart` r`spunderea penal` atât pentru faptele
considerate infrac\iuni [n conven\ii interna\ioanle, pe care statele se oblig` s` le
incrimineze ]i s` le pedepseasc` prin legisla\ia intern` (ex. pirateria aerian`,
traficul cu stupefiante, pirateria maritim`, sclavia, deturnarea aeronavelor etc.).
{n ce prive]te crimele de r`zboi, contra umanit`\ii ]i p`cii, r`spunderea
penal` a persoanelor fizice este o consecin\` a r`spunderii statelor care au
s`vâr]it acte ilicite. Ca atare, persoanele fizice r`spund [n calitate de agen\i ai
statului, dar judecata se face de c`tre instan\e interna\ionale.
{n aceste dou` sita\ii de]i individul nu ac\ioneaz` ca subiect de drept
interna\ional apar unele elemente de diferen\iere:
- [n primul rând persoana fizic` este destinatarul indirect al normelor
dreptului interna\ional;
- [n cel de-al doilea caz este supus unei jurisdic\ii interna\ionale.
A doua direc\ie de dezvoltare a reglement`rilor dreptului interna\ional
public privind persoanele fizice, de dat` recent`, urm`re]te instituirea unui
sistem interna\ional de protec\ie a omului.
Dreptul interna\ional public reglementeaz` protec\ia persoanelor fizice,
a drepturilor ]i libert`\ilor lor fundamentale printr-un sistem de acte precum:
Declara\ia Universal` a Drepturilor Omului; Pactul interna\ional privind
drepturile civile ]i politice ale omului ]i Pactul privind drepturile economice,
sociale ]i culturale ale omului. La cestea se adaug`, [n sistem regional,
Conven\ia European` a Drepturilor Omului (1950) sau cea interamerican`
(1969) care confer` cet`\enilor statelor p`r\i dreptul la peti\ie (dup` epuizarea
c`ilor interne) prin intermediul Comisiei Europene a Drepturilor Omului care
poate transmite cererea Cur\ii Europene a Drepturilor Omului.
{n fa\a Cur\ii, apar ca p`r\i statele membre care au acceptat jurisdic\ia
Cur\ii, grupuri de persoane particulare iar prin protocolul nr. 9 din septembrie
1990, chiar ]i persoana fizic` poate s` intenteze ac\iuni [n fa\a Cur\ii
Europene.
Putem concluziona c` având [n vedere modul [n care persoana fizic`
apare ]i ac\ioneaz` [n anumite situa\ii - prezentate succint mai sus - [n raport
cu dispozi\iile unor tratate interna\ionale, se poate afirma c` dac` individul nu
are personalitate juridic` interna\ional`, el beneficiaz` totu]i de un anumit statut
[n dreptul interna\ional. Chiar dac` dreptul interna\ional consacr` pe cale
conven\ional` drepturile ]i libert`\ile fundamentale ale omului, ele nu se
42
adreseaz` direct persoanelor fizice, ci statelor societ`\ii interna\ionale care []i
asum` obliga\ii [n acest sens, indivizii beneficiind de aceste prevederi [n m`sura
[n care statele le implementeaz` [n legisla\iile lor interne.
A]adar, persoana fizic` (individul) este obiect ]i nu subiect al dreptului
interna\ional public.

3. 5. 2. PERSOANA MORALA (JURIDICA)

{n literatura de specialitate se discut` dac` societ`\ile transna\ionale

(STN) au calitatea de subiect de drept interna\ional public.
Unii autori, luând [n considerare for\a lor economic`, diversitatea domeniilor [n
care ac\ioneaz` (comer\, transporturi, extrac\ia materiilor prime, finan\e, b`nci,
asigur`ri), faptul c` activitatea se extinde [n numeroase state cu care, [n multe
cazuri se [ncheie contracte de stat (state contracts) , le atribuie calitatea de
subiecte de drept interna\ional.
Al\i autori, pornind de la faptul c` atât [n statul de origine cât ]i [n
statele unde au filiale, personalitatea juridic` a societ`\ii transna\ionale decurge
din aplicarea dreptului intern al respectivelor state, le neag` calitatea de subiecte
de drept interna\ional.
Exist` dou` defini\ii acceptete pentru societ`\ile transna\ionale (STN):
cea a Grupului de personalit`\i ONU creat pentru a studia efectele STN asupra
dezvolt`rii ]i rela\iilor interna\ionale, ]i cea a Institutului de Drept Interna\ional.
1. Societ`\ile transna\ionale sunt [ntreprinderi care au [n proprietate ]i
controleaz` instala\ii de produc\ie ]i servicii [n afara teritoriului pe care ele
[]i au baza.
2. Societ`\ile transna\ionale sunt [ntreprinderi formate dintr-un centru de
decizie localizat [ntr-o \ar` ]i centre de activitate, cu sau f`r` personalitate
juridic` proprie, situate [ntr-unul sau mai multe state.
Ambele defini\ii au un criteriu comun de apreciere ]i anume cel al
extrateritorialit`\ii. Prima introduce [n plus criteriul propriet`\ii, iar cea de-a
doua, indirect, ideia coordon`rii centrelor de activitate de c`tre un centru de
decizie localizat [n \ara de origine a societ`\ii transna\ionale.
Apar astfel dou` tipuri de raporturi juridice ale societ`\ilor
transna\ionale:
• cu statul de origine;
• cu statele [n care au centre de activitate.
{n virtutea principiului teritorialit`\ii, rela\iile juridice ale societ`\ii
mam` (centrul de decizie) cu statul de origine, sunt reglementate de dreptul
na\ional al acestui stat.
Pe de alt` parte, grupul de societ`\i din care face parte ]i societatea de
baz`, urmeaz` o politic` proprie, care poate veni [n conflict cu interesele
statului de origin` ]i cele ale statelor [n care au filiale.
Rezult` un sistem de rela\ii multiple ]i complexe din care pentru
43
 dreptul interna\ional se desprind dou` idei:
• tendin\a societ`\ii transna\ionale de a-]i desf`]ura activitatea dup` reguli
proprii, de a-]i constitui deci un fel de ordine juridic` proprie.;
• efectul de extrateritorialitate pe care unele m`suri ale statului de origine le
poate genera.
Nu trebuie uitat faptul c` societ`\ile transna\ionale nu sunt supuse unui
singur sistem juridic, fapt ce a determinat pe unii autori s` trag` concluzia c`
marea lor putere nu poate fi practic controlat` de nici un guvern na\ional.
Practic, o societate na\ional` sau o filial` a unei societ`\i transna\ionale
urmeaz` s` se supun` legisla\iei \`rii de origine, legisla\iei \`rii gazd` ]i
orient`rile de politic` economic` a sistemului transna\ional mam`.
{n general, [n rela\iile cu societ`\ile transna\ionale statele gazd` ezit`
[ntre dou` politici (atitudini): pe de-o parte urm`resc s` le atrag` pentru a
investi sau desf`]ura activit`\i pe teritoriul lor, cu toate efectele benefice care
decurg din acestea, iar pe de alt` parte, se tem de efectul pe termen lung al
prezen\ei societ`\ilor transna\ionale pe teritoriul lor, datorit` practicilor nu
totdeauna legale ale acestora.
Unul din instrumentele care mijlocesc raporturile concrete ale \`rilor
gazd` cu societ`\ile transna\ionale este contractul de stat.
Este vorba de o [n\elegere [ntre dou` entit`\i care apar\in unor ordini
juridice diferite: statul - ordinii juridice interna\ioanle; sistemul transna\ional -
ordinii juridice interne.
Din punct de vedere al con\inutului, aceste acorduri au o natur`
eterogen` [ntrucât con\in atât elemente specifice contractelor din dreptul civil
sau comercial, cât ]i unele norme de drept interna\ional.
Pornind de la acest ultim aspect se [ncearc` sustragerea acestor tipuri
de [n\elegeri, competen\ei teritoriale ale statelor contractante, prin
interna\ionalizarea contractelor de stat, ridicarea lor la rangul de cvasi-tratate
{n acest mod rela\iile contractuale dintre un stat ]i o socitate transna\ional` ar
urma s` fie guvernate de dreptul interna\ional public ]i nu de dreptul privat, caz
[n care ]i legea aplicabil` ar fi alta.
Fenomenul transna\ionaliz`rii privit global, a sc`pat pân` [n pezent
reglement`rilor interstatale. Prima [ncercare, sub auspiciile ECOSOC, dateaz`
din 1972 ]i s-a soldat cu un raport [naintat spre analiz` ]i decizie Comisiei
privind societ`\ile transna\ionale, organ al ECOSOC, neavând urm`ri
palpabile.
Au urmat apoi [ncerc`rile Conferin\ei Na\iunilor Unite pentru Ccomer\
]i Dezvoltare pe baza c`rora, [n 1980 s-a adoptat Rezolu\ia 35/36: un Ansamblu
de principii ]i reguli echitabile convenit la nivel multilateral pentru controlul
practicilor comerciale restrictive, care de]i nu are caracter obligatoriu, poate fi
considerat` ca o prim` reglementare interna\ional` a problematicii societ`\ii
transna\ionale.
Pe plan regional reglementarea activit`\ii societ`\ilor transna\ionale
este mai avansat`, Comunitatea European` având din 1977 un Cod de conduit`
privind activitatea societ`\ii transna\ioanle comunitare [n Republica Sud

44
African`. {n 1976 OCDE care reune]te \`rile dezvoltate a formulat Principiile
directoare pentru societ`\i transna\ionale, revizuite [n 1978.
{n lumina celor de mai sus, r`spunsul la [ntrebarea dac` societatea
transna\ional` (persoana moral` sau juridic`) este sau nu subiect al dreptului
interna\ional public nu este simplu de dat. Dreptul interna\ional clasic nu poate
recunoa]te ca subiecte de drept interna\ional public decât entit`\i publice nu
private. El pune accentul pe autorul actului juridic, pe forma acestuia ]i mai
pu\in pe con\inutul lui. Din acest punct de vedere societ`\ile transna\ionale sunt
destinatare ale unor reguli de drept interna\ional numai pe cale mediat`, prin
intermediul unei ordini juridice statale.
Luarea [n considerare a con\inutului actelor juridice [ncheiate de
societt`\ile transna\ionale schimb` datele problemei, [ntrucât acordurile statelor
cu societ`\ile transna\ionale le aproprie de ceea ce se [n\elege prin tratat
interna\ional.
Dreptul interna\ional trebuie s` reglementeze aceast` situa\ie

3. 5. 3. ORGANIZATIILE INTERNATIONALE NEGUVERNAMENTALE

Num`rul organiza\iilor interna\ionale neguvernamentale (ONG) este de

peste 5000. Datorit` diversit`\ii lor ca scopuri ]i dimensiuni nu au c`p`tat o
defini\ie general adoptat`.
Se poate spune c` o organiza\ie interna\ional` neguvernamental`
reprezint` o asocia\ie interna\ional` (persoana juridic`) creat` din ini\iativ`
privat` sau mixt` grupând persoane fizice sau juridice de na\ionalit`\i diferite,
asocia\ie care nu urm`re]te scopuri lucrative.
Organiza\iile interna\ionale neguvernamentale au ap`rut [nainteea
organiza\iilor organiza\iilor guvernamentale (aprox. sec. XVII) grupând [n
general oameni de ]tiin\`, pe parcurs caracterul acestora diversificându-se dar
continuând s` aib` caracter nelucrativ.
Ele func\ioneaz` pe baza legilor unui stat dar exercit` o influien\`
important` [n via\a interna\ional`. Rolul lor [n rela\iile interna\ionale, [n
solu\ionarea problemelor mari ale omenirii ]i formarea unei opinii publice
mondiale este recunoscut de ONU care, prin intermediul Consiliului Economic
]i Social (ECOSOC) , colaboreaz` cu acestea.
Organiza\iile interna\ionale neguvernamentale nu [ntrunesc condi\iile
necesare pentru a fi subiecte de drept interna\ional public.

3. 5. 4. VATICANUL

Exist` unele situa\ii speciale cu privire la calitatea de subiect de drept

interna\ional public, denumite [n doctrin` subiecte anomale. Acestea au
apr\inut [n trecut [n cazul statelor compuse: uniuni papale, uniuni reale,
confedera\ii de state, [n general forme dep`]ite sau mai pu\in cunoscute de
societatea interna\ional` actual`.
O situa\ie special` ]i contraversat` o reprezint` problema Vaticanului
ca subiect de drept interna\ional.

45
 Vaticanul a reprezentat ]i reprezint` centrul spiritualit`\ii cre]tine ]i al
bisericii catolice. Statul Papal - Vaticanul a fost [n trecut subiect clasic de drept
interna\ional (din anul 756 d Ch.). Pân` [n 1870 Vaticanul a existat ca stat dup`
care a fost desfiin\at ]i inclus [n cadrul statului italian. Prin Tratatul de la
Laterano [ncheiat la 11 februarie 1929 se reglementeaz` rela\iile dintre Italia ]i
Vatican, prin care se recunoa]te acestuia proprietatea exclusiv` ]i jurisdic\ia
suveran` asupra unui spa\iu teritorial (0,43 km.p)- Cetatea Vatican , din ora]ul
Roma, exercitate de suveranul Pontif.Aceste atribute au fost reconfirmate prin
Concordatul [ncheiat cu Italia [n 1984.
Tratatul prevedea c` serviciile publice ale Vaticanului sunt girate de
statul italian, stabilind chiar rela\ii diplomatice. Totodat` Italia se oblig` s` nu
stinghereasc` activitatea diplomatic` a Vaticanului, inclusiv [n timp de r`zboi.
Vaticanul [ntre\ine rela\ii diplomatice (nun\ii papali fiind asimila\i
ambasadorilor) [ncheie tratate (concordate) cu caracter religios, este membru al
organiza\iilor interna\ionale, particip` la conferin\e ]i congrese interna\ionale.
Totu]i personalitatea interna\ional` a Vaticanului este redus`, el
ne[ntrunând toate cerin\ele unui stat. El are asupra teritoriului jurisdic\ie
suprem` dar nu suveranitate deplin`. Are organizare administrativ` dar numai
[n probleme religioase, iar cet`\enia are un caracter special ]i func\ional :
dobândirea ]i pierderea ei are loc [n anumite cndi\ii ]i nu afecteaz` cet`\enia
originar` a persoanei respective (ex. Papa Ioan Paul al II-lea este cet`\ean
polonez).
Deci calitatea de subiect de drept interna\ional a Vaticanului are
caracter limiat ]i special. Acest fapt a fost subliniat ]i de Papa Paul al VI-lea [n
cuvântarea \inut` [n fa\a Adun`ri Generale a ONU [n 1965: “ Vaticanul este
investit cu o minuscul` ]i simbolic` suveranitate temporar`; minimul necesar
pentru a fi liber s`-]i exprime misiunea sa spiritual` ]i s` asigure pe cei care
trateaz` cu el c` este independent de toate suveranit`\ile acestei lumi”.
România a stabilit rela\ii oficiale cu Vaticanul pe baza concordatului
din anul 1929. Ele au fost [ntrerupte la 7 iulie 1950 ]i reluate [n anul 1990.

3. 5. 5. STATUTUL DE NEUTRALITATE PERPETUA

Institu\ia neutralit`\ii este una din cele mai vechi institu\ii ale dreptului
interna\ional public. {n evolu\ia ei ]i a dreptului interna\ional au intervenit
schimb`ri esen\iale [n ce prive]te conceptul de neutralitate.
Neutralitatea absolut` a ap`rut [n leg`tur` cu r`zboiul (exprimat` ]i
sus\inut` de H.Grotius [n sec. 17) ]i reglementat` prin conven\iile de la Haga
(din 1899 ]i 1907). Conform acestui concept statul neutru are obliga\ia s`
adopte o pozi\ie egal` fa\` de beligeran\i, nefavorizând pe nici unul din ei.
Neutralitatea diferen\iat` presupune nu numai neparticiparea unui stat
la conflictul armat (r`zboi), dar ]i [ndatorirea acestui stat de a acorda ajutor
nemilitar statutului victim` a agresiune ]i de a nu sprijini statul agresor.
Neutralitatea permanent` este statutul interna\ional special pe care-l
poate adopta un stat, pe baza unui act unilateral, sau pe baza unui act
interna\ional acceptat de el. {n temeiul acestui statut, statul respectiv se oblig`
46
s` nu participe la alian\e sau alte ac\iuni de preg`tire a unui r`zboi ]i s` nu
[ntreprind` ac\iuni discriminatorii [n rela\iile interna\ionale contrare cooper`rii
pa]nice [ntre state ]i popoare.
Statutul de neutralitate permanent` a unui stat poate fi recunoscut ]i
garantat prin acte interna\ionale (sub forma unui tratat interna\ional de
consacrare sau prin declara\ii de recunoa]tere a acestui statut de c`tre celelalte
state ale societ`\ii interna\ionale).
Acest statut nu constituie o limitare a suveranit`\ii sale ]i [n consecin\`
nici o stirbire a calit`\ii sale de subiect de drept interna\ional.
Pe continentul european cel mai vechi stat cu statut de neutralitate
permanent` este Elve\ia (1815), urmat` api de Austria (1955), iar cel mai recent
acest statut a fost adoptat de Malta (1980).

Sectiunea 3. 6. RECUNOASTEREA INTERNATIONALA

Recunoa]terea interna\ioanl` este o institu\ie a dreptului interna\ional

public cu caracter cutumiar, necodificat` pân` [n prezent.
Institu\ia recunoa]terii interna\ional` a ap`rut ca urmare a schimb`rilor
care apar [n structura societ`\ii interna\ionale, fie datorit` apari\iei de noi
membri ai ei (noi subiecte de drept interna\ional, [n special state), fie ca urmare
a unor evenimente din via\a statelor sau popoarelor (apari\ia de guverne [n
conducerea statelor pe cale neconstitu\ional`; mi]c`rile de eliberare na\ional` a
unor popoare coloniale, sau r`zboaie civile).
Recunoa]terea statelor [mbrac` de regul` forma unui act unilateral a
unui stat, prin care el se pronun\` fa\` de o situa\ie nou` ap`rut` ap`rut` [n
societatea interna\ional` sau [n via\a unui stat ori a unui popor, de natur` s`
determine raporturi juridice [ntre statul care face recunoa]terea ]i entitatea
recunoscut` de el.
Recunoa]terea interna\ional` este un act de suveranitate a statelor,
generator de anumite consecin\e juridice. Ea nu constituie o obliga\ie pentru
state ]i nu este condi\ionat` de timp.
Dup` cum am ar`tat mai [nainte, un stat poate lua na]tere ca subiect
nou [n ordinea juridic` interna\ional`, numai prin intrunirea cumulativ` a celor
trei elemente constitutive: teritoriu, popula\ie ]i guvern. De]i [ndeplinirea
acestei condi\ii ar p`rea c` este suficient` pentru a se asigura manifestarea lui
ca entitate independent` ]i suveran`, totu]i, este necesar` cunoa]terea
consecin\elor juridice ale recunoa]terii de c`tre celelalte state a acestui nou
membru ale societ`\ii interna\ionale.
Din lumina acestor exigen\e, putem defini recunoa]terea unui stat ca un
act unilateral prin care unul sau mai multe state admit explicit sau tacit c` ele
consider` o nou` entitate juridic` drept stat ]i c`, [n consecin\` [i recunosc
aceast` personalitate juridic` interna\ional`, respectiv capacitatea de a ob\ine
drepturi ]i de a contracta obliga\ii interna\ionale.
Plecând de la faptul c` nu exist` nici o obliga\ie juridic` de
recunoa]tere a statelor, s-a sus\inut c` recunoa]terea ar avea un caracter

47
discre\ionar din partea statului de la care eman`, acesta având [n vedere doar
interesele sale politice, de securitate sau economice (ex. URSS, Taivan, Israel).
Totu]i [n practic` nerecunoa]terea unor state este considerat` un act
inamical de natur` s` obstacoleze normalizarea rela\iilor dintre state.
Recunoa]terea din punct de vedere a efectelor, este de facto ]i de jure.
Recunoa]terea de facto are caracter provizoriu ]i par\ial, [n sensul c`
opereaz` [n domenii agreate de statul care o acord` (economic, cultural,
umanitar), considerând de fapt o faz` premerg`toare pentru recunoa]terea de
jure.
Recunoa]terea de facto nefiind definitiv`, poate fi revocat`.
Recunoa]terea de jure, fiind complet` ]i definitiv` nu poate fi revocat`
]i produce efecte depline [n raporturile dintre state, reprezentând premisa
stabilirii rela\iilor diplomatice.
Recunoa]terea se poate exprima printr-o not` diplomatic`, o declara\ie
de recunoa]tere, precum ]i prin mesaje, telegrame de felicitare etc. Ea poate fi
f`cut` printr-un tratat bi sau multilateral, dup` cum poate proveni de la u stat
(recunoa]tere individual`), fie de la mai multe state (recunoa]tere colectiv`).
De]i statul care efectueaz` recunoa]terea dispune de o mare libertate
de apreciere, actul de acordare trebuie s` fie totu]i conform unor reguli ]i
principii juridice. Statele nu pot recunoa]te o entitate ca stat dac` acesta a luat
na]tere prin [nc`lcarea unor norme imperative de jus cogens (de pild` [n urma
folosirii for\ei armate). Legalitatea nerecunoa]terii situa\iilor ob\inute prin for\`
decurge din principiul interdic\iei recurgerii la for\`.
Evenimentele anului 1989 au determinat o reevaluare a problematicii
recunoa]terii de c`tre statele membre ale Uniunii Europene.
{n decembrie 1991 mini]tri de externe ai acestor \`ri au adoptat la
Bruxelles, dou` declara\ii: prima privind recunoa]terea noilor state din Europa
de Est ]i Uniunea Sovietic`, iar cea de-a doua prive]te situa\ia din fosta
Iugoslavie.
{n prima Consiliul de Mini]tri al Comunit`\ii Europene a stabilit pentru
noile state de Europa de Est ]i U.R.S.S., drept condi\ii ale recunoa]terii, o serie
[ntreag` de condi\ii printre care cea mai important` este cea privind respectarea
dispozi\iilor Cartei ONU ca ]i ale Actului Final de la Helsinki (1975) ]i Cartei
de Paris pentru o nou` Europ` (1990) ,cu privire la statul de drept democratic
]i drepturile omului.
{n ce prive]te alte categorii de recunoa]tere men\ion`m recunoa]terea
guvernelor care [n practica statelor [nso\e]te de regul` recunoa]terea statelor,
guvernul find un element constitutiv al statului.
Recunoa]terea guvernului, ca problem` distinct` de drept interna\ional
public, intervine când guvernul care dore]te recunoa]terea se formeaz` altfel
decât pe cale constitu\ional`: adic` fie ca urmare a unei lovituri de stat, fie pe
cale revolu\ionar` sau r`zboi civil, precum ]i [n cazul [n care pe teritoriul
aceluia]i stat s-au format dou` guverne.
Recunoa]terea guvernelor [mbrac` ]i ea formele: expres` ]i tacit`, iar
sub aspectul efectelor ea este de facto ]i de jure.

48
 {n doctrin`, legat de recunoa]terea guvernelor se discut` despre urm`toarele
criterii (care \in de efectivitate ]i legitimitate): stabilitatea noului guvern;
exercitarea efectiv` a autorit`\ii sale asupra teritoriului; legitimitatea noului
guvern; sprijinul majorit`\ii popula\iei.
{n ce prive]te recunoa]terea interna\ional` a na\iunii care lupt` pentru
independen\` aceasta are drept consecin\` posibilitatea (accep\iunea) de
stabilire de rela\ii oficiale cu statul care o recunoa]te; s` negocieze ]i s` [ncheie
tratate cu statul respectiv ]i s` ob\in` dreptul de a participa la unele organiza\ii
interna\ionale [n calitate de observator. Este o recunoa]tere anticipat` a
viitorului.
Tot [n categoria recunoa]terilor intr` ]i recunoa]terea r`scula\ilor dintr-
un r`zboi civil. R`scula\ii [ntr-un r``zboi civil pot fi recunoscu\i ca insurgen\i
sau ca beligeran\i.
Recunoa]terea r`scula\ilor ca insurgen\i a ap`rut [n practica american`
]i are dept consecin\e tratarea insurgen\ilor captura\i ca prizonieri de r`zboi ]i
r`spunderea acestora pentru pagubele pricinuite statelor str`ine (nu mai este
angajat` r`spunderea guvernului legal).
Recunoa]terea ca insurgen\i se face de guvernul [mpotriva c`ruia lupt`
r`scula\ii ]i de statele ter\e.
Recunoa]terea r`scula\ilor ca beligeran\i se face de statele ter\e ]i
constituie actul prin care acestea declar` c` admit sau adopt` o pozi\ie neutr`
fa\` de for\ele guvernamentale ]i fa\` de r`scula\i. Este de fapt recunoa]terea
viitoriului guvern sau stat pentru care lupt` r`scula\ii.

Sectiunea 3. 7. SUCCESIUNEA STATELOR IN DREPTUL

INTERNATIONAL

{n dreptul interna\ional succesiunea reprezint` substituirea unui stat de

c`tre altul [n limitele unui teritoriu determinat ]i cu privire la popula\ia
respectiv`.
{n diverse momente ale desf`]ur`rii rela\iilor interna\ionale apar noi
state, altele dispar, teritoriul unora din ele poate suferi modific`ri (m`rire sau
mic]orare) etc.
Muta\iile pe care un teritoriu este susceptibil s` le sufere pot [mbr`ca
cele mai diverse forme, ca de exemplu:
a) reunirea mai multor state pe calea fuziunii (ex. reunirea RDG cu RFG) sau
a absorb\iei (ex. Dobrogea cu România);
b) dezmembrarea unui stat [n urma c`ruia apar mai multe state independente
(ex. Imperiul Austro-Ungar 1919, sau URSS [n 1991);
c) separarea sau secesiunea când o parte dintr-un stat se constituie [ntr-un stat
separat (ex. Pachistan – India; Norvegia - Suedia);
d) transfer de teritorii [n cazul [n care prin cesiune sau [n alt mod o parte a
teritoriului unui stat este transferat` altui stat (ex.Ardelul de Nord, Alsacia ]i
Lorena, Palestina – Israel - OEP).
Aceast` succesiune nu se solu\ioneaz` [n temeiul legii ca [n dreptul
intern, ci [n virtutea exercit`rii de c`tre statul succesor a suveranit`\ii sale, a
49
dreptului s`u de a decide liber dac` ]i [n ce m`sur` va men\ine raporturile
juridice ale predecesoriului s`u.
Respingerea raporturilor juridice, a drepturilor ]i obliga\iilor
interna\ionale anterioare, incompatibile cu politica intern` a noului stat, cu
interesele sale legitime, semnific` manifestarea suveranit`\ii sale.
Particularit`\ile succesiunii [n dreptul interna\ional au declan]at
controverse [n doctrin`, chiar termenul de succesiune, preluat din dreptul intern
fiind contestat, el nedând expresie specificit`\ii dreptului interna\ional,
convenindu-se utilizarea [n raport cu semnifica\ia conven\ional` a acestui
termen.
Codificarea realizat` [n domeniul succesiunii statelor se refer` la
succesiunea la tratate (Conven\ia din 1978) ]i succesiunea la bunuri, arhive ]i
datoria de stat (Conven\ia din 1983), ambele preg`tite de Comisia de Drept
Interna\ional ]i adoptate [n cadrul Conferin\elor de codificare de la Viena.
Declan]area succesiunii impune reglementarea a trei categorii de
raporturi ]i anume:
• raporturile dintre statul succesor ]i ordinea interna\ional`;
• raporturile dintre statul succesor ]i statul predecesor;
• raporturile dintre statul succesor ]i particulari (persoane fizice sau juridice).

