Aspecte Educaţionale Ale Incluziunii Copiilor Cu CES În Educaţia Timpurie

MODULUL I
Aspecte educaţionale ale incluziunii copiilor cu CES în educaţia timpurie

ZIUA I Incluziunea copiilor cu CES în educaţia timpurie
Conţinuturi Strategii Materiale
SESIUNEA I. Educaia Incluzivă: cadru legislativ, concepte

Definitorii.
Participanii:
- vor reflecta asupra schimbărilor în urma seminarelor din cadrul proiectului PGE
- vor defini conceptele de bază ale educaţiei incluzive
- vor distinge practicile incluzive de cele non-incluzive/discriminatorii
- vor discuta despre EI în contextul reformelor în educaia timpurie: paradigma educaiei centrate pe copil
în documentele de politici educaionale şi practicile promovate prin formări (EFA-FTI, GPE etc.)
Activitatea 1. Formarea comunităţii: Obiectul reprezentativ

Participanii se vor gîndi la un obiect/corp (de exemplu: semafor, ploaie, soare, zăpadă, floare, rîu etc.) şi
vor găsi o asociere cu conceptul Educaie incluzivă GM
Activitatea 2. Schimbarea Asocieri forate
Completarea tabelului:
L.ind.
Domenii Ce s-a schimbat din vară? Ce avem la moment?
cadre Graficul T
didactice
mediu
proces
a) Participanii vor completa tabelul Gm

b) Vor prezenta în grup mic
c) Prezentare în grup mare prin evitarea repetărilor
GM
1
Activitatea 3: Politici educaţionale în domeniul Educaţiei
Incluzive
Desfăşurare:
a) Se propune participanţilor să formeze 4 grupuri de lucru. Fiecare grup va primi pe suport de hîrtie un
extras – compilaţie de texte din legislaţia naţională cu următoarele tematici:
 Dreptul de a locui în comunitate. Prevenirea segregării sau instituţionalizării pe criteriu de
dizabilitate;
 Dreptul la educaţie de calitate;
 Acomodare rezonabilă;
 Discriminare pe criteriul disabilităţii. (Anexa 1).
b) Timp de 5 minute participanţii vor citi şi discuta în grup mic care este ideea principală a pasajului şi vor poster
identifica cel puţin trei cuvinte cheie. O persoană, delegată va prezenta ideea principală şi semnificaţia marchere
cuvintelor-cheie. 4Gm
ACCENTE!!! Identificarea cuvintelor-cheie şi formularea ideii principale. De rezervat timp pentru
întrebări de clarificare.
Concluzie: Dreptul la educaţie constă în primul rînd în dreptul la o educaţie de calitate, iar acesta se
poate realiza doar în cazul unei abordări individuale, prin organizarea măsurilor pozitive,
Anexa 1
acomodarea rezonabilă şi a serviciilor de suport. Discriminarea pe criteriu de dizabilitate se
Politici
pedepseşte contravenţional.
educaţion
Activitatea 4: Ce este şi ce nu este educaia incluzivă?
ale
Desfăşurare:
a) Se pregătesc 2 postere cu următoarele întrebări: GM
- Ce este în viziunea mea educaie incluzivă?
- Ce nu este în viziunea mea educaie incluzivă?
b) Se repartizează participanilor cîte 2 foie adezive colorate. Ei sunt rugai să ”scaneze” procesul
educaional preşcolar din ară şi să scrie pe fiecare din foie: Ce este în viziunea lor educaie incluzivă şi foie
Ce nu este educaie incluzivă (cînd nu are loc educaia incluzivă). adezive
c) Foiţele completate se vor acroşa la cele 2 postere. color
d) Se discută, în grup mare notiţele de pe postere. pix
se punctează definiia educaiei incluzive 2 postere
ACCENTE!!! Prezentarea definiiei educaiei incluzive: “… Un proces continuu care are scopul de a marchere
oferi o educaţie de calitate tuturor, respectînd diversitatea, nevoile diferite şi abilităţile, caracteristicile şi
aşteptările copiilor şi comunităţilor cu privire la învăţare, eliminînd toate formele de discriminare”.
foi color
2
Activitatea 5. Concepte definitorii în contextul educaiei AX4
incluzive L.ind.
Desfăşurare: pix
a) Se pregătesc 6 foi AX4 de 3 culori diferite (spre exemplu, galben, roz şi verde); poster
b) Pe fiecare dintre ele se notează conceptele: incluziune, cerine educaionale speciale (roz), plan educaional marchere
individualizat (PEI), adaptare curriculară (verde), servicii de sprijin, cadru didactic de sprijin (CDS), GM
centrul de resurse în educaia incluzivă (galben) (Anexa 2). Anexa 2
c) Se formează 6 echipe în cadrul cărora se vor discuta conceptele notate pe fisă. Se defineşte conceptul Delimităr
notat. 6Gm i
d) Discuţii în plen. conceptual
ACCENTE!!! Evidenţierea necesităţii abordării în complex a aciunilor psihopedagogice e
şi sociale, menite să asigure incluziunea copiilor cu CES: individualizarea procesului GM
educaional, prestarea serviciilor de suport, care ar trebui să fie şi educaionale, şi sociale,
precum şi structurile implicate.
SESIUNEA II. Dificultăi cu care se confruntă copilul cu CES

Participanii:
- vor recunoaşte tipurile de dificultăţi cu care se confruntă copilul cu CES şi identifica nevoile de învăţare
şi dezvoltare
- vor identifica caracteristicile dificultăilor
Activitatea 1: Identificarea dificultăilor cu care se

confruntă copilul cu CES
Desfăşurare:
a) Se propune participanilor să listeze, în mod individual, cel puin 3 dificultăi cu care se confruntă
copiii.
b) Se prezintă şi discută, în pereche, dificultăţile notate.
c) În grup mare, perechile prezintă dificultăţile. Acestea vor fi concomitent clasificate şi notate la
GPP
posterul mare într-un tabel de tipul:
DIFICULTĂŢI
GM
…de cunoaştere şi învăţare …de comunicare şi interaciune
3
…senzoriale şi fizice …socio-emoţionale şi
comportamentale
ACCENTE!!! Orientarea participanţilor spre identificarea tangenţelor între

categoriile de probleme şi domeniile de dezvoltare ale copilului. Se menionează faptul
că, cu astfel de dificultăi se poate confrunta fiecare copil, chiar şi matur, la anumite
etape ale dezvoltării. Unele dintre ele pot fi depăşite odată cu timpul, vîrsta,
schimbarea activităii, altele pot însoi persoana continuu.
Activitatea 2: Caracteristicile dificultăilor

Desfăşurare: În 4 grupuri participanţilor li se distribuie cîte o informaie referitor la una dintre categoriile de
dificultăi (Anexa 3). Grupurile se vor familiariza cu informaia oferită, după care vor realiza un ”păianjen”
al categoriei nominalizate, indicînd natura dificultăilor, tipurile lor, semnele distinctive.
Produsul activităii în grup este prezentat plenar. poster
 Reflecţie marchere
Participanţii vor forma 4 echipe. Fiecare echipă va primi cîte un studiu de caz ( Anexa 4); vor
discuta şi identifica categoria de probleme cu care se confruntă respectivul copil, răspunzînd la foi AX4
întrebările indicate în foaie şi vor prezenta 4Gm Anexa 3
Întrebări: Dificult
 Ce dificultăţi are copilul? ăi cu
 Care sunt consecinţele acestor comportamente asupra performanţei lui şcolare? care se
 Care sunt consecinţele acestor comportamente asupra relaţiilor lui cu colegii? GM confrun
 Care sunt necesităţile copilului ce reies din analiza cazului ? tă copiii
cu CES
Activitatea 3: Condiii pentru satisfacerea cerinelor educaionale speciale
Desfăşurare: Anexa 4
Studii de
a) Se pregăteşte un poster cu 2 rubrici
caz
EU COPILUL
4Gm
b) Se propune participanilor să se gîndească şi să spună care sunt condiiile de care are nevoie fiecare GM
dintre ei pentru a evolua/a se dezvolta cel mai bine.
c) Frontal, se generalizează ideile expuse şi se înscriu în prima rubrică a posterului.
d) În grup mare, se elucidează care sunt condiiile pentru ca un copil să se dezvolte cel mai bine. Ideile
se notează în cea de-a doua rubrică a tabelului.
4
ACCENTE!!! Identificarea cazurilor în care nu sunt asigurate careva dintre condiiile nominalizate,
determinînd consecinele acestora pentru copil. De menionat că fiecare copil, indiferent de situaia sa de
dezvoltare, are nevoie de sprijin pe parcursul evoluiei sale. Mulţi copii se confruntă cu probleme la un
anumit moment al vieţii lor. Unele probleme se rezolvă, altele necesită sprijin continuu. Dacă acesta nu
i se acordă la timp, un copil considerat "normal" poate ajunge uşor în categoria celor "cu probleme".
Un copil cu CES înscrie o nevoie mai mare în acest sens, iar noi, adulii, suntem cei care creăm
posibilităile optime pentru satisfacerea acesteia. Problematica copiilor cu CES este privită ca
înţelegere a diferenţelor extrem de variate între nivelurile, ritmurile, stilurile şi particularităţile lor de
creştere, învăţare şi dezvoltare.
Motto-ul activităii - enunul lui Seneca: ”Ca o piesă de teatru, aşa este viaa: nu interesează cît de mult a
inut, ci cît de frumos s-a desfăşurat”. Fiecare dintre noi îi poate ajuta pe alii să trăiască o piesă
frumoasă a vieii lor: ei au acest drept, iar noi avem posibilitatea.
poster
SESIUNILE III-IV. Observarea la baza înelegerii marchere
dificultăţilor/nevoilor şi intereselor Brain-stor-ming
copilului cu CES L.ind.
Participanii:
- vor explica importana observării autentice pentru asigurarea unui demers educaional centrat pe copil; GM
- vor aplica observarea ca instrument de evaluare a nivelului de dezvoltare, nevoilor şi intereselor
individuale ale copiilor;
- vor consolida abilităile de identificare a nevoilor specifice de învăare ale copiilor la diferite vîrste.
Activitatea 1: De unde ştim despre nivelul de dezvoltare, nevoile şi interesele copilului?

Desfăşurare:
a) Participanţii sunt provocaţi să reflecteze, individual, de unde ştiu despre nivelul de dezvoltare al
copilului, nevoile şi interesele lui.
b) Se iniţiază o discuţie în pereche.
c) În grup mare, se întocmeşte o listă comună de idei notate la un poster.
ACCENTE!!! Orientarea participanţilor conştientizarea faptului că prioritare sunt mesajele
„transmise” de copii prin comportamentul şi activitatea lor cotidiană şi nu testarea sau altă modalitate
formală. Important este să ne asigurăm ca în lista întocmită să se regăsească şi observarea. Se specifica
faptul că observarea ne ajută să dăm sens unor situaţii educaţionale, să măsurăm eficacitatea practicilor
educaţionale şi să planificăm modalităţi de îmbunătăţire.
5
Activitatea 2: Nevoile de bază ale copilului. Consecinţele nesatisfacerii nevoilor
Desfăşurare:
a) Participanţii se numără de la 1la 5.
b) Fiecărui participant i se distribuie cîte un fragment din cele 5 părţi ale textului (Anexa 5).
c) Formarea echipelor de experţi. Experii studiază şi aprofundează împreună materialul distribuit, identifică
modalităi eficiente de ,,predare” a respectivului coninut.
d) Revenire la grupurile iniţiale. Fiecare expert ,,predă” coninuturile aferente subtemei sale.
 Reflecţie: Completarea tabelului
L. ind.
Nevoia Consecinţele nesatisfacerii poster
L. p. marcher
GM e
 Confruntare cu materialul-suport din Anexa 6

Activitatea 3: Observăm pentru a înţelege copilul (Exerciţiul 3 fotografii)
Desfăşurare:
a) Se propune participanţilor să privească, consecutiv, 3fotografii, cîte 10 secunde fiecare.
b) După vizionarea fiecărei fotografii participanţii vor descrie pe foiţe ce au văzut, fără a comunica cu ceilalţi
colegi.
c) Se colectează foiţele (cu notiţe) şi, pentru moment, se pun la o parte.
d) Se scriu la un poster iniţialele DIE. Participanţii vor intui ce ar însemna aceasta.
ACCENTE!!! Minilecţie. Se explica că aceste acronime sunt şi denumirea unui model (DIE) care reprezintă Mozaic
operaţiunile ce au loc în mintea noastră extrem de rapid fără a le conştientiza, şi care în final conduc la Gm
interpretări sau evaluări.
D - Descriere: a descrie doar ceea ce se vede (sau aude). De exemplu, este o imagine în care este reprezentat
un băiat ce stă lîngă barcă. Aceasta este o descriere factuală şi neutră.
I – Interpretare: se explică ce înseamnă interpretare, continuînd cu exemplul anterior: Băiatul a luat barca Anexa 5
ca să fugă de acasă. Deci, este o interpretare ceea ce vedem, prezentînd o ipoteză despre ceea ce se întîmplă Nevoile
sau s-a întîmplat deja. S-ar putea să nu avem dreptate referitor la ipoteze. de bază ale
6
E – Evaluare: se specifică că evaluăm ceea ce vedem şi ce am interpretat. Exemplu: Băiatul a făcut o alegere copilului
greşită fugind de acasă. În acest caz, judecaţi propria interpretare.
Concluzie: Modelul DIE reprezintă trecerea de la descriere la interpretare şi evaluare, fără a cunoaşte de
fapt situaia reală şi motivele ce se ascund în spatele acestor imagini/aciuni care pot conduce la
etichetare, discriminare şi justificare a discriminării. Anexa 6
Notă: Se poate apela şi alte exemple pentru a explica deosebirea dintre Descriere, Interpretare şi Evaluare. Consecinţ
D I E ele
Femeia aruncă mingea în sus. Femeia se joacă cu mingea. Nu este potrivit pentru o nesatisfaceri
doamnă de vîrsta ei să se i nevoilor
joace cu mingea. 3
Copilul acoperea ochii cu Copilul se sfieşte. Acesta este un gest de fotografii
mîinile. slăbiciune. foi A4
În această grădiniţă, doar 10 Părinii romi nu sunt Părinii romi sunt iresponsabili pentru
% de părini- romi interesai în educaia copiilor şi nu le pasă de copiii lor. fiecare
frecventează şedinele de lor. participan
părini. t pix
Activitatea 4: Modelul DIE - aplicaţie

Desfăşurare: L. ind. L.p. postere
a) Participanţii se împart în grupuri mici. GM
b) Grupurile vor extrage din fişele completate de ei anterior exact atîtea cîţi membri sunt în grup. marchere
c) Fiecare grup va primi cîte o coală mare de hîrtie pe care o vor diviza în trei coloane. Fiecare coloană va foiţele cu
avea ca titlu o literă, acestea fiind D, I, E. notiţele
Sarcina de lucru: Lectura enunţurilor de pe fişele completate de ei anterior şi clasificarea acestora în cele participanţ
trei coloane: cele descriptive la litera D, interpretative la litera I şi cele evaluative la litera E. ilor
Notă: Enunţurile mai dificil de clasificat vor fi dezvoltate
completate
frontal şi aranjate în cele trei rubrici.
Concluzie: Enunţurile mai dificil de clasificat sunt cele care conţin două sau trei componente. anterior
ACCENTE!!! Observarea stă la baza înţelegerii nivelului de dezvoltare, a nevoilor şi

intereselor copilului.
7
Gm
Ziua a II
Importana parteneriatului eficient cu familia în educaia incluzivă
Conţinuturi Strategii Materiale
8
SESIUNEA I. Premisele unui parteneriat eficient cu familia în procesul incluziunii copiilor cu CES
în grădinie ENG Baloane din
Participanii: hîrtie
- vor conştientiza rolul important pe care îl are parteneriatul educaional în integrarea de succes a
copiilor cu CES în instituia preşcolară Anexa 7
- vor defini rolul cadrului didactic în crearea unui parteneriat eficient GM Conflictele şi
- vor recunoaşte modele de relaii între părini şi profesioniştii care se ocupă de copilul cu CES. căi de aplanare
Activitatea 1. Balonul buclucaş

