UE intervine decisiv în diverse domenii, de la programul nuclear iranian și stabilizarea
Somaliei și a regiunii Cornului Africii până la combaterea încălzirii globale. Politica sa
externă și de securitate comună, menită să soluționeze conflictele și să promoveze înțelegerea internațională, se bazează pe diplomație. Comerțul, ajutorul umanitar, securitatea și apărarea joacă adesea un rol complementar. Fiind cel mai important donator de asistență pentru dezvoltare din lume, UE deține un rol unic în cooperarea cu țările în curs de dezvoltare. Ponderea demografică și capacitatea sa economică îi conferă o mare influență acestui bloc format din 28 de națiuni. UE este cea mai mare putere comercială din lume, iar moneda sa (euro) ocupă locul doi ca importanță la nivel mondial. Tendința către luarea de decizii comune în materie de politică externă îi sporesc influența. Uniunea Europeană a încheiat parteneriate cu cei mai importanți actori de pe piața mondială, inclusiv cu puterile emergente. Ea dorește să se asigure că aceste parteneriate se bazează pe interese și avantaje reciproce. UE organizează periodic reuniuni la nivel înalt cu Canada, China, India, Japonia, Rusia și Statele Unite. Relațiile sale internaționale acoperă:
UE a trimis misiuni de menținere a păcii în diferite zone de conflict ale lumii. În
august 2008, UE a contribuit la medierea unui acord de încetare a focului între Georgia și Rusia, a trimis observatori europeni pentru a monitoriza situația și a furnizat ajutor umanitar persoanelor strămutate din cauza conflictelor. De asemenea, a deplasat în Kosovo persoane activând în domeniul justiției și forțe de poliție care să ajute la garantarea respectării legii și a ordinii publice. Mijloace de intervenție Nu există o forță armată permanentă a UE. În schimb, în baza politicii sale de securitate și apărare comună (PSAC), Uniunea Europeană se sprijină pe forțele de menținere a păcii cu care contribuie statele membre, pentru:
operațiuni comune de dezarmare
misiuni umanitare și de salvare consiliere și asistență militară prevenirea conflictelor și menținerea păcii gestionarea crizelor, de exemplu, restabilirea păcii și stabilizare după încetarea conflictelor. Începând din 2003, UE a desfășurat 30 de misiuni civile și operațiuni militare pe 3 continente. Toate acestea au constituit o reacție la diverse situații de criză:
instaurarea păcii post-tsunami în Indonezia
protejarea refugiaților în Mali și Republica Centrafricană combaterea pirateriei în largul coastelor Somaliei și în regiunea Cornului Africii. În prezent, UE joacă un rol important, acela de furnizor de securitate. Începând din ianuarie 2007, UE a desfășurat operațiuni de reacție rapidă cu ajutorul a două batalioane, numărând câte 1500 de persoane fiecare și putând fi mobilizate la nevoie aproape simultan. Deciziile de mobilizare sunt luate de miniștrii țărilor UE, în cadrul Consiliului UE. Legături mai strânse cu vecinii noștri: Politica europeană de vecinătate
Politica europeană de vecinătate (PEV) guvernează relațiile UE cu 16 dintre țările
vecine de la est și sud. La sud: Algeria, Egipt, Iordania, Israel, Liban, Libia, Maroc, Palestina (această denumire nu implică nicio recunoaștere a Palestinei ca stat și nu aduce atingere pozițiilor privind recunoașterea Palestinei ca stat), Siria și Tunisia. La est: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina. Destinată să consolideze relațiile UE cu vecinii săi de la est și sud, această politică promovează:
asocierea pe plan politic
integrarea economică creșterea mobilității. Pe măsură ce UE s-a extins, țările din Europa de Est și din Caucazul de Sud i-au devenit vecini mai apropiați. Ele ne influențează din ce în ce mai mult securitatea, stabilitatea și prosperitatea. În 2009, a fost lansat parteneriatul estic, menit să consolideze relațiile UE cu 6 țări din Europa de Est. O cooperare mai strânsă între UE și partenerii săi est-europeni - Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina - reprezintă un element-cheie în relațiile externe ale UE. În urma evenimentelor care au marcat Primăvara arabă, UE și-a relansat politica de vecinătate pentru a oferi un sprijin mai consistent partenerilor angajați în realizarea de reforme care să promoveze democrația, drepturile omului și statul de drept. Scopul acestei politici este să încurajeze dezvoltarea economică favorabilă incluziunii în aceste țări și să promoveze parteneriatul cu o serie de grupuri și organizații, în paralel cu relațiile dintre UE și guverne. UE sprijină, de asemenea, țările învecinate care se confruntă cu conflicte și crize. Este principalul donator de asistență pentru victimele crizei din Siria, contribuția sa ridicându-se la peste 3,2 miliarde de euro din 2011 până în prezent. UE încearcă, de asemenea, să ajute Libia în actuala situație dificilă din punct de vedere politic și al securității. Uniunea continuă să sprijine eforturile internaționale de instaurare a păcii în Orientul Mijlociu. Obiectivul său este ca Palestina și Israel să ajungă la o înțelegere bilaterală. UE colaborează cu ONU, SUA și Rusia (în cadrul „Cvartetului”), pentru a încuraja cele două părți să ajungă la un acord. De asemenea, ele lucrează îndeaproape cu partenerii regionali pentru o soluționare pașnică a conflictului. Programul nuclear iranian a fost o sursă importantă de tensiune la nivel internațional. Acordul istoric încheiat în noiembrie 2013 cu comunitatea internațională a constituit un prim pas în direcția rezolvării problemei și o încununare a eforturilor depuse de UE în conducerea negocierilor de pace în numele comunității internaționale. Asia și America Latină UE își intensifică relațiile cu grupările regionale din Asia și America Latină. Astfel, UE a încheiat „parteneriate consolidate” cu partenerii săi asiatici, aflați într-un proces rapid de dezvoltare. Acestea combină elemente economice, politice, sociale și culturale. UE este, de asemenea, un suporter convins al integrării regionale în ambele regiuni.