3. 7. 1. SUCCESIUNEA LA TRATATE SI ORGANIZATII

INTERNATIONALE

Raporturile dintre statul succesor ]i ordinea interna\ioanl` privesc:

a) tratate interna\ioanle;
b) participarea la organiza\iile interna\ioanle;
c) r`spunderea interna\ioanl` a statului succesor.
Ca ]i [n cazul succesiunii [n general, succesiunea la tratate este
abordat` [n raport de natura muta\iei teritoriale care a avut loc. Astfel, [n
situa\ia [n care numai o parte a teritoriului trece de la statul predecesor la statul
succesor, atunci tratatele [ncheiate de primul []i [nceteaz` aplicarea [n teritoriul
respectiv iar tratatele [ncheiate de statul succesor []i extind aplicarea ]i [n
teritoriul care a devenit parte a acestui stat.
{n situa\ia statelor formate [n urma decoloniz`rii, regula este c`
drepturile ]i obliga\iile statului predecesor (puterea colonial`) nu se transmit
automat statului succesor. {n practica interna\ional` noile state independente au
men\inut [n vigoare pentru ele tratatele [ncheiate de puterea colonial` [n
domeniul comercial, de asisten\` tehnic` ]i economic` precum ]i cele prin care
au fost suprimate vizele cu anumite state; cele care reglementeaz` frontierele
].a
{n privin\a tratatelor bilaterale statul succesor nu este \inut s` devin`
parte la ele, putând s` le denun\e.
{n privin\a tratatelor multilaterale, noul stat independent, printr-o
notificare []i va stabili calitatea de parte la tratatul care la data succesiunii era [n
vigoare pe teritoriul s`u cu excep\ia cazurilor [n care tratatul prevede alte
50
modalit`\i de aderare sau c`nd aplicarea sa de c`tre statul succesor este
incompatibil` cu obiectul sau scopul tratatului.
{n situa\ia succesiunii statelor create prin unirea a dou` sau mai multe
state, regula general` care aplic` este continuitatea valabilit`\ii tratatelor
interna\ionale ale statelor predecesoare pentru noul stat succesor, dac` statele
respective nu doresc altfel. Aceste tratate se aplic` numai pe teritoriile unde
erau valabile [nainte de succesiune dar []i pot extinde valabilitatea pe teritoriul
noului stat, dac` acesta le accept` ]i sunt de acord ]i celelalte p`r\i contractante.
{n cazul diviz`rii (dezmembr`rii) unui stat [n mai multe state sau a
separ`rii (secesiunii) unei zone pe care se formeaz` un stat nou, statele
succesoare preiau tratatele statului predecesor, dac` nu hot`r`sc altfel, iar [n ce
prive]te statul secesionist, tratatele statului predecesor r`mân valabile pentru el
dac` p`r\ile contractante nu hot`r`sc altfel sau dac` un tratat este localizat la
zona teritorial` care s-a desprins.
{n cazul trecerii unei zone teritoriale de sub suveranitarea unui stat sub
suveranitatea altui stat nu se pune problema succesiunii de drept interna\ional,
deoarece nu dispare un stat (predecesor) ]i nici nu apare un stat nou (succesor).
Participarea la organiza\iile interna\ionale a noului stat, ap`rut ca
succesor al unui stat membru, este de fapt un caz particular de aplicare a
regulilor generale privind succesiunea la tratatele multilaterale.
Statul succesor nu va deveni membru al unei organiza\ii interna\ionale
decât devenind parte la tratatul constitutiv al acesteia, [n urma unei manifest`ri
de voin\` exprese [n acest sens ]i desf`]ur`rii procedurilor prev`zute [n actul
constitutiv al organiza\iei privin primirea de noi membri.
Aceast` regul` nu s-a aplicat [n cazul succesiunii Rusiei la locul
ocupat de URSS [n cadrul ONU, ]i mai ales la calitatea de membru al
Consiliului de Securitate, Rusia fiind considerat` continuatoarea de drept a
fostei URSS. Dac` nu s-ar fi considerat identitatea celor dou` state, ar fi trebuit,
probabil, revizuit` Carta ONU [ntrucât este greu de constituit un drept de
succesiune la locul de membru permanent la Consiliul de Securitate.

3. 7. 2. SUCCESIUNEA LA BUNURI, ARHIVE SI DATORIILE DE

STAT

Normele referitoare la aceste aspecte ale succesiunii au fost codificate

prin Conven\ia de la Viena din 1983, care reglementeaz` acest domeniu prin
dou` categorii de norme: generale (de baz`) ]i speciale.
{n privin\a succesiunii bunurilor de stat se consider` c` exist` o regul`
cutumiar` unanim acceptat`, conform c`reia se transmit statului succesor toate
bunurile mobile ]i imobilecare au apar\inut statului predecesor, [n principiu f`r`
desp`gubiri ]i f`r` un tratat special [ncheiat [n acest sens.
{n\elesul expresiei bunuri de stat (art. 8) se refer` la bunuri, drepturi ]i
interese care la data succesiunii statelor ]i conform dreptului intern al statului
predecesor, erau [n proprietatea acestuia.

51
 {n cazul transferului unei p`r\i a teritoriului unui stat, succesiunea la
bunuri va fi reglementat` prin tratat. {n lipsa acestuia, bunurile imobile aflate pe
teritoriul transferat trec la statul succesor precum ]i bunurile mobile legate de
activitatea statului predecesor pe acest teritoriu. Celelalte bunuri mobile trec
[ntr-o propor\ie echitabil`.
Regulile smilare se aplic` ]i [n cazul succesiunii statelor ca urmare a
dezmembr`ri unui stat predecesor, [n mai multe state.
{n cazul unui nou stat independent, statul succesor dobânde]te
bunurile imobile ale predecesorului situate pe teritoriul la care se aplic`
succesiunea, precum ]i bunurile mobile care au apar\inut teritoriului dar se
situiaz` [n afara acestuia ]i au devenit proprietatea statului predecesor [n
perioada de dependen\`.
De men\ionat este faptul c` succesiunea statelor [n domeniul bunurilor
nu are ca obiect bunurile, drepturile ]i interesele statelor ter\e aflate pe teritoriul
pe care are loc succesiunea.
{n ce prive]te arhivele, Conven\ia le define]te ca fiind toate
documentele indiferent de dat` ]i categorii, acumulate sau primite de statul
predecesor [n exercitarea func\iilor sale, care la data succesiunii apar\ineau
statului predecesor conform legisla\iei sale interne ]i erau p`strate direct sau
sub controlul statului ca arhive, indiferent de obiectul acestora.
{n situa\ia [n care o parte din teritoriul unui stat a fost transferat` altui
stat trecerea arhivelor urmeaz` s` fie stabilit` prin tratat. Dac` nu exist` un
asemenea acord, partea din arhivele de stat, necesar` administr`rii normale a
teritoriului [n cauz`, va fi pus` la dispozi\ia statului c`ruia i s-a transmis
teritoriul.
Un nou stat independent va dobândi arhivele care au apar\inut
teritoriului pe care s-a constituit ]i au devenit arhive ale statului predecesor [n
timpul dependen\ei (partea din arhive necesar` bunei administr`ri a teritoriului
]i altele).
Acordurile [ncheiate [ntre statul predecesor ]i noul stat independent [n
privin\a arhivelor de stat, trebuie s` respecte dreptul acestor popoare la
dezvoltare, la informare cu privire la istoria lor ]i la mo]tenirea lor cultural`.
Conven\ia define]te o datorie de stat ca o obliga\ie financiar` a statului
predecesor care ia na]tere [n conformitate cu dreptul interna\ional, fa\` de un alt
stat; o organiza\ie interna\ional` sau oricare alt subiect de drept interna\ional
(art. 32-41).
Atunci când o parte din teritoriu este transferat` altui sat, trecerea
datoriei de la statul predecesor se face prin acord. {n absen\a acestuia, datoria de
stat trece la succesor [ntr-o propor\ie echitabil`, luând [n considera\ie
proprietatea, drepturile sau interesele care trec de la cel`lalt stat.
Când un stat succesor este un nou stat independent, acesta, de
principiu, nu mo]tene]te datoria de stat a statului predecesor, afar` dac` [ntre
cele dou` state nu intervine un acord care s` prevad` altfel. Un asemenea acord
trebuie s` \in` seama de conexiunea dintre datoria de stat a predecesorului
legat` de teritoriul [n cauz` ]i bunurile, drepturile ]i interesele care trec la statul
independent.
52
 CAPITOLUL IV

PROBLEME PRIVIND POPULATIA IN DREPTUL

INTERNATIONAL

OBIECTIVELE CURSULUI:

• Familiarizarea ]i cunoa]terea problemelor privind popula\ia ce constituie

subiect al cooper`rii interna\ionale;
• Cunoa]terea drepturilor ]i obliga\iilor reciproce din cadrul leg`turii politico-
juridice stat-persoana` fizic`;
• Modul de dobândire ]i de pierdere a ceta\eniei;
• Prezentarea reglementarilor privind expulzarea ]i extr`darea.

CUVINTE SI TERMENI CHEIE:

• Cet`\enie, conflicte de cet`\enie;

• Apatridie, bipatridie;
• Extr`dare, expulzare;
• Refugiat.

53
Sectiunea 4.1. POPULATIA ELEMENT CONSTITUTIV AL STATULUI

Al`turi de teritoriu ]i autoritatea guvernamental`, popula\ia reprezint`

alt element constitutiv necesar existen\ei [ns`]i a statului.
Popula\ia este [n general definit` ca totalitatea persoanelor fizice care
locuiesc pe teritoriul unui stat ]i sunt supuse jurisdic\iei acestuia.
Aceast` defini\ie reprezint` un dublu inconvenient: este de prea mare
generaliate pentu c` include ]i persoane care, nefiind legate de stat prin
cet`\enie, nu pot fi considerate ca element constitutiv al statului ]i [n acela]i
timp, prea restrictiv`, necuprinzând ]i pe cet`\enii proprii care temporar sau
definitiv, locuiesc pe teritoriul altui stat.
Statutul persoanelor ce se afl` la un moment dat pe teritoriul unui stat
poate fi definit [n func\ie de natura raporturilor existente [ntre acestea ]i statul [n
cauz`. Astfel, cea mai mare parte dintre aceste persoane sunt cet`\eni ai statului
respectiv având un statut deplin [n conformitate cu drepturile ]i obliga\iile ce
decurg din raporturile de cet`\enie. O alt` categorie, respectiv cet`\enii altor
state, str`ini, care beneficiaz` de un statut juridic stabilit prin legisla\ia intern` ]i
prin conven\ii interna\ionale, [ncheiate pe baz` de reciprocitate, statut inferior
na\ionalilor.
O alt` categorii de str`ini o constituie ]i personalul misiunilor
diplomatice, func\ionarii organiza\iilor interna\ionale etc. care au un statut
special stabilit prin conven\ii interna\ionale (Viena 1963, 1965), statut care
limiteaz` jurisdic\ia statului respectiv asupra acestor str`ini.
{n fine, pe teritoriul unui stat se mai pot afla persoane f`r` nici o
cet`\enie (apatrizii), persoane refugiate ]i persoane str`mutate.
Deci, având [n vedere diversele categorii de persoane aflate la un
moment dat pe teritoriul unui stat, o defini\ie mai corect` din punct de vedere
juridic va considera popula\ia, ca fiind totalitatea persoanelor fizice legate de
stat prin cet`\enie.
Pentru toate persoanele care se afl` [n limitele teritoriului unui stat
indiferent dac` sunt sau nu cet`\enii statului respectiv, statutul lor juridic se
stabile]te potrivit dreptului intern, [n baza suveranit`\ii fiec`rui stat.
{n acela]i timp fiecare stat are dreptul de a-]i proteja cet`\enii proprii
care locuiesc sau se afl` temporar pe teritoriul altui stat, [n baza dreptului de
protec\ie diplomatic`.
Faptul c` reglementarea statutului juridic al popula\iei este de
competen\a intern` a fiec`rui stat nu exclude [ns` colaborarea interna\ional`
[ntre state, [n anumite probleme legate de acest statut. Aceasta se refer` la
drepturile omului, regimul juridic al str`inilor, combaterea pe plan interna\ional
a criminalit`\ii.
Legat` de problema drepturilor omului, exist` [n doctrin` o polemic`,
sau o problem` (fals`) [n abordarea binomului suveranitate-cooperare.
{n ultimul timp se remarc` o [nclina\ie crescând` spre echivalarea
suveranit`\ii ca un factor negativ sau chiar nociv [n materie de protec\ia
drepturilor omului.
54
 Pentru adep\ii tezei potrivit c`reia protec\ia drepturilor omului a [ncetat
s` mai fie competen\a intern`, exclusiv` a statelor, suveranitatea este un
obstacol [n calea interna\ionaliz`rii acestor drepturi.
Analiza opiniilor acestor speciali]ti eviden\iaz` dou` tendin\e pricipale:
cea de diminuare a semnifica\iei ]i importan\ei suveranit`\ii [n rela\iile
interna\ionale contemporane; cealalt`, de c`utare a unor solu\ii juridice de
ocolire a efectelor suveranit`\ii [n planul drepturilor omului.
Realitatea a dovedit c` interdependen\a statelor nu poate fi contrapus`
suveranit`\ii, care nu constituie un obstacol [n calea cooper`rii [n rezolvarea
problemelor privind popula\ia ]i drepturile omului.
{ntrucât problematica acestuia este deosebit de complex` ]i face
obiectul altei ramuri de drept, din punct de vedere al dreptului interna\ional
problema popula\ieiva fi abordat` doar prin prisma condi\iilor [n care statutul
juridic al cet`\enilor sau str`inilor unui stat este recunoscut ]i poate fi opozabil
altor state, ]i a compatibilit`\ii sale cu normele dreptului interna\ional.

Sectiunea 4.. 2. ASPECTE DE DREPT INTERNATIONAL ALE

CETATENIEI

Cet`\enia este definit` ca leg`tura politic` ]i juridic` permanent` ]i

efectiv` dintre o persoan` fizic` ]i un anumit stat care genereaz` drepturi ]i
obliga\ii pentru cet`\ean ]i statul respectiv.
O hot`râre a C.I.J. preciza “c` cet`\enia este o leg`tur` juridic` care se
[ntemeiaz` pe un fapt social, pe o leg`tur`, o solidaritate efectiv` de existen\`,
interese, sentimente, al`turi de o reciprocitate de drepturi ]i obliga\ii.”
Cet`\enia este deci o leg`tur` juridic` special` p`strat` ]i prelungit` oriunde s-ar
g`si persoana respectiv`: [n statul de origine, [n alt stat, pe mare, [n aer sau [n
cosmos.
Din defini\iile date cet`\eniei, rezult` c` ea are un caracter de
permanen\` ]i c` genereaz` drepturi ]i obliga\ii garantate sau impuse de
constitu\ia ]i legile statului care o acord`, persoanelor care []i exprim`
apartenen\a la un stat.
{n principiu, statul are competen\a exclusiv` [n edictarea legilor ]i
reglement`rilor privind cet`\enia. {n ordinea interna\ional` numai statului, ca
subiect principal de drept interna\ional i se recunoa]te o asemenea competen\`.
Cet`\enia este deci, [n exclusivitate, o chestiune de drept intern, statul
fiind cel care determin`, de sine st`t`tor, criteriile ]i modalit`\ile de ob\inere sau
pierdere a cet`\eniei sale ]i implicit, drepturile ]i obliga\iile ce revin cet`\enilor
s`i [n baza acestei calit`\i.
Principial, dreptul interna\ional nu limiteaz` libertatea statului [n a
acorda sau refuza cet`\enia sa, dar poate determina condi\iile opozabilit`\ii
cet`\eniei sale altor state.
Dac` statele ]i subiectele de drept interna\ional nu-]i pot contesta unul
altuia dreptul de a stabili legi ]i reguli proprii privind cet`\enia, ele nu sunt
obligate a accepta ]i recunoa]te consecin\ele unor asemenea reguli, [n cazul [n
care sunt nesocotite principii generale sau norme de drept interna\ional.
55
 4. 2. 1. DOBANDIREA SI PIERDEREA CETATENIEI

Cet`\enia se poate dobândi, [n principal, prin dou` modalit`\i:

a) Prin na]tere - cet`\enia se dobânde]te ca efect al acestei cauze naturale
indiferent de voin\a persoanei respective.
Dobândirea cet`\eniei prin na]tere urmeaz`, [n principal, unul din cele
dou` sisteme juridice: jus sanguinis (dreptul sângelui), potrivit c`ruia copilul
dobânde]te cet`\enia p`rintelui indiferent de locul na]terii ]i jus soli (dreptul
p`m`ntului) conform c`ruia copilul va primi cet`\enia statului pe teritoriul
c`ruia s-a n`scut, indiferent de cet`\enia p`rin\ilor.
{n general se aplic` combinarea celor dou` criterii, unele state punând
accent pe “dreptul solului “ (S.U.A., Marea Britanie, unele state din America
Latin`)“ iar altele pe “dreptul sângelui” (\`rile latine din Europa, \`rile
scandinave).
b) Prin naturalizare - dobândirea cet`\eniei este condi\ionat` de voin\a expres`
a persoanei [n cauz` ]i [n [ndeplinirea condi\iilor prev`zute de legea statului [n
care se dobânde]te.
Naturalizarea este cel mai adesea urmarea:
1. C`s`toriei unei persoane cu un cet`\ean de alt` na\ionalitate.
Datorit` inegalit`\ii [n drepturi, [n unele \`ri se prevedea ca femeia, prin
c`s`torie, dobânde]te din oficiu cet`\enia so\ului. Conven\ia din 1957 a,
modificat acest principiu, prev`zând c` [ncheierea sau desfacerea c`s`toriei nu
produce efecte asupra cet`\eniei femeii.
2.}ederii prelungite (reziden\ei) pe teritoriul unui alt stat decât statul de
origine.
3.Prin adop\ie, copilul [nfiat cap`t` cet`\enia adoptatorului, [n anumite condi\ii
de vârst` ]i cu exprimare dorin\ei libere, potrivit legisla\iei interne (ex. Legea
român` nr. 21/1991). {n cazul unui conflict [ntre legea statului celui adoptat ]i
legea statului adoptatorului, copilul dobânde]te, de regul`, cet`\enia statului pe
teritoriul c`ruia se afl`.
4. Prin redobândire sau reintegrare; se refer` la revenirea la cet`\enia avut`
anterior (ex. persoane revenite din emigra\ie sau care ]i-au pierdut cet`\enia,
prin c`s`torie cu un str`in, de care a divor\at).
5. Prin op\iune, [n caz de transfer de teritoriu de la un stat la altul, pentru
persoanele locuind pe teritoriul transferat
6.Prin acordare la cererea persoanei interesate;(naturalizare [n sens
restr`ns)- cet`\enia este acordat` de c`tre organul competent al statului
respectiv.
Legile diferitelor state stipuleaz` condi\iile ce trebuiesc [ntrunite pentru
acest ultim mod de dobândire a cet`\eniei; o perioad` de ]edere pe teritoriul
respectiv; o bun` modalitate mijloace de existen\`; o cunoa]tere relativ` a
limbii oficiale; respect pentru valorile na\ionale ].a. Uneori sunt condi\ii
discriminatorii pe motive religioase, politice sau rasiale.

56
 Doctrina mai consemneaz` ]i o modalitate perimat`, care intervenea,
de obicei, [n urma r`zboaielor ]i era f`cut` f`r` consim\`mântul popoarelor:
prin transfer sau str`mutare de popula\ie, pe baza conven\iilor [ntre state (ex.
transferurile dintre Grecia ]i Turcia, [n urma Tratatului de la Lausane din 1923
sau cel dintre Germania ]i Polonia ]i Germania ]i Cehoslovacia din 1938,
1945-1946).
Potrivit legilor diferitelor state pierderea cet`\eniei are loc [n urm`toarele
cazuri:
< renun\are, se face la cererea expres` [n form` autentic` a persoanei interesate
[n dobândirea altei cet`\enii. Fiind un act individual de renun\are la cet`\enie, a
unei persoanei, acesta nu atrage dup` sine [n mod automat pierderea cet`\eniei
de c`tre ceilal\i membri ai familiei sale.
< retragerea cet`\eniei are loc pe baza aplic`rii legii interne, cel mai adesea
printr-o hot`râre judec`toreasc` ]i este adoptat` ca sanc\iune. De aceea, se
recurge la acest` form` de pierdere a cet`\eniei [n mod excep\ional, pentru cel
care a avut o conduit` sanc\ionat` cu o astfel de m`sur`.
Conform Declara\iei Universale a Drepturilor Omului din 1948, nimeni
nu poate fi privat [n mod arbitrar de cet`\enia sa. Pentru a limita cazurile de
retragere a cet`\eniei, Conve\ia privind reducerea cazurilor de apatridie din
1961 prevede drept motive de retragere:
¾ prestarea jur`mântului de credin\` fa\` de un alt stat;
¾ repudierea sau dovada dorin\ei de a repudia statul c`ruia [i apar\ine;
¾ efectuarea unor servicii pentru alt stat (culegerea ]i transmiterea de
informa\ii secrete);
¾ tr`darea, dezertarea, capitularea;
¾ o conduit` care provoac` prejudicii grave intereselor vitale ale statului
(subminarea economiei na\ionale; defetismul,propaganda na\ionalist-]ovin`,
iredentist` etc.).

4. 2. 2 DUBLA CETATENIE (BIPATRIDA)

Este situa\ia juridic` a unei persoane fizice care posed` concomitent

cet`\enia a dou` sau mai multe state (pluricet`\enia).
Acest` situa\ie se datoreaz` lipsei de uniformitate [ntre legisla\iile
diverselor state, [n ceea ce prive]te criteriile de acordare a cet`\eniei.
Suntem [n fa\a unui conflict de cet`\enie care poate fi pozitiv sau
negativ.
Conflictul pozitiv de cet`\enie d` na]tere pluricet`\eniei. {n general,
bipatridia nu este un handicap, ea rezult` din dobândirea unei noi cet`\enii, f`r`
a o pierde pe cea a statului de origine.
Totu]i, bipatridia este de natur` s` creeze complica\ii pentru persoana [n
cauz` prin na]terea unor conflicte de interese [n planul rela\iilor dintre state. De
aceea, s-a [ncercat reglementarea cazurilor de conflicte asupra cet`\eniei prin
[ncheierea unor conven\ii multilaterale. Acestea au r`mas f`r` rezultat datorit`
ciocnirii de interese [ntre \`rile de emigra\ie ]i cele de migra\ie. O modalitate de

57
a evita aceste conflicte o constituie conven\iile bilaterale pentru evitarea dublei
cet`\enii.
Conflictul negativ de cet`\enie rezult`, de asemenea, din nepotrivirile
legisla\iei diverselor state cu privire la dobândirea cet`\eniei.

4. 2. 3. APATRIDIA

Apatridia este deci situa\ia invers` bipatridiei. Ea caracterizeaz`

persoanele care nu au nici o cet`\enie ori pe acelea care []i pierd cet`\enia
originar`, f`r` s` dobândeasc` cet`\enia altui stat.
Apatridul fiind lipsit de leg`tura juridic` personal` cu un stat, nu are
obliga\ii care rezult` dintr-o astfel de leg`tur`. {n acela]i timp, el este lipsit de
orice protec\ie din partea vreunui stat.
Apatrizii au drepturi reduse fa\` de cet`\enii statului pe teritoriul c`ruia
se afl` ]i chiar fa\` de str`ini. Ei au unele drepturi decurgând din raporturile
juridice.
Pentru a reduce sau elimina cazurile de apatridie ]i a limita
consecin\ele negative ale acestei situa\ii, au fost elaborate mai multe conven\ii,
din care sunt de men\ionaat:
• Conven\ia de la Haga din 1930 privind unele m`suri de pre[ntâmpinarea
apatridiei;
• Conven\ia referitoare la statutul apatrizilor [ncheiat` la New York [n 1954;
• Conven\ia asupra reducerii cazurilor de apatridie [ncheiat` la New York [n
1961, ambele sub auspiciile ONU.
Cele dou` conven\ii de la New York au prev`zut crearea unui tribunal
ONU pentru judecarea conflictelor de cet`\enie ceea ce nu convine \`rilor
puternice, fapt explicat prin num`rul mic de \`ri care au aderat la ele (39 la
prima conven\ie ]i 17 la cea de-a doua - 1992).

4. 2. 4. REFUGIATII SI PERSOANELE STRAMUTATE

Prin refugiat se [n\elege persoana care, din cauza r`zboiului sau din
alte cauze politice a fost obligat` s`-]i p`r`seasc` \ara ]i s` r`mân` pe teritoriul
altui stat, f`r` s`-]i fi pierdut cet`\enia sau s` fi renun\at la ea.
Aceast` situa\ie a ap`rut dup` primul r`zboi mondial. Liga Na\iunilor a
[ncercat s` dea un statut anumitor refugia\i ]i s` le faciliteze satabilirea
provizorie sau definitiv` [n \`rile primitoare.
Situa\ia a fost ]i mai grav` [n perioada celui de-al doilea r`zboi
mondial, când milioane de oameni au fost deporta\i ]i du]i la munca for\at`,
atât de Germania cât ]i de Uniunea Sovietic`, din teritoriile ocupate temporar.
Persoanele astfel deportate au c`p`tat denumirea de persoane
str`mutate. O serie de conven\ii bilaterale sau multilaterale obligau statele s`
procedeze la repatrierea tuturor persoanelor str`mutate.
{n 1947 s-a creat Organiza\ia interna\ional` pentru problemele
refugia\ilor, pe lâng` ONU, care nu s-a bucurat de prea mult succes. De aceia,
58
[n 1951 a luat fiin\` {naltul Comisariat al ONU pentru refugia\i, concomitent cu
adoptarea Conven\iei privind statutul juridic al refugia\ilor, prin care statele
p`r\i s-au angajat s` acorde acestora drepturi elementare.
{n 1978 s-a adoptat un Protocol la aceast` Conven\ie, România
devenind semnatara acestora [n 1991.
{naltul Comisariat are misiunea de a ac\iona pentru respectarea
prevederilor acestor documente ]i pentru [mbun`t`\irea situa\iei refugia\ilor.

Sectiunea 5. 1. REGIMUL JURIDIC AL STRAINILOR

Prin str`in se [n\elege o persoan` care se afl` permanent sau temporar

pe teritoriul unui stat f`r` a avea cet`\enia acestuia, ci a unui alt stat. Sunt
asimila\i str`inilor ]i persoanele f`r` cet`\enie (apatrizii) ca ]i cei refugia\i.
Regimul str`inilor este, [n principiu, stabilit de fiecare stat, care determin` prin
legisla\ia sa ]i prin acte de administra\ie ]i justi\ie, drepturile ]i obliga\iile
str`inilor, condi\iile de intrare ]i ie]ire din \ar` etc.
{n conformitate cu dreptul interna\ional, [n afara cazurilor când este
obligat printr-un tratat interna\ional, statul nu este dator s` admit` orice str`in
pe teritoriul s`u ori s` nu-l extr`deze.
Conform acelora]i reguli, nu poate fi impus` o perioad` determinat` de
]edere a str`inilor, odat` admi]i pe teritoriul unui stat.
Totu]i, [n virtutea drepturilor sale suverane, statul are dreptul s`
stabileasc` condi\iile ]ederii str`inilor, timpul ]i momentul când ace]tia sunt
obliga\i s` p`r`seasc` teritoriul, s` refuze intrarea [n teritoriu a unor cet`\eni
declara\i indezirabili ori care nu [ndeplinesc condi\iile prev`zute de legea
intern`.
{n ce prive]te tratamentul aplicabil str`inilor, adic` drepturile ]i
obliga\iile pe care ace]tia le au, nu exist` pe plan interna\ional norme unitare,
cu aplicabilitate general`.
Practica interna\ional` este unitar` [n sensul c` str`inii nu se pot bucura
de drepturi politice. Totodat`, statele pot restrânge ]i aplicarea fa\` de str`ini a
unor drepturi civile (pentru a-]i proteja proprii cet`\eni) ]i din motive de
securitate, pot institui unele m`suri restrictive, cum sunt: obligativitatea
[nregistr`rii la poli\ie, prezentarea periodic` la control, obliga\ia ob\inerii unei
aprob`ri pentru deplasarea [n teritoriu ].a.
Practica interna\ional` cunoa]te urm`toarele regimuri juridice aplicabile
str`inilor:
• Regimul na\ional , potrivit c`ruia str`inilor le sunt recunoscute pe teritoriul
statului care aplic` acest tratament, acelea]i drepturi pe care le acord`
cet`\enilor proprii, cu excep\ia drepturilor politice ]i a dreptului de a ocupa
func\ii publice;
• Regimul clauzei na\iunii celei mai favorizate, [n virtutea c`ruia str`inilor li
se acord`, [n baza unor tratate interna\ionale, un tratament la fel de
avantajos ca cel oferit cet`\enilor unui stat ter\ pe teritoriul statului
respectiv;
59
• Regimul mixt, care const` [n combinarea regimului na\ional cu cel al
clauzei na\iunii celei mai favorizate.
• Regimul standardelor interna\ionale, care presupune ca str`inii s` se
bucure cel pu\in de tratamentul minim ce se acord` pe plan interna\ional
unor asemenea persoane.
Indiferent de regimul de care se bucur` str`inii pe teritoriul unui stat, ei
au obliga\ia s` respecte legile ]i reglement`rile statului respectiv, s` nu
[ntreprind` nici o activitate ostil` statului ]i s` dea dovad` de loialitate fa\` de
statul care i-a primit.
{n România regimul str`inilor este reglementat prin Legea nr. 123 /
2001.