Facilitatorul improvizează trei baloane (mingiuţe ) din hîrtie, care vor fi încadrate pe rînd în activitate.
Pasul 1. Facilitatorul aruncă prima minge unui dintre participanţi, spunîndu-şi prenumele. Participantul
prinde balonul/ mingea, la fel, enunţînd prenumele său şi ţinteşte spre un alt participant. Jocul
continuă pînă la implicarea tuturor participanţilor.
Pasul 2. La un anumit interval facilitatorul include al doilea balon/ mingiuţă, urmînd aceleaşi acţiuni.
Pasul 3. La scurt timp timp a treia minge/ balon urmează acelaşi itinerar.
Notă: A se atenţiona faptul că participanţii în toate cele 3 cazuri trebuie să transmită baloanele/ Anexa 8
mingiuţele aceluiaşi coleg. Parteneriatul
educaţional
ACCENTE!!!
4 Gm
Activitatea 2. Parteneriatul educaţional GM
Desfăşurare:Se împart participanţii în 4 grupuri mici. Foi Ax1
Participanţii vor citi pasajul (Anexa 7), rezumîndu-l prin 2-3 teze, care vor fi prezentate în GM Markere
Anexa 9
Modele de
ACCENTE!!! Familia, grădiniţa şi comunitatea sunt, în esenţă, cei relaţii între
trei piloni de forţă care, cumulîndu-şi eforturile într-un parteneriat părinţi şi
solid, pot influenţa puternic mediul în care cresc şi se dezvoltă profesionişti
copiii cu cerinţe educative speciale, creîndu-le condiţii şi oferindu- Anexa 10
le şansa de a se realiza la egal cu ceilalţi copii. Contează relaţia care Strategii ale
se stabileşte între ei şi faptul cum reuşesc să interacţioneze. Iar o parteneriatu-
relaţie e precum nisipul pe care îl ţii în mînă. Dacă îl ţii uşor, el lui eficient şi
rămîne acolo unde este, dacă încerci să forţezi mîna, ţi se strecoară constructiv
printre degete şi ar putea să-ţi scape definitiv. Joc de rol Foi Ax1
Markere
9
4 Gm
Activitatea 3: Modele de relaţii între părinţi şi profesionişti
Desfăşurare:
Se vor forma 4 grupuri mici care vor avea ca sarcină simularea unuia dintre cele 4 modele ( modelul
expertului, modelul transplantului, modelul consumatorului, modelul parteneriatului) (Anexa 9).
Cursanţii vor identifica tipul de relaţie, scrise din timp la şevalet, urmărind scenele, simulate de Anexa 11
colegi. Participanţii vor lista acţiuni concrete pentru strategiile propuse, care reflectă rolul CD în Textul
crearea unui parteneriat eficient (Anexa 10). GM Familia solicită
ajutor
SESIUNEA II. Familia şi copilul aflat în dificultate

Participanii:
- vor identifica posibilităţile de conlucrare şi suport a tuturor factorilor comunităţii în cazul
familiilor, care au copii cu cerine educative speciale
- vor recunoaşte etapele de adaptare a familiei la dizabilitatea copilului
Activitatea 1: Familia solicită ajutor

Desfăşurare: Formatorul citeşte/ povesteşte istorioara Familia solicită ajutor, delegînd rolurile: tata,
mama, fratele şi mimînd situaţia (Anexa 11).
ACCENTE !!! Familiile copiilor cu CES percep diferit
dizabilitatea copilului. Părinţii îşi văd deseori copilul lor cu
dizabilitate ca: Frontal
- o reducere puternică a timpului liber şi a realizării intereselor
personale (vizitele nesfîrşite la medici şi terapeuţi);
- reducerea aşteptărilor de comportament ale copilului cu CES
şi reorientarea planificării vieţii personale (lucru, concediu);
- schimbarea predispoziţiilor generale de viaţă şi a valorilor
imaginate, acomodarea tuturor membrilor familiei la situaţia
copilului pe diferite căi (mai puţin timp pentru fraţi şi surori);
- confruntarea permanentă cu mediul social (familie, vecini).
Anexa 12
Perceperea
Activitatea 2: Etape de adaptare a familiei la dizabilitatea disabilităţii de
copilului către părinţi
Gm
10
Desfăşurare:
a) Participanţii formează 5 grupuri în cadrul cărora vor ierarhiza cele 4 etape de adaptare a familiei GM
la dizabilitatea copilului (Anexa 12).
b) Prezentare cu argumentare
SESIUNEA III. Particularităi ale comunicării eficiente

Participanii :
- vor identifica componentele de bază şi parametrii unei comunicări eficiente
- vor consolida (exersînd) abilităile de ascultare activă
- vor învăa să ofere un feedback apropiat, utilizînd un limbaj simplu
Activitatea 1: Critica în cotidian

Desfăşurare: Participanţii vor aduce exemple de critici frecvente din viaţa lor, răspunzînd la întrebările:
- Ce situaţie/acţiune a contribuit la această critică?
- Ce s-a întîmplat exact?
Repere pentru formator:
Exemple de critică Fapte
Eşti atît de nechibzuit. …
Eşti atît de neglijent. …
Întîrzii de fiecare dată. …
Eşti agresiv Vorbeşti cu ton ridicat
Eşti o persoană impulsivă Moderatorul nu a reuşit să dea Anexa 13
sarcina şi tu ai adus deja 3 Particularităţi
argumente 4 Gm ale comunicării
eficiente
Predare 4 subiecte
comple- a, b, c, d
mentară
Activitatea 2. Particularităţi ale comunicării eficiente
Desfăşurare: Participanţii vor lucra cîte 4 în echipă. Vor discuta în baza celor 4 subiecte, utilizînd
11
tehnica Predare complementară (Anexa 13).
Subiecte:
a) Rolul familiilor în sprijinirea educatorilor
b) Rolul educatorilor în sprijinirea familiei
c) Tipuri comportamentale parentale de interacţiune cu copilul
d) Comportamente parentale dezirabile
SESIUNEA IV. Sugestii pentru o bună interaciune cu părinii copilului cu CES Anexa 14
Cele două fee
Participanii: ale unei
- vor identifica factorii care ajută şi care blochează comunicarea comunicări
- vor exersa tipuri de întrebări ce provoacă şi susin un dialog eficient (întrebări închise/deschise)
- vor elabora o listă de sugestii pentru o bună interaciune cu părinii GM
Activitatea 1. Transmite mesajul

Desfăşurare: Participanţii vor forma perechi, aranjîndu-se spate la spate. Unul va transmite un
mesaj, iar celălalt va nota cu pixul pe foaia, pregătită din timp.
Activitatea 2. Cele două fee ale unei comunicări

Desfăşurare: Participanii sunt repartizai în 2 grupuri. Un grup primeşte materialul cu ”atitudinea
pozitivă”, celălalt cu ”atitudinea conservativă” (Anexa14) . Fiecare dintre cele 2 grupuri dramatizează 2 GM
scenariul/situaia primită în faa celorlali. Joc de rol Anexa15
Repere pentru discuii: Factorii care
- Cum v-ai simit într-un caz şi-n celălalt? ajută şi care
- Ce v-a făcut să trăii aceste emoii? blochează
- V-ai regăsit în astfel de situaii? comunicarea
Notă : A se insista asupra argumentării răspunsurilor. Anexa 16
Sugestii pentru
Activitatea 3. Factorii care facilitează sau blochează o bună
comunicarea
interaciune cu
Desfăşurare:
a ) Fiecare cursant citeşte conversaia (Anexa 15). Identifică şi bifează cu litera F expresiile care părinii
facilitează comunicarea şi cu B- expresiile care o blochează, argumentînd alegerile în baza sugestiilor L.ind.
Anexa 17
propuse în (Anexa 16).
autoevaluarea
12
b) Formează perechi pentru a-şi împărtăşi părerile . Apoi vin cu sugestii cum ar putea interveni în acest Deprinderi de
dialog pentru a rescrie conversaia, înlocuind frazele ce blochează dialogul cu unele facilitatoare. L.p. comunicare
c) Participanţii îşi vor autoevalua abilităţile de comunicare după care îşi vor propune acţiuni/ obiective
concrete în vederea îmbunătăţirii acestora (Anexa 17)
Evaluarea seminarului
L.ind.
ACCENTE!!! Comunicarea deschisă, bazată pe respect pentru părini
este o abilitate definitorie în lucrul cu familia. Este la fel de utilă pentru
o bună comunicare în familie şi cu personalul de la servici.
Comunicarea pozitivă poate deschide calea, poate face oamenii să se
simtă relaxaţi, deschişi pentru participare şi construirea parteneriatelor.
Toate interacţiunile sunt adevărate oportunităţi pentru a învăţa să
observi şi să asculţi mai reuşit, pentru a îmbunătăţi deprinderile de
comunicare şi relaţionare. Limbajul pozitiv este limbajul unui
parteneriat eficient.
ANEXA 1
POLITICI EDUCAŢIONALE
Grupul I
DREPTUL DE A LOCUI ÎN COMUNITATE. PREVENIREA SEGREGĂRII SAU INSTITUŢIONALIZĂRII PE CRITERIU DE
DIZABILITATE
Articolul 19 (a) Statele participante la prezenta Convenţie, recunosc dreptul egal al tuturor persoanelor cu CES să trăiască în comunitate, avînd alegeri egale ca şi
ceilalţi membri ai comunităţii şi vor lua măsurile corespunzătoare şi eficiente pentru a facilita exercitarea deplină de către persoanele cu CES a acestui drept şi a
dreptului la includere şi participare în viata comunităţii. … (c) Persoanele cu CES au acces egal la serviciile pentru populaţia generală şi acestea corespund
13
necesităţilor persoanelor cu CES.
Articolul 23 (3). Statele Participante garantează copiilor cu CES drepturi egale în ce priveşte viaţa familială. În scopul realizării acestor drepturi şi prevenirii
ascunderii, abandonării, neglijării şi separării copiilor cu CES, Statele Participante îşi asumă angajamentul să ofere informaţii oportune şi clare, precum şi
servicii, şi susţinere copiilor cu CES şi familiilor acestora . (4). Statele Participante garantează copiilor cu CES că nu vor fi separaţi de părinţi, contrar voinţei
lor, cu excepţia cazurilor cînd autorităţile competente, în urma examinării judiciare, determină, conform legislaţiei şi procedurilor aplicabile, că despărţirea
este necesară pentru protecţia intereselor copiilor. În nici un caz separarea nu va avea loc în temeiul CESi copilului sau a unuia, ori a ambilor părinţi . (5).
Statele Participante îşi asumă responsabilitatea, atunci cînd familia este incapabilă să îngrijească un copil cu CES, să ofere o alternativă de îngrijire în cadrul
familiei extinse sau, dacă nu este posibil, într-o altă familie din comunitate.
Obiectivul Specific 1-2 : Stoparea graduală a instituţionalizării copiilor cu vîrsta de 0 -3 ani
Grupul II
DREPTUL LA EDUCAŢIE DE CALITATE
Statele Participante recunosc dreptul persoanelor cu CES la educaţie. În scopul realizării acestui drept fără discriminare şi în baza posibilităţilor egale,
Statele Participante asigură un sistem de învăţămînt incluziv, la toate nivelele de instruire continuă.
Articolul.27
(1) Persoanele cu CES au acces liber la sistemul educaţional de toate nivelele în condiţii de egalitate cu ceilalţi cetăţeni.
(2) Dreptul la educaţie nu poate fi îngrădit pe motivul dificultăţilor de învăţare sau al altor dificultăţi cauzate de anumite CES.
(3) Statul, prin intermediul autorităţilor şi instituţiilor responsabile, garantează persoanelor cu CES condiţiile necesare pentru educaţie, instruire, pregătirea
profesională, formarea vocaţională şi formarea continuă, pe tot parcursul vieţii, fără discriminare şi în condiţii de egalitate cu ceilalţi cetăţeni.
(4) Statul, prin intermediul Ministerului Educaţiei şi altor autorităţi publice centrale şi locale competente, asigură accesul persoanelor cu CES la educaţia preşcolară,
şcolară şi extraşcolară pentru a obţine studii medii generale, studii medii de specialitate şi studii superioare adaptate necesităţilor individuale, în conformitate cu
programul individual de reabilitare şi incluziune socială.
Articolul 28. Asigurarea educaţiei preşcolare a copiilor cu CES

(1) În scopul oferirii unor posibilităţi reale de educaţie a copiilor cu CES de vîrstă preşcolară şi acordării ajutorului necesar vizînd reabilitarea lor, Ministerul
Educaţiei şi autorităţile administraţiei publice locale creează în instituţiile preşcolare condiţii favorabile pentru aflarea în ele a acestor copii.
Obiectiv specific 1.6. Promovarea şi asigurarea educaţiei incluzive la nivel de sistem educaţional, astfel încît să se realizeze o creştere anuală cu cel puţin
10% a accesului copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES) la educaţia incluzivă.
Acţiuni prioritare:
1.6.1. Armonizarea cadrului normativ naţional de dezvoltare a educaţiei incluzive cu politicile şi normele internaţionale în domeniu, în vederea asigurării accesului la
o educaţie de calitate pentru fiecare copil, tînăr sau adult, inclusiv pentru persoanele cu cerinţe educaţionale speciale.
14
Art. 41 Organizarea învăţămîntului pentru copiii şi copiii cu cerinţe educaţionale speciale
(1) învăţămîntul pentru copiii şi copiii cu cerinţe educaţionale speciale este gratuit. Se organizează în instituţii de învăţămînt general, în instituţii de învăţămînt
special şi prin învăţămînt la domiciliu.
(2) instituţiile de învăţămînt general asigură incluziunea prin:
(a) încadrarea individuală a copilului sau elevului cu CES în grupa sau clasa respectivă vîrstei acestuia în învăămîntul general.
Articolul 9. Interzicerea discriminării în domeniul învăţămîntului
(1) Instituţiile de învăţămînt asigură respectarea principiului nediscriminării:
a) prin oferirea accesului la instituţiile de învăţămînt de orice tip şi nivel;
b) în procesul educaţional, inclusiv la evaluarea cunoştinţelor acumulate;
Grupul III
ACOMODARE REZONABILĂ
“Acomodare rezonabilă ” este modificarea sau ajustarea necesară şi corespunzătoare, fără a impune o povară exagerată, atunci cînd acestea sunt
necesare pentru a garanta, persoanelor cu CES, beneficierea de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi exercitarea acestora, în egală măsură
cu alţi cetăţeni.
1. Statele Participante recunosc că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au dreptul, fără discriminare, la protecţie şi beneficii egale din partea legii.
2. Statele Participante vor interzice toate formele de discriminare din cauza CESi şi garantează, persoanelor cu CES, protecţie juridică egală şi eficientă
contra discriminării în orice temei.
3. Pentru a promova egalitatea şi a elimina discriminarea, Statele Participante vor lua toate măsurile necesare pentru a garanta o adaptare rezonabilă.
acomodare rezonabilă – orice modificare sau adaptare necesară şi adecvată, într-un caz particular, care nu impune o sarcină disproporţionată sau nejustificată atunci
cînd este nevoie pentru a asigura unei persoane, în cazurile stabilite de lege, exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate cu ceilalţi.
Articolul 27. Autorităţile publice responsabile şi instituţiile de învăţămînt asigură:
a) adaptarea rezonabilă a condiţiilor de învăţare la nevoile individuale ale persoanelor cu CES;
15
b) facilitarea învăţării modurilor alternative de comunicare, a caracterelor Braille, a sistemelor alternative de scriere, de orientare, a aptitudinilor motrice, precum şi
facilitarea sprijinului reciproc şi îndrumării reciproce între persoanele cu aceleaşi probleme;
c) facilitarea învăţării limbajului mimico-gestual şi promovarea identităţii lingvistice a persoanelor cu deficienţe de auz;
d) educaţia persoanelor, şi mai ales a copiilor, cu deficienţe de vedere, de auz sau cu surdocecitate prin cele mai adecvate şi individualizate programe şi limbaje, căi
şi modalităţi, precum şi în medii care să le favorizeze o maximă dezvoltare şcolară şi socială;
e) condiţii pentru dezvoltarea şi promovarea unui sistem de învăţămînt incluziv;
f) crearea în instituţiile de învăţămînt de toate nivelele a serviciilor de suport pentru persoanele cu CES şi/sau dotarea acestor instituţii cu echipamentul necesar
pentru susţinerea şi favorizarea educaţiei incluzive a persoanelor cu CES.
Art.3 Noţiuni de referinţă şi definiţii