5. 1.1 DREPTUL DE AZIL

Dreptul de azil este o institu\ie a dreptului interna\ional care consacr`

dreptul unui stat suveran de a permite intrarea ]i stabilirea pe teritoriul s`u a
unor str`ini supu]i persecu\iei [n \ara lor pentru activitatea politic`, stiin\ific` ]i
cultural` desf`]urat` [n scop progresist, lupta pentru libertatea de opinie ]i
credin\`, activitatea desf`]urat` [n slujba progresului, p`cii ]i colabor`rii
interna\ionale etc.
Sunt excepta\i de la acest drept str`inii care sunt urm`ri\i pentru
infrac\iuni de drept comun sau pentru ac\iuni contrare scopurilor ]i principiilor
O.N.U.
Acordarea azilului implic` ]i dreptul statului primitor de a refuza
extr`darea persoanei [n cauz`.
{n afara dreptului de azil pentru ra\iunile men\ionte, cunoscut ]i ca azil
politic sau azil teritorial, [n practica statelor latino-americane este cunoscut ]i
a]a numitul azil diplomatic care const` [n faptul c` misiunile diplomatice
acord` refugiu [n localul lor persoanelor urm`rite pentru activit`\i politice,
cet`\eni ai statului acreditar.
Acest tip de azil are aplicare restrâns` [n baza a dou` conven\ii
interna\ionale zonale (Havana – 1928 ]i Caracas – 1954), dar [n dreptul
interna\ional nu este recunoscut, fiind [n afara oric`rei reglement`ri juridice
bine precizate.
Majoritatea statelor nu recunosc dreptul de azil diplomatic,
considerându-l un amestec [n treburile lor interne ]i o atingere adus`
suveranit`\ii lor.
{n practic`, mai ales [n deceniul nou` al secolului trecut, datorit`
tulbur`rilor interne din unele state, s-a acordat ad`post temporar [n localurile
ambasadelor unor persoane urm`rite pentru scopuri politice ]i care se aflau [n
pericol (1989 [n Cehoslovacia, RDG, Austria, ulterior Albania).

60
 5. 1. 2. EXPULZAREA

Una din modalit`\ile de [ncetare a prezen\ei unor str`ini pe teritoriul unui

stat este expulzarea, m`sura prin care statul respectiv constrânge pe unul sau
mai mul\i str`ini s`-i p`r`se`sc` teritoriul [n cel mai scurt timp.
M`sura se ia [n scopul ocrotirii ordinii juridice a statului, pentru ra\iuni
de securitate sau ordine public`, ori pentru ra\iuni economice, politice sau de
alt` natur`. Statul care adopt` m`sura expulz`rii unor str`ini, nu este abligat s`
dea statului statului c`ruia [i apar\in cei expulza\i explica\ii asupra motivelor
pentru care a luat acest` m`sur`.
Expulzarea nu este o sanc\iune penal` ci o m`sur` de siguran\` cu
caracter administrativ, [mpotriva unor persoane care au devenit nedorite [n
statul respectiv.
Cet`\enii proprii nu pot fi [n principiu expulza\i, dar o serie de state au
luat ]i asemenea m`suri, [n special fa\` de membrii familiilor regale (Spania,
Italia, Grecia) sau fa\` de diziden\i (U.R.S.S., China), la care, [n prezent, unele
au revenit (Spania 1974, Italia 2002).
{n ce prive]te expulzarea diploma\ilor ]i consulilor, aceasta este
condi\ionat` de declararea lor “persona non grata” ]i de refuzul acestora de a
p`r`si teritoriul statului de re]edin\`. Totodat`, de]i statul care ia m`sura
expulz`rii nu are obliga\ia de a-]i justifica aceast` atitudine, [n temeiul
curtoaziei interna\ionale, s-a instituit obiceiul de a comunia organelor statului
[n cauz`, motivele pentru care str`inul este obligat s` p`r`seasc` \ara.

5. 1. 3. EXTRADAREA

A doua modalitate de [ncetare a prezen\ei str`inilor pe teritoriul unui stat,

o constituie extr`darea.
Este actul prin care un stat pred`, la cererea altui stat, o persoan` aflat`
pe teritoriul s`u, [n vederea cercet`rii sau judec`rii acesteia pentru s`vâr]irea
unei fapte penale sau a execut`rii pedepsei, dac` a fost condamnnt` anterior
de o instan\` de jdecat`.
Extr`darea unei persoane face parte din actele de asisten\` juridic` [n
materie penal`, pe care statele se angajeaz` s` ]i-o acorde [n lupta pentru
combaterea criminalit`\ii.
Actul de extr`dare este un atribut al suveranit`\ii, deci statul este
[ndrept`\it s` aprecieze dac` o asemenea m`sur` se impune.
Dincolo de acest aspect de principiu, extr`darea se face [n baza unor
norme foarte precise prev`zute [n conven\iile interna\ionale bilaterale sau
multilaterale, func\ie de faptele incriminate, ori [n lipsa acestora, [n temeiul
legii interne a statului solicitat.
Extr`darea se poate acorda ]i pe baz` de reciprocitate [n lipsa unor
conven\ii bilaterale speciale.

61
 Potrivit reglement`rilor interna\ionale ]i de drept intern, extr`darea se
poate face pentru: crime [mpotriva p`cii, crime [mpotriva umanit`\ii sau pentru
crime de r`zboi precum ]i pentru infrac\iuni de drept comun.
Nu pot fi extr`da\i autorii infrac\iunilor politice ]i, [n majoritatea statelor,
cei care s`vâr]esc infrac\iuni la ordinea ]i disciplina militar`.
Extr`darea poate fi cerut` de:
• statul pe teritoriul c`ruia s-a s`vâr]it infrac\iune;
• statul pe teritoriul c`ruia s-au produs efectele infrac\iunii s`vâr]ite;
• statul lezat prin infrac\iunea s`vâr]it`;
• statul unde a fost prins infractorul,
ordinea de preferin\` fiind neunitar` [n practica interna\ional`.
Principalele condi\ii de fond pentru aplicarea m`surii extr`d`rii sunt:
• fapta pentru care se cere extr`darea s` fie incriminat` atât [n statul solicitant
cât ]i [n cel solicitat (principiul dublei incrimin`ri);
• persoana extradat` s` nu fie judecat` ]i condamnat` decât pentru
infrac\iunea pentru care s-a cerut extr`darea (principiul specialit`\ii);
• fapta s` aib` o anumit` gravitate concretizat` [ntr-un minim de pedeaps`
privativ` de libertate, prev`zut [n legisla\ia ambelor \`ri;
• s` nu fi intervenit prescrip\ia incrimin`rii sau a execut`rii pedepsei, ori o
cauz` care [nl`tur` r`spunderea penal`;
• f`ptuitorul s` nu mai fi fost condamnat sau s` se fi dispus scoaterea de sub
urm`rire penal` pentru fapta pentru care se cere extr`darea.
Extradarea se hot`r`]te dup` proceduri riguroase, [n care sunt
implicate ministerele justi\iei, organele judiciare ale statului precum ]i organele
poli\iene]ti ]i misiunile diplomatice.
{n practica interna\ioal`, majoritatea statelor nu-]i extr`deaz` proprii
cet`\eni de]i unele state admit o asemenea extr`dare (ex. [ntre SUA ]i M.B.). O
atitudine conform` practicii interna\ionale o are ]i România, care [n art. 19 din
Constitu\ie prevede c` “ cet`\enii români nu pot fi expulza\i sau extr`da\i”.

62
 CAPITOLUL V

TERITORIUL IN DREPTUL INTERNATIONAL

OBIECTIVELE CURSULUI:

• Cunoa]terea problemelor teritoriale din punct de vedere juridic

interna\ional;
• Studierea regimului juridic a diferitelor zone aflate sub jurisdic\ia statelor;
• Studierea regimului juridic al anumitor spa\ii, teritorii sau zone nesupuse
jurisdic\iei vreunui stat;
• Delimitarea regimurilor juridice ale diferitelor zone.

CUVINTE SI TERMENI CHEIE:

• Regimul juridic interna\ional, frontier` de stat, contiguitate, enclavizare;

• Sectoare de frontier`, patrimoniu comun, mare liberum,;
• Demilitarizare, denuclearizare, neutralizare,;
• Dreptul m`rii, pavilion, trecere inofensiv`;
• Corp ceresc, spa\iu cosmic.

63
 Sectiunea 5. 1. TERITORIUL DE STAT: NOTIUNE, NATURA
JURIDICA, COMPONENTA

Teritoriul de stat este spa\iul geografic [n limitele c`ruia un stat []i

exercit` suveranitatea sa deplin` ]i exclusiv`. Teritoriul, impreun` cu popula\ia
]i cu structura organelor puterii, constituie una din premisele materiale ale
existen\ei statului.
Teritoriul de stat cu toate elementele sale constitutive, se afl` sub
autoritatea exclusiv` a acelui stat. Aceast` autoritate este denumit` suveranitate
teritorial`, fiind elementul central al suveranit`\ii de stat.
1.1 Suveranitatea de stat este protejat` prin numeroase principii ]i norme de
drept interna\ional. Acestea oblig`, [n primul rând statele s` nu aduc` nici o
atingere integrit`\ii teritoriale a altor state, s` respecte integritatea teritorial`.
Tr`s`tura esen\ial` a suveranit`\ii teritoriale este caracterul s`u general
]i exclusiv. Suveranitatea teritorial` este general` [ntrucât se extinde asupra
tuturor p`r\ilor teritoriului de stat, asupra tuturor activit`\ilor ]i asupra tuturor
persoanelor aflate pe acesta. Totodat`, este exclusiv`, [n sensul c` fiecare stat
[]i exercit` suveranitatea numai pe un anumit teritoriu ]i nici un stat nu-]i
exercit` suveranitatea pe teritoriul altui stat. Exercitatea simultan` a
suveranit`\ii mai multor state asupra aceluia]i teritoriu ar contrazice [ns`]i
conceptul de suveranitate.
1.2. {n ce prive]te natura juridic` a teritoriului de stat, de-a lungul timpului s-au
vehiculat mai multe teorii:
¾ [n feudalism teritoriul era considerat proprietatea exclusiv` a monarhului.
De aici teoria patrimonial`, care confunda suveranitatea teritorial` cu
proprietatea feudal` asupra p`m`ntului;
¾ [n epoca revolu\iilor burgheze s-a impus ideea de imperium (suprema\ie
teritorial`), pentru ca [n secolul XIX s` se formuleze teoria teritoriului
limit` sau a spa\iului ]i teoria competen\ei a c`ror esen\` era de natur` a
reduce suveranitatea teritorial` a statului la o competen\` local`.
Natura juridic` a teritoriului este c` acesta reprezint` expresia material` a
suprema\iei, independen\ei ]i inviolabilit`\ii statului ]i poporului care [l
locuie]te.
1.3. {n ce prive]te componentele teritoriului de stat distingem:
> spa\iul terestru – reprezentat de partea de uscat a teritoriului, cuprins` [n
limitele frontierei de stat, cuprinzând atât solul cât ]i subsolul (pân` la limitele
accesibile tehnicii), indiferent dac` aceasta este format` dintr-o singur`
[ntindere sau este desp`r\it` de ape maritime (teritoriul continental ]i teritoriul
insular). Prin asimilare, sunt considerate ca f`când parte din teritoriu ]i
cablurile submarine, precum ]i navele ]i aeronavele apar\inând unei \`ri, când
acestea se afl` dincolo de limitele teritoriului de stat.
> spa\iul acvatic – cuprinde apele interioare (râuri, fluvii, canale, lacuri ]i m`ri
interioare) ]i, pentru statele cu ie]ire la mare, apele maritime interioare (ale
golfurilor ]i porturilor) ]i marea teritorial` (12 M.M. de la apele interioare).
64
 De men\ionat c` statele cu litoral [n afara suveranit`\ii depline ]i
exclusive pe care o exercit` asupra elementelor componente ale teritoriului lor,
exercit` asupra unor spa\ii marine situate dincolo de limita exterioar` a m`rii
teritoriale, anumite drepturi suverane, precis determinate. Aceste spa\ii sunt:
zona contigu`, zona economic` exclusiv` ]i platoul continental.
Din teritoriul unor state fac parte ]i zonele limitrofe din sectoarele polare
ale Arcticei, spa\iul situat [ntre Polul Nord ]i \`rmurile nordice ale Europei,
Asiei ]i Americei de Nord. Aceste sectoare pornesc de la limitele grani\elor
\`rilor limitrofe de-a lungul meridianelor geografice corespunz`toare, se unesc
la Polul Nord formând triunghiuri, care apar\in SUA, Canadei, Danemarcei
Norvegiei ]i Rusiei.
> spa\iul aerian – reprezint` coloana de aer situat` deasupra teritoriului
terestru ]i spa\iului acvatic al unui stat, ale c`rui limite superioare sunt relativ
neprecizate, [ntinzându-se pân` la limita inferioar` a spa\iului extraatmosferic
(cca. 100-110 km de la nivelul m`rii).
Este de men\ionat c` nu constituie spa\ii ale teritoriului de stat coloniile,
protectoratele sau teritoriile aflate sub tutel`.
1.4. Dup` cum statele nu au r`mas acelea]i de-a lungul istoriei, nici teritoriul
lor nu a r`mas neschimbat. Aceste modific`ri s-au datorat uneori voin\ei
popula\iei respective ori a statelor [n cauz`, [n baza unor acte de drept civil
(vânzare-cump`rare, cesiune, dona\ie arend`), dar cel mai adesea modificarea
s-a realizat prin for\`, istoria [nregistrând numeroase exemple de r`zboaie sau
presiuni politice a unor state puternice, prin care statele mai slabe sau [nvinse
au pierdut por\iuni importante din teritoriul lor. (ex. ocuparea zonei
demilitarizate SAAR de c`tre Germania; ocuparea ora]ului liber Fiume de c`tre
Italia; Dictatul de la Viena etc.)
Epoca marilor descoperiri geografice a avut drept urmare expansiunea
unor state europene pe alte continente, ceea ce a ridicat problema legitimit`\ii
ocup`rii teritoriilor descoperite. Aceste teritorii erau considerate res nullius
(bunuri f`r` st`p`n) sau res derelictus (bunuri abandonate) ]i puteau fi incluse
[n virtutea principiului priorit`\ii descoperirii sau dreptul primului ocupant, de]i
aceste teritorii aveau popula\ii autohtone, mai mult sau mai pu\in numeroase.
Concep\iile juridice referitoare la modalit`\ile de dobândire sau de
modificare a teritoriului au evoluat [n decursul timpului, [nregistrând schimb`ri
esen\iale [n sec. 20., prin excluderea for\ei ]i amenin\`rii cu for\a [n rela\iile
dintre state.
Modalit`\ile de dobândire sau modificare a teritoriului practicate [n
trecut sunt c`zute [n desuetudine, fiind considerate [nc`lc`ri flagrante ale
dreptului interna\ional contemporan.
Ca urmare a procesului decoloniz`rii, respectiv a exercit`rii dreptului
la autodeterminare, [n sec. 20, dup` cele dou` r`zboaie mondiale au avut loc
numeroase modific`ri de teritorii, [n sensul constituirii unor state noi,
independente, desprinse din imperiile coloniale.
Singura modalitate de modificare a teritoriului unui stat, admis` de
dreptul interna\ional contemporan este cea bazat` pe consim\`mântul liber

65
exprimat al popula\iei care locuie]te pe teritoriul respectiv. Forma de
manifestare a acestui consim\`mânt se considera a fi cea exprimat` prin:
a) o hot`râre a organului legislativ suprem;
b) prin consultarea direct` a pupula\iei prin intermediul referendumului
(plebiscitului – ex. al`turarea insulelor Ioniene la Grecia – 1863;
desprinderea Norvegiei de Suedia – 1905; unirea Stateor Italiene - 1866
].a.).
Problemele care se pun [n leg`tur` cu schimb`rile teritoriale se rezolv` [n
cadrul succesiunii statelor, pe baza acordurilor care se [ncheie [ntre statele
interesate.

Sectiunea 5. 2. REGIMUL JURIDIC AL TERITORIULUI DE STAT

Expresia politic` ]i juridic` a limitelor teritoriului unui stat o constituie

frontiera de stat. Ea poate fi definit` ca fiind linia real` sau imaginar` trasat`
[ntre diferite puncte de pe suprafa\a p`mântului, care desprte teritoriul unui
stat de cel al altui stat sau de domeniile limitrofe nesupuse suveranit`\ii
vreunui stat.
Frontiera de stat, constituie [n esen\` limit` juridic` a spa\iului [n care un
stat []i exercit` suveranitatea sa deplin` ]i exclusiv`. Frontiera de stat este
inviolabil`. Dreptul interna\ional recunoa]te trei tipuri de frontiere de stat:
¾ frontiere naturale, determinate de particularit`\i geografice: râuri, fluvii,
mun\i, v`i, litoral etc. (ex. Dun`rea, Tisa, Alpi)
¾ frontiere conven\ionale (geometrice), reprezentate de linii mai mult sau
mai pu\in drepte care, [n baza unor conven\ii interna\ionale despart
teritoriiile statelor, \inând seama doar [n mod excep\ional de anumite
particularit`\i locale sau forme de relief (ex. SUA - Mexic,El Paso ]i
Pacific).
¾ frontierele astronomice - urmeaz` meridianele sau paralelele globului
p`mântesc.
{n afara clasific`rii frontierelor dup` natura lor, acestea se pot clasifica
]i dup` elementele componente ale teritoriului, [n:
¾ frontiere terestre – care despart uscatul dintre dou` state. Acestea pot fi
atât naturale cât ]i conven\ionale;
¾ frontiere fluviale – care sunt constituite din linia care desparte apele unui
fluviu sau râu de grani\`;
¾ frontiere maritime, care marcheaz` limita exterioar` a m`rii teritoriale ]i
limita lateral` [n raport cu statele vecine. Aceasta, se traseaz` prin [n\elegere
[ntre state, pe baza unor criterii precum: echidistan\a, echitatea, linia general` a
t`rmului etc.
¾ frontiere aeriene – formate din liniile ce pornesc perpendicular de pe traseu
frontierei terestre, fluviale sau maritime ]i se [nal\` pân` la limita exterioar`
a spa\iului extratmosferic.
Forntierele de stat se stabilesc [n plan juridic prin acorduri [ncheiate cu
statele vecine ]i prin lege intern` limita exterioar` a m`rii teritoriale [n cazul
statelor cu litoral; de cele mai multe ori ele marcând sfâr]itul unor conflicte
66
militare ]i, mai rar, prin hot`rârile unor instan\e arbitrare interna\ionale sau ale
celor dou` Cur\i Interna\ionale de Justi\ie.
Stabilirea frontierei se desf`]oar` [n dou` etape:
• delimitarea, opera\iune politic` ]i juridic` prin care se precizeaz` direc\ia de
a]ezare general` a frontierei, traseul acesteia, fixate pe o hart` anex` la
tratat.;
• demarcarea, care [nseamn` transpunerea [n teren a traseului delimitat de
c`tre comisii mixte ale dou` state, care presupun instalarea de borne,
identificarea unor semne de demarca\ie, opera\iuni descrise am`nun\it [n
procese verbale, rapoarte, h`r\i ]i fotografii.
Actul normativ de baz` care stabile]te regimul frontierei de stat [n
România este Legea nr, 56 din 4 iunie 1992.
Regimul frontierei de stat se stabile]te prin legi interne, care
reglementeaz` modalit`\ile de trecere a forntierei, paza ]i controlul frontierei de
stat ].a.

5. 2. 1. APELE INTERIOARE

Sunt por\iuni fluviale, lacustre sau maritime care fac parte, din spa\iul
acvatic component al teritoriului de stat.
Apele interioare, f`când parte din teritoriul unui stat sunt supuse
suveranit`\ii sale ceea ce [nseamn` c` el exercit` asupra lor jurisdic\ia sa
deplin` având dreptul de a reglementa prin legi interne naviga\ia, exploatarea
hidroenergetic` ]i a resurselor naturale, m`surile de protec\ie a mediului
[nconjur`tor ].a.
Cât prive]te apele de frontier`, fiecare stat exercit` drepturile sale
suverane asupra sectorului de ap` care se afl` pe teritoriul s`u, problemele care
se pun [n leg`tur` cu naviga\ia, exploatarea ]i utilizarea resurselor fiind de
regul`, reglementate prin acordurile [ncheiate [ntre statele riverane.
Apele maritime interioare cuprind zona acvatic` situat` [ntre \`rm ]i
linia de la care se m`soar` marea teritorial` a unui stat maritim, acestea fiind
supuse [n totalitate legisla\iei na\ionale, zona f`când parte din teritoriul de stat.
{n aceast` categorie sunt incluse ]i m`rile [nchise sau semi[nchise pe teritoriul
unor state mari, continentale (Rusia-Mare Aral, Marea Alb`, Azov, Israel –
Marea Moart`), precum ]i golfurile declarate istorice (Hudson – Canada,
Bristol- Anglia, Granville – Fran\a) ]i b`ile interioare cu deschidere mai mic`
de 24 mile marine.
Probleme aparte ridic` regimul apelor porturilor maritime interioare
pân` la linia care une]te instala\iile portuare cele mai avansate spre larg. Apele
portuare fiind supuse suveranit`\ii statului riveran, acesta stabile]te regulile de
intrare ]i ie]ire a navelor str`ine, condi\iile privind accesul, sta\ionarea ]i
activitatea acestora [n apa portului ]i, de asemenea, poate ]i institui restric\ii.
{n apele portuare navele str`ine ]i echipajele acestora trebuie s` se
supun` reglement`rilor statului riveran.
{n porturile deschise, intrarea ]i sta\ionarea navelor maritime
comerciale str`ine este permis` [n baza normelor cutumiare ]i a uzan\elor
67
portuare, precum ]i a prevederilor Conven\iei de la Geneva din 1923 privind
regimul interna\ional al porturilor maritime, conven\ie cu caracter multilateral,
]i ale c`rei prevederi sunt detaliate prin reglement`rile interne.
Navele militare pot intra [n porturile altui stat [n baza unei autoriza\ii
prealabile, statul putând impune anumite restric\ii atât [n leg`tur` cu num`rul
navelor cât ]i cu durata sta\ion`ri.
Navele de r`zboi aflate legal [ntr-un port str`in se bucur` de imunitate
de jurisdic\ie penal` ]i civil` neputând fi sechestrate, confiscate sau
rechizi\ionate.
{n ceea ce privesc navele comerciale aflate [n apele portuare, acestea
sunt supuse unei duble jurisdic\ii: a statului de pavilion ]i a statului riveran.
Prima se aplic` faptelor care le comit [ntre ei membrii echipajului, precum ]i
faptelor care privesc disciplina intern` a navelor.
Jurisdic\ia penal` a statului riveran se aplic` pentru fapte comise la
bordul navei de c`tre sau [mpotriva unei persoane care apar\ine echipajului,
faptelor comise la uscat de c`tre membrii echipajului, prin care s-a tulburat
ordinea public` a statului riveran, sau pentru fapte care de]i s-au comis la
bordul navei, c`pitanul solicit` sprijinul autorit`\ilor locale.
Jurisdic\ia civil` se exercit` pentru asigurarea execut`rii obliga\iilor
contractate de nava str`in` pe timpul cât se afl` [n apele maritime interioare sau
la marea teritorial`, precum ]i pentru alte preten\ii rezultând din evenimente de
naviga\ie care au avut ca urmare avarii asupra navei sau [nc`rc`turii, ca ]i
pentru desp`gubiri ]i taxe.
{n asemenea [mprejur`ri nava poate fi re\inut` sau sechestrat`
[mpotriva ei luându-se m`suri de executare silit`.
{n vederea [n\elegerii aspectelor sus men\ionate, preciz`m c` prin
porturi deschise se [n\eleg porturi cu activitate comercial` prin care se
transport` m`rfuri ]i c`l`tori [n timp ce, de regul`, porturile [nchise sunt
porturi militare.
{n ce prive]te navele, distingem urm`toarele categorii:
• nave comerciale – care apar\in unui fie unui stat fie unor resortisan\i,
persoane juridice sau fizice care efectueaz` transport de m`rfuri sau
pasageri ori exploateaz` resurse maritime;
• nave militare – care apar\in unui stat, posed` armament, sunt manevrate de
un echipaj militar apar\inând for\elor armate ale statului de pavilion, echipaj
supus disciplinei militare, comandat de o persoan` cu grad militar;
• nave de stat – destinate unor scopuri necomerciale ca de exemplu: nave de
cercetare ]tiin\ific`, nave de po]t`, control sanitar, vamal, nave de salvare ]i
asisten\` maritim`, precum ]i navele folosite de conduc`torii unor state
(preziden\iale sau regale).

68
 5. 2. 2. MAREA TERITORIALA

Prin mare teritorial` se [n\elege o por\iune de mare de o anumit`

l`\ime care se [ntinde de-a lungul teritoriului unui stat, m`surat` de la liniile
de baz`, considerate ca fiind liniile celui mai mare reflux de-a lungul t`rmului
sau, dup` caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale
t`rmului.
L`\imea apelor teritoriale a variat mult` vreme, fiind stabilit` conform
intereselor \`rilor riverane, de la 3 mile marine (considerat` b`taia maxim` a
unui tun) pân` la 200 de mile cum s-a extins [n anii ’70 [n favoarea unor state
sud-americane.
La Conferin\a privind Dreptul m`rii din 1958 s-a recunoscut dreptul
statelor de a-]i stabili prin legi interne, l`\imea m`rii teritoriale [ntre 3 ]i 12
mile marine.
Apari\ia ]i consacrarea conceptului de zon` economic` exclusiv`, prin
Conven\ia adoptat` la a 3-a Conferin\` ONU asupra dreptului m`rii [n 1982 de
la Montego Bay (Jamaica), a f`cut posibil` stabilirea unei limite acceptate de
c`tre toate statele, de 12 mile marine.
{n plan juridic, marea teritorial` este supus` suveranit`\ii statului
riveran ceea ce [nseamn` prelungirea suveranit`\ii teritoriale asupra domeniului
terestru, dreptul de exploatare ]i explorare a tuturor resurselor (inclusiv
pescuitul), reglementarea naviga\iei, aplicarea m`surilor de securitate, de
protec\ie a mediului, de control vamal ]i sanitar ].a.
{n marea teritorial`, suveranitatea statului riveran se exercit` [n
conformitate cu legisla\ia sa intern`, cu prevederile conven\iilor interna\ionale
la care este parte ]i \inând seama de principiile ]i normele dreptului
interna\ional.
Navele str`ine afectate unor scopuri comerciale sau necomerciale pot intra ]i
naviga prin marea teritorial` a statului riveran [n virtutea dreptului de trecere
inofensiv` prin aceast` zon` [n timp ce navele de r`zboi sunt, de regul`, supuse
regimului autoriz`rii sau notific`rii prealabile.

5. 2. 3. ZONELE MARITIME LIMITROFE, CU REGIM SPECIAL

Suveranitatea deplin` a unui stat maritim asupra teritoriului s`u, se

exercit` pân` la limita exterioar` a m`rii teritoriale, dincolo de care [ncepe
marea liber`.
Nevoile de securitate ale unor state, sau de realizare a unor interese
proprii ]i [n anumite por\iuni de mare, situate dincolo de limita exterioar` a
m`rii teritoriale, au dus la apari\ia ]i consacrarea unor zone speciale, [n care
statele sunt [ndrituite s` exercite anumite atribute ale suveranit`\ii lor. Aceste
zone sunt:
A. Zona contigu`
Este por\iunea de mare care se [ntinde de la limita exterioar` a m`rii
teritoriale pân` la 24 mile marine de la liniile de baz` spre larg.
69
 {n acest spa\iu statul riveran are dreptul s`-]i exercite controlul pentru
prevenirea ]i combaterea [nc`lc`rilor legilor ]i regulamentelor sale din
domeniile: vamal, fiscal, sanitar, al regimului de frontier`, de protec\ie a
mediului. {n virtutea acestor drepturi exclusive, statul riveran poate lua m`suri
de prevenire ]i de sanc\ionare a [nc`lc`rilor legisla\iei proprii ca ]i [n teritoriul
na\ional, dar numai [n domeniile men\ionate .
Originea zonei contigue o constituie zonele [n care, [n sec. XVIII, unele
puteri maritime []i exercitau drepturile de control [n domeniul vamal apoi ]i [n
alte domenii, pentru protec\ia propriilor interese, [n condi\iile [n care marea
teritorial` nu dep`]ea lungimea unei lovituri de tun.

B. Platoul continental
Platoul continental sau platforma continental` reprezint` din punct de
vedere geologic, prelungirea natural` a \`rmului care coboar` [n panta u]oar`
sub nivelul m`rii, pân` la marginea taluzului continental abrupt.
Sub aspect juridic Conven\ia din 1982 asupra dreptului m`rii, define]te
platoul continental ca fiind solul ]i subsolul spa\iilor submarine, care se [ntind
dincolo de limita exterioar` a m`rii teritoriale, de-a lungul prelungirii naturale a
teritoriului terestru, pân` la limita exterioar` a taluzului continental sau pân` la
o distan\` de 200 mile marine m`surate de la liniile de baz` ale m`rii teritoriale,
acolo unde limita exterioar` a taluzului continental nu ajunge pân` la aceast`
distan\`.
Delimitarea platoului continental se face [n limitele stabilite prin
Conven\ie, de c`tre fiecare stat riveran pentru zona sa.
{n state vecine sau [ntre \`ri situate fa\` [n fa\`, delimitarea se face prin
acordul p`r\ilor [n temeiul dreptului interna\ional, sub condi\ia echit`\ii.
Regimul juridic al platoului continental s-a conturat la jum`tatea sec.
20 prin practica unilateral` a unor state c`rora li s-a trezit interesul pentru
exploatarea unor resurse submarine (gaze, petrol, z`c`minte metalifere, flora ]i
fauna), perfec\ionându-]i tehnologiile [n acest scop.
Consacrarea juridic` s-a realizat prin “Conven\ia asupra platoului
continental” semnat` la Geneva [n 1958, preluat` ulterior ]i [n “Conven\ia
privind Dreptul m`rii de la Montego Bay, [n 1982.”
Pe platoul continental statul riveran exercit` drepturi suverane de
explorare ]i exploatare a resurselor sale naturale.
Nici un alt stat nu poate dobândi drepturi asupra platoului continental,
nu pot aduce atingere regimului m`rii libere de deasupra platoului ]i nici asupra
spa\iului aerian aferent.
Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu depind de
ocuparea efectiv` sau de vreo declara\ie expres` din partea acestuia.

C. Zona economic` exclusiv`

Originile regimului juridic ale acestui spa\iu se g`sesc [n revendic`rile

unilaterale formulate de unele state din America Latin`, dup` 1946, privitoare
70
la anumite “zone de protejarea pescuitului” (fishing conservation zones) [n
dreptul litoralului acestora, dincolo de marea tertorial`.
Termenul ca atare, este folosit pentru prima dat` de Kenya, [n 1972,
[ntr-un document adresat ONU, privind spa\iile submarine, eviden\iind
caracterul exclusiv economic al drepturilor revendicate de statele riverane, [n
aceast` zon` pe care nu o considerau un spa\iu supus suveranit`\ii lor.
Conceptul de zon` economic` exclusiv` cu o l`\ime de 188 mile
marine, m`surat` de la limita exterioar` a m`rii teritoriale(200MM de la liniile
de baz` ale t`rmului) a [ntrunit o larg` adeziune printre statele care au
participat la a 3-a Conferi\` ONU asupra dreptului m`rii ]i a fost consacrat de
Conven\ia adoptat` [n 1982.
Zona economic` exclusiv` nu face parte din teritoriul na\ional al
statului riveran, ea fiind supus` jurisdic\iei acestuia numai [n ce prive]te
drepturile economice de explorare ]i exploatare a resurselor, conservarea ]i
gestionarea acestora.
Liberatea de naviga\ie, de survol ]i de a]ezare a cablurilor ]i conductelor
submarine, pe care toate statele o au [n marea liber`, sunt respectate ]i [n
aceast` zon`.

5. 2. 4. SPATIUL AERIAN

Spa\iul aerian a devenit obiect de reglementare juridic` interna\ional` la

[nceputul sec. 20 odat` cu apari\ia ]i dezvoltarea avia\iei ]i naviga\iei aeriene.
La [nceput s-au confruntat dou` teorii: libertatea aerului ]i suveranitatea
asupra spa\iului aerian. Prima a fost formulat` la sesiunea Institutului de Drept
Interna\ional, [n 1906, iar cea de-a doua la Congresul de la Viena din 1910,
care a sus\inut c` atmosfera deasupra spa\iului terestru este supus` suveranit`\ii
statului, iar cea de deasupra m`rii libere constituie spa\iu deschis.
Conven\ia de la Paris din 1919 consacr` definitiv principiul suveranit`\ii
statului asupra spa\iului atmosferic situat [n limitele frontierelor sale (inclusiv
marea teritorial`), pân` la limita unde [ncepe spa\iul cosmic. Spa\iul aerian
situat dincolo de limitele jurisdic\iei na\ionale, deasupra platoului continental
zonei economice exclusive ]i m`rii libere, este deschis naviga\iei aeriene a
tuturor statelor, fiind considerat spa\iu aerian interna\ional.
Principiile conven\iei de la Paris au fost preluate ]i dezvoltate ulterior [n
Conven\ia de la Havana (1928) ]i Conven\ia de la Chicago (1944), prin care a
fost creat` ]i Organiza\ia Avia\iei Civile Interna\ionale (OACI), devenit` mai
târziu institu\ie specializat` a ONU.
Suveranitatea statului asupra spa\iului s`u aerian se materializeaz` prin
dreptul s`u de a stabili regimul juridic de survol asupra teritoriului propriu, atât
pentru aeronavele na\ionale cât ]i pentru cele ale altor state. Orice violare a
reglement`rilor stabilite potrivit legisla\iei na\ionale constituie o [nc`lcare a
suveranit`\ii ]i d` dreptul statului lezat s` riposteze, obligând aeronava
infractoare s` aterizeze, precum ]i luarea altor m`suri considerate drept
necesare.

71
 Suveranitatea statului asupra spa\iului aerian nu exclude colaborarea
interna\ional` [n vederea reglement`rii naviga\iei aeriene ]i a transporturilor
civile aeriene interna\ionale, o asemenea colaborare fiind extrem de necesar` ]i
util`, date fiind amploarea luat` de acest tip de transport, caracterul extrem
tehnic al domeniului ]i importan\a sa strategic` deosebit`.
Dat fiind faptul c` acest domeniu al dreptului interna\ional este relativ
nou, principiile ]i normele sale sunt [n exclusivitate de natur` conven\ional`, ele
fiind rezultate din tratate interna\ionale bilaterale sau multilaterale.
Aceste instrumente juridice stabilesc cinci categorii de aeronave, c`rora
li se acord` [n mod diferen\iat cinci categori de libert`\i:
{n ce prive]te aeronavele miltare, acestora li se aplic` regimul
autoriz`rii prealabile.
Pentru realizarea colabor`rii interna\ionale [n reprimarea infrac\iunilor
s`vâr]ite la bordul aeronavelor sau care afecteaz` securitatea zborurilor
interna\ionale, au fost [ncheiate urm`toarele conven\ii:
> Conven\ia de la Tokio din 1963 asupra atentatelor comise contra aeronavelor;
> Conven\ia de la Haga (1970) pentru reprimarea capturiii ilicite de aeronave;
> Conven\ia de la Montreal (1971) privind terorismul aerian.
Regimul spa\iului aerian al României este stabilit de Codul aerian român,
aprobat prin Dec. 516/1953 cu modific`rile ulterioare, \ara noastr` fiind membr`
a O.A.C.I. din 1966. In anul 1994 Romania a ratificat Tratatul privind “cerul
deschis” ]i are [ncheiate peste 60 de acorduri aeriene bilaterale.

Sectiunea 5. 3 TERITORII CU REGIMURI JURIDICE

INTERNATIONALE SPECIALE

Ra\iuni de securitate sau de alt` natur` au determinat ca, [n cursul

istoriei, anumite zone ale globului p`mântesc, unele por\iuni de teritoriu sau
zone ale spa\iului maritim, inclusiv spa\iul aerian de deasupra acestora,
apar\inând fie unor state, fie f`când parte din patrimoniul universal, s` capete [n
timp un statut special, [n baza unor cutume sau prin tratate interna\ionale. {n
aceast` categorie de teritorii, distingem:

5. 3. 1. STRAMTORILE INTERNATIONALE

Strâmtorile interna\ionale sunt [ntinderi de ap` situate [ntre por\iuni de

uscat, formând treceri [nguste pentru naviga\ie. Regimul juridic al acestor c`i de
naviga\ie intereseaz` atât statele riverane, pentru asigurarea propriei securit`\i,
cât ]i celelalte state ale lumii, pentru facilitatea naviga\iei libere a navelor
proprii, dat fiind ca aceasta, folosind strâmtorile, poate scurta rutele [ntre
diferite porturi.
Pân` la Conven\ia de la Montego Bay (1982) asupra dreptului m`rii,
dreptul interna\ional nu cuprindea reguli general acceptate privind naviga\ia
prin strâmtorile interna\ionale.
{n timp s-au configurat numai reglement`ri punctuale asupra unora din
acestea: Bosfor ]i Dardanele ( dintre Marea Neagr` ]i Marmara), Sund, Beltul
72
Mare ]i Beltul Mic (Marea Baltic`), Gibraltar (Marea Mediteran`), Magellan
(Oceanul Atlantic).
Strâmtorile au de regul`, regimul m`rii libere ]i sunt deschise navelor
tuturor statelor, de orce tip, indiferent de l`\imea lor ]i de statul c`ruia [i apar\in
\`rmurile.
Regimul juridic stabilit prin conven\ia din 1982 stabile]te totu]i c`
navele trebuie s` realizeze un tranzit continuu ]i rapid, s` se ab\in` de la orice
activit`\i care necesit` o autorizare prealabil` din partea statului riveran, sau
care sunt interzise de acesta ori care ar stânjeni naviga\ia ]i s` respecte
reglement`rile de naviga\ie [n zon` stabilite de statele riverane.
Statele riverane r`mân suverane asupra acestor strâmtori.
{n ce prive]te strâmtorile M`rii Negre respectiv Bosfor ]i Dardanele
(14) ele constituie singurile ie]iri ale \`rilor riverane la Marea Mediteran`,
prezentând atât pentru ele cât ]i pentru alte state, o importan\` politic`, militar`
]i economic` deosebit`.
Stabilirea unui statut interna\ional celor dou` strâmtori s-a f`cut pentru
prima oar` prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774), pân` atunci Imperiul
Otoman exercitând suveranitatea sa deplin` asupra acestora.
Alte reglement`ri au fost realizate prin Tratatul de la Adrianopole
(1829), Tratatul de la Londra (1841), Conven\ia de la Lausanne (1923). Sub
imperiul acestor reglement`ri, regimul juridic al celor dou` strâmtori a oscilat
[ntre libertatea deplin` de naviga\ie a navelor unor state (Rusia, Anglia) ori
pentru toate statele lumii ]i [nchiderea lor total` pentru navele militare,
demilitarizarea ]i neutralizarea lor.
{n prezent regimul juridic al celor dou` strâmtori se bazeaz` pe
reglement`rile Conven\iei de la Montreaux, din 1936. Astfel, circula\ia navelor
comerciale prin strâmtori este liber` pentru toate navele lumii. {n timp de
r`zboi circula\ia este liber` numai dac` Turcia este neutr`, iar dac` ea este
beligerant`, poate s` interzic` trecerea navelor comerciale ale statelor inamice,
asigurând libera trecere a navelor statelor neutre, cu condi\ia ca acestea s` nu
ajute vreun stat inamic.
Navele militare ale altor \`ri au dreptul de a trece prin strâmtori [n timp
de pace dar cu unele restric\ii. Navele militare ale statelor suverane pot trece
prin strâmtori, dar numai ziua ]i la suprafa\`.
{n timp de r`zboi Turcia poate [nchide strâmtorile pentru navele
militare ale \`rilor inamice.
Dup` al doilea r`zboi mondial marile puteri au c`zut de acord la
Potsdam (1945) asupra revizuirii acestui tratat dar negocierile ulterioare nu au
dus la nici un rezultat.

73
 4. 3. 2. CANALURILE MARITIME INTERNATIONALE

Canalurile maritime interna\ionale sunt c`i de naviga\ie artificiale,

construite pentru a lega dou` m`ri sau oceane [n scopul scurt`rii rutelor de
naviga\ie. Dup` a]ezare ]i importan\` [n sistemul c`ilor maritime, acestea pot fi
de importan\` na\ional` ]i interna\ional`.
De importan\` na\ional` sunt cele cuprinse [ntre frontierele aceluia]i
stat, f`r` o importan\` major` pentru naviga\ia interna\ional` (ex. Corint, care
leag` Marea Ionic` de Marea Egee, Dun`rea-Marea Neagr` ].a.)
Cele de importan\` interna\ional`, chiar dac` se afl` pe teritoriul unuia
sau a mai multor state, prezint` o importan\` deosebit` pentru naviga\ia
mondial` ]i de aceea sunt supuse unui regim deosebit.
{n principiu, din punct de vedere al delimit`rii, ele sunt ape interioare
ale statului pe teritoriul c`ruia sunt situate fiind supuse, [n principiu,
suveranit`\ii teritoriale a acelui stat. Având [ns` [n vedere scopul pentru care au
fost construite, canalurile maritime trebuie s` fie deschise naviga\iei pentru
vasele tuturor statelor.
Modalit`\ile concrete de desf`]urare a naviga\iei pe cele trei canaluri
maritime principale – Suez, Panama, Kiel, - nu sunt identice , ele rezultând din
conven\ii interna\ioanle ]i din alte acte interne ]i interna\ionale.
*Canalul de Suez – contruit [ntre 1859-1869 de c`tre Ferdinand de Lesseps
este situat pe teritoriul Egiptului, separând Africa de Asia ]i legând Marea
Mediteran` de Marea Ro]ie.
Ini\ial exploatarea canalului s-a f`cut de c`tre o companie anglo-
francez` [n baza unei concesiuni de drept privat pe termen de 99 de ani.
Naviga\ia pe canal a fost reglementat` pentru prima dat` prin Conven\ia
multilateral` de la Constantinopol, din 1888. Canalul era neutralizat ]i
demilitarizat, fiind deschis tuturor navelor comerciale ]i militare.
{n 1914 Egiptul trece sub protectoratul Angliei iar [n 1922 []i
proclama independen\a dar r`mâne [n sfera de influien\` britanic`, fapt pentru
care, prin tratatul de alian\` din 1936 autorizeaz` Anglia s` aib` for\e militare
[n zona Canalului, pentru a-i asigura protec\ia.
Dup` revolu\ia de eliberare na\ional` condus` de Gamal Abder Nasser
[n 1953, statul egiptean denun\` tratatul din 1936 iar [n 1956, na\ionalizeaz`
Compania Universal` a Canalului de Suez, fapt ce determin` o interven\ie
armat` mixt` a Fran\ei, Angliei ]i Israelului.
{ncerc`rile puterilor occidentale de a crea un organ interna\ional
pentru exploatarea Canalului au e]uat. Din proprie ini\iativ`, [n 1957 Egiptul
face o declara\ie unilateral` c` va respecta Conven\ia de la Constantinopole din
1888: va asigura libera naviga\ie ]i va percepe taxe echivalente celor fixate [n
Conven\ia din 1936, angajâdu-se ca 25% din totalul acestor [ncas`ri s`-l aloce
lucr`rilor de [ntre\inere, exploatare ]i dezvoltare a canalului.
*Canalul Panama – constituit la [nceputul sec. XX pe litoralul Columbiei, cu o
lungime de 81km ,une]te oceanele Atlantic ]i Pacific prin istmul Panama ]i a
fost deschis naviga\iei [n 1914.

74
 Regimul s`u juridic a fost stabilit [nc` [naintea [ncheierii construc\iei, [n
1901 printr-un tratat [ntre Marea Britanie ]i SUA, prin care se recuno]tea celor
din urm` dreptul exclusiv de control ]i asigurarea securit`\ii Canalului ]i se
garanta libera naviga\ie chiar ]i [n timp de r`zboi, [n condi\ii asem`n`toare
celor pentru Canalul Suez.
SUA reu]e]te s` ob\in` desp`r\irea Columbiei de recent proclamatul
stat Panama creat [n zon`, [n care urma s` se definitiveze construc\ia canalului.
{ntre SUA ]i Panama se [ncheie [n 1903 un tratat pe o perioad` de 99 de ani
prin care s-a cedat SUA o fâ]ie de 5 mile de ambele p`r\i ale canalului,
denumite “Canal Zone. ”
Prin acest tratat se mai recuno]tea SUA monopolul construc\iei,
[ntre\inerea ]i gestiunea ulterioar` a Canalului, largi drepturi [n ce prive]te
ap`rarea militar` a acestuia cât ]i exerci\iul unor drepturi de suveranitate de-a
lungul f[]iei de 10 mile din jurul canalului, [n schimbul c`rora statul Panama
primea anumite sume de bani.
Ca urmare a revendic`rii de c`tre Panama a suveranit`\ii sale asupra
zonei canalului, [n 1977 se [ncheie un nou tratat [ntre cele dou` state, prin care
se recunoa]te suveranitatea statului panamez asupra canalului ]i zonei
adiacente, gestiunea ]i ap`rarea zonei urmând s`-i fie transferate [n mod treptat
pân` [n 1999, dup` care canalul urmeaz` s` dobândeasc` un regim de
neutralitate garantat de SUA.
De]i tratatul din 1903 prevedea neutralizarea canalului, aceasta nu s-a
realizat, SUA [nc`lcând aceste obliga\ii, transformând zona [ntr-o baz`
militar`, de unde [n 1988 au ]i declan]at interven\ia militar` [n Panama.
*Canalul Kiel – construit de Germania pe teritoriul s`u [ntre 1888-1895, se
[ntinde pe o distan\` de 98 de km ]i leag` Marea Baltic` de Marea Nordului.
Pân` [n 1919 a f`cut parte, din ra\iuni strategice, din apele interioare ale
Germaniei. Statutul s`u interna\ional a fost stabilit dup` primul r`zboi mondial
prin Tratatul de la Versailles (art. 380-386), care-l declara deschis liberei
naviga\ii a navelor civile ]i militare, [n timp de pace ]i r`zboi, pentru toate
statele, pe baz` de egalitate.
Germania avea dreptul de a reglementa ]i asigura paza, regimul vamal
]i sanitar al canalului, precum ]i dreptul de a-l [nchide [n timp de r`zboi, pentru
statele inamice.
Acest regim a fost denun\at de Germania [n 1936, elaborând un nou
regulament care men\inea libera trecere a navelor comerciale str`ine, trecerea
navelor militare fiind condi\ionat` de ob\inerea unei autoriza\ii speciale din
partea autorit`\ilor hitleriste.
{n 1945 regimul interna\ional al Canalului Kiel a fost restabilit.

75
 5. 3. 3. FLUVIILE INTERNATIONALE

Fluviile interna\ionale sunt apele curg`toare care traverseaz` sau separ`

teritoriile a dou` sau mai multe state]i sunt navigabile pân` la v`rsarea lor
[n mare.
Fiecare stat este suveran asupra por\iunii din aceste fluvii care [l
traverseaz` sau care [i revine când acesta separ` dou` state.
Regimul interna\ional al acestor fluvii se refer` numai la naviga\ie, [n
privin\a c`rei se aplic`, potrivit conven\iilor interna\ionale, principiul libert`\ii
de naviga\ie.
Principiul libert`\ii de naviga\ie a ap`rut relativ târziu din considerente
economice ]i comerciale. Congresul de la Viena (1815) a stabilit pentru prima
oar` anumite principii ale regimului de naviga\ie pe fluviile europene ]i
no\iunea de fluviu interna\ional, recomandând totodat` ,[ncheierea de conven\ii
speciale. Au fost [ncheiate asemenea conven\ii pentru Rhin, Oder, Niemen,
Elba ]i Escaut.
Conferin\a de la Berlin din 1885 a stabilit libertatea de naviga\ie pe
fluviile Congo ]i Niger, iar [n America, prin tratate ]i acte interne, s-a stabilit
libertatea de naviga\ie pe Amazon.
Tratatul de la Versaillles din 1919, prin art. 331 a reafirmat caracterul
de fluviu interna\ional pentru Elba, Oder, Niemen ]i Dun`re.
La Conferin\a de la Barcelona din 1921, convocat` de Liga Na\iunilor
s-a elaborat o conven\ie ]i un statut privind regimul c`ilor navigabile de interes
interna\ional, dar care au fost ratificate de un num`r mic de state.
De]i din actul final al Congresului de la Viena ]i din conven\iile
men\ionate rezult` câteva principii privind naviga\ia pe fluviile interna\ionale,
nu exist`, practic, o reglementare general` ]i uniform` pentru toate aceste
fluvii, ci reglement`ri fragmentare, influien\ate de particularit`\ile acestor ape
]i de faptul c` reglement`rile revin statelor riverane.
{n prezent, este [n curs de elaborare sub egida ONU o reglementare
privind folosirea c`ilor de ap` interna\ionale, [n alte scopuri decât naviga\ia.
Principalele aspecte preconizate vizeaz` folosirea echitabil` a resurselor de ap`,
evitarea daunelor provocate statelor riverane, cooperarea [n exploatarea,
protec\ia mediului ].a.

Regimul juridic al Dun`rii

Statutul juridic de fluviu interna\ional al Dun`rii, navigabil pe o

lungime de 2588km, ]i reglementarea naviga\iei pe aceasta au fost stabilite prin
reglement`ri succesive.
Dup` ce Congresul de la Viena din 1815 recuno]tea Dun`rii statutul de
fluviu interna\ional, Tratatul de pace de la Paris [ncheiat [n 1856, dup` r`zboiul
Crimeii, stabilea pentru prima dat` un regim juridic general de naviga\ie pe
Dun`re.

76
 Interesul marilor puteri (majoritatea neriverane) pentru a-]i asigura
domina\ia asupra gurilor Dun`rii ]i a [ntregului fluviu, [n dauna Imperiului
Otoman ]i a Rusie, se reflect` [n prevederile tratatului.
Anglia, Fran\a Prusia Sardinia, Austria Rusia ]i Turcia au convenit
libertatea naviga\iei pentru toate statele riverane ]i neriverane ]i au [mp`r\it
fluviul din punctul de vedere al administr`rii naviga\iei, [n dou` sectoare:
Dun`rea maritim` ([ntre Sulina ]i Br`ila) ]i Dun`rea fluvial` ([ntre Br`ila ]i
Ulm).Pentru prima - [n fapt la vremea [ncheierii tratatului fiind singura
deschis` efectiv naviga\iei interna\ionale, s-a constituit Comisia European` a
Dun`rii , format` din reprezentantii marilor puteri, f`r` Principatele Române, pe
teritoriul c`rora Comisia []i avea sediul []i exercita competen\ele. Datorit`
dep`]irii competen\elor de c`tre Comisia European` a Dun`rii, s-a vorbit despre
“extrateritorialitatea” acesteia, recunoscându-se gravele atingeri aduse
suveranit`\ii României.
Dup` primul r`zboi mondial se [ncheie la Paris o nou` conven\ie (1921)
care instituie un regim interna\ional pe toat` por\iunea navigabil` a fluviului, de
la Ulm la v`rsarea [n mare, precum ]i asupra principalilor afluien\i ai Dun`rii
(Mure], Tisa, Drava, Morava) ]i a canalelor. S-au [nfiin\at dou` organe
interna\ionale pentru administrarea naviga\iei pe Dun`re:. Comisia European`
a Dun`rii, format` din reprezentan\ii Fran\ei, Angliei, Italiei ]i României,
pentru por\iune maritim`, ]i Comisia Interna\ional` a Dun`rii, pentru
por\iunea dintre Br`ila ]i Ulm, din care f`ceau parte cele trei mari puteri ]i
toate statele riverane.
{n perioada interbelic` România a dus o lupt` continu` pentru
suprimarea privilegiilor Comisiei Europene a Dun`rii ]i afirmarea propriei
suveranit`\i [n ce prive]te puterea de decizie [n problemele de reglementare a
naviga\iei, activitatea fiscal` ]i vamal`, exercitarea propriei jurisdic\ii ]i
ap`rarea intereselor na\ionale. Efortul a avut succes ]i prin Conven\ia de la
Sinaia (1938) , o mare parte din atribu\iile Comisiei au trecut asupra României.
Regimul actual al naviga\iei pe Dun`re este reglementat prin Conven\ia
de la Belgrad [ncheiat` exclusiv [ntre state riverane [n 1948 (Anglia, Fran\a,
SUA refuzând s` o semneze).
{n temeiul acestei conven\ii se recunoa]te statelor riverane suveranitatea
deplin` asupra por\iunilor de fluviu situate [n limitele grani\elor lor ]i sunt
excluse de la gestiunea naviga\iei pe Dun`re statele neriverane. Este garantat`
libertatea de naviga\ie pe tot cursul navigabil pentru vasele comerciale ale
tuturor statelor, pe baz` de egalitate [n privin\a taxelor portuare ]i de naviga\ie,
]i condi\iile de desf`]urare a traficului.
Navele militare str`ine nu au acces la naviga\ie pe Dun`re iar navele
militare ale riveranilor pot naviga [n por\iunile de fluviu ale altor state riverane
numai pe baza unor [n\elegeri prealabile cu acele state.
Organismul creat de Conven\ia de la Belgrad, Comisia Dun`rii are
doar atribu\ii de coordonare ]i consultare a statelor riverane, [n vederea
adopt`rii unor recomand`ri privind regulile de naviga\ie, de supraveghere
vamal`, sanitar`, hidrografic` ].a.

77
 Comisia are sediul [n prezent la Budapesta, dup` ce pân` [n 1957 a fost
la Gala\i, ]i nu are putere legislativ` sau jurisdic\ional`.
Pentru diferende referitoare la aplicarea Conven\iei se prevede recurgerea la o
Comisie de conciliere.
* Canalul Dun`re- Marea neagr` - este un curs artificial navigabil, situat [n
[ntregime pe teritoriul României ]i ca atare, aflat sub suveranitatea ]i jurisdic\ia
exclusiv` a statului român.
Pe Canal se instituie dreptul de naviga\ie al navelor de transport
m`rfuri ]i c`l`tori ale tuturor statelor, [n condi\iile stabilite prin legisla\ia \`rii
noastre.
Pentru trecerea navelor prin canal, ]i pentru serviciile prestate se
percep taxe iar [n zona sudic` a portului maritim Constan\a se pot [nchiria, unor
persoane fizice sau juridce str`ine, spa\ii (dane, magazii, platforme) ]i utilaje
necesare activit`\ilor portuare.
Dup` 1990 activitatea de trafic pe canal a cunoscut o perioad` de criz`,
dar odat` cu demararea demersurilor pentru aderarea la Uniunea European` a
Romaniei, importan\a canalului a fost reconsiderat`. Canalul Dun`re- Marea
Neagr` poate racorda \`rile Europei Occidentale la zona Orientului Mijlociu ]i
\arile din acest spa\iu cu Nordul ]i Vestul Europei prin axa fluvial` Rhin –
Main – Dun`re.