[…] educaţie incluzivă- proces educaţional care răspunde diversităţii şi cerinţelor individuale de dezvoltare şi oferă oportunităţi şi şanse egale de a beneficia de
drepturile fundamentale ale omului la dezvoltare şi educaţie de calitate în medii comune de învăţare.
[…] măsuri de intervenţie şi servicii de suport pentru incluziunea educaţională – ansamblul de măsuri şi servicii, realizate pentru a răspunde necesităţilor speciale
ale copiilor, copiilor şi studenţilor cu cerinţe educaţionale speciale,în vederea facilitării accesului la serviciile educaţionale din comunitate.
Articolul 2. Noţiuni generale
măsuri pozitive – acţiuni speciale provizorii luate de autorităţile publice în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizînd asigurarea
dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi;
acomodare rezonabilă – orice modificare sau adaptare necesară şi adecvată, într-un caz particular, care nu impune o sarcină disproporţionată sau nejustificată atunci
cînd este nevoie pentru a asigura unei persoane, în cazurile stabilite de lege, exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate cu ceilalţi.
Grupul IV
DISCRIMINARE pe criteriul CESI
“Discriminare din cauza CESi” înseamnă orice deosebire, excludere sau restricţie făcută din cauza CESi care are ca scopul sau efectul de a împiedica sau anula
recunoaşterea sau exercitarea, în egală măsură cu alţi cetăţeni, a omului şi libertăţilor fundamentale ale drepturilor cu privire la activitatea politică, economică,
socială, culturală, civilă sau oricare altă activitate. Include toate formele de discriminare, inclusiv refuzul unei acomodări rezonabile;
(2) Statele Participante vor interzice toate formele de discriminare din cauza CESi şi garantează, persoanelor cu CES, protecţie juridică egală şi eficientă contra
discriminării în orice temei.
(4) Măsurile specifice care sunt necesare pentru a accelera sau obţine egalitatea de facto a persoanelor cu CES nu vor fi considerate discriminare, în contextul
16
prezentei Convenţii.
Art. 8(6) Discriminarea persoanelor cu CES constînd în orice deosebire, excludere, marginalizare, limitare sau preferinţă, precum şi în refuzul de creare a condiţiilor
favorabile şi de adaptare rezonabilă, care conduc la imposibilitatea sau complicarea recunoaşterii, îndeplinirii sau folosirii drepturilor civile, politice, economice,
sociale sau culturale, este interzisă şi se pedepseşte conform legislaţiei în vigoare.
ANEXA 2
CONCEPTE DEFINITORII ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI INCLUZIVE
1. Cerine educaionale speciale (CES) - necesităţile educaţionale complementare obiectivelor generale ale educaţiei şcolare, necesităţi care solicită o şcolarizare adaptată
particularităţilor individuale şi/sau caracteristice unei CES ori tulburări de învăţare, precum şi o intervenţie specifică, prin reabilitare/recuperare corespunzătoare.
2. Plan educaţional individualizat (PEI) – instrument de organizare şi realizare coordonată a procesului educaţional pentru beneficiarii cu cerinţe educaţionale speciale,
elaborat de către comisia multidisciplinară intraşcolară în baza structurii model aprobată de Ministerul Educaţiei. Elaborarea PEI se bazează pe o evaluare complexă a
punctelor forte, a intereselor şi necesităilor elevului. În acest context, PEI are drept scop asigurarea progresului în dezvoltarea copilului (pe domeniile emoional, motor,
cognitiv, verbal, social), în funcie de potenialul acestuia, identificînd strategii, resurse, tehnologii, servicii care vor facilita progresul.
3. Adaptarea curriculară (AC) presupune modificări personalizate:

– în oferta instrucţională a cadrului didactic;
– a modului în care le este prezentată aceasta copiilor;
– a modului de evaluare a progresului.
Formele AC sunt diverse: se poate preda o parte a curriculum-ului (ariile considerate ca fiind cele mai importante); se poate înlocui curriculum-ul cu unul alternativ (se
pune accent pe abilităţile pe care nu le au copiii şi/sau se folosesc materiale specifice unei clase mai mici). Astfel AC ajută copiii să atingă în mod individual
expectanţele de învăţare cuprinse în standardele curriculare.
AC este planificată în mod individual de către cadrul didactic, cadrul didactic de sprijin, părinte şi alţi specialişti.
4. Servicii de suport pentru incluziunea educaţională - ansamblu de măsuri şi servicii realizate pentru a răspunde necesităţilor speciale ale copiilor cu CES în vederea
facilitării accesului la serviciile educaţionale din comunitate, realizării planului educaţional individualizat şi programului de servicii individualizat. Acestea includ:
servicii protetico-ortopedice sau mijloace speciale de deplasare, interpreţi mimico-gestuali, asistent personal, cadru didactic de sprijin, etc. şi se stabilesc în urma
evaluării complexe a copilului.
În R. M. este instituit pachetul minim de servicii sociale şi de servicii de educaţie incluzivă, acordat copilului cu CES şi familiei acestuia, în corespundere cu
necesităţile lor (Programul de dezvoltare a Educaţiei incluzive pentru anii 2011 – 2020 (2011), Regulamentului privind redirecţionarea resurselor financiare în cadrul
reformării instituţiilor rezidenţiale (HG nr. 351 din 29.05.2012). Acesta include:
- Serviciul municipal/raional de asistenţă psihopedagogică;
17
- Cadrul didactic de sprijin;
- Centrul de resurse pentru educaţie incluzivă;
- Suportul educaţional în pregătirea temelor;
- Alimentaţie gratuită, manuale, conform legislaţiei în vigoare.
5. Cadru didactic de sprijin (CDS) – cadru didactic cu studii superioare în domeniul psihopedagogiei, în învăţămîntul preşcolar, primar şi secundar general, care acordă
asistenţă psihopedagogică copiilor cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în instituţiile de învăţămînt general şi familiilor acestora, în colaborare cu toţi factorii
implicaţi.
6. Centru de resurse pentru educaţia incluzivă – reprezintă un serviciu de sprijin pentru copiii cu CES din grădiniţă şi comunitate, cadrele didactice, părinţi şi membri ai
comunităţii, care oferă, coordonează şi monitorizează servicii specializate pentru a asigura incluziunea educaţională şi socială a tuturor copiilor din comunitate. Este creat
la nivel local – în cadrul instituţiilor de învăţămînt cu practici incluzive şi la nivel raional – în cadrul Serviciului de asistenţă psiho-pedagogică.
ANEXA 3
DIFICULTĂȚI CU CARE SE CONFRUNTĂ COPIII CU CES
1. Cunoaştere şi învăţare
Dificultăile din domeniul cunoaşterii şi învăării pot fi complexe, acoperind o arie vastă a domeniului, dar şi specifice, copilul întîmpinînd dificultăi doar în
anumite domenii, destul de înguste ale învăării.
Dificultăi specifice de învăare
Copiii cu dificultăţi de învăţare specifice au o dificultate anume de a învăţa să citească, să scrie, să folosească corect numerele, astfel încît performanţa lor în
aceste zone se situează sub nivelul celora înscrise în alte zone. De asemenea, ei pot avea dificultăţi de memorare pe termen scurt, de organizare şi coordonare. Aceste
dificultăi sunt întîlnite frecvent în arealul educaional. Printre dificultăţile de învăţare specifice se numără: dislexia, discalculia.
Dificultăţi de învăţare medii

Copiii cu dificultăţi de învăţare medii ating niveluri de performanţă semnificativ sub cele aşteptate în majoritatea ariilor curriculare, în ciuda intervenţiilor
corespunzătoare. Ei au o dificultate mult mai mare decît colegii lor în dobîndirea de abilităţi de scriere, citire, calcul de bază şi în înţelegerea conceptelor. De
asemenea, se pot confrunta cu o încetineală în vorbire şi utilizarea limbajului, cu un nivel scăzut de concentrare. Prezintă un respect de sine scăzut şi abilităţi sociale
insuficient dezvoltate.
Dificultăţi de învăţare serioase

18
Copiii ce prezintă astfel de dificultăţi au probleme intelectuale sau cognitive serioase. Aceasta are un efect major asupra capacităţii lor de a face faţă
curriculum-ului fără ajutor. Ei pot de asemenea avea dificultăţi de mişcare şi coordonare, comunicare, percepţie şi în dobîndirea de abilităţi care să le permită să se
ajute singuri. Pot necesita predarea tehnicilor de deprindere a unor astfel de abilităţi, a independenţei şi abilităţilor sociale. Unii pot folosi semne şi simboluri, însă
majoritatea sunt capabili să susţină conversaţii simple. Au nevoie de ajutor în majoritatea ariilor curriculare.
Dificultăţi de învăţare mari şi multiple

Copiii cu dificultăţi de învăţare mari şi multiple au nevoi educaţionale complexe. Pe lîngă dificultăţile de învăţare foarte severe, aceştia prezintă alte
dificultăţi semnificative, precum CES fizice, probleme senzoriale sau probleme medicale serioase. Ei au nevoie de foarte mult sprijin din partea adulţilor, atît în ceea
ce priveşte nevoile lor de învăţare cît şi îngrijire.
2. Comunicare şi interacţiune
Categorii de dificultăţi Descriere

Dificultăţi de limbaj Dificultăi de exprimare prin limbaj
Dificultăţi de recepţionare a limbajului (capacitatea de a asimila şi
înţelege limbajul folosit de alţii)
Dificultăţi în ambele sensuri
Dificultăi de comunicare şi Dificil să înţeleagă şi să folosească comunicarea non-verbală şi verbală
interaciune Dificil să înţeleagă comportamentul social, care afectează capacitatea
(cele mai multe sunt tulburări copilului de a interacţiona cu cei de aceeaşi vîrstă şi cu adulţii
din spectrul autist) Dificil să gîndească şi să se comporte flexibil – ceea ce se poate
manifesta prin activităţi limitate, obsesive sau repetate.
3. Senzorial şi fizic
Categorii de Descriere
dificultăţi
Senzoriale deficienţe vizuale
deficienţe auditive
Multi-senzoriale combinaţie de dificultăţi legate de vedere şi auz

(aceste nevoi complexe fac dificilă stabilirea nivelului capacităţii lor intelectuale)
Fizice dificultăţi legate de motricitatea fină şi grosieră
4. Social, emoţional şi comportamental
19
Dificultăi din Descriere
domeniul
Social neacceptarea celor din jur
neacceptarea de cei din jur
Comportamental Comportamente inacceptabile (comportament agresiv, anti-social, violent)
Hiperactivitate, deficit de atenţie
Emoţional Anxietate, fobie (frică), acces de panică
Timiditate
Ticuri (verbale (repetarea anumitor cuvinte), cu implicarea diferitor grupuri de
muşchi (grimase faciale, clipit des)).
GA
20
ANEXA 4
STUDII DE CAZ
1. Cazul lui Mihai (pentru dificultăile de cunoaştere şi învăare)
Cazul lui Mihai, 7 ani

Mihai a împlinit recent 7 anişori. Deşi a fost înscris de cîteva săptămîni la această grădiniă, după multe altele pe care le-a frecventat pe perioade scurte,
educatorii au îneles deja că nu le va fi simplu să-l integreze în activităile pe care le desfăşoară. Ei au observat că Mihai nu prea înelege ce are de făcut atunci cînd, de
rînd cu colegii, este pus în situaia de a realiza vreo sarcină. Încearcă mai mult să imită colegii, reuşindu-i doar lucrurile foarte simple. Pe cînd majoritatea copiilor din
grupă recită poezii, desenează, unii dintre ei chiar şi citesc, scriu, Mihai este preocupat de cîteva maşinue, pe care le poartă întotdeauna cu sine. Nu este prea vorbăre,
avînd mai tot timpul aceeaşi întrebare pentru toi: Mergem afară? Adesea este confuz, poate acţiona spontan şi impulsiv, refuzînd să coopereze. Pînă în prezent nu a
reuşit să stabilească nişte relaţii de prietenie cu copiii din grupa sa. Mama spune că nici cu copiii din curte nu se prea joacă, mai bine zis aceştia îl refuză...
Întrebări la studiul de caz:

 Ce dificultăţi are Mihai?
 Care sunt consecinţele acestor comportamente asupra performanţei lui şcolare?
 Care sunt consecinţele acestor comportamente asupra relaţiilor lui cu colegii?
 Care sunt necesităţile copilului ce reies din analiza cazului ?
2. Cazul Mariei (pentru dificultăile de comunicare şi interaciune)
Cazul Mariei, 6 ani

Maria are 6 anişori şi anul acesta a mers pentru prima oară la grădiniă. Părinţii s-au bucurat mult cînd au izbutit să o înscrie la grădiniă, căci n-a fost deloc
uşor: fetia are o tulburare gravă de limbaj şi vorbirea ei aproape că nu este desluşită. Chiar din primele zile şi Maria, şi educatoarea, şi colegii s-au ciocnit de o serie
de dificultăţi, dintre care şi cea mai mare: cum să o înţeleagă? Îi place foarte mult să deseneze în acuarelă, să modeleze, făcîndu-le pe toate în tăcere. Deşi-i place
foarte mult să se afle printre copii, aceştia nu prea o agrează, evitînd-o, bruscînd-o chiar. Copila adesea poate fi văzută juncîndu-se de una singură.
21
 Ce dificultăţi are Maria?
3. Cazul Laurei (pentru dificultăile senzoriale şi fizice)
Cazul Laurei, 4 ani
Laura s-a născut cu o dizabilitate fizică, din care cauză se deplasează doar cu sprijinul unui adult. Atunci cînd merge undeva cu familia, este luată în brae de
către părini. Medicii i-au sfătuit să facă rost de un cărucior pentru fetiă. Părinii, însă, sunt rezervai în această privină şi nu-şi pierd sperana că-şi vor pune copilul
vreodată pe picioare, neacceptînd să o aşeze într-un scaun cu rotile.
De cîteva luni merge la grădinia din apropiere. Mama spune că Maria s-a schimbat radical din acea zi. Este permanent cu zîmbetul pe buze, povesteşte doar
despre clipele petrecute printre copii. Un fapt îi întristează pe părini: copilul lor întîmpină mari dificultăi în a se deplasa prin spaiul grupei, nu participă la activităile
din aer liber, pentru că nu are cine să o conducă. În cadrul activităilor de grup fetia nu se prea poate implica la toate, pentru că nu prea poate lucra cu mînua dreaptă.
Părinii deja au fost anunai că trebuie să se gîndească împreună cu administraia grădiniei la o soluie pentru această situaie.