5. 3. 4. MAREA LIBERA

Principiul m`rii libere a fost formulat [n 1609 de marele jurist Hugo

Grotius, pornind de la taeza c` marea este un “res communis “ [n opozi\ie cu
contemporanul s`u John Selden, care sus\inea c` ]i spa\iile marine pot deveni
obiect al propriet`\ii (“Mare clausum” 1635). Acest vechi principiu, specific
evului mediu ]i de care profitau puterile navale ale vremii, nu mai satisf`cea
cerin\ele dezvolt`rii produc\iei ]i comer\ului ]i nici intereselor noilor state
dornice s`-]i dezvolte flotele comerciale, cu acces [n toate zonele lumii.
{n atari condi\ii ,teza m`rii libere s-a impus pe cale cutumiar` iar pe
cale conven\ional` [n secolul trecut, prin Conven\ia de la Geneva din 1958
asupra m`rii libere.
Conven\ia define]te marea liber` ca fiind acea parte a m`rii care nu
apar\ine ]i nu este supus` suveranit`\ii vreunui stat, fiind deschis` tuturor
na\iunilor [n condi\ii de egalitate.
Noi preciz`ri au fost aduse prin conven\ia din 1982, [n care se arat` c`
regimul juridic al m`rii libere se aplic` “tuturor spa\iilor marine care nu fac
parte din zona economic` exclusiv`, din marea teritorial` sau din apele
interioare ale unui stat ]i nici din apele arhipelagice ale unui stat-arhipelag.
Din libertatea de naviga\ie ]i egalitatea suveran` a statelor decurge
regula fundamental` conform c`reia navale aflate [n largul m`rii sunt supuse
exclusiv jurisdic\iei statului pavilionului.
Tot astfel, sunt consacrate o serie de libert`\i: libertatea de survol,
libertatea de a pescui, libertatea de a a]eza cabluri ]i conducte submarine,

78
libertatea de a instala insule artificiale ]i alte instala\ii autorizate de dreptul
interna\ional ]i libertatea cercet`rii ]tin\ifice.
Libertatea m`rilor nu este, [ns`, absolut`. Conven\ia din 1982 impune
statelor obliga\ia de a coopera [n aceast` zon` ]i de a-]i exercita libert`\ile
consacrate, luând [n considera\ie interesele ]i drepturile celorlalte state [n zona
interna\ional` a spa\iilor submarine.
Marea liber` trebuie utilizat` [n scopuri exclusiv pa]nice, situa\ie
consacrat` printr-o serie de conven\ii ca de exemplu interzicerea experien\elor
nucleare [n marea liber` ]i spa\iul aerian de deasupra ei (Tratatul din 1963) sau
plasarea de arme pe fundul m`rilor ]i oceanelor (Tratatul din 1971)
Marea liber` nu este [ns` demilitarizat`, neutralizat` ]i denuclearizat`,
restric\iile respective având un caracter par\ial, astfel c` [n timp de pace [n
marea liber` este permis` sta\ionarea unor flote militare, iar [n timp de r`zboi
marea liber` poate fi folosit` ca teatru de opera\ii militare.
De asemenea [n marea liber` statelor le revin ]i o serie de obliga\ii [n
leg`tur` cu prevenirea ]i sanc\ionarea unor activit`\i ilicite, care constituie
amenin\`ri la adresa [ntregii comunit`\ii interna\ionale:
¾ cooperarea pentru reprimarea pirateriei [n orice loc aflat [n afara unei
jurisdic\ii na\ionale;
¾ prevenirea ]i combaterea traficului de sclavi pe navele aflate sub pavilionul
lor;
¾ cooperarea pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante ]i substan\e
psihotrope;
¾ cooperarea [n interzicerea emisiunilor neautorizate de radio ]i TV care au
baza [n aceast` zon`.
Navele ]i aeronavele de r`zboi ale tuturor statelor au drept de a opri ]i
vizita orice nav`, indiferent de na\ionalitatea pavilionului ,dac` exist`
suspiciuni c` la bordul lor se petrec fapte de genul celor sus men\ionate.
Statele au de asemenea, obliga\ia de a coopera pentru asigurarea ]i
protec\ia navelor comerciale [n vederea naviga\iei [n deplin` securitate, [n
virtutea prevederilor Regulilor pentru prevenirea abordajelor navale pe mare
elaborate la Conferin\a de la Washington din 1889, revizuite [n 1948 ]i apoi [n
1960, la Conferin\a privind protec\ia vie\ii umane pe mare. Acest document
cuprinde reguli uniforme privind construc\ia navelor de pasageri, [nzestrarea
lor, naviga\ia [n zone periculoase. Din 1959, ]i-a [nceput activitatea Organiza\ia
Interna\ional` Maritim` (I.M.O.) care are drept scop solu\ionarea prin
colaborare, a problemelor tehnice privind naviga\ia maritim`.
Regurli similare se aplic` ]i avioanelor sau altor aparate de zbor care
exercit` libertatea de survol a m`rii libere.
{n ce prive]te libertatea de a instala ]i exploata cabluri sau conducte
submarine, acestea sunt ]i r`mân [n proprietatea statului care le instaleaz`.
Celelalte state nu trebuie s` [mpiedice instalarea lor, nici s` le [nl`ture sau s` le
cauzeze daune. Pentru protec\ia cablurilor submarine s-a [ncheiat Conven\ia de
la Paris din 1884, una dintre cele mai vechi conven\ii interna\ionale, [n vigoare
]i [n prezent.

79
 Libertatea pescuitului, una din cele mai vechi preocup`ri ale omenirii
este [n prezent tot mai limitat`, atât pentru faptul c` se desf`]oar` [n zonele
economice exclusiv, cât ]i din grija pentru protec\ia unor resurse pe cale de
epuizare.

5. 3. 5. ZONELE POLARE

Teritoriile intinse care [nconjoar` cei doi poli ai planetei prezint`

particularit`\i geogrefice ]i demografice care au determinat ca statutul lor
juridic s` pun` unele probleme deosebite ]i [n final s` fie diferite.
La Polul Nord, zona denumita Arctica este constituit` din Oceanul
Inghe\at de Nord ]i mai multe insule, [n mare parte acoperite cu o calot` de
ghia\`.
La Polul Sud se afl` o zon` compact` de ghia\` de cca. 14 milioane
Kmp. care acoper` un continent – Antarctica.
Ambele zone sunt lipsite de popula\ie, interesul pentru acestea fiind determinat
de considerente strategice, economice ]i ]tiin\ifice.
Pentru Arctica, lipsit` de popula\ie sedentar` ]i datorit` imposibilit`\ii
ocup`rii efective de vreun stat care s`-]i poat` exercita propria suveranitate, s-a
optat pentru solu\ia juridic` a principiului contiguit`\ii geogrefice. Solu\ia este
[n general recunoscut` de celelalte state, de]i nu exist` un instrument
interna\ional multilateral de reglementare [n acest sens.
Interesul pentru Antarctica a [nceput s` se manifeste dup` primul
r`zboi mondial, când sub calota de ghea\`, [n subsolul continentului, s-au
descoperit importante bog`\ii naturale. Prin acte unilaterale, o serie de state
precum Anglia, Fran\a, Norvegia au [ncercat s`-]i impun` suveranitatea asupra
unor por\iuni din teritoriul Antarcticei, exemplu urmat ]i de alte state precum
Noua Zeeland`, Australia, Chile, Argentina, care au invocat principiul
contiguit`\ii,
Antarctica a dobândit statut interna\ional [n afara suveranit`\ii statelor,
[n urma Conferin\ei interna\ionale , finalizat` cu [ncheierea la 1 decembrie
1959 a “Tratatului de la Washigton” [ntre 12 state, la care ulterior au aderat
majoritatea statelor lumii. La Tratatul asupra Antarcticii România a aderat [n
1971.
Acesta stipuleaz` folosirea Antarcticii exclusiv [n scopuri pa]nice ]i
se prevede c` zona este demilitarizat`, neutralizat` ]i denuclearizat`, fiind
prima de acest gen din lume.Tratatul interzice plasarea [n zon` a oric`ror
de]euri radioactive, consacr` libertatea cercet`rii ]tiin\ifice ]i obliga\ia statelor
de a coopera [ntre ele [n acest scop.Tratatul nu solu\ioneaz` problema
suveranit`\ii [n zon`, dar atât timp cât acesta este [n vigoare, nici un stat nu are
dreptul de a emite noi preten\ii asupra Antarcticii, iar activit`\ile desf`]urate [n
baza tratatului nu constituie temei de afirmare sau contestare a revendic`rilor
formultae anterior tratatului de c`tre unele state.
In vederea respect`rii prevederilor tratatului s-a creat un sistem de
control ]i inspec\ie reciproc`, terestr` ]i aerian`, efectuate de observatori
desemna\i de reprezentan\ii celor 12 state p`r\i originare la tratat.
80
 Dificult`\ile ap`rute ulterior, [n special cu privire la protec\ia
mediului, la regimul resurselor minerale ]i al pescuitului [n zon`, au impus
stabilirea unor norme cât mai precise privind asemenea activit`\i.Ca urmare, s-
au [ncheiat dou` conven\ii, una la Canberra (Australia) [n 1982, privind
conservarea resurselor marine vii din Antarctica, iar cea de a doua la
Wellington (Noua Zeeland`) [n 1988, asupra reglement`rii activit`\ii privind
resursele minerale ale Antarcticii, instrument care men\ine [n ce prive]te
chestiunea unor preten\ii sau drepturi, cadrul juridic instituit prin tratatul din
1959. De]i este deschis` tuturor statelor p`r\i la Tratatul din 1959, Conven\ia
de la Welligton nu a intrat [nc` [n vigoare.
In 1991 statele p`r\i ale Tratatului asupra Antarcticii au semnat la Madrid
un Protocol asupra mediului [n aceast` zon`, [n care, printre altele, interzice
prospectarea ]i mineritul [n Antarctica pe o perioad` de 50 de ani.
Problema regimului Antarcticii, care figureaz` din 1983 pe ordinea de zi
a Adun`rii Generale a O.N.U., r`mâne [n continuare [n aten\ia societ`\ii
interna\ionale. Forumul mondial, prin Rezolu\ia 46/41 din 6 decembrie 1991 a
lansat teza potrivit c`reia elaborarea unei conven\ii care s` stabileasc` o
rezerva\ie natural` sau un parc mondial [n Antarctica ]i ecosistemele sale
asociate, trebuie negociate cu participarea [ntregii comunit`\i interna\ionale

5. 3. 6. ZONE TERITORIALE CU REGIMURI SPECIALE

Din ra\iuni de securitate sau de alt` natur`, [n cursul istoriei anumite

zone ale globului p`mântesc, unele por\iuni de teritoriu sau zone ale spa\iului
maritim, inclusiv spa\iul aerian aferent acestora, apar\inând fie unor state, fie
f`când parte din patrimoniul umanit`\ii, au c`p`tat un statut special [n baza
unor cutume sau tratate interna\ionale.

A. Zonele demilitarizate
Sunt por\iuni de teritoriu [n care nu este permis` prezen\a unor for\e
sau instala\ii militare.
Conven\iile interna\ionale prev`d ca pe teritoriile cu asemenea statut,
nici un stat, deci inclusiv statele vecine, nu vor construi ]i nu vor men\ine ]i se
vor distruge instala\iile ]i fortifica\iile militare, nu vor permite amplasarea sau
prezen\a unor for\e militare, a armatelor ori a anumitor tipuri de armamente, cu
excep\ia for\elor de ordine public` cu logistica aferent` acestora.
Demilitarizarea poate fi par\ial` sau total` când se refer` la zona de
teritoriu pe care o acoper`, sau complet` ori limitat`, dup` tipurile de armament,
instala\iile sau for\ele armate interzise.
Demilitarizarea unor zone este cunoscut` [nc` din sec.17 – 18. Astfel,
prin Tratatul de la Utrecht din 1713, Fran\a s-a obligat s` distrug` fortifica\iile
din regiunea Dunkerque. T`rmurile M`rii Negre au fost demilitarizate de c`tre
Rusia, obligat` prin Conven\ia de la Paris din 1856; ambele maluri al Rhinului
prin Tratatul de la Versailles din 1919: o serie de insule nordice: Aaland,
Spitzberg ]i Ur]ilor prin tratate bilaterale [n anii 1920, 1935 ]i 1947.
81
 B. Zonele neutralizate

Neutralizarea unui anumit spa\iu geografic const` [n obliga\ia pe care

]i-o asum` statele, ca [n timp de r`zboi s` nu desf`]oare opera\iuni militare [n
spa\iul respectiv ]i s` nu-l transforme [ntr-o baz` militar`.
Neutralizarea poate s` [nso\easc` demilitarizarea unui teritoriu dar
poate fi proclamat` ]i separat. Neutralizarea poate fi:
- permanent` - atât [n timp de pace cât ]i [n timp de r`zboi;
- temporar` - numai [n timpul unui conflict armat.
Zonele neutralizate au fost instituite [nc` de la [nceputul sec.19, [n
special asupra unor c`i maritime de interes interna\ional (Canalul de Suez-
1888; Canalul Panama – 1903; strâmtoarea Magellan – 1881 ],a.)
Regimul de zon` neutralizat` s-a aplicat ]i unor zone de improtan\`
strategic` sau a unor zone de frontier` (ex. forntiera dintre Suedia ]i Norvegia
pe o adâncime de 25 de Km.)

C. Zone denuclearizate
Zonele denuclearizate sau zone spa\iale f`r` arme nucleare reprezint` o
institu\ie relativ nou` a dreptului interna\ional, care relev` preocuparea statelor,
fie c` de\in fie c` nu de\in arme nucleare, de a men\ine asemenea zone libere de
arme nucleare, pentru a evita sau restrânge posibilitatea folosirii armamentului
nuclear [n regiunile respective.
Regimul de zon` denuclearizat` este de regul` aplicabil unor spa\ii
geogrefice [ntinse, care includ fie teritoriul mai multor state, fie continente
[ntregi, ]i se instituie numai prin tratate interna\ionale.
In zonele denuclearizate statele implicate au obliga\ia de a nu produce,
achizi\iona, de\ine, utiliza sau experimenta arme nucleare, iar celelalte state se
oblig` s` nu amplaseze, s` nu experimenteze sau s` foloseasc` arme nucleare [n
zona respectiv` ]i s` nu atace sau s` amenin\e cu atac nuclear statele din zon`.
Instituire unui regim de zon` denuclearizat` presupune realizarea unui
sistem de garan\ii din partea celorlalte state , mai ales a statelor posesoare de
arme nucleare , precum ]i un sistem interna\ional de control ]i supraveghere,
care se execut` at`t de c`tre organismul special creat prin tratatul respectiv, cât
]i prin aplicarea de c`tre Agen\ia Interna\ional` pentru Energia Atomic` a
garan\iilor asupra tuturor activit`\ilor nucleare, care cad [n competen\a sa
exclusiv`.
Propunerile de denuclearizare a unor zone, f`cute [n ultimile decenii, au
avut rezultate notabile: Antarctica – 1959; solul ]i subsolul m`rilor ]i oceanelor
– 1963; spa\iul extraatmosferic – 1967; luna ]i alte corpuri cere]ti – 1979.

82
 5. 3. 7. SPATIUL COSMIC

Era cosmic` a omenirii a [nceput [n 1957, odat` cu lansarea primului

satelit artificial al p`mântului. Acest fapt, rezultatul progresului ]tiin\ei ]i
tehnicii, a adus spa\iul cosmic [n sfera colabor`rii interna\ionale ]i a
reglement`rilor interna\ionale.
La scurt timp, [n 1958 Adunarea general` a ONU a creat un Comitet
special pentru problemele spa\iului cosmic, [n cadrul c`ruia s-au elaborat
primele rezolu\ii privitoare la principiile care trebuie s` se aplice explor`rii ]i
folosirii spa\iului cosmic. Dintre acestea ar fi de men\ionat: Rezolu\ia 1721
(XVI) din 1961, care subliniaz` extinderea dreptului interna\ional asupra
spa\iului cosmic ]i corpurile cere]ti, faptului c` acestea nu sunt supuse
apropria\iunii na\ionale; Rezolu\ia 1962 (XVII) / 1993, intitulat` Declara\ia
privind principiile legale ce guverneaz` activitatea statelor [n exploatarea ]i
folosirea spa\iului cosmic ]i Rezolu\ia 1963 (XVIII) care recomand`
[ncorporarea acestor principii [ntr-un tratat interna\ional.
La 19 decembrie 1966 prin Rezolu\ia 2222 (XXI), Adunarea General`
adopt` Tratatul cu privire la principiile care conduc activitatea statelor [n
explorarea ]i folosirea spa\iului extraatmosferic, inclusiv luna ]i celelalte
corpuri cere]ti, cunoscut sub numele de Tratatul cosmic intrat [n vigoare la 10
octombrie 1967.
Dup` acest tratat, statele au realizat [n cadrul ONU, o serie de
reglement`ri speciale cu privire la activit`\ile spa\iale, astfel: Acordul cu
privire la salvarea astronau\ilor, re[ntoarcerea astronau\ilor ]i restituirea
obiectelor lansate [n spa\iul extraatmosferic (1968); Conven\ia asupra
r`spunderii interna\ionale pentru daunele cauzate de obiectele lansate [n spa\iul
extraatmosferic (1972); Conven\ia privind [nmatricularea obiectelor lansate [n
spa\iul extraatmosferic (1975); Acordul asupra activit`\ii statelor pe Lun` ]i pe
celelalte corpuri cere]ti (1979).
De asemenea, statele au [ncheiat numeroase acorduri bilaterale sau
regionale privind cooperarea [n acest domeniu ]i s-au [nfiin\at mai multe
organiza\ii interna\ionale cu atribu\ii [n aceast` direc\ie.
Astfel, s-a format treptat dreptul cosmic ca nou domeniu al dreptului
interna\ional, bazat pe principiile fundamentale ale acestuia, dar având ]i
principii proprii specifice, precum ]i norme speciale ce reglementeaz` anumite
aspecte ale activit`\ii de explorare ]i folosire a spa\iului cosmic.
Acest proces de formare ]i dezvoltare a dreptului cosmic nu s-a
[ncheiat, el va continua pe m`sur` ce activitatea cosmic` a statelor se va
amplifica ]i diversifica. Un obiectiv [ns`, trebuie s` r`mân` prioritar: acel al
excluderii spa\iului cosmic, Lunii ]i celorlalte corpuri cere]ti din aria
preocup`rilor militare de orice fel, ]i folosirea lor [n scopuri exclusiv pa]nice.

83
 CAPITOLUL VI

TRATATUL INTERNATIONAL

OBIECTIVELE CURSULUI:

• Studiul tratatului din perspectiva definirii sale prin dreptul tratatelor;

• Clasificarea tratatelor interna\ionale ]i denumirile sub care apar acestea;
• Parcurgerea procedurii de [ncheiere a tratatelor interna\ionale;
• Ac\iunea tratatului [n timp ]i spa\iu;
• Raportul dintre tratatul interna\ional ]i dreptul intern.

CUVINTE SI TERMENI CHEIE:

• Tratat interna\ioal, negociere, ratificare, aderare;

• Rezerve la tratate, explica\ii, stat rezervatar;
• For\` obligatorie, denun\are, schimb de [mprejur`ri.

84
 Sectiunea 6. 1. NOTIUNE, DENUMIRE, CLASIFICARI

Tratatul interna\ional constituie unul din principalele instrumente ale

rela\iilor interna\ionale ]i totodat` principalul izvor al drepturilor ]i obliga\iilor
statelor [n cadrul acestor rela\ii.
Tratatul este actul juridic [ncheiat de state sau alte subiecte de drept
interna\ional, prin care se creaz`, se modific` sau se stinge raporturi juridice
interna\ionale.
Ansamblul normelor care reglementeaz` [ncheierea, respectare,
interpretarea, modificarea , nulit`\ile ]i cazurile de [ncetare a tratatelor, ca ]i alte
probleme ale acestora, constituie dreptul tratatelor, parte component` a a
dreptului interna\ional general.
Prin Conven\ia de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor s-a
realizat codificarea ]i dezvoltarea progresiv` a dreptului tratatelor. Potrivit art.2.
din Conven\iei , prin tratat se [n\elege un acord interna\ional [ncheiat [ntre
state [n form` scris` ]i guvernat de dreptul interna\ional, fie c` este
consemnat [ntr-un singur instrument sau [n dou` ori mai multe instrumente
conexe ]i oricare ar fi denumirea lor particular`.
{n ce prive]te tratatele [ncheiate de organiza\iile interna\ionale, s-a [ncheiat
[n 1986 o alt` conven\ie, care preia [n cea mai mare parte prevederile
Conven\iei din 1969.
Potrivit Conven\iei de la Viena, se folose]te denumirea generic` de tratate
pentru toate actele jridice din aceast` categorie, indiferent de denumirile
speciale pe care le pot primi [ntr-un caz sau altul. De asemenea, chiar dac`
conven\ia se aplic` numai acordurilor scrise [ncheiate de state ]i ca orice tratat,
numai statelor care sunt p`r\i la ea, [n realitate ea reprezint` un adev`rat cod al
dreptului tratatelor.
Indiferent de denumirea lor, tratatele au aceea]i for\` juridic` obligatorie.
Denumirile cele mai frecvente sunt:
a) Tratat - [n sens restrâns, este folosit spre a denumi [n\elegerile privind
domenii importante ale rela\iilor interna\ionale (ex. tratatele de pace,
neagresiune) ]i care au un caracter mai solemn;
b) Conven\ie - denumire folosit` pentru [n\elegeri prin care sunt
reglementate rela\iile interna\ionale [n domenii speciale sau determinate;
c) Acord - termen general desemnând [n\elegeri interna\ionale mai ales [n
domeniul economic,comercial, financiar sau cultural;
d) Pact - denumire dat` de obicei unei [n\elegeri ce prive]te domenii
concrete ale rela\iilor politice dintre state ]i care au caracter solemn;
e) Protocol - este un termen f`r` un con\inut precis, aplicat celor mai
diferite[n\elegeri interna\ionale. {n multe cazuri protocolul reprezint` un
act accesoriu la un tratat preexistent, [n scopul de a-i prelungi, interpreta
completa, modifica. Totu]i termenul poate desemna ]i o [n\elegere de
sine st`t`toare.

85
 Clasificarea tratatelor se face dup` multiple criterii din care sunt de
re\inut numai pe cele uzuale: num`rul participan\ilor, con\inutul normativ,
caracterul particip`rii, termenul de valabilitate.
a) Dup` num`rul de participan\i tratatele se [mpart [n tratate bilaterale ]i
tratate multilaterale (colective).
Tratatele multilaterale pot fi [ncheiate [n mai multe sisteme:
¾ [ntre fiecare din p`rti, cu con\inut identic sau similar (ex.tratatele de
[nfiin\are [n 1921 – 1922, a Micii {n\elegeri prin tratate separate [ncheiate
[ntre România – Cehoslovacia, România – Iugoslavia, Cehoslovacia –
Iugoslavia);
¾ [ntre un stat pe de o parte ]i mai multe state pe de alt` parte (vz. Tratatul
de la Versailles);
¾ [ntre mai multe state, fiecare constituind o parte de tratat (vz. Carta ONU,
Pactul Ligii).
b) Dup` con\inutul normativ:
Din acest punct de vedere, tratatele se [mpart [n:
¾ tratat lege (normative);
¾ tratate contracte (nenormative);
¾ tratate multilaterale generale.
Primele stabilesc norme noi, cu aplicabilitate general`. Cele de al doilea
stabilesc obliga\ii concrete [ntre p`r\i.
c) Dup` caracterul particip`rii:
- tratate deschise ( majoritatea);
- tratate [nchise (regionale sau cu caracter militar);
d) Dup` termenul de valabilitate:
¾ tratat f`r` termen (ex. Carta ONU);
¾ tratate cu termen (majoritate)
Lungimea termenilor stipulate [n tratate difer` dup` caracterul tratatului.
Practica statelor cunoa]te ]i tratate pe 99 de ani dar ]i pe cele de 20 de ani,
majoritatea celor [ncheiate [n prezent.

Sectiunea 6. 2. STRUCTURA TRATATELOR INTERNATIONALE

Practica interna\ioal` a consacrat [ndeosebi pentru principalele categorii

de tratate, o anumit` form` pe care acestea trebuie s` o prezinte, un sistem de
organizare a materialului pentru a se exprima cu claritate ]i f`r` echivoc
problemele de reglementat ]i pentru a se stabili o ordine de prezentare a
problemelor, potrivit importan\ei acestora.
De regul`, un tratat interna\ional cuprinde urm`toarele p`r\i:
- preambulul;
- cuprinsul (dispozitivul);
- partea final`;
- semn`turile;
- anexele.
a) Preambulul – cuprinde men\iuni referitoare la scopul tartatului, hot`rârea
statelor de a-l [ncheia, principiile directoare ale reglement`rilor ce urmeaz`,
86
 participan\ii, nivelul negocierilor, locul [ncheierii, eventual interpret`ri ale
unor termeni din tratat;
b) Dispozitivul – cuprinde precizarea problemelor de reglementat [ntr-o ordine
logic` a acestora, astfel ca primele formul`ri s` stabileasc` un cadru mai
general al problemei ]i, [n continuare, folosindu-se ]i prevederile din partea
ini\ial` s` se fac` formularea am`nun\it` a tuturor aspectelor pe care p`r\ile
doresc s` le reglementeze;
c) Partea final` - face referiri la termenul ]i condi\iile de intrare [n vigoare a
tratatului, durata acestuia, modalit`\i prin care se pot stinge efectele lui, dac`
tratatul poate sau nu fi denun\at, statul depozitar, problema ratific`rii,
condi\iile de aderare etc.;
d) Semn`turile -se depun dup` ultima formulare din tratat. La tratatele
bilaterale prima semn`tur`, [n stânga, a statului pe exemplarul care [i revine;
la tratatele multilaterale [n ordinea alfabetului englez;
e) Anexele – cuprind de obicei probleme tehnice, elemente ilustrative, de
calcul economic, schi\e, h`r\i etc. Ele nu constituie acte juridice separate ci
fac corp comun cu [ns`]i tratatul ]i urmeaz` situa\ia acestuia.

Sectiunea 6. 3. INCHEIEREA TRATATELOR

Incheierea oric`rui tratat presupune o suit` de ac\iuni la care particip`

statele [ntre care intervine tratatul. Pe cale cutumiar`, [n timp s-au format o
serie de reguli procedurale care presupun parcurgerea mai multor etape [n
procesul de [ncheieri a tratatelor, astfel:
1.Negocierea – prima etap` [n cursul c`reia se elaboreaz` un text (pe articole)
prealabil, pe baza negocierilor dintre reprezentan\ii abilita\i ai statelor
participante.
Documentul de abilitare poart` numele de depline puteri. Dep`]irea sau
[nc`lcarea mandatului prev`zut [n deplinele puteri lipsesc de valoare juridic`
actele [ncheiate.
La efectuarea actelor legate de negocieri ]i de [ncheierea unui tratat,
]eful statului, ]eful guvernului ]i ministrul de externe nu sunt obliga\i s`
prezinte depline puteri.
Procesul de negociere parcurge mai multe faze, respectiv:
¾ actele cu caracter preliminar, [n fapt taton`ri reciproce prin organele
competente (reprezentan\ele diplomatice) cu privire la faptul c` statul
acreditant are disponibilitatea de a angaja negocieri asupra unei anumite
probleme;
¾ ducerea tratativelor, o suit` de opera\iuni legate de prezentarea reciproc` a
pozi\iei asupra problemelor de reglementat, argumentarea acestora
informarea reciproc`, observarea ]i luarea [n considera\ii a unor principii ]i
reglement`ri interna\ionale;
¾ parafarea tratatului, adic` marcarea cu ini\iale a fiec`rei pagini a tratatului
negociat, [n lipsa [mputerniciri de a semna tratatul. Parafarea nu oblig`
juridic statele.

87
2. Semnarea tratatului - a doua faz` major` a [ncheierii tratatului. Semnarea
se poate face pur ]i simplu sau ad referendum (sub rezerva aprob`rii unui organ
superior). Semnarea [nseamn` voin\a p`r\ilor de a accepta con\inutul tratatului
]i de a se obliga la cele prev`zute. Semn`tura poate avea valoare juridic`
diferit`, [n raport de voin\a contractan\ilor. Distingem, [n acest sens:
¾ tratate care urmeaz` s` dobândeasc` for\` juridic` printr-o procedur`
ulterioar` (ratificare);
¾ tratate care cap`t` for\a juridic` imediat`, prin semnarea lor.
3. Exprimarea consim\`mântului prin semnare – constituie o a treia faz` a
[ncheierii tratatului, necesar` [n cazul [n care acesta nu pot fi considerat
[ncheiat numai prin depunerea semn`rii, ceea ce este cazul la majoritatea
tratatelor [ncheiate.
Ratificarea este opera\iunea juridic` prin care tratatul semnat de
persoana [mputernicit` [n acest scop, este aprobat de organele de stat
constituite a angaja statul [n rela\ii interna\ionale. Ratificarea se justific` prin
motive de oportunitate, pentru mai mult` siguran\` [n ce prive]te volumul ]i
caracterul obliga\iilor asumate sau atunci când tratatul [nsu]i prevede ca fiind
necesar` ratificarea.
Nu exist` termen pentru ratificarea tratatelor ]i nici obliga\ia de a ratifica
un tratat.
Actul de ratificare se incorporeaz` ulterior [ntr-un document denumit
instrument de ratificare, care se comunic`, se schimb` sau se depune spre
p`strare statului depozitar al tratatului (cazul tratatelor multilaterale).
Aderarea, este procedeul care intervine [n cazul [n care un stat nu a
participat la negocierea ]i semnarea tratatului, dar decide ulterior s` devin`
parte la acesta. Aderarea este posibil` numai dac` tratatul prevede expres
aceasta.
Acceptarea sau aprobarea tratatului constituie o modalitate mai nou` la
care recurg statele, pentru a deveni p`r\i la tratat evitând [n acest fel
proceduri mai [ndelungate ]i complicate de ratificare prin parlament.
Competen\a de a accepta sau aproba un tratat revine, de regul`,
guvernului.

Sectiunea 6. 4 APLICAREA TRATATELOR

Aplicarea sau executarea tratatelor, constituie o obliga\ie a p`r\ilor, [n

conformitate cu principiul Pacta sunt servanda. Aceast` obliga\ie se refer` la
tratatele [n vigoare, neafectate de o cauz` de nulitate, dar refuzul traducerii [n
via\` a angajamentelor aplicate este de natur` s` angajeze r`spunderea
interna\ional`.
Pentru prevenirea [nc`lc`rii tratatelor, [nc` din cele mai vechi timpuri [n
textul acestora erau prev`zute clauze referitoare la modalit`\ile de garantare a
execut`rii lor. Astfel, [n trecut au fost folosite drept garan\ii jur`mântul religios,
luarea de ostateci, ast`zi aceste forme nemaiprezentând decât interes istoric.
Mijloacele tradi\ionale pentru a asigura executarea unor tratate sunt:

88
¾ garan\ia, respectiv asigurarea dat` de unul sau mai multe state, care poate
s` fie reciproc`. {nc`lcarea prevederilor tratatului poate face s` ac\ioneze
dispozi\iile cu privire la garan\ii (ex. ac\iunea militar` pentru restabilirea
unei st`ri de fapt sau a unui drept);
¾ remiterea unui teritoriu cu titlu de asigurare, constând [n ocuparea militar`
pa]nic` a acestuia, cu titlu de garan\ie a execut`rii tratatului (ex. ocuparea
de c`tre Puterile Aliate a teritoriului german de la vest de Rhin, conform
Tratatului de la Versailles din 1919);
¾ remiterea [n gaj a veniturilor statului, procedeu ap`rut [n sec. 19 ce tinde s`
instituie un control al creditelor pentru a-i proteja [mpotriva relei credin\e a
debitorilor, instituind o organiza\ie de supraveghere ]i de gestiune;
{n condi\iile contemporane urm`rirea aplic`rii tartatelor se face prin
organisme interna\ionale, pe baza unor proceduri specifice (ex. [n Uniunea
European` controlul jurisdic\ional al [ndeplinirii obliga\iilor decurgând din
tratatele comunitare, este [ncredin\at Cur\ii de Justi\ie European`).
Aplicarea tratatelor presupune respectarea unor reguli privind spa\iul ]i
timpul pentru care ele sunt obligatorii.
{n ce prive]te aplicarea teritorial` a tratatelor regula general`, [ntemeiat`
pe practica statelor, jurispruden\` ]i doctrin` este c` tratatele se aplic` asupra
ansamblului teritoriului statelor p`r\i. Deci [ntre sfera de aplicare [n spa\iu a
unui tratat ]i [ntinderea teritoriului unui stat suveran, parte la tratat, exist` o
coinciden\` perfect`. Practica conven\ional` a statelor a identificat o serie de
situa\ii care necesit` derog`ri cu privire la acest principiu. Astfel de situa\ii sunt
cunoscute sub denumirile de clauza federal` ]i clauza colonial`.
Prin clauza federal` un stat federal parte la un tratat, poate exclude
teritoriul unei entit`\i componente a federa\iei de la aplicarea acestuia, [n cazul
[n care acest lucru este admisibil prin dispozi\ii constitu\ionale.
Clauza colonial` este specific` tratatelor [ncheiate de fostele puteri
coloniale, care permitea excluderea teritoriilor coloniilor ([n tot sau [n parte) de
la aplicarea unor tratate ale metropolei.
{n sfâr]it, o serie de tratate stabilesc regimuri juridice aplicabile unor
anumite zone geografice sau spa\ii precis determinate, situate [n afara
suveranit`\ii statelor p`r\i la tratate.
{n ce prive]te componenta temporal` a aplic`rii tratatelor, regula
general` stabilit` [n Conven\ia de la Viena din 1969, const` [n faptul c`
dispozi\iile unui tratat nu leag` un stat parte cu privire la un act sau fapt
anterior datei de intrare [n vigoare a tratatului (neretroactivitatea tratatelor).
Textul art. 28 din Conven\ie permite [ns` statelor p`r\i la un tratat s`
deroge de la regula neretroactivit`\ii, cu condi\ia c` aceast` derogare s` rezulte
din clauzele tratatului. In general, asemenea derog`ri se g`sesc [n tratatele
bilaterale ce privesc asigur`rile sociale, evitarea dublei impuneri sau [n
domeniul vamal.
{n privin\a tratatelor multilaterale cu asemenea derog`ri, este de re\inut
Conven\ia de la Lausane din 1923 privind renun\area Turciei la drepturile
avute asupra Egiptului ]i Sudanului ]i anexiunea Ciprului de c`tre Marea
Britanie, considerate ca având efecte de la 5 noiembrie 1914.
89
 {ncheierea unui num`r tot mai mare de tratate creaz` posibilit`\i sporite
de apari\ie a unor conflicte [ntre tratatele succesive având acela]i obiect ]i
acelea]i p`r\i, dar cu un con\inut diferit. Cele mai frecvente situa\ii privesc
tratatele multilaterale dar nu sunt exceptate nici cele bilaterale.
Pentru evitarea unor asemenea situa\ii practica conven\ional` con\ine
uneori prevederi de reglementare a raporturilor dintre tratatele succesive.
Pentru toate celelalte situa\ii art. 30 al Conven\iei de la Viena,
proclamând preeminen\a art. 103 din Carta ONU, asupra obliga\iei statelor
membre, asumate prin alte tratate, stabile]te dou` reguli principale:
1. când un tratat precizeaz` c` este subordonat unui tratat anterior sau posterior
sau c` nu trebuie considerat ca fiind incompatibil cu cel`lalt, dispozi\iile
acestuia se vor aplica cu prec`dere;
2. când toate p`r\ile la tratatul anterior sunt p`r\i ]i la tratatul posterior, f`r` ca
cel anterior s` fie expirat sau ca aplicarea sa s` fi fost suspendat`, tratatul
anterior nu se aplic` decât [n m`sura [n care dispozi\iile sale sunt compatibile
cu cele ale tratatului posterior.
Reguli specifice sunt prev`zute pentru cazurile [n care statele p`r\i la
tratatul anterior nu sunt p`r\i la tratatul posterior. Aceste reguli sunt aplicabile
numai tratatelor multilaterale care vizeaz` acorduri bilaterale independente, dar
nu ]i celor integrale, de genul celor [n domeniul dezarm`rii sau celor privind
protec\ia mediului [nconjur`tor. Aceste reguli specifice au [n vedere
raporturile-interese ale p`r\ilor la tratatele [n conflict, ]i nu au rolul de a
exonera vreuna din p`r\i de r`spunderea pentru [ncheierea sau aplicarea unui
tratat ale c`rui prevederi sunt incompatibile cu obliga\iile pe care le are fa\` de
un alt stat, [n virtutea altui tratat.

Sectiunea 6. 5. INTERPRETAREA TRATATELOR

Este opera\iunea de stabilire a felului [n care trebuie [n\eles con\inutul

tratatelor.
Interpretarea se manifest` [n procesul de aplicare a tratatelor. O just`
interpretate trebuie s` duc` la stabilirea sensului exact al prevederilor cuprinse
[n tratat.
|inând seama de particularit`\ile ordinii juridice interna\ionale
interpretarea tratatelor ridic` probleme cu privire la organele competente s` o
[ndeplineasc` ]i la valoarea interpret`rii efectuate de organele respective.
{n principiu ea poate fi f`cut` cu prioritate de statele p`r\i la tratat dar ]i
de un organ interna\ional special desemnat sau de orice alt` persoan` cu
preg`tire adecvat`, [n cadrul interpret`rii doctrinare.
Interpretarea f`cut` de statele p`r\i este cea mai important` ]i poart`
denumirea de interpretare autentic`.
Practica [ncheierii ]i aplic`rii tratatelor adus la cristalizarea unor reguli,
metode ]i procedee care servesc acestui scop.
Principalele reguli de interpretare sunt:

90
¾ buna credin\` - orice tratat trebuie interpretat cu inten\ia real` de stabilire a
sensului exact al prevederilor ]i nu pentru sus\inerea unui punct de vedere
diferit fa\` de acestea;
¾ interpretarea cuvintelor dup` sensul lor uzual – sensul originar, cel mai
simplu, mai firesc ]i mai evident, dup` sensul general al cuvintelor, adic`
sensul lor original;
¾ excluderea interpret`rilor absurde – o interpretare [n sensul absurd este
incorect`, [ntrucât p`r\ile au dorit s` dea sens celor prev`zute [n tratat ]i de
aceea trebuie s` se [nl`ture orice contradic\ie [ntre contextul general al
tratatului ]i un [n\eles anumit al unor termeni ai tratatului;
¾ sensul clar – nu trebuie niciodat` s` se dea o interpretare unui tratat ale
c`rui prevederi sunt redactate [n mod clar, f`r` echivoc;
¾ interpretarea termenilor tehnici [n sensul lor special – atunci când p`r\ile
convin s` foloseasc` un termen [n sensul lui special ]i nu [n cel uzual, el va
fi interpretat ca având acest sens;
¾ interpretarea termenului dup` sensul lui la data [ncheierii tratatului –
[ntrucât sensul unor termeni se poate modifica pe parcurs, interpretarea
acestora [n alt sens decât cel pe care l-a avut la [ncheierea tratatului poate
duce la arbitrar sau la alterarea voin\ei reale a p`r\ilor;
¾ interpretarea prin context – ceea ce [nsemn` c` [n stabilirea [n\elesului se va
recurge la ansamblul tratatului ]i a altor instrumente legate de tratatul
respectiv;
¾ luarea [n considerare a scopului tratatului – interpretarea unor p`r\i ale
tratatului se face [n lumina scopului general al tratatului, [n concordan\` cu
acestta;
¾ interpretarea [n favoarea celui care oblig` - dac` nu se poate ajunge la
stabilirea sensului exact al prevederilor dintr-un tratat, acesta, pentru a
produce efecte, vor fi interpretate [n favoarea p`r\ii care se oblig` prin tratat;
¾ interpretarea [n defavoarea celui care a redactat textul – [n cazul de dubii
asupra sensului unei prevederi din tratat, acesta va fi considerat [n sensul
care poate fi defavorabil p`r\ii care a redactat-o sau impus-o, [ntrucât se
presupune c` acesta avea posibilitatea s` o formuleze clar, dar nu a f`cut-o.
P`r\ile pot folosi diferite metode de interpretare, principii ]i procedee,
cum ar fi: argumentul per a contrario; argumentul reducerii la absurd, principiul
conform c`ruia prevederile speciale derog` de la cele cu caracter general ].a.

Sectiunea 6. 6. MODIFICAREA SI INCETAREA TRATATELOR

Con\inutul oric`rui tratat interna\ional este expresia unui anumit

echilibru [ntre obliga\iile p`r\ilor, reflec\ie a [mprejur`rilor concrete din
momentul [ncheierii lor. Este deci firesc ca transform`rile rapide ]i numeroase
pe care le [nregistreaz` rela\iile interna\ionale contemporane s` impun`
adaptarea con\inutului tratatelor la aceste evolu\ii.
Tratatele con\in, de regul` clauzele exprese privind procedura de
modificare pe calea unor amendamente care se adopt` pe baz` de unanimitate
sau cu majoritate calificat` de dou` treimi ori chiar majoritatea simpl`.

91
 {n practica conven\ional` se folose]te fie termenul de amendare, fie
termenul de revizuire.
• Amendarea se refer` la modificarea unor texte;
• Revizuirea constituie un procesde reexaminare [n ansamblu al tratatului,
rezultând modific`ri substan\iale.
{n oarecare cazuri, exist` dou` reguli generale care guverneaz`
modificarea tratatelor:
a) orice tratat poate fi modificat numai cu acordul p`r\ilor;
b) pentru ca modific`rile s` fie efective, acest acord trebuie s` parcurg` [n
general, etapele prev`zute pentru [ncheierea tratatelor (negociere, adoptare,
ratificare, intrare [n vigoare).
Tratatele multilaterale se modific` prin acord care se poate [ncheia
[ntre toate statele p`r\i, caz [n care tratatul modificat este valabil pentru toate
state, sau numai [ntre unele state p`r\i, atunci când aceasta este posibil – caz [n
care tratatul leag` numai statele care accept` modificarea, pentru celelalte p`r\i
fiind valabil tratatul nemodificat.
Pentru tratatele bilaterale este necesar acordul ambelor p`r\i. Statele
care devin p`r\i ulterior amend`rii, pot deveni p`r\i la tratatul modificat sau la
cel ini\ial.
{n mod obiectiv, tratatele nu sunt [ncheiate odat` pentru totdeauna.
Caracterul lor temporal \ine de evolu\ia rela\iilor interna\ionale. {mplnirea
termenilor de valabilitate duce la [ncetarea efectelor tratatului care, [n cazul [n
care se consider` necesar a fi men\inut trebie s` fie re[nnoit.
{ncetarea efcetelor tratatelor sau suspendarea acestora pot s` aib` loc ]i [n alte
[mprejur`ri. Aceste sunt:
a) voin\a p`r\ilor – cea mai frecvent` solu\ie având loc prin [nserarea [n
conven\ie a unui termen, la [mplinirea c`ruia tratatul []i [nceteaz` efectele.
P`r\ile pot totu]i, indiferent dac` prin conven\ie au prev`zut sau nu termen,
s` considera c` tratatul nu mai este [n vigoare oricând doresc, dar numai de
comun acord;
b) denun\area unilateral` - const` [n declara\ia uneia din p`r\i c` se consider`
liber` de obliga\iile ce-i revin prin tratat. Constituie un caz excep\ional de a
pune cap`t unui tratat.
c) anularea – poate interveni când cealalt` parte refuz` [n mod constant s`-]i
execute obliga\iile sau prin actele sale violeaz` substan\ial prevederile
tratatului;
d) survenirea unor fapte sau [mprejur`ri ulterioare – tratatele pot [nceta ]i ca
urmare a [ndeplinirii unei condi\ii rezolutorii la survenirea unor fapte sau
evenimente viitoare ]i incerte. Este cazul Tratatului de la Var]ovia care
prevedea desfiin\area sa [n momentul [n care [n Europa se va [ncheia, [n
acest scop, un tratat general de securitate european`.
{n afara acestor [mprejur`ri, tratatele pot s`-]i [nceteze valabilitatea,
când indiferent de voin\a p`r\ilor intervin situa\ii care fac imposibil` executarea
lor ca urmare a dispari\iei obiectului sau p`r\ilor la tratat (ex. dispari\ia RDG ca
urmare a unific`rii Germaniei) sau ca urmare a ruperii rela\iilor diplomatice ]i
consulare sau declan]`rii r`zboiului.
92
 {n fine, o alt` cauz` de [ncetare a tratatelor intervine atunci când se
constat` nulitatea acestora.
Din practica statelor [n materie conven\ional` rezult` c` pentru a fi
valabile tratatele trebuie s` [ndeplineasc` anumite condi\ii. Atunci când aceste
condi\ii nu sunt [ntrunite se ajunge la nulitatea tratatelor. Nulitatea tratatelor
intervine atunci când:
¾ tratatul contravine normelor imperative ale jus cogens, [n vigoare [n
momentul [ncheierii lui sau ap`rute [n perioada de aplicare a tratatului;
¾ [ncheierea tratatului s-a f`cut ca urmare a unor vicii de consim\`mânt.
Viciile de consim\`mânt re\inute de Conven\ia de la Viena sunt: violarea
dreptului intern al unui stat cu privire la competen\a de a [ncheia tratate;
eroarea; dolul; coruperea reprezentantului unui stat ]i recurgerea la for\` sau
la amenin\area cu for\a pentru [ncheierea unui tratat interna\ional ( ex.
Acordul de la Munchen din 1938, Dictatul de la Viena – 1940).
Din articolele Conven\iei de la Viena rezult` dou` tipuri de nulitate –
relativ` ]i absolut`.
Nulitatea relativ` poate fi invocat` numai de statul al c`rui
consim\`mânt a fost viciat, prin confirmare de c`tre acela]i stat.
Nulitatea absolut` sanc\ioneaz` viciile de consim\`mânt exercitate
asupra statului sau a reprezentatului s`u ori au fost [nc`lcate norme de jus
cogens. Ea poate fi invocat` de orice stat parte la tratat, nu numai de statul
victim`.

93
 CAPITOLUL VII
SOLUTIONAREA PASNICA A DIFERENDELOR
INTERNATIONALE

OBIECTIVELE CURSULUI:
• Cunoa]terea conceptului de diferend interna\ional ]i clasificarea acestui;
• Dezbaterea principiului fundamental al dreptului interna\ional se solu\ionare
pe cale pa]nic` a diferendelor interna\ionale;
• Studiul mijloacelor politico-diplomatice de solu\ionare a diferendelor
interna\ionale;
• studiul principalelor mijloace cu caracter jurisdic\ional ]i a principalelor
instan\e interna\ionale [n domeniu;
• Cunoa]terea [mprejur`rilor ]i a condi\iilor folosirii mijloacelor pa]nice
bazate pe constângere.

CUVINTE SI TERMENI CHEIE:

• Diferend interna\ional, solu\ionare pa]nic`;
• Mijloace politico-diplomatice, mijloace jurisdic\ionale;
• Negociere, mediere, conciliere, arbitraj interna\ional;;
• Compromis, caracterul facultativ al jurisdic\iei interna\ionale;
• Retorsiune, embargou, boicot.

94
 Sectiunea 7.1 NOTIUNEA DE DIFEREND INTERNATIONAL

{n raporturile dintre state precum ]i [n raporturile dintre alte subiecte de

drept interna\ional pot ap`rea interese opuse, ne[n\elegeri sau probleme
litigioase. Pentru a desemna aceste ne[n\elegeri care se pot ivi [n rela\iile
interna\ionale, literatura de specialitate ]i o serie de documente politice
interna\ionale, folosesc o terminologie variat` ca de exemplu: situa\ie, diferend,
litigiu, conflict, criz` etc. [n raport cu gravitatea st`rii de ne[n\elegere ]i de
implica\iile sale asupra raporturilor dintre subiectele [n cauz`.
Dintre ace]ti termeni, accep\iunea cea mai larg` o are cel de diferend
care ar putea fi definit ca o ne[n\elegere, un dezacord sau litigiu [ntre dou` sau
mai multe state, cu privire la un drept, o preten\ie ori un interes.
Bine [n\eles c` nu orice ne[n\elegere sau dezacord [ntre state ajunge s` ia
forma unui diferend, care presupune formularea unor pozi\ii bine definite(sub
forma unei declara\ii, a unui protest etc.) cu privire la problema [n litigiu.
Sigur c` diferendele pot ap`rea ]i [n rela\iile dintre alte subiecte de drept
interna\ional: organiza\ii, na\iuni, mi]c`ri de eliberare na\ional` ].a.
{n conformitate cu normele dreptului interna\ional, care interzice
folosirea for\ei sau amenin\area cu for\a, statele ]i celelalte subiecte ale acestui
drept, au obliga\ia de a-]i rezolva diferendele dintre ele prin mijloace exclusiv
pa]nice.
Acest principiu fundamental al dreptului interna\ional a fost format [n
principal pe calea cutumei, dar s-a consacrat prin numeroase tratate
interna\ionale.
Primele manifest`ri de codificare s-au [nregistrat cu ocazia Conferin\elor
de la Haga din 1899 ]i 1907 care au examinat problema reglement`rii pa]nice a
diferendelor [n ansamblu.
Conven\iile adoptate cu aceste ocazii, [n vederea prevenirii uzului de
for\`, au prev`zut obliga\ia p`r\ilor de a depune toate eforturile pentru a asigura
reglementarea pa]nic` a diferendelor interna\ionale enumerând chiar câteva
modalit`\i dar nu prevedeau obliga\ia pentru semantari de a recurge numai la
mijloace pa]nice ]i nici de a recurge la un mijloc sau altul. De asemenea, se crea
o Curte Permanent` de Arbitraj.
Pactul Ligii Na\iunilor (1919) prevedea c` un diferend care poate
degenera [n conflict va fi supus arbitrajului sau Consiliului, ]i c` nici una din
p`r\i nu va recurge la r`zboi mai [nainte de trecerea a 3 luni de la data hot`rât`
de Curtea Permanent` de Arbitraj sau de Curtea Permanent` de Justi\ie
Interna\ional`.
Cel mai important document interbelic [n acest domeniu a fost Pactul
Briand-Kellog din 1928, care prevedea obliga\ia p`r\ilor ca solu\ionarea oric`ror
diferende sau conflicte de orice origine sau natur` ar fi, s` fie urm`rit` numai
prin mijloace pa]nice.
De]i pactul obliga statele s` renun\e la r`zboi ca instrument al politicii
na\ionale, el a fost [nc`lcat [n numeroase rânduri, culminând cu al II-lea r`zboi
mondial fapt care a obligat Na\iunile Unite s` se angajeze prin Carta ONU, s`
rezolve diferendele lor prin mijloace pa]nice, astfel [ncât s` nu mai fie puse [n
95
pericol pacea ]i securitatea omenirii, precum ]i justi\ia interna\ional` (art. 2.par.
3), Carta enun\a de asemenea, ]i mijloacele la care p`r\ile pot s` recurg,
respectiv: negocierea, ancheta, medierea, concilierea, arbitrajul, jurisdic\ia
interna\ional`.
Din textul Cartei se observ` c` numai statele sunt obligate s` recurg` la
mijloace pa]nice de solu\ionare a diferendelor, l`sându-le libertatea de alegere
asupra celor care corespund mai bine intereselor celor dou` state [n conflict.
Sigur c` la momentul adopt`rii Cartei nu se punea problema altor
subiecte de drept interna\ional: organiza\ii, na\iuni, popoare etc., dar acesta nu
[nsemn` c` numai principala categorie de subiecte ale dreptului interna\ional au
obliga\ia sus men\ionat`.
Trebuie re\inut faptul c`, odat` obliga\ia asumat`, se presupune c` s-a
ales ]i un mijloc iar dac` acesta nu duce la solu\ionare, este obligatorie
continuarea procesului prin alte mijloace.
Consacrarea principiului a fost [nso\it` [n timp ]i de teoretizarea ]i
dezvoltarea fiec`ruia dintre mijloacele men\ionate, astfel [ncat statele s` fie [n
deplin` cuno]tin\` de cauz` c`nd apeleaz` la ele.
O evolu\ie important` a principiului s-a [nregistrat atat pe continentul
american ]i african, dar mai ales [n Europa unde, Coferin\a pentru securitate ]i
cooperare (C.S.C.E.) din 1975 (Helsinki) a reluat angajmentele statelor
participante de a solu\iona diferendele dintre ele prin mijloace pa]nice ]i a
enumerat care sunt acestea. A urmat o reuniune a exper\ilor C.S.C.E. privind
reglementarea pa]nic` a diferendelor ( La Valetta, 1991), unde s-a continuat
efortul de elaborare ]i clarificare a reglement`rilor. Ca urmare, cu ocazia
reuniunii Consiliului mini]trilor de externe de la Stockholm, la 15 decembrie
1992 s-a semnat Conven\ia referitoare la conciliere ]i arbitraj [n cadrul O.S.C.E,
c`reia i se supun spre solu\ionare litigii care nu au fost rezolvate prin tratative
[ntr-un termen rezonabil, sau pentru care p`r\ile au c`zut de acord s` se apeleze
la arbitraj.

Sectiunea 7. 2. MODALITATI SI MIJLOACE DE SOLUTIONARE

PASNICA

In raport de specificitate modului [n care sunt destinate s` contribuie la

ob\inerea rezultatului, mijloacele de solu\ionare pa]nic` a diferendelor la care
pot apela statele, sunt:
a) mijloace politico – diplomatice (f`r` caracter jurisdic\ional) [n care sunt
incluse tratativele, bunele oficii , media\iunea, ancheta ]i concilierea.
b) mijloace cu caracter jurisdic\ional care sunt reprezentate de arbitraj ]i
justi\ia interna\ional`.
c) proceduri ]i mijloace de solu\ionare [n cadrul organiza\iilor
interna\ionale, cu voca\ie universal` sau regional`.
Recurgerea la oricare dintre aceste mijloace este facultativ` ]i op\ional`,
statele putand recurge la unul sau altul dintre ele sau, a]a cum am ar`tat mai
sus, la mai multe dintre ele, [n func\ie de rezultatele realizate.

96
 7. 2.1. MIJLOACE POLITICO - DIPLOMATICE

A.Negocierile (tratativele)
Constituie principala metod` de solu\ionare pa]nic` politico-diplomatic`
a problemelor litigioase. De]i art.33 din Carta O.N.U. nu face o ierarhizare a
mijloacelor pa]nice de solu\ionare a diferendelor, men\ioneaz` [n primul rand
tratativele, fapt ce denot` importan\a lor primordial`. Rolul tratativelor [n via\a
interna\ional` este mult mai larg intru-cat ele constituie, [n acela]i timp,un
eficient instrument de prevenire a diferendelor sau litigiilor dintre state, precum
]i principalul instrument politico-diplomatic [n rela\iile de colaborare ]i
cooperare interna\ional`, avand finalit`\i multiple.
Negocierile ofer`, de asemenea, o serie de avantaje fa\` de celelalte
mijloace de solu\ionare, [ntre care nu este de neglijat contactul direct care ofer`
p`r\ilor posibilitate de a cunoa]te concret cauzele diferendului, preten\iile p`r\ii
adverse, explorarea unor posibilit`\i conexe de reglementare a conflictului prin
bun` [n\elegere.
Principala cerin\` pentru ca tratativele s` conduc` la solu\ionare unui
diferend, este c` ele trebuie s` se desf`]oare cu bun` credin\`, cu sinceritate,
f`r` subterfugii ]i tergivers`ri, [n vederea ajungerii la un rezultat convenabil
ambelor p`r\i.
At`t istoria interbelic` dar mai ales cea postbelic`, sunt pline de exemple
de reu]it` a acestei forme de reglementare a diferendelor interna\ionale. A]a de
exemplu, situa\ia din Laos (1961-1962), criza Caraibelor (1962), problema
Ciprului (1974), Vietnamul (1963-1973), disputa privind Irianul de Vest (1962),
conflictul indo-pachistanez sau, mai aproape de zilele noastre, criza din Orientul
Mijlociu.
Marele diplomat ]i om politic Nicolae Titulescu spunea c` atunci c@nd
diploma\ii vorbesc, tunurile tac, pun@nd [n eviden\` prin acest aforism, valoarea
negocierilor [n ierarhia mijloacelor pa]nice de solu\ionare a oric`rei ne[n\elegeri
interna\ionale.
B. Bunele oficii
Constau [n ac\iunile unui ter\ (stat sau organiza\ie interna\ional` ori
personalitate influient`), f`cute fie din proprie ini\iativ`, fie la cerere, menite s`
conving` p`r\ile aflate [n diferend, s` rezolve ne[n\elegerile dintre ele pe cale
pa]nic`.
Ac\iunile vizeaz` punerea [n contact a celor dou` state; fie restabilirea
contactelor [ntrerupte de diferend, fie crearea unor condi\ii sau punerea la
dispozi\ie a acestora pentru negocierile p`r\ilor.
Este de re\inut c` cel ce []i ofer` bunele oficii nu ia parte la negocieri,
rolul s`u [ncet@nd c@nd acestea demareaz` ori se reiau.
In sistemul metodelor de rezolvare politico-diplomatice, bunele oficii
ocup` un loc pu\in important. Pe de o parte, sunt rare cazurile [n practica
interna\ional`, de formulare a unei cereri de bune oficii, fiecare parte tem@ndu-
se c` o astfel de solicitare ar apare ca o manifestare de sl`biciune, iar pe de alt`

97
parte, sunt rare cazurile c@nd statele accept` prin tratate anterioare
obligativitatea apel`rii la acestea.
Rezult` clar c` angajarea ac\iunilor concrete de bune oficii nu se poate
face decat dac` p`r\ile implicate sunt de acord cu folosirea unui asemenea
metode ]i accept` oferta ce li se face.
Ultimul sfert al secolului trecut a eviden\iat rolul tot mai mare [n
ac\iunile de bune ofici care au revenit O.N.U., organiza\iilor interna\ionale
regionale, Secretarului general al O.N.U., al`turi de proeminen\i ]efi de state
sau de guverne, [n rezolvarea unor probleme litigioase ap`rute [n diverse zone
ale planetei.
C. Medierea
Const` [n ac\iunea unui stat, a unei organiza\ii interna\ionale sau a unei
persoane oficiale care se bucur` de reputa\ie ]i prestigiul impar\ialit`\ii, de a
participa la organizarea negocierilor, pe care, de regul`, le conduce direct,
examinand fondul diferendului ]i realizarea unui acord pe baza propunerilor
pentru solu\ionare, pe care le prezint` p`r\ilor.
Aceast` media\iune poate porni fie la cererea p`r\ilor aflate [n litigiu, fie
ca urmare a accept`rii unei oferte.Angajarea acestei proceduri este deosebit de
delicat` deoarece, [n primul caz, este destul de greu ca statele implicate s` cad`
de acord asupra necesit`\ii de a apela la un mediator precum ]i asupra persoanei
acestuia, care s` convin` ambelor p`r\i, iar [n al doilea caz, exist` riscul ca cel
care se ofer` ca mediator s` fie refuzat de statele aflate [n diferend.
Medierea are puternice asem`nari cu bunele oficii [n ce prive]te
caracterul, obiectivele urm`rite ]i unele aspecte de procedur`.Acest fapt se
datoreaz` originii acestuia mijloc de solu\ionare care, [n Evul Mediu, era
[nglobat cu bunele oficii [ntr-o no\iune unic`: media\iunea.
Deosebirea dintre cele dou` procedee este esen\ial`, dac` avem [n vedere
faptul c` bunele oficii urm`resc doar crearea premizelor necesare angaj`rii sau
relu`rii tratativelor directe, [n timp ce mediatorul ia parte direct, oficial ]i public
la tratative, pe care le ]i conduce, propun`nd p`r\ilor propria sa concep\ie de
solu\ionare a diferendului.
O interven\ie mai accentuat` ]i o pozi\ie mai pu\in flexibil` din partea
mediatorului face ca aceast` metod` s` fie mai pu\in agreat`.Totu]i, ea ]i-a
probat eficien\a [n diferende aflate [n faze incipiente sau [n care au fost
implicate state mici. In practic` s-a dovedit c`, adeseori, marile puteri au folosit
medierea pentru a impune statelor [n conflict rezolv`ri favorabile lor iar nu
acestora din urm`.
Fa\` de aceste inconveniente ]i riscuri, [n epoca contemporan` exist`
tendin\a ca atunci cand se recurge la mediere, statele [n conflict s` apeleze la
serviciile unor personalit`\i interna\ionale calificate, [n mai mare m`sur` decat
la autoritatea unui stat ter\, ]i chiar a unei organiza\ii interna\ionale.
D. Ancheta interna\ional`
Este o metod` care are ca scop stabilirea exact` a faptelor (fact finding) ]i
l`murirea [mprejur`rilor care au dat na]tere divergen\elor dintre p`r\i.