 Ce dificultăţi are Laura?
4. Cazul lui Andrei (pentru dificultăile socio-emoionale şi comportamentale)
Cazul lui Andrei, 5 ani

Andrei are atît de multă energie încît îi scoate din sărite pe toţi din jurul lui: părinţi, educatori şi colegi. Cînd ajunge dimineaţa la grădiniă aproape totul
devine haos: jucăriile îi cad pe jos, toate rechizitele îi sunt împrăştiate pe masă, pe podea. Pe unde a trecut Andrei, nici un lucru nu mai e la locul lui. Băiatul nu poate
să facă fiecare sarcină pe rînd, pînă la capăt. Ca şi cum ar fi fascinat de tot ceea ce este în jurul lui, trece rapid de la un obiect la altul sau se mută de la o activitate la
alta. Băiatul nu rezistă să facă doar ceea ce spune educatoarea. Nu poate sta locului nici măcar cînd ia masa, ce să mai vorbim de activităi! Se comportă impulsiv, tot
ce face este însoţit de mult zgomot şi rîsete de ale copiilor. Pare să fie o sursă inepuizabilă de energie şi nu poate să stea liniştit niciodată. Cînd cineva dintre copii
vorbeşte, îl întrerupe de îndată şi începe să vorbească despre tot ce-i trece prin cap.

22
 Ce dificultăţi are Andrei?
ANEXA 5
NEVOILE DE BAZĂ ALE COPILULUI
1. Nevoia de dragoste şi securitate
Nevoia de dragoste este împlinită de relaiile calde şi afectuoase ce se formează imediat după naştere. Prin aceste relaii – iniial cu mama şi treptat cu un cerc tot mai
mare de persoane – copilul îşi conturează identitatea şi devine conştient de sine. În dragostea părinilor, copilul este acceptat şi valorizat necondiionat , indiferent de
sex, aparene, abilităi sau personalitate. Această dragoste este dăruită fără solicitarea unei compensaii, unei reciprocităi.
Cel mai puternic impact al acestei relaii de afeciune se produce asupra sinelui. Aprobarea şi acceptarea din partea celorlali sunt eseniale pentru dezvoltarea auto-
acceptării şi auto-aprobării.
Nevoia de securitate se împlineşte prin stabilirea relaiilor familiale, prin atitudini şi comportamente constante şi predictibile din partea părinilor. Securitatea este
oferită de un spaiu şi figuri familiare precum şi de rutină bine cunoscută. Imediat după naştere, ceea ce este nou, necunoscut, neaşteptat poate fi considerat
înspăimîntător sau periculos.
Dezaprobarea este interpretată de copil ca o retragere temporară a afeciunii şi este simită înainte de formarea limbajului, datorită comunicării nonverbale.
Dezaprobarea, pentru început din partea mamei, apoi şi cea venită de la alte persoane, pe care copilul este legat emoional - creează o stare de anxietate. Astfel se
creează, încă din perioada prunciei – cea mai eficientă şi simplă motivaie a copilului de a răspunde la aşteptările celorlali.
2. Nevoia de noi experiene, de stimulare
Copilul î;i găseşte răspunsul în capacitatea de a explora şi a descoperi. Odată apărut interesul pentru ceea ce este nou, el devine sursa de motivare a altor explorări şi
astfel a învăării. Jocul şi limbajul sunt principalele modalităi prin care copilul poate să-şi satisfacă această nevoie. Folosindu-le, el descoperă lumea şi învaă să se
adapteze la ea. Demersul este aplicabil atît pentru lumea exterioară cît şi pentru lumea subiectivă, pentru auto-descoperirea interioară.
3. Nevoia de încurajare şi apreciere

Trecerea de la copilul neajutorat la adultul autodeterminat se realizează şi prin cunoaşterea bucuriei şi apoi trăirea de succes. Se realizează un proces de automodelare
pornind de la exemplele pe care copilul le identifică /alege din rîndul persoanelor importante pentru el. Educatorii joacă un rol important.
23
4. Nevoia de responsabilitate
Copilul are nevoia de cîştigarea şi recunoaşterea treptată de către ceilali a independenei sale. Care trebuină este cea mai importantă?Aproape fiecare teorie majoră a
personalităii a propus o unică nevoie/ trebuină, privită ca fiind mai importantă decît celelalte. Pentru Froid ca şi pentru majoritatea teoreticienilor învăării – a fost
principiul plăcerii sau nevoia de maximalizare a plăcerii şi reducerea la minim a dureri. Pentru Bowlby şi teoriile relaionării faă de obiect nevoia de relaionare a fost
fundamentală. Pentru Rogers şi psihologia fenomenologică, meninerea coerenei şi a sistemului conceptual a reprezentat nevoia determinantă. Pentru Allport şi Kohut
a existat nevoia dezvoltării stimei, respectului de sine. Toate aceste teorii fac referire la nevoile fundamentale, dar păcătuiesc prin nerecunoaşterea importanei altora.
Teoria cognitiv-experenială a sinelui le plasează pe toate la acelaşi nivel şi afirmă că meninerea unui echilibru între ele este importantă şi că imaginea despre lume a
unei persoane se formează pe baza unui sistem de credine cu patru dimensiuni, rezultînd din cele patru tipuri de trebuine. Cum modelează cele patru tipuri de
trebuine sistemul de credine? Nevoile sunt văzute ca constructe motivaionale cu componenă afectivă şu care determină ce este important pentru o persoană şi ce va
încerca să realizeze acesta. Atunci cînd o nevoie este satisfăcută survin emoiile pozitive, vînd ea nu îşi găseşte răspunsul se instalează frustrarea şi o stare emoională
negativă. Similar, nevoile de bază influenează achiziia de scheme descriptive despre sine şi lume şi scheme motivaionale cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru a
obine răspunsul adecvat nevoii sau pentru a evita frustrarea.
Corespunzătoare nevoii de maximalizare a plăcerii şi reducerii a suferinei este imaginea pe care individul şi-o formează despre lume pe o dimensiune care variază
de la necondiionatul ajutor pe care îl poate găsi la oricine pînă la imposibilitatea de a avea încredere în cineva. Dacă în percepia persoanei despre lume, nevoia a găsit
răspunsul adecvat, individul va internaliza această experienă şi va vedea viaa în termeni de optimism.
Nevoia de a reprezenta realitatea într-un sistem conceptual stabil şi coerent se regăseşte într-o perspectivă asupra vieii dezvoltată pe dimensiunea prezenei sau
absenei semnificaiei, logicii evenimentelor. În primul caz se gîndeşte în termeni precum ,, alienare, deşertăciune, haos, incontrolabilitate”. În funcie de semnificaia
emoională a experienelor trecute, schemele personale se vor situa pe diferite poziii de pe acest continuum. Se poate traduce prin loc intern sau extern al controlului.
Nevoia de relaionare se transpune pe o dimensiune a credinelor care merge de la încredere, acceptare, sprijin şi confort pînă la neîncredere, pericol, respingere.
Trăsăturile asociate de personalitate sunt încrederea şi sociabilitatea, opuse suspiciunii şi ostilităii. Corespunzătoare nevoii de auto-valorizare, este imaginea sinelui
de-a lungul unei dimensiuni care variază de la ,, moral, competent, puternic, care merită să fie apreciat” la ,, imoral, incompetent, nedemn, slab”. Poziionarea pe
această scală se regăseşte în trăsături de personalitate cum ar fi stima de sine înaltă / scăzută, auto-acceptarea /respingerea de sine, încrederea / neîncrederea,
competena / incompetena.
5. Nevoile de bază, fiziologice ale copilului
La vîrstă mică adultul răspunde în totalitate de cunoaşterea şi îndeplinirea lor de către copil. Aceste nevoi sunt garania supravieuirii şi a dezvoltării copilului. Copiii
malnutrii, calitativ sau cantitativ, pot dezvolta anumite caracteristici, unele chiar ireversibile. Reversibilitatea unor consecine ale malnutriiei copilului este
condiionată de durata malnutriiei dar şi de caracteristica afectată. Un copil care este plasat într-un mediu bun, înainte de împlinirea vîrstei de doi ani, luat dintr-un
mediu unde a fost prost hrănit, are toate şansele de a-şi reface potenialul de sănătate fizică şi mintală, dar va rămîne de regulă mai mic de statură.
24
Atunci cînd copilul este mic, adultul este expertul care ştie de ce are el nevoie. Mai tîrziu copilul singur poate să ceară de ce are el nevoie şi rolul adultului devine
unul de ghid, îndrumîndu-l pe copil prin informaii corecte. Mai tîrziu, devine un rol de partener, cînd părintele şi copilul se zbat pentru un scop comun, pentru
satisfacerea nevoilor comune şi poate a întregii familii.
ANEXA 6
CONSECINȚELE NESATISFACERII NEVOILOR
 Greşelile pe care le fac adulii în satisfacerea nevoilor copilului pot distorsiona. Consecinele sunt grave şi sunt plătite atît de indivizi, cît şi de societate în
ansamblu. Tensiunile intolerabile între indivizi au la origini dureri, pericole, traume pe care le au în copilărie. Mai tîrziu acestea se manifestă simptomatic
prin: luptă sau fugă, atac sau renunare, generate de mecanisme defensive mai puin dezirabile
 Tratarea cu agresivitate, ca şi hiperprotecia copilului sunt greşeli ale adulilor prin care nevoile emoionale, sociale, intelectuale pentru o dezvoltare normală
sunt neglijate. Închisorile, spitalele de boli mentale, grădiniţele de corecie sunt pline de indivizi care nu au avut parte de respect şi dragoste în copilăria lor.
Șomerii cronici şi neadaptaii provin din aceleaşi copilării nefericite.
 Reaciile celor respinşi în copilărie sunt de furie, frică, ură, lipsă de interes şi responsabilitate faă de ceilali, instabilitate în relaii şi incapacitatea unor relaii
mutuale satisfăcătoare. Copiii care cresc în familii cu tensiuni, chiar dacă sunt iubii de părini, dezvoltă tulburări emoionale şi comportamente antisociale.
 Un copil tratat cu ostilitate de către părinte în copilărie este marcat de aceasta şi ostilitatea se va perpetua de la o generaie la alta. Căci ceea ce nu ai primit nu
poi da. El nu va fi în stare de dragoste necondiionată, generoasă, neegoistă nici pentru cei din jur şi nici pentru proprii săi copii. Între traumă şi starea de
curgere, familia asigură membrilor ei satisfacerea nevoilor lor pe o scară de împlinire, care evoluează între supravieuire şi dezvoltarea deplină a potenialului,
în funcie de resursele de care dispune familia, de societatea în care funcionează şi care asigură un cadru existenial, dar şi în funcie de informaiile pe care le
deine, referitoare la riscuri, traume şi efectele lor în dezvoltare.
25
ANEXA 7
a) PARTENERIATUL ÎN PROCESUL EDUCATIONAL

"Pentru a obţine ceea ce-şi doresc, persoanele dependente au nevoie de alţii,
cele independente obţin ceea ce-şi doresc prin propriile eforturi.
Cele interdependente îşi unesc eforturile pentru a-şi mări şansele de succes".
Şt. Covey
Copilăria este una dintre cele mai importante valori, nu numai o etapă de pregătire pentru viaţa adultă, ea oferind posibilităţi nemaîntîlnite în fazele următoare.
În vederea creării condiţiilor optime pentru dezvoltarea copiilor cu nevoi speciale este necesar ca grădiniţa, familia şi comunitatea să preia responsabilitatea
diferitelor atribuţii pe parcursul stadiilor de dezvoltare a copiilor. O cooperare bazată pe încredere asigură integrarea lor socială.
Parteneriatul educaţional se referă la cerinţe ca proiectarea, decizia, acţiunea şi evaluarea în educaţie să fie realizate în cooperarea şi colaborarea dintre instituţii,
influenţe şi agenţi educaţionali.
Parteneriatul educaţional se realizează între:
 Instituţiile educaţiei: familie, şi comunitate;
 Agenţii educaţionali: copii, părinţi, educatori, specialişti în rezolvarea unor probleme educaţionale (psihologi, consilieri psihopedagogi, terapeuţi etc.);
 Membrii ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului (medici, factori de decizie, reprezentanţi ai bisericii, poliţiei etc.);
 Influenţele educative exercitate la anumite momente asupra copilului;
 Programele de creştere, îngrijire şi educare a copilului;
 Formele educaţiei în aceeaşi perioadă sau în perioade dificile.
OBIECTIVELE PARTENERIATELOR EDUCAŢIONALE SUNT
 să implice comunitatea în asigurarea accesului la o educaţie de calitate;