98
 Pentru aceasta se creaz` o comisie de anchet`, constituit` de obicei din 3-5
membri, desemna\i de p`r\ile aflate [n diferend sau de c`tre o organiza\ie
interna\ional`.
Procedura de anchet` a fost stabilit` de Conferin\ele de la Haga din 1899
]i 1907.
Obiectul de investigare este limitat iar procedura de lucru este
contradictorie, desf`]urându-se [n prezen\a p`r\ilor, care sunt obligate s`
furnizeze toate informa\iile pe care comisia le consider` necesare.
Comisia se poate deplasa ]i la fa\a locului pentru a administra probe.
Dup` terminarea anchetei comisia delibereaz` [n secret ]i adopt` decizii
cu majoritatea membrilor comisiei. Rezultatul anchetei se consemneaz` [ntr-un
raport, limitat la constatarea faptelor, f`r` a fi obligatoriu pentru p`r\i.
Pozi\ia anchetei fa\` de celelalte metode de solu\ionare pa]nic` a
diferendelor, este una auxiliar`, ea constituind de regul` o opera\iune
preliminar` c`reia [i urmeaz` calea tratativelor, a medierii sau de cele mai multe
ori, a arbitrajului interna\ional.
Ancheta a fost folosit` mai ales [n cazul unor incidente navale (ciocniri,
abordaje etc.).
Totu]i ancheta poate avea un rol important [n rezolvarea unor diferende
interna\ionale [ntrucât ea [ndepline]te un rol temporizator, de calmare a st`rii de
spirit ]i, deopotriv`, preventiv, [mpiedecând agravarea situa\iei pân` când
p`r\ile, pe baza raportului de anchet` recurg la solu\ionarea efectiv` a litigiului
printr-o alt` metod` politico-diplomatic` sau jurisdic\ional`.
{n cadrul ONU, au fost trimise misiuni de observare sau speciale care au
avut de fapt rolul comisiilor de anchet`.
E. Concilierea interna\ional`
Ca ultim mijloc politico- diplomatic face trecerea de la aceste mijloace la
cele jurisdic\ionale.
Concilierea const` [n examinarea diferendului de c`tre o comisie, mai rar
rar o persoan`, sub toate aspectele ]i propunerea unei solu\ii care este
recomandat` p`r\ilor, de regul` sub forma unui raport, f`r` ca aceata s` fie
obligatorie pentru p`r\i.
Este o activitate complex` care [mbin` elementele de anchet` cu cele de
conciliere.
Concilierea se efectueaz` de un organ colegial prestabilit sau alc`tuit ad-
hoc, compus din persoane particulare numite sau agreate de p`r\i.
Ca ]i alte metode, concilierea are un caracter facultativ, atât sub aspectul
recurgerii la o asemenea metod`, cât ]i sub acela al accept`rii de c`tre statele
aflate [n diferend a solu\iilor propuse de comisia de conciliere. {n principiu, [ns`
dac` o parte la diferend solicit` angajarea procedurii de conciliere, recurgerea la
aceasta devine obligatorie.
Comisia de conciliere poate fi preexistent` diferendului, iar p`r\ile s`
apeleze la serviciile acesteia pe baza unui angajament anterior asumat printr-un
tratat sau acord interna\ional, sau se poate constitui dup` declan]area
diferendului prin [n\elegerea [ntre p`r\i.

99
 Prima variant` ofer` avantajul operativit`\ii, [n timp ce cea de a doua pe
cel al competen\ei, [ntrucât [n acest caz membrii comisiei se numesc dintre
persoanele cele mai avizate [n raport cu natura diferendului.
{n componen\a comisiei intr` un num`r impar de membri, de regul` 3 sau
5, din care 1 sau 2 membri, dup` caz, sunt desemna\i de fiecare stat implicat [n
diferend, dintre cet`\enii s`i sau dintre cet`\enii unui stat neimplicat [n conflict.
Pre]edintele se desemneaz` [ntotdeauna dintr-un stat ter\, el trebuind s`
corespund` [ncrederii comune a celor dou` p`r\i.
Membrii comisiei trebuie s` aib` o preg`tire corespunz`toare ]i s` dea
dovad` de impar\ialitate, indiferent de pozi\ia lor fa\` de p`r\i. Ei sunt
irevocabili trebuind s` ac\ioneze pe toat` durata procesului de conciliere, putând
fi [nlocui\i doar [n cadrul comisiilor permanente de conciliere, dar ]i atunci
numai pân` la [nceperea misiunii.
Din punct de vedere istoric concilierea interna\ional` este o metod`
relativ nou`, de crea\ie a sec. XX, desprins` pe cale evolutiv` din metoda
anchetei interna\ionale. Se apreciaz` c` actul de na]tere al concilierii
interna\ionale [l constituie Tratatele Bryan (1913-1914) [ncheiate [ntre statele de
pe continentul american, prin care p`r\ile se angajau s` supun` unei comisii
formate din 5 membri toate diferendele de orice natur`, care nu au putut fi
solu\ionate prin tratative directe. Asemenea tratate au proliferat masiv pân` ]i [n
perioada societ`\ii Na\iunilor. Sunt de men\ionat Actul general de reglementare
pa]nic` a diferendelor ( Soc. Naa\.1928), Conven\ia general` de conciliere
interamerican` (1929), Tratatul de neagresiune ]i conciliere – Pactul
Saavendra- Lamas din 1933 ].a.
Dup` apari\ia O.N.U. au fost create mai multe comisii de conciliere, ca
organe subsidiare ale Adun`rii Generale sau ale Consiliului de Securitate ale
ONU.
Conven\ia european` pentru reglementarea pa]nic` a diferendelor, din
1987 prevede concilierea ca primul mijloc de reglementare pa]nic` la care
trebuie s` recurg` p`r\ile aflate [ntr-un diferend.

7. 2. 2. MIJLOACE PASNICE CU CARACTER JURIDICTIONAL

Mijloacele pa]nice cu caracter jurisdic\ional sunt cele [n care rezolvarea

diferendului se face prin hot`rârea unui organ arbitral sau judec`toresc c`ruia
statele [i supun diferendul, angaj`ndu-se s` accepte ]i s` execute hot`rârea sa.
a) Arbitrajul interna\ional – este o metod` pa]nic` de solu\ionare a diferendelor
de c`tre arbitri ale]i de p`r\i [n conformitate cu normele interna\ionale de drept,
hot`rârea acestora fiind obligatorie, [n temeiul consim\`mântului prealabil al
p`r\ilor.
{n ciuda [ncerc`rilor de a-l impune, arbitrajul este facultativ, [n sensul c`
statele nu au obliga\ia de a recurge la el.
{n virtutea caracterului s`u judiciar arbitrajul interna\ional are un obiect
mai restrâns [ntrucât pe aceast` cale nu pot fi solu\ionate orice fel de diferende,
ci numai cele care presupun aplicarea dreptului, rezultat din interpretarea

100
diferit` a prevederilor tratatelor sau din violarea lor, ori privitoare la repararea
pagubelor produse ca urmare a nerespect`rii acordurilor [ncheiate [ntre p`r\i.
Arbitrajul este facultativ, [n sensul c` statele nu au obliga\ia de a recurge
la el.
Acordul prin care statele convin s` supun` un diferend arbitrajului se
nume]te compromis, iar clauzele referitoare la arbitraj, din diferite tratate se
numesc clauze compromisorii.
De principiu, arbitrajul interna\ional este o metod` pa]nic` de solu\ionare
a diferendelor de c`tre arbitri ale]i de p`r\i ]i pe baza respect`rii normelor de
drept, hot`rârea fiind obligatorie [n temeiul consim\`mântului prealabil al
p`r\ilor.
In ce prive]te compunerea organului arbitral, practica interna\ional`
cunoa]te o mare varietate de sisteme. De regul`, trebuie s` se compun` dintr-un
num`r impar de arbitri care pot fi [n totalitate cet`\eni ai altor state decât cele [n
litigiu, sau pot s` fie din ei, desemna\i [n num`r egal de c`tre statele p`r\i, ]i o
parte din cet`\eni ai altor state.
{n toate situa\iile pre]edintele tribunalului arbitral (supraarbitru) trebuie
s` fie neutru, desemnat fie de p`r\i, fie [n caz de dezacord, de c`tre o persoan`,
un stat, sau o institu\ie neutr`, ori prin tragere la sor\i de pe o list` de arbitraj
posibil`. Arbitrajul se face [n dou` faze distincte: scris` ]i oral`.
Statele care recurg la arbitraj sunt obligate prin sentin\a arbitral`.
Sentin\a nu este obligatorie [n urm`toarele situa\ii:
¾ arbitri ]i-au dep`]it competen\a ( au statuat ultra petita);
¾ una din p`r\i nu a fost ascultat` ]i nu ]i-a putut prezenta ap`r`rile ]i probele;
¾ sentin\a este rezultatul unei fraude a arbitrajului;
¾ sentin\a a fost pronun\at` sub influien\a constrângerii;
¾ una din p`r\i a determinat arbitrii, [n mod inten\ionat, s` comit` o eroare
material` esen\ial``.
Exemple de sentin\e arbitrale impuse prin constrângere pot fi arbitrajele
de la Viena din 02.09.1939 ]i 30.08.1940 privind noile frontiere [ntre Ungaria ]i
Cehoslovacia, respectiv Ungaria ]i România, ambele anulate ulterior prin
tratatele de pace din 1947.
Pentru a arbitra, statele [n conflict convin asupra arbitrilor, de pe o list` de
personalit`\i recunoscute [n probleme de drept interna\ional, de o [nalt`
reputa\ie, fiecare stat putând desemna cel mult 4 persoane, pe o perioad` de 6
ani, acestea constituind grupurile na\ionale.
Fiecare stat alege 2 arbitri, iar ace]tia aleg un superarbitru, deci [n total 5
membri.
Statele [n diferend pot cere tribunalului arbitral, [ntr-un anumit termen,
interpretarea sentin\ei date [n cazul [n care nu se [n\eleg asupra sensului
acestuia.
Arbitrajul interna\ioanl a cunoscut o puternic` afirmare [n perioada
imediat urm`toare Conven\iilor de la Haga (1899-1907) pân` [n 1914
semnalându-se 154 tratate de arbitraj. Sub egida Societ`\ii Na\iunilor se
consemneaz`, de asemenea, apari\ia a unui num`r impresionant de reglement`ri
interna\ionale de arbitraj.
101
 Dup` cel de-al II-lea r`zboi mondial arbitrajul a fost prev`zut cu mijloc
principal de rezolvare a diferendelor interna\ionale, de]i s-a recurs mai pu\in la
aceast` modalitate de reglementare pa]nic` adiferendelor.
Un concept nou se manifest` [n Conven\ia asupra concilierii ]i
arbitrajului, adoptat` de C.S.C.E. [n decembrie 1992, care prevede c` o cerere
de arbitraj poate fi prezentat` fie prin acordul p`r\ilor [n diferend, fie de un stat
parte dac` acesta ca ]i cel`lalt stat parte accept`, prin declara\ii unilaterale,
competen\a obligatorie a tribunalului interna\ional.
Actualmente func\ioneaz` un prim organ arbitral cu caracter de
continuitate accesibil tuturor statelor – Curtea Permanent` de Arbitraj – cu
sediul la Haga, având [n componen\` un Consiliu Administrativ permanet, un
Birou Interna\ional ]i o Curte de Arbitraj propiru-zis`.
De]i exist` circa 370 de tratate de arbitraj sau care au prev`zute clauze
referitoare la arbitraj, dup` 1945 s-a recurs mai pu\in la acet mijloc ]i la Curtea
Permanent` de Arbitraj care a judecat un singur diferend, aceast` situa\ie
datorându-se atât atmosferei de ne[ncredere politic` cât ]i preferin\ei
manifestate de state pentru folosirea altor mijloace de rezolvare pa]nic` a
diferendelor, [n special tratativele.
a) Justi\ia interna\ioanl`
Ca mijloc de solu\ionare a diferendelor justi\ia interna\ional` este o
crea\ie mai recent`, prima instan\` de prestigiu fiind Curtea Permanent` de
Justi\ie Interna\ional` creat` [n 1920 [n temeiul art. 14 din “Pactul Societ`\ii
Na\iunilor”, dar ca institu\ie autonom` [n afara societ`\ii, ]i nu ca organ al
acesteia.
Justi\ia interna\ional` se aseam`n` cu arbitrajul prin faptul c` la ambele
se recurge printr-un acord al p`r\ilor (compromis) sau pe baza unor clauze
compromisorii. Sunt ]i asem`n`ri de procedur` iar hot`rârile sunt [n ambele
cazuri obligatorii.
Ca mijloc de solu\ionare pa]nic` a diferendelor, este forma judiciar`
institu\ionalizat` [n cadrul c`reia un corp de judec`tori numi\i anterior pe o
perioad` determinat`, analizeaz` diferendul conform unei proceduri prestabilite
prin statutul tribunalului ]i d` o hot`râre care este obligatorie pentru p`r\ile
aflate [n diferend.
Justi\ia interna\ional` este considerat` o perfec\ionare a sistemului
arbitral, [n ideia c` un organ permanent, creat anterior, cu o procedur` stabilit`
cu caracter general, identic` pentru toate cauzele deduse judec`\ii ]i acceptat`
de la [nceput ca un ansamblu de norme, [n care judec`torii sunt permanen\i ]i nu
ale]i ad-hoc, cu cea mai [nalt` competen\` juridic`, asigur` garan\ia unei mai
depline imper\ialit`\i ]i o mai complet` solu\ionare a celor mai complexe
diferende cu caracter juridic.
Curtea Permanent` de Justi\ie a avut o existen\` relativ scurt`
func\ionând [ntre 1920-1940 (efectiv) fiind desfiin\at` [n mod expres [n 1946
perioad` [n care a examinat 65 cauze.
O dat` cu crearea O.N.U. [n temeiul Cartei a fost instituit` ]i Curtea
Interna\ional` de Justi\ie (C.I.J.) ca organ principal al O.N.U., statutul acesteia
f`când parte integrant` din Cart`.
102
 Regulamentul adoptat [n 1946 ]i amendat ulterior, stabile]te regulile de
organizare ]i func\ionare a acesteia.
Curtea Interna\ional` de Justi\ie este alc`tuit` din 15 judec`tori ale]i
concomitent – dar separat, de Adunarea General` a O.N.U. ]i Consiliul de
Securitate de pe o list` de candida\i desemna\i de grupurile na\ionale ale Cur\ii
Permanente de Arbitraj, care trebuie s` corespund` unor [nalte criterii morale ]i
profesionale.
Judec`torii sunt ale]i pentru o perioad` de 9 ani, 5 dintre ei fiind reale]i
la fiecare 3 ani. Prin alegerea judec`torilor trebuie s` se asigure Cur\ii
reprezentarea principalelor forme de civiliza\ie ]i a principalelor sisteme
juridice existente [n lume.
Competen\a Cur\ii Interna\ional` de Justi\ie este dubl`: jurisdic\ional` ]i
consultativ`.
Ratione personae – Curtea poate judeca numai diferendele dintre state, ea
neputând fi sesizat` de persoanele fizice sau de organiza\iile interna\ioanle.
Ratione materiae – competen\a Cur\ii se refer` la cauzele cu care este sesizat`
de state, bazându-se pe consim\`m`ntul lor exprimat printr-un acord special
(compromis) de acceptare a jurisdic\iei Cur\ii.
Jurisdic\ia Cur\ii poate fi acceptat` ]i prin includerea unei clauze
compromisorii [ntr-un tratat sau un protocol la tratat.
Potrivit art. 93 al Cartei ONU to\i membrii Organiza\iei sunt ipso facto
p`r\i la Statutul C.I.J. la care pot adera ]i alte state [n condi\ii determinate
pentru fiecare [n parte de Adunarea General`, la recomandarea Consiliului de
Securitate;
Num`rul statelor care au recunoscut jurisdic\ia obligatorie a Cur\ii este de
circa 1/3 din statele lumii ]i multe din declara\iile de recunoa]tere sunt [nso\ite
de rezerve importante.
De]i Cartea are o competen\` general` ]i universal` Carta ONU (art.95)
nu interzice ca membrii organiza\iei mondiale s` [ncredin\eze rezolvarea
diferendelor lor altor tribunale. A]a se face c` [n paralel cu C.I.J. func\ioneaz`
instan\e judec`tore]ti cu competen\` regional` sau specializate precum:
Tribunalul Administrativ al Na\iunilor Unite, Tribunalul Administrativ al
O.I.M., Curtea de Justi\ie a Uniunii Europene, Curtea European` a Drepturilor
Omului ].a.
Deciziile Cur\ii se adopt` cu majoritatea de voturi ale judec`torilor
prezen\i. {n caz de partitate, votul pre]edintelui este hot`râtor. Judec`torii pot
formula opinii separate (divergen\e).
Deciziile Cur\ii sunt definitive ]i nu pot fi atacate, dar se poate cere
revizuirea lor. {n caz de neexecutare a hot`rârilor Cur\ii, statele interesate se pot
adresa Consiliului de Securitate care va putea hot`r[ m`surile necesare pentru
aducerea la [ndeplinire a deciziei Cur\ii.
{n afara atribu\iilor de judecare a cauzlor deduse ei, C.I.J. are ]i dreptul
de a da avize consultative Adun`rii Generale ]i Consiliului de Securitate [n
orice problem` juridic`.

103
 Cu autorizarea Adun`rii Generale, C.I.J. d` avize consultative ]i altor
organe sau institu\ii specializate ale ONU, [n problemele juridice care se ivesc
[n sfera lor de activitate.

Sectiunea 7. 3. PROCEDURA DE SOLUTIONARE PASNICA A

DIFERENDELOR IN CADRUL ONU SI AL ORGANIZATIILOR
INTERNATIONALE REGIONALE

Crearea organiza\iilor interna\ionale, Liga Na\iunilor dar mai ales ONU ]i

institu\iile sale specializate, precum ]i a organiza\iilor interna\ionale regionale, a
determinat crearea unor proceduri specifice de rezolvare a diferendelor.
Rezolvarea diferendelor [n cadrul organiza\iilor se realizeaz` doar [n cazul
[n care statutele lor prev`d asemenea proceduri, care, trebuie subliniat, au un
caracter subsidiar, [n sensul c` se recurge la ele doar dup` epuizarea celorlalte
mijloace pa]nice consacrate [n Carta ONU.
Este vorba [n principal de diferendele de o anumit` gravitate, a c`ror
prelungire ar putea pune [n pericol pacea ]i securitatea interna\ional`.
A. Pactul Ligii Na\iunilor a prev`zut ca p`r\ile [ntr-un diferend care duce
la o ruptur` a p`cii, trebuie s` supun` diferendul unui arbitraj, unei reglement`ri
juridice sau examin`rii Consiliului Ligii, interzicând p`r\ilor s` recurg` la
r`zboi [n trei luni de la pronun\area hot`rârilor arbitrale ori judiciare sau de la
[ntocmirea raportului Consiliului.
Consiliul Ligii putea s` adreseze recomand`ri care, dac` erau acceptate
de p`r\i, acestea nu mai puteau recurge la r`zboi.
Aceast` procedur` s-a dovedit greoaie ]i imprecis` ]i nu excludea, [n
final, recurgerea la r`zboi.
B. Organiza\ia Na\iunilor Unite
{n cadrul ONU, [n afara C.I.J. au atribu\ii [n domeniul solu\ion`rii
pa]nice Adunarea General` ]i Consiliul de Securitate.
Potrivit art. 10 ]i 11 din Carta ONU, Adunarea General` este obligat` s`
examineze oricând, orice diferend ]i orice situa\ie interna\ional` care ar putea
pune [n pericol pacea ]i securitatea interna\ional`, s` fac` recomand`ri statelor
sau Consiliului de Securitate asupra modului de rezolvare a acestora sau s`
aten\ioneze Consiliul de Securitate asupra eventualelor situa\ii care ar putea
pune [n pericol pacea ]i securitatea planetei.
Recomand`rile Adun`rii generale pot avea ca obiect fie procedurile de
aplanare pa]nic`, fie modul concret de rezolvare a diferendului. Ea poate face
recomand`ri fie din oficiu, fie la sesizarea unui stat membru neangajat [n
conflict, a unui stat parte [n diferend sau a Consiliului de Securitate.
Totu]i competen\a sa este subsidiar` fa\` de cea a Consiliului, [n sensul
c` atâta timp cât diferendul se afl` [n examinarea Consiliului, Adunarea
General` nu are dreptul s` fac` recomand`ri afar` de cazul când Consiliul [i
cere expres aceasta.
Consiliul de Securitate poate ac\iona (ex oficio) din proprie ini\iativ` ;la
sesizarea unei p`r\i [n diferend ori a unui stat membru al ONU, sau a unui stat

104
nemembru dar implicat [n diferend, dac` accept` pentru acel diferend obliga\iile
de rezolvare pa]nic` prev`zute de Carta ONU.
De [ndat` ce au supus diferendul Consiliului de Securitate acesta poate
s` fac` recomand`ri cu privire la la procedurile de aplanare adecvate, putând
recomanda ]i condi\iile de rezolvare, dup` cum poate recomanda ]i solu\ia de
fond. {n exercitarea atribu\iilor de solu\ionare, Consiliul poate crea comisii de
anchet` sau poate desemna anumite persoane, ori se poate adresa Secretarului
General sau poate trimite observatori la fa\a locului.
{n baza competen\ei sale generale de a purta principala r`spundere [n ce
prive]te men\inerea p`cii ]i securit`\ii interna\ioanle, Consiliul de Securitate []i
poate oferi bunele oficii, poate ac\iona ca anchetator, mediator sau conciliator,
dar [n practic` s-a folosit prea apu\in de aceste prerogative, având o participare
relativ sc`zut` ]i limitat` [n solu\ionarea numeroaselor diferende interna\ioanle
care au avut loc [n lume [n perioada postbelic`.
C. Organiza\iile interna\ionale regionale
Carta ONU admite crearea ]i func\ionare unor asemenea aranjamente,
prin care statele trebuie s` depun` eforturi pentru rezolvarea diferendelor locale
pe cale pa]nic` cu ajutorul organiza\iilor regionale, [nainte ca aceste diferende
s` fie supuse Consiliului de Securitate al ONU. Singura condi\ie impus` este ca
aceste aranjamente sau organisme ]i activitatea lor s` fie conforme cu
principiile ]i scopurile Cartei ONU.
Organiza\iile regionale cu caracter general care au atribu\ii [n domeniul
men\inerii p`cii ]i ca atare [ndeplinesc func\ii cu privire la rezolvarea pa]nic` a
diferendelor, de regul` la nivel continental sunt: Organiza\ia Statelor Americane
(OSA), care prin Carta de la Bogota (1948) a adoptat o serie de principii
privind procedurile pentru rezolvarea diferendelor (bunele oficii, medierea,
ancheta etc.) ]i Organiza\ia Unit`\ii Africane (O.U.A.) [n cadrul c`reia [n 1964
s-au pus bazele Comisiei de mediere, conciliere ]i arbitraj. Func\ii de
solu\ionare pa]nic` [ndepline]te ]i Liga Arab`, creat` [n 1945, de]i nu dispune
de un organism specializat.
{n Europa s-au realizat mai [ntâi mecanismele cu ajutorul c`rora
Conferin\a pentru Securitate ]i Cooperare (C.S.C.E.) a ac\ionat ca organism
regional al ONU, pentru ca ulterior, prin transformare [n Organiza\ia pentru
Securitate ]i Cooperare [n Europa, s` devin` organiza\ie regional` independent`
cu proceduri ]i mecanisme proprii de solu\ionare pa]nic` a diferendelor ce se
pot ivi [ntre statele europene.
Se consider` c` rolul organismelor regionale este mai semnificativ [n
solu\ionarea diferendelor locale, deoarece acestea pot cunoa]te mai bine atât
situa\ia diferendului (faptul generator, vechimea, solu\ii anterioare ].a.), cât ]i
pozi\ia p`r\ilor. Supunerea unor diferende organiza\iilor regionale, nu afecteaz`
[ns` [n nici un fel competen\a Consiliului de Securitate de a se ocupa de orice
diferend, ca organ care are ca principal` r`spundere men\inerea p`cii ]i
securit`\ii intern\ionale.
De altfel, o serie de considerente sau impedimente care intervin [n
activitatea organiza\iilor regionale, determin` statele s` recurg` mai degrab` la
organiza\ia mondial` decât la cele regioanle.
105
 CAPITOLUL VIII

RASPUNDEREA INTERNATIONALA

OBIECTIVUL CURSULUI:

• Cunoasterea conceptului de r`spundere juridic` [n doctrina dreptului;

• Dihotomia r`spundere – responsabilitate;
• Studiul leg`turii cauzale [ntre faptul ilicit ]i r`spunderea subsecvent`;
• Cunoa]terea tipurilor de r`spundere interna\ional`.

CUVINTE SI TERMENI CHEIE:

• Act ilicit interna\ional;

• Crime ]i delicte interna\ionale;
• Prejudiciu, agent al statului;
• R`spundere politic`, moral`, material`;
• Activit`\i neinterzise.