 să asigure colaborarea grădiniţei cu beneficiarii în sensul realizării echităţii, a egalităţii de şanse;
 să confirme şi să întărească rolul unităţilor de învăţămînt în viaţa comunităţii;
Diverse sunt modalităţile prin care educatorii pot ajuta copiii cu cerinţe educaţionale speciale. Însă educatorii nu sunt unicii actori ce se implică în susţinerea
copiilor cu nevoi speciale şi nici nu o pot realiza singuri, este necesară dezvoltarea parteneriatului educaţional cu părinţii, cadrele didactice de sprijin, organizaţiile
persoanelor cu CES, factori de decizie implicaţi în procesul educaţional. Este necesară dezvoltarea parteneriatului educaţional familie – grădiniţă – comunitate,
deoarece viaţa fiecărui copil, fie el cu cerinţe educaţionale speciale sau fără nu poate fi pur şi simplu împărţită în “viaţă şcolară”, “viaţă de familie” şi “viaţă în
comunitate”. Apariţia unei probleme la unul din aceste nivele provoacă dereglări şi la celelalte.
26
Principalele avantaje ale parteneriatelor dintre şcoli, familii şi comunităţi sunt:
 Ajută educatorii în munca lor;
 Perfecţionează abilităţile copiilor;
 Îmbunătăţesc programele de studiu şi climatul educaţional;
 Îmbunătăţesc abilităţile educaţionale ale părinţilor;
 Dezvoltă abilităţile de lideri ale părinţilor;
 Conectează familiile cu membrii grădiniţei şi ai comunităţii;
 Stimulează serviciul comunităţii în folosul grădiniţelor;
 Creează un mediu mai sigur în grădiniţe.
b) COOPERAREA CU FAMILIA
Procesul de colaborare dintre grădiniţă şi familie asigură atingerea scopului educaţional. Pornind de la necesitatea cunoaşterii socio-psiho-pedagogică a copilului,
grădiniţa impune colaborarea cu familia sub diferite aspecte. Urmărind aspectele comune, speciale si diferenţiate ale copiilor, părinţii pot completa, sprijini şi
dezvolta personalitatea copilului cu o singură condiţie - colaborarea cu grădiniţa.
“Contribuţia familiei în educaţia copilului este majoră. Un parteneriat între profesionişti şi familie este posibil numai dacă şi profesioniştii şi familia recunosc
această contribuţie şi înţeleg rolul pe care fiecare îl are în a transpune lucrurile în realitate. Punctul de plecare este recunoaşterea diversităţii de forme sub care se
poate realiza această contribuţie” UNESCO, 2001.
Angajarea şi responsabilitatea familiei în educaţia copiilor este fundamentală pentru reuşita participării şcolare. La orice copil, în mod particular la copii cu CES,
gradul de interes şi de colaborare a părinţilor cu grădiniţa este cel mai adesea direct proporţional cu rezultatele şcolare obţinute de copii. Psihopedagogia modernă,
centrată pe copil se bazează pe convingerea că familia este principalul educator şi cu cel mai mare potenţial de modelare.
Principiile - cheie ce au scopul de a creiona un tablou complet al parteneriatului dintre părinţii copiilor cu CES şi profesionişti sunt:
a) Familia copilului cu CES este înainte de orice o familie cu problemele şi nevoile ei specifice.
b) Reacţiile emoţionale ale familiei copilului cu CES sunt normale, necesare şi protectoare.
c) Familiile sunt capabile să-şi rezolve propriile probleme; soluţiile familiei pot să nu fie identice cu soluţiile “noastre”, dar pentru o anume familie, soluţiile
acesteia pot fi mai eficiente decît ale noastre.
d) Profesioniştii pot învăţa să lucreze efectiv în cadrul sistemului familiei.
e) Progresul şi/sau nevoile copilului cu CES nu trebuie să fie cel mai important aspect pentru familie, la un moment dat.
f) Familia este cel mai bun, cel mai angajat susţinător pe termen-lung pentru copil.
g) Nimeni altcineva decît familia nu este mai potrivit pentru a se implica, productiv şi activ, în procesul educaţional al propriului copil.
h) Familia deţine informaţii despre copilul cu CES care sunt extrem de importante pentru dezvoltarea unui program educaţional eficient.
27
Aceste principii pozitive reflectă accentul care se pune pe sprijinirea familiei pentru a o ajuta să-şi identifice nevoile şi să găsească soluţii proprii la aceste nevoi.
Grădiniţele au un rol foarte important de a sprijini familiile să aibă încredere în resursele proprii, de a face faţă greutăţilor cu care ele se confruntă. Ca şi în cazul
copiilor, familiile sunt foarte diferite, necesităţile si posibilităţile lor de a oferi sprijin sunt extrem de diverse. Fiecare familie are potenţialul său unic care poate fi
valorizat de către grădiniţă.
c) PARTENERIAT CU COMUNITATEA
Comunitatea poate reprezenta o legătura foarte importantă în acordarea sprijinului între grădiniţă şi familie. Resursele pot fi utilizate mult mai eficient în cadrul
unei cooperări bazate pe încredere.
Relaţia dintre grădiniţă şi comunitate este una de sprijin reciproc. Grădiniţa este cea care face deschiderea spre comunitate invitînd reprezentanţii acesteia să facă
parte integrantă din viaţa grădiniţei. Cadrele didactice invită părinţii să se implice activ în viaţa grădiniţei, împărţind astfel cu ei responsabilitatea pentru educaţia noii
generaţii. Membri ai familiilor copiilor pot deveni resurse valoroase de învăţare datorită cunoştinţelor şi experienţei de viaţă acumulată de aceştia. Parteneriatul
grădiniţă-comunitate este complet atunci cînd şi comunitatea iniţiază proiecte care să răspundă sau să vină în întîmpinarea nevoilor grădiniţei. Copiii ies din spaţiul
grădiniţei, însă continuă să înveţe în situaţii de viaţă complexe şi reale. Funcţionarea eficientă a parteneriatului dintre grădiniţă şi comunitate poate fi asigurat prin
crearea unei interfeţe dintre cei doi actori sociali.
Familiile care au copii cu CES au dreptul să aibă acoperite nevoile lor şi aceasta este parte a politicilor sociale din toate ţările. E răspuns firesc ca răspuns la
aceste nevoi să fie dat de autorităţile locale pentru că la nivel local să fie cunoscute în amănunt problemele familiilor.
Participarea familiei şi comunităţii locale la viaţa grădiniţei este fundamentală dacă se doreşte asigurarea calităţii „educaţiei pentru toţi”. Familia şi comunitatea
au dreptul de a se implica şi pot avea contribuţii diverse. Comunităţile pot fi implicate cu succes în conducerea grădiniţei. Grădiniţele pot juca rolul de resursă pentru
comunitate oferind servicii sau devenind locul de desfãşurare a activităţilor altor organizaţii.
d) PARTENERIAT CU SERVICIILE EXISTENTE ÎN COMUNITATE

Avantajele unui parteneriat strîns între grădiniţa cu practici incluzive şi organizaţii ale persoanelor cu CES sau ale părinţilor:
 Asociaţiile furnizează informaţii şi consultanţă educatorilor, privind modul de abordare a diverselor CES;
 Asigură echipamente sau dispozitive speciale, care să ajute copilul acasă sau la grădiniţă;
 Organizează seminare de formare privind dizabilitatea şi toate aspectele legate de abordarea acesteia.
Instituţiile bine determinate ale societăţii, grădiniţa, familia şi comunitatea, joacă diferite roluri în creşterea şi dezvoltarea fiinţei umane. Pentru valorizarea
maximală a acestora pledează instituirea parteneriatului educaţional. Grădiniţa este instituţia care realizează în mod planificat şi organizat sprijinirea dezvoltării
individului prin procesele de instrucţie şi educaţie, concentrate în procesul de învăţămînt. O grădiniţa eficienta este partenera elevului, valorizînd respectarea
identităţii sale cu familia, recunoscînd importanta acesteia şi căutînd să atragă în procesul didactic toate resursele educative ale societăţii, pe care le identifică, le
implica şi le foloseşte activ.
28
În devenirea personalităţii elevului, comunicarea permanentă, colaborarea şi cooperarea factorilor educaţionali reprezintă o prioritate, materializîndu-se în
avantaje oferite de instituţii în formarea lui în spiritul valorii societăţii în care trăieşte.
ANEXA 8
CONFLICTELE ŞI CĂI DE APLANARE
a) Factorii declanşării conflictelor
 insuficientă colaborare;
 lipsa informaţiilor necesare;
 lipsa unor preocupări pentru construirea relaţiilor de colaborare;
 numărul limitat al întîlnirilor dintre părinţi şi cadre didactice;
 necunoaşterea drepturilor părinţilor;
 neclaritatea în rolurile fiecăruia şi în responsabilităţile ce le revin etc.
b) Căi de aplanare / rezolvare a conflictelor

 cunoaşterea reciprocă
 comunicarea periodică şi efectivă
 cooperarea în anumite activităţi
 acceptarea reciprocă, înţelegerea şi toleranţa faţă de diferenţe atmosfera întîlnirilor şi activităţilor cu părinţii să fie una distinsă, non-formală şi pozitivă
 cunoaşterea şi respectarea drepturilor părinţilor etc.
c) Drepturile părinţilor
Părinţilor care au copii cu CES trebuie să li se acorde şansa şi ocazia de a simţi şi de a face ceea ce simt şi fac părinţii care au copii fără CES. În această idee, Kay
Farell (1985) a întocmit o “LISTĂ DE DREPTURI” pentru părinţi, care îi poate ajuta pe profesionişti să acorde părinţilor cu copii cu CES ocazia de a trăi sentimente
şi reacţii normale:
 Dreptul de a te înfuria
 Dreptul de a căuta o altă părere
 Dreptul la intimitate
 Dreptul de a continua să încerce
 Dreptul de a înceta să încerce (renunţa)
 Dreptul de a stabili limite
 Dreptul de a fi părinte
 Dreptul de a nu te entuziasma
29
 Dreptul de a fi uimit de copilul său
 Dreptul de a-ţi lua din timpul liber
 Dreptul de a fi specialist responsabil
 Dreptul la demnitate.
Familia, grădiniţa şi comunitatea sunt, în esenţă, cei trei piloni de forţă care, cumulîndu-şi eforturile într-un parteneriat solid, pot influenţa puternic mediul în
care cresc şi se dezvoltă copiii cu cerinţe educative speciale, creîndu-le condiţii şi oferindu-le şansa de a se realiza la egal cu ceilalţi copii. Contează relaţia care
se stabileşte între ei şi faptul cum reuşesc să interacţioneze. Iar o relaţie e precum nisipul pe care îl ţii în mînă. Dacă îl ţii uşor, el rămîne acolo unde este, dacă
încerci să forţezi mîna, ţi se strecoară printre degete şi ar putea să-ţi scape definitiv.
ANEXA 9
MODELE DE RELAŢII ÎNTRE PĂRINŢI ŞI PROFESIONIŞTI
De-a lungul timpului s-au dezvoltat o serie de modele de relaţii între părinţi şi profesioniştii care se ocupă de copiii cu CES. Aceste modele le găsim amestecate în
fiecare relaţie, dar felul în care reacţionează factorii educativi depinde de ce tip de relaţie este preferată. Evident, în ultima vreme se vorbeşte tot mai mult de nevoia de
parteneriat educaţional în favoarea copilului cu CES şi în respectul familiei acestuia. Vom prezenta în continuare cele patru modele identificate în literatura de
specialitate (Ec. Vrăşmaş, Bucureşti).
A. Modelul EXPERTULUI – profesionistul este cel care ştie tot. El proiectează şi pune în aplicare programul cu un nivel înalt asumat de competenţe
tehnice. Problema legată de acest model este că lipseşte părinţii de deprinderile necesare şi nu există nici o negociere a obiectivelor programelor de intervenţie între
profesionişti şi părinţi.
B. Modelul TRANSPLANTULUI – profesionistul ştie tot şi învaţă părintele. Este un tip de relaţie bazată pe faptul că profesioniştii demonstrează
părinţilor ceea ce este de făcut şi aceştia aduc la îndeplinire programul propus. Modelul se bazează pe asumarea faptului că profesionistul transferă deprinderile şi că
părinţii pot învăţa şi aplica. Este un model eficient în terapia tulburărilor de limbaj, învăţămînt la domiciliu. Problemele care pot apărea se leagă de slaba recunoaştere
a cunoştinţelor şi inventivitatea părinţilor si de continua dependenţă de profesionişti.
C. Modelul CONSUMATORULUI – părinţii sunt simplii consumatori de servicii. Acest model se bazează pe posibilitatea de a alege serviciile şi pe
faptul că părinţii primesc suficiente informaţii pentru a avea de unde alege. Alegerea părinţilor vine înaintea opiniei profesionale. O problemă care poate apărea este
lipsa de atenţie asupra construirii autonomiei şi alegerii la copil.
30
D. Modelul PARTENERIATULUI – nevoile copilului şi ale familiei, care face parte dintr-o reţea de relaţii sociale, sunt măsurate, evaluate şi stau la
baza unor scopuri stabilite în comun. Acest model poate include şi încercarea părinţilor de a transfera educaţia copilului sau tratamentul pe profesionişti. Scopul este
împuternicirea părinţilor, sprijinirea lor să - şi dezvolte încrederea în folosirea sistemului de servicii, atît ca indivizi cît şi ca grup. Pentru a construi un parteneriat între
profesionişti şi părinţi este foarte important să se realizeze o reţea de relaţii interprofesionale. Mulţi părinţi pot demonstra că există o lipsă de comunicare între
diferitele agenţii, instituţii care sprijină copilul în dezvoltarea sa. Ca metode moderne în acest sens sunt conferinţele de caz, întîlnirile de grup.
ANEXA 10
STRATEGII ALE PARTENERIATULUI EFICIENT

a) Cadrul didactic:
 promovează parteneriate cu familiile, oferindu-le o multitudine de oportunităţi de implicare în procesul educaţional şi în învăţarea şi dezvoltarea copiilor;
 implică membrii familiei în procesul comun de luare a deciziilor cu privire la organizarea, dezvoltarea şi viaţa socială a copiilor în clasă;
 foloseşte oportunităţi formale şi neformale pentru a face schimb de informaţie şi a comunica cu familiile;
 comunică în mod regulat cu familiile despre copii, organizarea şi dezvoltarea lor, pentru a înţelege mai bine punctele forte, interesele şi necesităţile copilului şi
evenimentele din clasă;
 promovează oportunităţile prin care familiile învaţă unul de la celălalt şi se susţin reciproc;
 respectă confidenţialitatea informaţiei despre familii şi copii;
 foloseşte resursele comunitare şi cultura familiei pentru a îmbogăţi experienţele necesare de dezvoltare şi învăţare ale copiilor;
 organizează excursii sau invită reprezentanţii comunităţii în clasă pentru a stimula organizarea şi socializarea copiilor;
 acordă asistenţă familiilor în obţinerea accesului la informaţie, resurse şi servicii necesare pentru a stimula organizarea şi dezvoltarea copiilor;
 oferă informaţie şi idei părinţilor, membrilor de familie privind crearea unui mediu de învăţare prielnic şi stimulativ acasă şi ajută părinţii să-şi sporească nivelul
de competenţă.
b) Comunicarea şi colaborarea eficientă dintre educatori şi părinţi

(Beckman, Newcomb, 1996)
 Respectul reciproc – poate fi modelat adesea de către cadrele didactice. Este important să se plece de la premise că părinţii sunt cei mai importanţi educatori
din viaţa copilului; respectul şi tactul dovedit de cadrul didactic faţă de complexitatea unor probleme poate induce respectul reciproc.
 Atitudinea imparţială, care solicită gîndirea pozitivă şi deschisă despre familii, evitarea judecăţilor evaluative şi dezaprobatoare; încurajarea familiilor de a-
şi evalua propriile decizii fără a influenţa cu propria lor părere.
 Empatia faţă de părinte poate fi uşor sesizată de către aceştia prin deschiderea la dialog şi comunicarea sensibilă, sinceră.
31
ANEXA 11
FAMILIA SOLICITĂ AJUTOR
Obiectiv: Identificarea posibilităilor de conlucrare şi suport a tuturor factorilor comunităii în cazul copiilor cu CES
Materiale: blocuri, cărămizi ce ar semnifica naşterea copilului, membrii familiei comunitatea, grădinița.
Nina şi Cosmin s-au căsătorit. În urma relaiei lor de dragoste s-a născut un copil. Fericire şi bucurie în familia lor. Peste un timp Nina este
însărcinată din nou. Toi sunt bucuroşi în aşteptarea celui de-al doilea copil. Se naşte un copil cu CES. Apar poverile acestei situaii noi,
necunoscute, stresante descordante aşteptărilor. (se utilizează ca simbol blocurile, se pun în mîna personajelor). Momente insuportabile
(mama, tata, fratele), nelinişte (mama, tata), costul tratamentului (mama, tata, fratele), volum mai mare de lucru în casă, este solicitată
îngrijirea copilului(mama), tata mai ia un serviciu spre a le acoperi (tata), mama e singura, mai mult nevoită fiind să stea în casă pentru a îngriji
copilul (mama), fratele este lipsit de atenie (fratele), CNS cere mult ajutor. Familia are nevoie de ajutor!
Solicitai sugestii vizînd comunitatea, cine, de unde, cum poate interveni?
ANEXA 12
PERCEPEREA DISABILITĂŢII DE CĂTRE PĂRINŢI

Părinţii îşi văd deseori copilul lor cu dizabilitate ca:
 O reducere puternică a timpului liber şi a realizării intereselor personale (vizitele nesfîrşite la medici şi terapeuţi);
 Reducerea aşteptărilor de comportament ale copilului cu CES şi re-orientarea planificării vieţii personale (lucru, concediu);
 Schimbarea predispoziţiilor generale de viaţă şi a valorilor imaginate, acomodarea tuturor membrilor familiei la situaţia copilului pe diferite căi (mai puţin
timp pentru fraţi şi surori);
 Confruntarea permanentă cu mediul social (familie, vecini ).
Adaptarea familiei la dizabilitatea copilului şi depăşirea dificultăţilor

Majoritatea familiilor se adaptează treptat la dificultăţile ce ţin de dizabilitatea copilului, iar timpul necesar pentru aceasta este diferit pentru fiecare familie.
Există patru etape de adaptare a familiei la dizabilitatea copilului:
32
 Şoc iniţial. Odată cu aflarea faptului că copilul are o dificultate de sănătate, părinţii pot trece printr-o stare de şoc. Părinţii trăiesc o stare de confuzie, mîhnire şi
îngrijorare. În cazul în care diagnosticul copilului nu este clar şi stabilirea lui necesită timp, starea de şoc are o evoluţie mai lentă şi poate izbucni sau se va
intensifica odată cu stabilirea sau confirmarea diagnosticului.
 Negare şi refuz. Această etapă de adaptare se caracterizează prin încercările părinţilor de a nega situaţia copilului („Copilul nostru nu este atît de bolnav precum
zic medicii!”, „Şi doctorii greşesc. Trebuie să mai consultăm unul!”). Unii părinţi nu acceptă diagnosticul copilului, refuză de „a vedea” şi „a înţelege” realitatea,
depun eforturi pentru a- şi ajuta copilul, construiesc planuri cu privire la viitorul lui („Copilul meu va merge la universitate!”, „Copilul meu va juca fotbal!”). În
unele cazuri părinţii găsesc „scuze” ( „Copilul meu poate, dar este leneş”; „Are un învăţător mai puţin bun, care nu-i explică bine materia”). Este important să
înţelegem, că părinţii au o necesitate enormă de speranţă. Treptat se cristalizează o părere reală a părinţilor despre evoluţia adevărată a lucrurilor.
 Eforturi de depăşire. Treptat părintele îşi cunoaşte copilul, apare înţelegerea că el are limitele sale ca şi oricare altă persoană. Pentru părinţi sunt caracteristice
starea de doliu, tristeţe, durere, regret, de o intensitate diversă.
 Acceptare. Faza finală a procesului de adaptare este acceptarea copilului aşa cum este el, a dificultăţilor şi limitelor sale şi continuarea vieţii.
Stiluri de percepere de către părinţi a dificultăţii copilului
Tipul percepţiei superficiale
Tipul percepţiei demonstrative
Tipul percepţiei catastrofale
Tipul percepţiei bazate pe sentimentul de culpă (vinovăţie)
Tipul percepţiei adecvate
Prezenţa la părinte a unuia din cele cinci tipuri ale percepţiei dificultăţii copilului este determinată şi condiţionată de un şir de factori: genetici, condiţiile de
educaţie în familie, nivelul de instruire, posibilităţile economice
ANEXA 13
PARTICULARITĂŢI ALE COMUNICĂRII EFICIENTE
a ) Rolul familiilor în sprijinirea educatorilor
 Familiile pot da cadrelor didactice informaţii care pot explica anumite comportamente ale copiilor în activităţile de la clasă;
 Familiile oferă informaţii despre mediul de dezvoltare şi despre istoria medicală a copilului, ceea ce sprijină educatorii şi grădiniţele să înţeleagă de ce un
elev învaţă sau acţionează într-un anumit mod;
 Familiile pot sprijini educatorii, oferindu-se ca voluntari sau cadre didactice de sprijin în clasă;
 Familiile pot ajuta educatorii să determine care sunt interesele copiilor pentru a se stabili scopurile educaţiei pe termen lung precum şi pregătirea pentru o
profesie;
 Familiile pot ajuta educatorii să găsească care sunt punctele forte şi nevoile educative ale fiecărui copil pentru a se crea scopuri instrucţionale potrivite.
33
 Educatorii dau familiilor dovezi documentate referitor la progresul şi succesele copiilor;
 Educatorii pot ajuta familiile să devină mai implicate în educaţia propriilor lor copii;
 Educatorii pot învăţa copiii şi întări deprinderile sociale, în aşa fel încît aceştia să devină membrii care contribuie la comunitatea în care trăiesc familiile lor.
c)Tipuri comportamentale parentale de interacţiune cu copilul
 Hipoprotecţie. Interes insuficient al părinţilor pentru nevoile şi preocupările copilului.
 Hiperprotecţia dominantă. Ocrotirea exagerată a copilului. Părinţii efectuează un control meticulos nu doar al acţiunilor copilului, dar şi a timpului şi
gîndurilor lui.
 Hiperprotecţia îngăduitoare. Părinţii exprimă nu atît un control permanent al acţiunilor şi gîndurilor copilului, cît o tutelare exagerată a lui.
 Respingerea emoţională. În aparenţă părinţii manifestă grijă exagerată faţă de sănătatea copilului, îi cumpără multe jucării, deseori foarte scumpe şi inutile.
Totodată exprimă rigiditate emoţională, se confruntă cu propriile conflicte cu privire la situaţia copilului.
 Responsabilitate morală sporită. Prezenţa la părinţi a unor expectanţe exagerate faţă de viitorul copilului lor.
 Comportamente de colaborare cu copilul. Părintele crează o relaţie diadică sincronizată atît verbal, cît şi nonverbal.
 Dialogul reflectiv. Se poate instala doar pe fundalul colaborării dintre părinte şi copil. În cadrul acestui dialog vor fi exprimate şi explicate trăirile,
emoţiile, care, prin urmare, vor fi recunoscute şi acceptate de celălalt.
 Abilitatea parentală de „a repara” relaţia atunci cînd aceasta se află în impas. Copilul va învăţa că există discontinuităţi fireşti în relaţiile cu alţi
oameni şi învaţă să depăşească situaţiile conflictuale.
 Povestirile coerente. Prin aceste povestiri părintele va lega evenimentele trecute de cele curente şi în baza lor se va proiecta un viitor.
 Acompanierea emoţională a copilului. Părintele empatic şi iubitor îşi va ajuta copilul să-şi stăpînească emoţiile negative, să devină răbdător şi
înţelegător.
34
e ) Sugestii la nivel de interacţiuni comunicative eficiente
• Fiţi pozitiv: vorbiţi despre ce este bun în copil, arătaţi că sunteţi profund interesat şi vreţi să ajutaţi.
• Fiţi parteneri: subliniaţi mereu ideea că este nevoie, spre binele copilului, să conlucraţi. Menţionaţi importanţa ajutorului lor, făceţi-i să se simtă importanţi.
• Fiţi flexibili: vorbiţi părinţilor la nivelul lor, organizaţi întîlnirea cu ei într-un loc plăcut la ora care vă este convenabilă reciproc. Aflaţi care sunt părerile lor,
apoi expuneţi propria părere, lucrînd la planurile propuse de ei.
• Ascultaţi activ: ascultaţi şi demonstraţi că sunteţi interesaţi de ceea ce auziţi. Reformulaţi gîndurile, sentimentele, ideile. Nu daţi sfaturi, veniţi cu sugestii.
• Adresaţi întrebări: adresaţi întrebări deschise, care direcţionează şi solicită un comentariu. Nu sugeraţi răspunsul, lăsaţi-1 să reflecteze multilateral, analizînd
global situaţia copilului.
• Comentaţi: faceţi comentarii pentru a asigura, încuraja părintele în labirintul problemelor. Asiguraţi-vă că utilizaţi limbajul părintelui.
• Răspundeţi la întrebări: fiţi deschişi, sinceri, spuneţi adevărul. Faceţi referinţe personale atunci cînd este momentul.
ANEXA 14
CELE DOUĂ FEȚE ALE UNEI COMUNICĂRI
a) Atitudinea conservativă
Nicoleta (părinte)
Caterina (părinte)
Eugenia (facilitator)
Eugenia stă la masă în timp ce părinii intră.
N. Acesta este grupul pentru părini?
E. Da aşezai-vă acolo. Discuia va începe în 5 minute (întinde formularul de înregistrare cu instruciuni). Ca să putei participa trebuie să completai acest formular.
N. Trebuie să răspund la toate întrebările?
E. Da, programul solicită acest lucru. Trebuie să completai fiecare spaiu. Nu vei fi admisă dacă nu avem toată informaia astăzi. Avem nevoie de data DVS de naştere,
statutul, funcia, venitul.
35
N. Dar nu stiu încă ce salariu voi avea.
E. Nu este problema mea. Completai ce se cere în formular. Înapoiai-mi formularele. (citeşte şi bombăneşte sub nas).
E. (Se ridică) Aceasta este tema zilei. Indică la cele scrise pe tablă ,, Să creăm un mediu sănătos şi securizant pentru bebeluş acasă” Activitatea nr. 1 ,,Asigurarea
securităii copilului” (continuă să citească)
E. Distribuie materialele. Acum trebuie să citii acest material.
E. (Citeşte) ,, Trebuie să creai un mediu securizant şi sănătos. Locul în care doarme bebeluşul trebuie să fie curat şi lipsit de riscuri. Produsele de curăat trebuie
păstrate cît mai dreptate de îndemîna bebeluşului”,
E. Avei întrebări?
N. Copilul meu se bagă peste tot. Eu locuiesc într-un apartament cu o odaie de aceea toate produsele de curăat se dulapul de jos. Știu că unele produse sunt
periculoase pentru copii, dar nu stiu ce să fac.
C. (Se întoarce spre N). Și copilul meu se bagă peste tot! N-am nici un control asupra lui .
E. Vă rog să nu vorbii. Răspunsul la întrebarea DVS îl găsii în punctul nr. 3 (citeşte punctul nr. 3) ,, Toate produsele de curăat trebuie păstrate cît mai departe de
mîna copilului”.
C. Dar ce pot face în cazul copilului meu? El se bagă peste tot. Se urcă pe scaune ca să ajungă la tejghea. Nu pot avea control asupra lui. Mă înnebuneşte.
E. Nu acesta este subiectul discuiei de astăzi. Subiectul de azi este ,, Sănătate şi protecie”. Nu v-ai uitat pe agendă?
C. Ba da, dar...
E. (O întrerupe): Următoarea şedină este mari. Tema va fi: ,, Nutriia” La revedere.
Atitudinea pozitivă
Părinii intră. Eugenia se scoală de la masă si întîmpină părinii (dă mîna cu fiecare).
N. Acesta e grupul pentru părini?
E. Da. Vă rog să intrai. Vrei să vă lăsai haina acolo? Dacă dorii ceai sau cafea putei să servii de la masă. Simii-vă ca acasă.
E. Eu mă numesc Eugenia. Mă bucur să vă văd. Suntem aici ca să vorbim şi să învăăm despre copii noştri . Înainte de a începe, haidei să facem cunoştină.
36
Sunt Eugenia. Am 2 copii de 10 şi respectiv şi 3 ani. Lucrez în acest program de 3 ani. Înainte de a veni aici am lucrat ca educatoare cu copii de 4 ani. (Va folosi
exerciiul de energizare Să facem cunoştină ).
E. Vă mulumesc pentru informaia oferită. Despre ce ai vrea să discutăm?
N. Copilul meu se bagă peste tot. Eu locuiesc într-un apartament cu o odaie de aceea toate produsele de curăat se dulapul de jos. Știu că unele produse sunt
periculoase pentru copii, dar nu ştiu ce să fac.
C. (Se întoarce spre N). Și copilul meu se bagă peste tot! N-am nici un control asupra lui .
E. Bine. Se pare că avem multe de discutat ,, Asigurarea securităii copilului”, ,, De ce copii se comportă într-un fel sau altul”, ,, Stabilirea unor limite”Cu ce vrei să
începem?
C. Dar ce pot face în cazul copilului meu? El se bagă peste tot. Se urcă pe scaune ca să ajungă la tejghea. Nu pot avea control asupra lui. Mă înnebuneşte.
E. Vă rog să ne povestii mai multe despre copilul DVS. Povestii-ne cînd s-a întîmplat ultima dată- ce a făcut copilul, ce ai făcut DVS, ce s-a mai întîmplat , ce ai
simit faă de cele întîmplate. (Discuia continuă) .
E. Ce părere avei despre discuia de astăzi?
C. Am învăat multe despre copilul meu datorită discuiei pe care am avut-o astăzi.
E. Vă mulumesc pentru că ai venit. Ce zicei dacă săptămîna viitoare punem în discuie subiectul ,, Disciplina”. La revedere! Pe curînd!
ANEXA 15
FACTORII CARE AJUTĂ ȘI CARE BLOCHEAZĂ COMUNICAREA
Scopul: Reflecii asupra factorilor care menin conversaia deschisă şi productivă şi care o blochează.
În timpul unei activităi Maria Codru, lucrător medical, a descoperit că Dorin, un copil de 4 ani s-ar putea să aibă o problemă cu vederea. Ea a sunat-o pe mama lui
Dorin, Rita Caras, şi i-a sugerat să consulte un oftalmolog. Rita a promis să planifice o vizită la medic cît mai curînd. Rita începu să adune bani pentru această
consultaie.Ea şi-a planificat să telefoneze oftalmologul imediat cum adună banii necesari pentru consultaie. Ea a întrebat de vecină şi de sora ei dacă cunosc un
oftalmolog bun şi a notat numele acestor persoane.
Au trecut două luni, Maria a observat-o pe Rita cînd aceasta a venit cu Dorin la centru. A avut loc următoarea conversaie:
37
Maria: Salut! Eu sunt Maria, lucrător medical. Suntei mama lui Dorin?
Rita: Da, eu sunt Rita Caras.
Maria: Sunt atît de bucuroasă că în sfîrşit vă pot cunoaşte personal. Ai vrea să vă spun Rita sau doamna Rita?
Rita: Toată lumea îmi spune Rita.
Maria: Rita, ce mai facei tu şi Dorin?
Rita: Bine, sunt bucuroasă că am vizitat centrul aseară. E pentru prima oară
Cînd am văzut centrul.
Maria: Într-adevăr? Ce impresie avei?
Rita: Atît de multe lucruri poate face Dorin aici!
Maria: Să facă aici?
Rita: El este un băiat atît de activ. E o problemă să-l in ocupat acasă.
Maria: Este greu să-l ii ocupat ?
Rita: Da. Mi-aş dori să am toate cările, obiectele care sunt aici.
Maria: Se pare că DVS avei nevoie de mai multe materiale cu care ar putea să se joace Dorin acasă. Știai că putei să împrumutai cări sau jucării?
Rita: Într-adevăr?
Maria: Putei împrumuta în această seară cîteva din ele. Am să vă arăt cum să procedai dacă dorii. Venii pe aici.
Rita: (O urmează pe Maria) : Ar fi minunat! Vreau să vă zic că am stabilit să sun oftalmologul săptămîna viitoare!
Maria: (Se întoarce către Rita şi se opreşte) : Săptămîna viitoare !? Vai, dragă, mă mira faptul că nu ai stabilit vizita la medic.
38
Rita: O voi face! Nu-i mare treabă.
Maria: Ba e mare! Este important să nu neglijăm vederea lui Dorin!
Rita: NU înelegi că...
Maria: Ba îneleg...dacă nu-l duci la oftalmolog imediat va trebui să întreprind eu ceva.
ANEXA 16
SUGESTII PENTRU O BUNĂ INTERACȚIUNE CU PĂRINȚII
1. FIȚI POZITIVĂ
Vorbii despre ce este bun în copil. Arătai că suntei profund interesată şi vrei să ajutai.
2. FIȚI PARTENERI
Subliniai mereu idea că este nevoie, spre binele copilului, să conlucrai. Menionai cît de important este ajutorul lor. Apelai la ajutorul părinilor, făceţi-i să se
simtă necesari.
3. FIȚI FLEXIBILĂ
Vorbii părinilor la nivelul lor. Organizai întîlnirile cu ei într-un loc plăcut, la o oră care vă este convenabilă reciproc. Nu expunei în primul rînd propriile idei.
Căutai să aflai care sunt părerile lor şi lucrai împreună la planurile propuse de ei.
4. FIȚI UN BUN OBSERVATOR