106
 NOTIUNI GENERALE SI DELIMITARI

Normele de drept interna\ioanl, ca orice norme juridice, trebuie s` fie

respectate f`r` rezerve de c`tre toate statele, de organiza\iile interna\ionale ]i [n
anumite condi\i, de c`tre persoanele fizice.
{nc`lcarea acestor norme atrage [n mod necesar, dat fiind caracterul lor
juridic obligatoriu, r`spunderea interna\ional`.
Institu\ia r`spunderii interna\ionale este una dintre cele mai importante
din dreptul interna\ional. Statele sunt suverane, [ns` suveranitatea ]i
personalitatea interna\ional` nu pot constitui un motiv pentru [nc`lcarea
principiilor ]i normelor dreptului interna\ional ]i a intereselor altor state.
R`spunderea interna\ional` ia na]tere din s`vâr]irea unui act antisocial,
ilicit, adic` din violarea unei reguli de conduit` [n rela\iile interna\ionale
stabilit` printr-un tratat sau alt instrument juridic conven\ional, ori [n baza unei
cutume, ]i atrage dup` sine o sanc\iune.
Mult` vreme r`spunderea interna\ional` a statelor a fost identificat` cu
r`spunderea pentru daune cauzate persoanei ]i bunurilor str`inilor.
Aceast` concep\ie simplist` ]i [nvechit` a fost dep`]it`, [n prezent, [n
dreptul interna\ional, r`spunderea statelor ]i, [n raport de specificul lor, a altor
subiecte de drept interna\ional (organiza\ii interstatale, na\iuni care lupt` pentru
independen\a lor ].a.) intervine [n dou` situa\ii distincte care genereaz` dou`
tipuri de r`spundere:
a) r`spunderea pentru acte sau fapte ilicite din punct de vedere interna\ional
([nc`lcarea normelor dreptului interna\ional conven\ional sau cutumiar);
b) r`spunderea pentru consecin\ele prejudiciabile rezultând din activit`\i
care nu sunt interzise de dreptul interna\ional (activit`\i licite per se)
Evident c` pe primul plan se situeaz` r`spunderea statelor care, [n calitatea
lor de subiecte principale ale dreptului interna\ional au capacitatea deplin` de a
intra [n raporturi de drept interna\ional, [n timp ce alte subiecte (secundare sau
derivate) ac\ioneaz` [n anumite limite.
Mai trebuie men\ionat faptul c` de]i doctrina se ocup` pe larg de aceast`
materie iar jurispruden\a interna\ioanl` ofer` suficiente cazuri [n care s-a stabilit
r`spunderea interna\ional` [n sarcina unor state, dreptul interna\ional nu dispune
[nc` de un instrument juridic general care s` instituie cadrul juridic de
reglementare a r`spunderii interna\ionale a statelor.

Sectiunea 8.1. RASPUNDEREA INTERNATIONALA A STATELOR

Codificarea principiilor privind r`spunderea interna\ional` a statelor a fost

[nscris` pe agenda Comisie de Drept Interna\ional a ONU, [nc` din 1949 dar
lucr`rile au [nceput abia [n 1961 ]i, efectiv din 1973. Relevând necesitatea
examin`rii ]i codific`rii separate a celor dou` tipuri de r`spundere, Comisia a
[nceput [n 1978 examinarea separat` a celei doua doua teme.
{n problema r`spunderii statelor pentru fapte ilicite, Comisia a abordat
materia [n urm`toarea structur`:
107
 - partea I se refer` la stabilirea originii r`spunderii interna\ionale a statelor (
35 de articole [ntr-o prim` lectur`);
- partea a doua ]i a treia ([n curs de elaborare) care prive]te con\inutul,
formele ]i gradul de r`spundere respectiv, problema solu\ion`rii
diferendelor ]i implementarea r`spunderii interna\ionale a statelor.
Comisia a admis c` violarea de c`tre un stat a unei obliga\ii interna\ionale
constituie un fapt interna\ional ilicit, indiferent care ar fi izvorul obliga\iei
interna\ionale violate (conven\ie sau cutuma), regimul juridic aplicabil fiind
acela]i [n toate cazurile.
Deci fundamentul juridic al r`spunderii interna\ioanle a statelor [l
constituie actele sau faptele ilicite care sunt rezultatul unei ac\iuni sau
absten\iuni. Actul sau faptul ilicit din punct de vedere interna\ioanl creaz` noi
rapoturi interna\ionale care pot fi bilaterale, [n cazul [n care s-a [nc`lcat o
obliga\ie bilateral`, sau plurilaterale, atunci când [nc`lcarea prive]te obliga\ii
interna\ionale cu efecte de gravitate deosebit` pentru societatea interna\ional` -
obliga\ii erga omnes (pacea ]i securitatea interna\ional`, descriminarea rasial`,
drepturile omului ].a.).
Pentru ca faptul respectiv s` fie considerat ilicit, Comisia a re\inut [n
proiect dou` condi\ii:
a) o condi\ie de ordin subiectiv constând [n comportarea manifestat` printr-o
ac\iune sau omisiune, care potrivit dreptului interna\ional s` fie
imputabile statului;
b) a doua condi\ie, de ordin obiectiv const` [n [nc`lcarea unei obliga\ii
interna\ionale, de c`tre un stat printr-o comportare care [i este imputabil`.
{n afara acestor dou` condi\ii larg recunoscute, doctrina ]i practica afirm`
necesitatea prezen\ei ]i a altor condi\ii pentru existen\a unui fapt ilicit ]i anume;
culpa, prejudiciul ]i leg`tura cauzal`.
{n alte opinii esen\ial pentru ca faptul s` fie ilicit este ca obliga\ia
interna\ional` s` fie [n vigoare la data producerii lui.
Comportamentul statelor se apreciaz` [n func\ie de obliga\iile asumate
efectiv de ele: dac` obliga\ia exist` [n sarcina statului, atunci actul este ilicit;
dac` ea nu a luat na]tere pentru statul respectiv sau valabilitatea ei a [ncetat [n
conformitate cu dreptul interna\ional, un comportament contrar ei nu constituie
un fapt ilicit.
Cât prive]te culpa, aceasta a fost recunoscut` de doctrin` [n dreptul
interna\ional clasic. {n prezent ea pierde din importan\` câ]tigând teren teoria
r`spunderii obiective, r`spundere independent` de culp`. Totu]i culpa nu este
[nl`turat` din dreptul interna\ional, ea ac\ionând mai ales [n contextul regulilor
care stabilesc [n concret conduita legal` sau ilegal` precum ]i con\inutul
obliga\iilor, [ntr-un domeniu determinat al raporturilor dintre state (ex.
cooperarea economic`, tehnico-]tiin\ific` etc.)
De asemenea, culpa joac` un rol [n toate cazurile de r`spundere material`
[n leg`tur` cu determinarea gradului de r`spundere ]i a formelor de reparare a
daunelor.
Referitor la prejudiciu, acesta a fost ]i mai este [nc` considerat ca o condi\ie
a existen\ei faptului ilicit.
108
 Comisia de Drept Interna\ional nu consider` c` pentru r`spunderea statului
este necesar` existen\a unui prejudiciu, ci simplul fapt c` un stat a [nc`lcat o
obliga\ie interna\ional` a sa. {n cadrul acestui tip de r`spundere simpla cauzare a
unui prejudiciu nu declan]eaz` automat r`spunderea interna\ional` a statului
dac` nu a fost ]i [nc`lcat` o norm` de drept interna\ional.
Cât prive]te leg`tura cauzal`, este suficient faptul c` odat` prejudiciul
admis ca o condi\ie a faptului ilicit, atunci implicit intervine ]i leg`tura cauzal`.
O problem` important` care se pune [n cadrul r`spunderii interna\ionale
este aceea a imputabilit`\ii faptului ilicit.
Faptele sau actele ilicite din punct de vedere interna\ional, sunt comise de
autorit`\i (publice statale) sau persoane. Se pune problema dac` faptele ilicite
comise de autorit`\ile statale sau de persoane pot fi imputate statelor, angajând
r`spunderea acestora.
a) Autorit`\ile statale (organele statului)
Statul ac\ioneaz` [n sfera rela\iilor interna\ionale prin autorit`\ile sale, ]i ca
atare este firesc s` i se impute, [n primul rând, faptele organelor de stat
efectuate de acestea [n calitatea lor oficial`. Statul r`spunde pentru faptele
oric`ror organe , nef`când distinc\ia c` acestea sunt legislative, executive sau
ale puterii judec`tore]ti, ori c` este vorba de organe de stat care ac\ioneaz` la
nivel local.
b) Persoanele care ac\ioneaz` pe seama statului
Atunci când o persoan` sau un grup de persoane ac\ioneaz` [n baza unei
[ns`rcin`ri primite de la stat ( pe seama statului) se consider` c` faptele ilicite
s`vâr]ite trebuie imputate statului de la care eman` [ns`rcinarea, deci atrag
r`spunderea statului [n cauz`.
c) Persoane care nu ac\ioneaz` pe seama statului
Ac\iunile unei persoane sau grup de persoane, particulare, care nu sunt
s`vâr]ite din [ns`rcinarea statului, nu sunt imputabile acestuia ]i ca urmare, nu
atrag nici r`spunderea statului pentru astfel de acte ]i fapte.
Faptele unor persoane particulare atrag [ns` r`spunderea statului dac` au
fost comise ca urmare a unor ac\iuni sau omisiuni emanând de la organele de
stat, situa\ii ce pot interveni [n cazul unor fapte care aduc atingere
reprezentan\elor unor state str`ine ]i cet`\enilor acestora.
A]a cum s-a ar`tat mai sus, orice [nc`lcare a unei norme de drept
interna\ional constituie un act ilicit, indiferent de obiectul obliga\iei.
Totu]i, datorit` importan\ei valorilor protejate unele norme juridice
prezint` un interes primordial pentru societatea interna\ional`; obiectul
obliga\iei interna\ionale determinând, prin urmare, diferen\ierea [ntre normele
respective din punct de vedere al gravit`\ii [nc`lc`rii lor.
Pân` dup` cel de-al doilea r`zboi mondial, [n dreptul interna\ional nu se f`cea
distinc\ie [ntre crime ]i delicte, ca [n dreptul intern, faptele ]i actele ilicite de
[nc`lcare a obliga\iilor interna\ionale fiind considerate delicte interna\ionale.
Dup` adoptarea Cartei ONU, s-a impus aceast` diferen\iere deoarece,
[nc`lcarea unor norme care protejeaz` valori de importan\` fundamental` pentru
omenire, determin` un regim de r`spundere interna\ional` diferit de cel pentru

109
faptele ilicite [ndreptate [mpotriva unor valori protejate prin conven\ii ]i alte
documente interna\ionale de mai mic` importan\`..
Dispozi\iile Cartei ]i [ntreaga activitate a ONU dau expresie acestei
concep\ii. Din prima categorie de norme fac parte cele privind agresiunea - cea
mai grav` ]i mai periculoas` form` a folosirii ilicite a for\ei, considerat` crim`
contra p`cii; genocidul ]i apartheidul, considerate crime contra umanit`\ii,
violarea legilor ]i obiceiurilor r`zboiului, considerate crime de r`zboi.
Comisia de Drept Interna\ional a definit crimele interna\ionale ca fiind
acele fapte interna\ionale ilicite care rezult` din [nc`lcarea de c`tre state a unor
obliga\ii interna\ionale atât de esen\iale pentru protec\ia intereselor societ`\ii
interna\ionale, [ncât violarea lor este recunoscut` drept crim` de aceast`
societate, [n ansamblul s`u.
Celelalte fapte sunt considerate delicte interna\ionale, [nc`lc`ri ale unor
obliga\ii de importan\` mai redus`.
Sunt cunoscute ]i cauze, considerate excep\ionale, care [nl`tur` caracterul
ilicit al unor fapte sau acte aflate [n evident` condradic\ie cu obliga\iile asumate
de un stat.
Comisia de Drept Interna\ionaal a re\inut drept asemenea cauze: legitima
ap`rare, care [nl`tur` caracterul ilicit a folosirii for\ei [mpotriva unui atac
armat; for\a major`, represaliile (contram`surile)- acte ilicite [n sine, dar care
sunt [ndreptate [mpotriva altor acte ilicite. In doctrin` exist` discu\ii
controversate [n leg`tur` ]i cu alte situa\ii precum: consim\`mântul unui stat
dat [n mod expres altui stat pentru a [nc`lca o obliga\ie ce [i revine celui din
urm`, precum ]i starea de primejdie ]i starea de necesitate, aceastea cu
respectarea condi\iilor impuse de Comisia de Drept Interna\ional.

Sectiunea 8. 2. FORMELE RASPUNDERII INTERNATIONALE

Statul care a s`vâr]it un fapt ilicit din punct de vedere interna\ional ]i a

c`rui r`spundere s-a stabilit conform regulilor dreptului interna\ional, poate fi
supus unor sanc\iuni, care pot fi aplicate colectiv sau individual.
Dreptul intena\ional a consacrat mai multe forme ale r`spunderii
interna\ionale, [n raport de natura [nc`lc`rilor aduse prin actul ilicit al statului.
Acestea sunt: r`spunderea politic`, moral`, material` ]i penal`.
{n via\a interna\ional` aceste forme de r`spundere pot fi angajate separat,
[n raport de natura valorilor lezate, dar [n cazul unor [nc`lc`ri grave, formele
r`spunderii se pot cumula.
a) R`spunderea politic`
{n cazul [n care un stat, prin conduita sa contrar` normelor dreptului
interna\ional a adus prejudicii de natur` politic`, fie unui alt stat, fie societ`\ii
interna\ionale [n ansamblul ei, statul vinovat este \inut s` r`spund`, [n acest
cadru, [mpotriva sa putându-se adopta sanc\iuni politice sau de alt` natur`.
Sanc\iunile politice sunt destul de variate, cele mai uzitate fiind: ruperea
rela\iilor diplomatice; excluderea dintr-o organiza\ie interna\ional` ; boicotarea

110
rela\iilor cu alte state; [ntreruperea rela\iilor comerciale; economice ]i de
comunica\ii ; excluderea din forurile de colaborare interna\ional` ].a.
{n actualele condi\ii ale vie\ii interna\ionale, [n aplicarea sanc\iunilor
politice un rol tot mai important revine Organiza\iei Na\iunilor Unite.
b) Raspunderea moral`
Se angajeaz` [n situa\ia [n care, prin [nc`lcarea obliga\iei interna\ioanle s-
au produs unui stat daune morale. R`spunderea se concretizeaz`, de regul`, [n
obligarea statului vinovat s` prezinte scuze statului ofensat fie pe cale
diplomatic`, fie prin alt mod.
Faptele care pot angaja r`spunderea sunt: ofensa drapelului sau imnului de
stat, ori a reprezentantului diplomatic al altui stat; denigrarea politicii duse de
un stat, a istoriei, culturii ]i civiliza\iei acestuia; tratarea necorespunz`toare a
]efului statului aflat [n vizit` [n alt stat ].a.
R`spunderea moral` poate lua forma aplic`rii de sanc\iuni de c`tre statul
considerat vinovat [mpotriva agen\ilor s`i sau a cet`\enilor care au comis fapte
ilicite fa\` de un stat ter\, ori fa\` de cet`\enii acestuia.
{n esen\`, r`spunderea moral` a unui stat const` [n obliga\ia de a da
satisfac\ie statului ofensat, prin m`suri care exprim` dezaprobarea fa\` de actele
s`vâr]ite de c`tre func\ionarii sau cet`\enii proprii [mpotriva suveranit`\ii sau
demnit`\ii reprezentan\ilor primului.
c) R`spunderea material`
R`spunderea material` poate interveni atunci când un stat reclam` pagube
ce i-au fost cauzate de un alt stat, fie direct, printr-o [nc`lcare a dreptului
interna\ional sau a unui angajament contractual asumat, fie când este vorba de
un prejudiciu creat de un cet`\ean al s`u.
Ea const` [n obliga\ia de a repara prejudiciul produs, repara\ie ce se poate
realiza prin:
1. Restituire - care const` [n restabilirea drepturilor [nc`lcate, aducerea acestora
la starea anterioar` producerii actului ilicit. Este o form` de reparare [n natur`,
prin restituirea bunurilor sau valorilor preluate sau prin [nlocuirea lor cu bunuri
similare.
3. Desp`gubirea – se angajeaz` atunci când restituirea nu mai este posibil`.
Ea se concretizeaz`, [n general, printr-o desp`gubire b`neasc` just`.
Repararea trebuie s` fie integral`, adic` s` cuprind` atât damnum
emergens (prejudiciul efectiv), cât ]i lucrum cesans (c[]tigul pierdut).
Desp`gubirea nu poate avea [ns` decât caracter compensator ]i nu
represiv, ea tinzând la reintegrarea victimei [ntr-o situa\ie echivalent` celei
existente anterior producerii pagubei, ]i nu pedepsirea vinovatului
c) R`spunderea penal`
Este consecin\a direct` a [nc`lc`rii normelor dreptului interna\ional de
c`tre persoanele fizice care reprezint` statul [ndeosebi, când se comit crime
interna\ionale.
R`spunderea penal`, ca form` a r`spunderii juridice, [nseamn` obliga\ia
unei persoane care [ncalc` o norm` penal`, de a suporta o pedeaps` pentru
infrac\iunea comis` ]i dreptul organelor judiciare de a aplica aceast` pedeaps`.

111
 Cum infrac\iunea este unicul temei al r`spunderii penale, dac` actul ilict
[ncalc` o norm` de drept interna\ional penal, el cap`t` caracter de infrac\iune iar
cel care [l comite trebuie tras la r`spunderea penal`, indiferent dac` infrac\iunea
ia forma crimei interna\ionale sau a delictului interna\ional.
R`spunderea penal` se individualizeaz` [n raport de agresivitatea faptei
s`vâr]ite, de calitatea persoanei fa\` de fapta ]i circumstan\ele [n care aceasta s-
a s`vâr]it.
{n dreptul interna\ional s-a pus problema subiectului r`spunderii penale,
cine anume va r`spunde din punct de vedere penal pentru s`vâr]irea unei
infrac\iuni interna\ionale.
Trebuie reamintit c` dreptul roman respinge ideea r`spunderii penale a
unei persoane juridice, considerat` ca o pur` fic\iune (societas delinquere non
potest). Totu]i, [n prezent [n practica penal` a unor state din sistemul anglo-
saxon ]i germanic, s-a introdus ]i se aplic` r`spunderea penal` a persoanelor
morale (juridice).
Cu toate acestea, [n dreptul interna\ional contemporan este unanim
acceptat` ideea c` numai persoana fizic` poate fi tras` la r`spundere penal`,
teoria r`spunderii penale colective, potrivit c`reia statele [ns`]i pot r`spunde
penal, contravine principiilor dreptului interna\ional.
A]adar, [n cazul [n care [n rela\iile interna\ionale dintre state se s`vâr]esc
fapte penale, r`spunderea nu incumb` statului, ci reprezentan\ilor sau agen\ilor
s`i, adic` acelor care au ordonat ]i au executat asemenea acte ilicite.
Statul poate avea ]i el o r`spundere [n leg`tur` cu s`vâr]irea infrac\iunilor
interna\ionale, dar aceasta nu ia forma r`spunderii penale ci aceea a r`spunderii
politice, morale sau materiale, dup` caz.
R`spunderea penal` interna\ional` este de dat` mai recent` decât celelalte
forme ale r`spunderii interna\ionale.

Sectiunea 8. 3. RASPUNDEREA INTERNATIONALA A

PERSOANELOR

Este vorba de r`spunderea penal` a persoanelor fizice pentru faptele

pedepsite ca delicte (infrac\iuni conven\ionale) prin norme de drept
interna\ional, ceea ce unii autori numesc drept interna\ional penal.
Nu este vorba de ceva asem`n`tor dreptului penal al fiec`rui stat, deoarece
[n plan interna\ional nu exist un cod penal, un tribunal sau mai multe, care s`
aplice pedepse persoanelor din diferite \`ri.
Exist` numai angajamente interna\ionale asumate prin conven\ii sau prin
norme cutumiare, de a pedepsi persoanele care comit asemenea fapte. {n multe
cazuri [n aceste conven\ii se dau defini\iile infrac\iunilor respective dar, [n final
tot legea penal` intern` este aplicat` ]i tot tribunalele interne sunt cele care
aplic` pedepse.
Dreptul interna\ional cutumiar prevede de mai multe secole pedepsirea
pirateriei, iar sfâr]itul sec. XIX ]i [nceputul sec. XX au marcat incriminarea ]i
sanc\ionarea conven\ional` a taficului de opiu ]i alte stupefiante; comer\ul cu
112
scavi; traficul cu fiin\e umane; difuzarea de publica\ii pornografice; falsificarea
de moned`; terorismul interna\ional, iar mai nou crima organizat`, cu toat`
paleta ei de forme de manifestare.
{n aten\ia ONU a figurat de mult timp crearea unui tribunal interna\ional
care s` urm`reasc` ]i s` pedepseasc` atât crimele cât ]i delictele interna\ionale.
Acest proiect s-a realizat la 17 iulie 1998 când adunarea plenipoten\iarilor
de la Roma a adoptat hot`rârea [nfiin\`rii Cur\ii Penale Interna\ionale, care
dispune de personalitate juridic` interna\ional`.
Din diverse considerente s-a circumstan\iat competen\a Cur\ii numai la
cele mai grave crime ]i din raitone temporis jurisdic\ia s` se desf`]oare numai
pentru faptele s`vâr]ite dup` intrarea [n vigoare a statutului Cur\ii. {n ansamblu,
votul final a reunit 120 de \`ri din care 7 s-au pronun\at [mpotriv`, printre
acestea num`rându-se S.U.A., Israel, China, Libia, iar altele au rdicat o serie de
obiec\iuni ]i s-au ab\inut. Adoptarea Statutului C.P.I. este doar un prim pas [n
drumul spre crearea instan\ei penale interna\ionale supreme, el fiind semnat
doar de 26 de state, fiind necesare cel pu\in 66 de ratific`ri pentru a deveni
obligatoriu.

Sectiunea 8. 4. RASPUNDEREA INTERNATIONALA A STATELOR

PENTRU CONSECINTELE PREJUDICIABILE CE DECURG DIN
ACTIVITATI NEINTERZISE DE DREPTUL INTERNATIONAL

Dezvoltarea f`r` precedent a ]tiin\ei ]i tehnicii pe [ntreaga [ntindere a sec.

XX a dat na]tere la o serie de rela\ii interna\ionale, necunoscute [n dreptul
interna\ional clasic.
Colaborarea [n folosirea energiei atomice, [n cucerirea ]i exploatarea
spa\iului submarin ]i extra atmosferic a avut ]i o serie de consecin\e negative
asupra planetei ]i mediului [n care tr`im.
Fiecare descoperire ]tiin\ific` ]i-a g`sit aplicabilitatea [n domeniul civil
dar ]i [n cel militar, fiecare din acestea afectând [n felul s`u atmosfera, p`mântul
]i apele planetei, chiar dac` ele au avut drept scop imbun`t`\irea vie\ii pe
p`mânt.
R`spunderea interna\ional` a statelor pentru consecin\ele prejudiciabile
care pot decurge din activit`\i care nu sunt interzise de dreptul interna\ional este
relativ nou`, ea fiind reglementat` conven\ional doar [n câteva domenii, f`r` a
exista o reglementare de ansamblu.
Acest tip de r`spundere este fundamentat` pe risc. A]a cum ar`tau M.
Planiol ]i G. Ripert, ea prezint` avantajul c` evit` analiza dificil` a conduitei
sau inten\iei celui vinovat, protejând [n mod eficace interesele morale ]i
materiale ale victimei
Preocuparea Comisiei de Drept Interna\ional a O.N.U. pentru codificarea
normelor referitoare la r`spunderea interna\ional` [ntemeiat` pe risc
(r`spunderea obiectiv`), dateaz` din anul 1978.
Ca reglement`ri sectoriale, unii autori citeaz`: Conven\ia privind marea
liber` (1958), Conven\ia asupra dreptului m`rii (1982), Conven\ia asupra
113
r`spunderii interna\ionale pentru daunele provocate de obiectele spa\iale (1972),
[n timp ce al\ii se refer` mai mult la cele care privesc energia nuclear`,
Conven\ia asupra r`spunderii ter\ului [n domeniul energiei nucleare (1969),
Conven\ia de la Viena asupra r`spunderii civile pentru daune nucleare (1963).
Apari\ia ]i folosirea unor substan\e chimice periculoase ce fac obiectul
produc\iei comerciale, transportul acestora de la produc`tor la destinatar,
indiferent de mijlocul de transport folosit, a f`cut necesar` [ncheierea
Conven\iei referitoare la r`spunderea civil` pentru daune produse pe timpul
transportului de bunuri periculoase pe ]osele, calea ferat` ]i pe apele navigabile
interne (1990).
Ceea ce este comun acestor conven\ii sectoriale este faptul c` r`spunderea
interna\ional` a unui stat este angajat` datorit` producerii de daune altui stat sau
state, f`r` ca statul r`spunz`tor s` fi produs [n prealabil un act sau o fapt`
interna\ional` ilicit`.
|inând seama de dezvolatrea rapid` a unor tehnologii ]i procese [n
domeniul nuclear, chimic, biologic, genetic ]i altele de acest fel, este urgent` ]i
necesar` elaborarea unor reguli cu caracter general care – pornind de la natura
extrem de periculoas` a unor asemenea activit`\i – s` orienteze ]i s` guverneze
conduita statelor [n folosirea rezultatelor cercet`rii stiin\ifice ]i a tehnologiilor
nou create, [n a]a fel [ncât s` se asigure prevenirea, limitarea ]i eliminarea
daunelor transfrontaliere [n interesul tuturor popoarelor, al omenirii [n
ansamblu.
Este ]i motivul pentru care, dup` o serie de accidente cu efecte dezastroase
de genul exploziei de la Bophal (India), accidentului de la Cernob[l, incidentului
de la Sandoz sau catastrofelor navelor cu hidrocarburi Erika (1999) ]i Prestige
(2002), lucr`rile Comisiei de Drept Interna\ional s-au intensificat.
Este o activitate extrem de laborioas` ]i anevoioas` deoarece este necesar`
definirea na\iunilor ]i conceptelor de baz` a activit`\ilor care implic` risc ]i a
celor cu efecte d`un`toar; armonizarea intereselor statelor; co\inutul drepturilor
]i obliga\iilor statului de origine, a celorlalte state ]i ale societ`\ii interna\ionale
[n general; a daunelor produse mediului ]i modului de reparare a acestora;
r`spunderea civil` ]i epuizarea recursurilor interne, de care se leag` aplicarea
legii na\ioanle ].a.

114
 BIBLIOGRAFIE

1. Gr.Geam`nu - Drept interna\ional contemporan. Ed.Didactic` ]i

pedagogic`,Bucure]ti,1975, vol.I-II.
2. Gh.Moca – Drept interna\ional public. Ed.Universit`\ii Bucure]ti,1989.
3. D-tra Popescu, Ad.N`stase, Fl.Coman –Drept interna\ional public. Ed. Sansa,
Bucure]ti 1994.
4. I.Diaconu – Drept interna\ional public.Ed.Sansa,Bucure[ti,1992. .
5. Mar\ian Niciu – Drept interna\uional public.Ed.Funda\iei
“Chemarea”,Ia]i,vol.I-II.
6. C-tin Andronovici – Drept interna\ional public. Ed. Graphix.Ia]i,1993.
7. Al. Bolintineanu, Ad.N`stase - Drept interna\ional contemporan, I.R.S.I.
Ed.Monitorul Oficial, Bucure]ti 1995.
8. V. Cre\u - Drept interna\ional public, Ed.Funda\iei “Rom`nia de
mâine”.Bucure]ti,1999.
9. Raluca Miga Be]teliu – Drept Interna\ional.Introducere [n dreptul interna\ional
public.Ed.All Beck, 1997.
10. I. Clo]c`, I.Suceav` - Drept interna\ional umanitar. Ed.Sansa,
Bucure]ti,1982.
11. D. Mazilu – Dreptul m`rii. Ed.Academiei, Buc.. 1980.
12. D.Mazilu – Dreptul p`cii. Ed.All Beck, Buc.1998.
13. Ed.Glaser ]i colectiv – Drept interna\ional fluvial, Ed.Academiei, Buc. 1973.
14. V.Cre\u - Drept inetrna\ional penal, Ed.Tempus, Buc. l996.
15. Gr .Geam`nu – Drept interna\ional penal. Ed Academiei, Buc. 1977.
16. M. Molea – R`spunderea interna\ional`. Ed.Militar`, Buc.1975.
17. I. M.Anghel, V.I. Anghel – R`spunderea [n dreptul interna\ional.Ed.Lumina
Lex, Buc. 1998.
18. Mona M.Pivniceru – R`spunderea penal` [n dreptul interna\ional. Ed.Polirom,
Ia]i, 1999.
19. Marcu Viorel – Mecanismele interna\ionale de garantare a drepturilor omului.
Ed.Sigma Plus, Deva. 1998.
20. Mar\ia Niciu ]i colectiv – Culegere de documente de drept interna\ional
public.Ed.Lumina Lex., Buc. 1997 vol. I-II.
21. Curtea penal` Interna\ional`. Istoric ]i realitate. Ed.All Beck. 1999, Buc.
22. Tudor. R. Popescu – Curs de drept interna\ional privat.Partea
general`.Ed.Universitatea Bucure]ti.1972.
23. Ion P. Filipescu – Drept interna\ional privat. Ed.Actami.Buc. 2002.
24. Ad.Pricopi. Drept interna\ional privat. Ed.Actami, Buc. 1999.

115