Reinei ce spune şi ce nu spune părintele. Fii atentă la diverse stări de tensiune, ezitare, nerăbdare, incertitudine etc...
5. ASCULTAȚI ÎN MOD ACTIV

Nu întrerupei pentru a spune ce ai făcut Dvs . Ascultai concentrat şi demonstrai nonverbal că ascultai şi suntei interesată. Reformulai gîndurile, sentimentele,
frămîntările părintelui. NU dai sfaturi, nu corectai greşeli.
6. ÎNCEPEȚI DISCUȚIA DE LA MOMENTUL PREFERAT DE PĂRINTE
Ajutai-l să se simtă relaxat şi confortabil. Încurajai-l să vorbească. Aflai ce apreciază la copilul lui, care sunt cauzele îngrijorării lui, ce ar dori să întreprindă.
Gîndii dezvoltarea copilului pas cu pas şi părintele va face la fel.
7. ADRESAȚI ÎNTREBĂRI COMPLEXE ȘI DIRECT
39
Adresai întrebări deschise ce solicită un comentariu dar nu un simplu DA sau NU. Evitai să sugerai părinilor un răspuns, făcei-l să reflecteze multilateral,
analizînd global situaia şi copilul. Întrebările ar putea fi de genul:
 Ce face copilul cînd...
 Ce simte el atunci cînd...
 Cum procedaţi atunci cînd...
 În ce mod vă disciplinai copilul
8. FACEȚI COMENTARII BINE GÎNDITE
Facei comentarii pentru a asigura, încuraja, îndruma cu grijă, protector părintele în labirintul problemelor. Asigurai-vă că utilizai limbajul părintelui.
9. RĂSPUNDEȚI LA ÎNTREBĂRI PERSONALE

Fii deschisă, sinceră, spunei adevărul. Facei referine personale, atunci cînd este momentul şi dacă ele nu vă jenează.
10. RELAȚIILE BUNE NECESITĂ TIMP

Lucrul cu părinii este un proces continu, intermitent. Dezvoltarea înelegerii şi încrederii necesită mult timp. Avei răbdare şi cutezai.
40
ANEXA 17
DEPRINDERI DE COMUNICARE
Nu este suficient să ai doar un vocabular bogat pentru a putea să comunici un mesaj celor din jur. Citiți enunurile de mai jos şi încercați să vă atribuiți punctaje în
funcție de scara dată.
Întotdeauna Des Uneori Rar Niciodată
1. Zîmbesc cu căldură. 5 4 3 2 1
2. Stabilesc un bun contact 5 4 3 2 1
vizual.
3. Fac comentarii încurajatoare. 5 4 3 2 1
4. Îmi fac timp să ascult. . 5 4 3 2 1
5. Dau răspunsuri sincere. 5 4 3 2 1
6. Dau răspunsuri pline de umor. 5 4 3 2 1
7. Mulumesc echipei pentru ajutor. 5 4 3 2 1
41
Scriei în cele ce urmează o propoziie cu referire la ce ați putea să faceți în vederea îmbunătățirii deprinderilor de comunicare.
..................................................................................................................................................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
SUPORT DE CURS PENTRU PARTICIPANŢI

ANEXA 3
DIFICULTĂȚI CU CARE SE CONFRUNTĂ COPIII CU CES
1. Cunoaştere şi învăţare
Dificultăile din domeniul cunoaşterii şi învăării pot fi complexe, acoperind o arie vastă a domeniului, dar şi specifice, copilul întîmpinînd dificultăi doar în
anumite domenii, destul de înguste ale învăării.
Dificultăi specifice de învăare
Copiii cu dificultăţi de învăţare specifice au o dificultate anume de a învăţa să citească, să scrie, să folosească corect numerele, astfel încît performanţa lor în
aceste zone se situează sub nivelul celora înscrise în alte zone. De asemenea, ei pot avea dificultăţi de memorare pe termen scurt, de organizare şi coordonare. Aceste
dificultăi sunt întîlnite frecvent în arealul educaional. Printre dificultăţile de învăţare specifice se numără: dislexia, discalculia.
Dificultăţi de învăţare medii

Copiii cu dificultăţi de învăţare medii ating niveluri de performanţă semnificativ sub cele aşteptate în majoritatea ariilor curriculare, în ciuda intervenţiilor
corespunzătoare. Ei au o dificultate mult mai mare decît colegii lor în dobîndirea de abilităţi de scriere, citire, calcul de bază şi în înţelegerea conceptelor. De
asemenea, se pot confrunta cu o încetineală în vorbire şi utilizarea limbajului, cu un nivel scăzut de concentrare. Prezintă un respect de sine scăzut şi abilităţi sociale
insuficient dezvoltate.
Dificultăţi de învăţare serioase

Copiii ce prezintă astfel de dificultăţi au probleme intelectuale sau cognitive serioase. Aceasta are un efect major asupra capacităţii lor de a face faţă
curriculum-ului fără ajutor. Ei pot de asemenea avea dificultăţi de mişcare şi coordonare, comunicare, percepţie şi în dobîndirea de abilităţi care să le permită să se
ajute singuri. Pot necesita predarea tehnicilor de deprindere a unor astfel de abilităţi, a independenţei şi abilităţilor sociale. Unii pot folosi semne şi simboluri, însă
majoritatea sunt capabili să susţină conversaţii simple. Au nevoie de ajutor în majoritatea ariilor curriculare.
Dificultăţi de învăţare mari şi multiple

42
Copiii cu dificultăţi de învăţare mari şi multiple au nevoi educaţionale complexe. Pe lîngă dificultăţile de învăţare foarte severe, aceştia prezintă alte
dificultăţi semnificative, precum CES fizice, probleme senzoriale sau probleme medicale serioase. Ei au nevoie de foarte mult sprijin din partea adulţilor, atît în ceea
ce priveşte nevoile lor de învăţare cît şi îngrijire.
2. Comunicare şi interacţiune
Categorii de dificultăţi Descriere

Dificultăţi de limbaj Dificultăi de exprimare prin limbaj
Dificultăţi de recepţionare a limbajului (capacitatea de a asimila şi
înţelege limbajul folosit de alţii)
Dificultăţi în ambele sensuri
Dificultăi de comunicare şi Dificil să înţeleagă şi să folosească comunicarea non-verbală şi verbală
interaciune Dificil să înţeleagă comportamentul social, care afectează capacitatea
(cele mai multe sunt tulburări copilului de a interacţiona cu cei de aceeaşi vîrstă şi cu adulţii
din spectrul autist) Dificil să gîndească şi să se comporte flexibil – ceea ce se poate
manifesta prin activităţi limitate, obsesive sau repetate.
5. Senzorial şi fizic
Categorii de Descriere
dificultăţi
Senzoriale deficienţe vizuale
deficienţe auditive
Multi-senzoriale combinaţie de dificultăţi legate de vedere şi auz

(aceste nevoi complexe fac dificilă stabilirea nivelului capacităţii lor intelectuale)
Fizice dificultăţi legate de motricitatea fină şi grosieră
6. Social, emoţional şi comportamental

43
Dificultăi din Descriere
domeniul
Social neacceptarea celor din jur
neacceptarea de cei din jur
Comportamental Comportamente inacceptabile (comportament agresiv, anti-social, violent)
Hiperactivitate, deficit de atenţie
Emoţional Anxietate, fobie (frică), acces de panică
Timiditate
Ticuri (verbale (repetarea anumitor cuvinte), cu implicarea diferitor grupuri de
muşchi (grimase faciale, clipit des)).
GA
ANEXA 5
NEVOILE DE BAZĂ ALE COPILULUI
1. Nevoia de dragoste şi securitate
Nevoia de dragoste este împlinită de relaiile calde şi afectuoase ce se formează imediat după naştere. Prin aceste relaii – iniial cu mama şi treptat cu un cerc tot mai
mare de persoane – copilul îşi conturează identitatea şi devine conştient de sine. În dragostea părinilor, copilul este acceptat şi valorizat necondiionat , indiferent de
sex, aparene, abilităi sau personalitate. Această dragoste este dăruită fără solicitarea unei compensaii, unei reciprocităi.
Cel mai puternic impact al acestei relaii de afeciune se produce asupra sinelui. Aprobarea şi acceptarea din partea celorlali sunt eseniale pentru dezvoltarea auto-
acceptării şi auto-aprobării.
Nevoia de securitate se împlineşte prin stabilirea relaiilor familiale, prin atitudini şi comportamente constante şi predictibile din partea părinilor. Securitatea este
oferită de un spaiu şi figuri familiare precum şi de rutină bine cunoscută. Imediat după naştere, ceea ce este nou, necunoscut, neaşteptat poate fi considerat
înspăimîntător sau periculos.
Dezaprobarea este interpretată de copil ca o retragere temporară a afeciunii şi este simită înainte de formarea limbajului, datorită comunicării nonverbale.
Dezaprobarea, pentru început din partea mamei, apoi şi cea venită de la alte persoane, pe care copilul este legat emoional - creează o stare de anxietate. Astfel se
creează, încă din perioada prunciei – cea mai eficientă şi simplă motivaie a copilului de a răspunde la aşteptările celorlali.
2. Nevoia de noi experiene, de stimulare
Copilul î;i găseşte răspunsul în capacitatea de a explora şi a descoperi. Odată apărut interesul pentru ceea ce este nou, el devine sursa de motivare a altor explorări şi
astfel a învăării. Jocul şi limbajul sunt principalele modalităi prin care copilul poate să-şi satisfacă această nevoie. Folosindu-le, el descoperă lumea şi învaă să se
adapteze la ea. Demersul este aplicabil atît pentru lumea exterioară cît şi pentru lumea subiectivă, pentru auto-descoperirea interioară.
44
3. Nevoia de încurajare şi apreciere
Trecerea de la copilul neajutorat la adultul autodeterminat se realizează şi prin cunoaşterea bucuriei şi apoi trăirea de succes. Se realizează un proces de automodelare
pornind de la exemplele pe care copilul le identifică /alege din rîndul persoanelor importante pentru el. Educatorii joacă un rol important.
4. Nevoia de responsabilitate
Copilul are nevoia de cîştigarea şi recunoaşterea treptată de către ceilali a independenei sale. Care trebuină este cea mai importantă?Aproape fiecare teorie majoră a
personalităii a propus o unică nevoie/ trebuină, privită ca fiind mai importantă decît celelalte. Pentru Froid ca şi pentru majoritatea teoreticienilor învăării – a fost
principiul plăcerii sau nevoia de maximalizare a plăcerii şi reducerea la minim a dureri. Pentru Bowlby şi teoriile relaionării faă de obiect nevoia de relaionare a fost
fundamentală. Pentru Rogers şi psihologia fenomenologică, meninerea coerenei şi a sistemului conceptual a reprezentat nevoia determinantă. Pentru Allport şi Kohut
a existat nevoia dezvoltării stimei, respectului de sine. Toate aceste teorii fac referire la nevoile fundamentale, dar păcătuiesc prin nerecunoaşterea importanei altora.
Teoria cognitiv - experienială a sinelui le plasează pe toate la acelaşi nivel şi afirmă că meninerea unui echilibru între ele este importantă şi că imaginea despre lume
a unei persoane se formează pe baza unui sistem de credine cu patru dimensiuni, rezultînd din cele patru tipuri de trebuine. Cum modelează cele patru tipuri de
trebuine sistemul de credine? Nevoile sunt văzute ca constructe motivaionale cu componenă afectivă şu care determină ce este important pentru o persoană şi ce va
încerca să realizeze acesta. Atunci cînd o nevoie este satisfăcută survin emoiile pozitive, vînd ea nu îşi găseşte răspunsul se instalează frustrarea şi o stare emoională
negativă. Similar, nevoile de bază influenează achiziia de scheme descriptive despre sine şi lume şi scheme motivaionale cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru a
obine răspunsul adecvat nevoii sau pentru a evita frustrarea.
Corespunzătoare nevoii de maximalizare a plăcerii şi reducerii a suferinei este imaginea pe care individul şi-o formează despre lume pe o dimensiune care variază
de la necondiionatul ajutor pe care îl poate găsi la oricine pînă la imposibilitatea de a avea încredere în cineva. Dacă în percepia persoanei despre lume, nevoia a găsit
răspunsul adecvat, individul va internaliza această experienă şi va vedea viaa în termeni de optimism.
Nevoia de a reprezenta realitatea într-un sistem conceptual stabil şi coerent se regăseşte într-o perspectivă asupra vieii dezvoltată pe dimensiunea prezenei sau
absenei semnificaiei, logicii evenimentelor. În primul caz se gîndeşte în termeni precum ,, alienare, deşertăciune, haos, incontrolabilitate”. În funcie de semnificaia
emoională a experienelor trecute, schemele personale se vor situa pe diferite poziii de pe acest continuum. Se poate traduce prin loc intern sau extern al controlului.
Nevoia de relaionare se transpune pe o dimensiune a credinelor care merge de la încredere, acceptare, sprijin şi confort pînă la neîncredere, pericol, respingere.
Trăsăturile asociate de personalitate sunt încrederea şi sociabilitatea, opuse suspiciunii şi ostilităii. Corespunzătoare nevoii de auto-valorizare, este imaginea sinelui
de-a lungul unei dimensiuni care variază de la ,, moral, competent, puternic, care merită să fie apreciat” la ,, imoral, incompetent, nedemn, slab”. Poziionarea pe
această scală se regăseşte în trăsături de personalitate cum ar fi stima de sine înaltă / scăzută, auto-acceptarea /respingerea de sine, încrederea / neîncrederea,
competena / incompetena.
5. Nevoile de bază, fiziologice ale copilului
La vîrstă mică adultul răspunde în totalitate de cunoaşterea şi îndeplinirea lor de către copil. Aceste nevoi sunt garania supravieuirii şi a dezvoltării copilului. Copiii
malnutrii, calitativ sau cantitativ, pot dezvolta anumite caracteristici, unele chiar ireversibile. Reversibilitatea unor consecine ale malnutriiei copilului este
45
condiionată de durata malnutriiei dar şi de caracteristica afectată. Un copil care este plasat într-un mediu bun, înainte de împlinirea vîrstei de doi ani, luat dintr-un
mediu unde a fost prost hrănit, are toate şansele de a-şi reface potenialul de sănătate fizică şi mintală, dar va rămîne de regulă mai mic de statură.
Atunci cînd copilul este mic, adultul este expertul care ştie de ce are el nevoie. Mai tîrziu copilul singur poate să ceară de ce are el nevoie şi rolul adultului devine
unul de ghid, îndrumîndu-l pe copil prin informaii corecte. Mai tîrziu, devine un rol de partener, cînd părintele şi copilul se zbat pentru un scop comun, pentru
satisfacerea nevoilor comune şi poate a întregii familii.
ANEXA 6
CONSECINȚELE NESATISFACERII NEVOILOR
 Greşelile pe care le fac adulii în satisfacerea nevoilor copilului pot distorsiona. Consecinele sunt grave şi sunt plătite atît de indivizi, cît şi de societate în
ansamblu. Tensiunile intolerabile între indivizi au la origini dureri, pericole, traume pe care le au în copilărie. Mai tîrziu acestea se manifestă simptomatic
prin: luptă sau fugă, atac sau renunare, generate de mecanisme defensive mai puin dezirabile
 Tratarea cu agresivitate, ca şi hiperprotecia copilului sunt greşeli ale adulilor prin care nevoile emoionale, sociale, intelectuale pentru o dezvoltare normală
sunt neglijate. Închisorile, spitalele de boli mentale, grădiniţele de corecie sunt pline de indivizi care nu au avut parte de respect şi dragoste în copilăria lor.
Șomerii cronici şi neadaptaii provin din aceleaşi copilării nefericite.
 Reaciile celor respinşi în copilărie sunt de furie, frică, ură, lipsă de interes şi responsabilitate faă de ceilali, instabilitate în relaii şi incapacitatea unor relaii
mutuale satisfăcătoare. Copiii care cresc în familii cu tensiuni, chiar dacă sunt iubii de părini, dezvoltă tulburări emoionale şi comportamente antisociale.
 Un copil tratat cu ostilitate de către părinte în copilărie este marcat de aceasta şi ostilitatea se va perpetua de la o generaie la alta. Căci ceea ce nu ai primit nu
poi da. El nu va fi în stare de dragoste necondiionată, generoasă, neegoistă nici pentru cei din jur şi nici pentru proprii săi copii. Între traumă şi starea de
curgere, familia asigură membrilor ei satisfacerea nevoilor lor pe o scară de împlinire, care evoluează între supravieuire şi dezvoltarea deplină a potenialului,
în funcie de resursele de care dispune familia, de societatea în care funcionează şi care asigură un cadru existenial, dar şi în funcie de informaiile pe care le
deine, referitoare la riscuri, traume şi efectele lor în dezvoltare.
ANEXA 8
46
CONFLICTELE ŞI CĂI DE APLANARE
b) Factorii declanşării conflictelor
 insuficientă colaborare;
 lipsa informaţiilor necesare;
 lipsa unor preocupări pentru construirea relaţiilor de colaborare;
 numărul limitat al întîlnirilor dintre părinţi şi cadre didactice;
 necunoaşterea drepturilor părinţilor;
 neclaritatea în rolurile fiecăruia şi în responsabilităţile ce le revin etc.
b) Căi de aplanare / rezolvare a conflictelor

 cunoaşterea reciprocă
 comunicarea periodică şi efectivă
 cooperarea în anumite activităţi
 acceptarea reciprocă, înţelegerea şi toleranţa faţă de diferenţe atmosfera întîlnirilor şi activităţilor cu părinţii să fie una distinsă, non-formală şi pozitivă
 cunoaşterea şi respectarea drepturilor părinţilor etc.
c) Drepturile părinţilor
Părinţilor care au copii cu CES trebuie să li se acorde şansa şi ocazia de a simţi şi de a face ceea ce simt şi fac părinţii care au copii fără CES. În această idee, Kay
Farell (1985) a întocmit o “LISTĂ DE DREPTURI” pentru părinţi, care îi poate ajuta pe profesionişti să acorde părinţilor cu copii cu CES ocazia de a trăi sentimente
şi reacţii normale:
 Dreptul de a te înfuria
 Dreptul de a căuta o altă părere
 Dreptul la intimitate
 Dreptul de a continua să încerce
 Dreptul de a înceta să încerce (renunţa)
 Dreptul de a stabili limite
 Dreptul de a fi părinte
 Dreptul de a nu te entuziasma
 Dreptul de a fi uimit de copilul său
 Dreptul de a-ţi lua din timpul liber
 Dreptul de a fi specialist responsabil
47
 Dreptul la demnitate.
Familia, grădiniţa şi comunitatea sunt, în esenţă, cei trei piloni de forţă care, cumulîndu-şi eforturile într-un parteneriat solid, pot influenţa puternic mediul în
care cresc şi se dezvoltă copiii cu cerinţe educative speciale, creîndu-le condiţii şi oferindu-le şansa de a se realiza la egal cu ceilalţi copii. Contează relaţia care
se stabileşte între ei şi faptul cum reuşesc să interacţioneze. Iar o relaţie e precum nisipul pe care îl ţii în mînă. Dacă îl ţii uşor, el rămîne acolo unde este, dacă
încerci să forţezi mîna, ţi se strecoară printre degete şi ar putea să-ţi scape definitiv.
ANEXA 10
STRATEGII ALE PARTENERIATULUI EFICIENT

c) Cadrul didactic:
 promovează parteneriate cu familiile, oferindu-le o multitudine de oportunităţi de implicare în procesul educaţional şi în învăţarea şi dezvoltarea copiilor;
 implică membrii familiei în procesul comun de luare a deciziilor cu privire la organizarea, dezvoltarea şi viaţa socială a copiilor în clasă;
 foloseşte oportunităţi formale şi neformale pentru a face schimb de informaţie şi a comunica cu familiile;
 comunică în mod regulat cu familiile despre copii, organizarea şi dezvoltarea lor, pentru a înţelege mai bine punctele forte, interesele şi necesităţile copilului şi
evenimentele din clasă;
 promovează oportunităţile prin care familiile învaţă unul de la celălalt şi se susţin reciproc;
 respectă confidenţialitatea informaţiei despre familii şi copii;
 foloseşte resursele comunitare şi cultura familiei pentru a îmbogăţi experienţele necesare de dezvoltare şi învăţare ale copiilor;
 organizează excursii sau invită reprezentanţii comunităţii în clasă pentru a stimula organizarea şi socializarea copiilor;
 acordă asistenţă familiilor în obţinerea accesului la informaţie, resurse şi servicii necesare pentru a stimula organizarea şi dezvoltarea copiilor;
 oferă informaţie şi idei părinţilor, membrilor de familie privind crearea unui mediu de învăţare prielnic şi stimulativ acasă şi ajută părinţii să-şi sporească nivelul
de competenţă.
d) Comunicarea şi colaborarea eficientă dintre educatori şi părinţi

(Beckman, Newcomb, 1996)
 Respectul reciproc – poate fi modelat adesea de către cadrele didactice. Este important să se plece de la premise că părinţii sunt cei mai importanţi educatori
din viaţa copilului; respectul şi tactul dovedit de cadrul didactic faţă de complexitatea unor probleme poate induce respectul reciproc.
 Atitudinea imparţială, care solicită gîndirea pozitivă şi deschisă despre familii, evitarea judecăţilor evaluative şi dezaprobatoare; încurajarea familiilor de a-
şi evalua propriile decizii fără a influenţa cu propria lor părere.
 Empatia faţă de părinte poate fi uşor sesizată de către aceştia prin deschiderea la dialog şi comunicarea sensibilă, sinceră.
48
ANEXA 13
PARTICULARITĂŢI ALE COMUNICĂRII EFICIENTE
a ) Rolul familiilor în sprijinirea educatorilor
 Familiile pot da cadrelor didactice informaţii care pot explica anumite comportamente ale copiilor în activităţile de la clasă;
 Familiile oferă informaţii despre mediul de dezvoltare şi despre istoria medicală a copilului, ceea ce sprijină educatorii şi grădiniţele să înţeleagă de ce un
elev învaţă sau acţionează într-un anumit mod;
 Familiile pot sprijini educatorii, oferindu-se ca voluntari sau cadre didactice de sprijin în clasă;
 Familiile pot ajuta educatorii să determine care sunt interesele copiilor pentru a se stabili scopurile educaţiei pe termen lung precum şi pregătirea pentru o
profesie;
 Familiile pot ajuta educatorii să găsească care sunt punctele forte şi nevoile educative ale fiecărui copil pentru a se crea scopuri instrucţionale potrivite.

 Educatorii dau familiilor dovezi documentate referitor la progresul şi succesele copiilor;
 Educatorii pot ajuta familiile să devină mai implicate în educaţia propriilor lor copii;
 Educatorii pot învăţa copiii şi întări deprinderile sociale, în aşa fel încît aceştia să devină membrii care contribuie la comunitatea în care trăiesc familiile lor.
c)Tipuri comportamentale parentale de interacţiune cu copilul
 Hipoprotecţie. Interes insuficient al părinţilor pentru nevoile şi preocupările copilului.
 Hiperprotecţia dominantă. Ocrotirea exagerată a copilului. Părinţii efectuează un control meticulos nu doar al acţiunilor copilului, dar şi a timpului şi
gîndurilor lui.
 Hiperprotecţia îngăduitoare. Părinţii exprimă nu atît un control permanent al acţiunilor şi gîndurilor copilului, cît o tutelare exagerată a lui.
49
 Respingerea emoţională. În aparenţă părinţii manifestă grijă exagerată faţă de sănătatea copilului, îi cumpără multe jucării, deseori foarte scumpe şi inutile.
Totodată exprimă rigiditate emoţională, se confruntă cu propriile conflicte cu privire la situaţia copilului.
 Responsabilitate morală sporită. Prezenţa la părinţi a unor expectanţe exagerate faţă de viitorul copilului lor.
 Comportamente de colaborare cu copilul. Părintele crează o relaţie diadică sincronizată atît verbal, cît şi nonverbal.
 Dialogul reflectiv. Se poate instala doar pe fundalul colaborării dintre părinte şi copil. În cadrul acestui dialog vor fi exprimate şi explicate trăirile,
emoţiile, care, prin urmare, vor fi recunoscute şi acceptate de celălalt.
 Abilitatea parentală de „a repara” relaţia atunci cînd aceasta se află în impas. Copilul va învăţa că există discontinuităţi fireşti în relaţiile cu alţi
oameni şi învaţă să depăşească situaţiile conflictuale.
 Povestirile coerente. Prin aceste povestiri părintele va lega evenimentele trecute de cele curente şi în baza lor se va proiecta un viitor.
 Acompanierea emoţională a copilului. Părintele empatic şi iubitor îşi va ajuta copilul să-şi stăpînească emoţiile negative, să devină răbdător şi
înţelegător.
e ) Sugestii la nivel de interacţiuni comunicative eficiente
• Fiţi pozitiv: vorbiţi despre ce este bun în copil, arătaţi că sunteţi profund interesat şi vreţi să ajutaţi.
• Fiţi parteneri: subliniaţi mereu ideea că este nevoie, spre binele copilului, să conlucraţi. Menţionaţi importanţa ajutorului lor, făceţi-i să se simtă importanţi.
• Fiţi flexibili: vorbiţi părinţilor la nivelul lor, organizaţi întîlnirea cu ei într-un loc plăcut la ora care vă este convenabilă reciproc. Aflaţi care sunt părerile lor,
apoi expuneţi propria părere, lucrînd la planurile propuse de ei.
• Ascultaţi activ: ascultaţi şi demonstraţi că sunteţi interesaţi de ceea ce auziţi. Reformulaţi gîndurile, sentimentele, ideile. Nu daţi sfaturi, veniţi cu sugestii.
• Adresaţi întrebări: adresaţi întrebări deschise, care direcţionează şi solicită un comentariu. Nu sugeraţi răspunsul, lăsaţi-1 să reflecteze multilateral, analizînd
global situaţia copilului.
• Comentaţi: faceţi comentarii pentru a asigura, încuraja părintele în labirintul problemelor. Asiguraţi-vă că utilizaţi limbajul părintelui.
• Răspundeţi la întrebări: fiţi deschişi, sinceri, spuneţi adevărul. Faceţi referinţe personale atunci cînd este momentul.
50
ANEXA 15
FACTORII CARE AJUTĂ ȘI CARE BLOCHEAZĂ COMUNICAREA
În timpul unei activităi Maria Codru, lucrător medical, a descoperit că Dorin, un copil de 4 ani s-ar putea să aibă o problemă cu vederea. Ea a sunat-o pe mama lui
Dorin, Rita Caras, şi i-a sugerat să consulte un oftalmolog. Rita a promis să planifice o vizită la medic cît mai curînd. Rita începu să adune bani pentru această
consultaie. Ea şi-a planificat să telefoneze oftalmologul imediat cum adună banii necesari pentru consultaie. Ea a întrebat de vecină şi de sora ei dacă cunosc un
oftalmolog bun şi a notat numele acestor persoane.
Au trecut două luni, Maria a observat-o pe Rita cînd aceasta a venit cu Dorin la centru. A avut loc următoarea conversaie:
Maria: Salut! Eu sunt Maria, lucrător medical. Suntei mama lui Dorin?
Rita: Da, eu sunt Rita Caras.
Maria: Sunt atît de bucuroasă că în sfîrşit vă pot cunoaşte personal. Ai vrea să vă spun Rita sau doamna Rita?
Rita: Toată lumea îmi spune Rita.
Maria: Rita, ce mai facei tu şi Dorin?
Rita: Bine, sunt bucuroasă că am vizitat centrul aseară. E pentru prima oară
Cînd am văzut centrul.
Maria: Într-adevăr? Ce impresie avei?
Rita: Atît de multe lucruri poate face Dorin aici!
Maria: Să facă aici?
Rita: El este un băiat atît de activ. E o problemă să-l in ocupat acasă.
Maria: Este greu să-l ii ocupat ?
Rita: Da. Mi-aş dori să am toate cările, obiectele care sunt aici.
Maria: Se pare că DVS avei nevoie de mai multe materiale cu care ar putea să se joace Dorin acasă. Știai că putei să împrumutai cări sau jucării?
Rita: Într-adevăr?
Maria: Putei împrumuta în această seară cîteva din ele. Am să vă arăt cum să procedai dacă dorii. Venii pe aici.
Rita: (O urmează pe Maria) : Ar fi minunat! Vreau să vă zic că am stabilit să sun oftalmologul săptămîna viitoare!
Maria: (Se întoarce către Rita şi se opreşte) : Săptămîna viitoare !? Vai, dragă, mă mira faptul că nu ai stabilit vizita la medic.
Rita: O voi face! Nu-i mare treabă.
Maria: Ba e mare! Este important să nu neglijăm vederea lui Dorin!
Rita: NU înelegi că...
Maria: Ba îneleg...dacă nu-l duci la oftalmolog imediat va trebui să întreprind eu ceva.
51
ANEXA 16
SUGESTII PENTRU O BUNĂ INTERACȚIUNE CU PĂRINȚII
11. FIȚI POZITIVĂ
Vorbii despre ce este bun în copil. Arătai că suntei profund interesată şi vrei să ajutai.
12. FIȚI PARTENERI

Subliniai mereu idea că este nevoie, spre binele copilului, să conlucrai. Menionai cît de important este ajutorul lor. Apelai la ajutorul părinilor, făceti-i să se
simtă necesari.
13. FIȚI FLEXIBILĂ

Vorbii părinilor la nivelul lor. Organizai întîlnirile cu ei într-un loc plăcut, la o oră care vă este convenabilă reciproc. Nu expunei în primul rînd propriile idei.
Căutai să aflai care sunt părerile lor şi lucrai împreună la planurile propuse de ei.
14. FIȚI UN BUN OBSERVATOR

Reinei ce spune şi ce nu spune părintele. Fii atentă la diverse stări de tensiune, ezitare, nerăbdare, incertitudine etc...
15. ASCULTAȚI ÎN MOD ACTIV

Nu întrerupei pentru a spune ce ai făcut Dvs . Ascultai concentrat şi demonstrai nonverbală ascultai şi suntei interesată. Reformulai gîndurile, sentimentele,
frămîntările părintelui. NU dai sfaturi, nu corectai greşeli.
16. ÎNCEPEȚI DISCUȚIA DE LA MOMENTUL PREFERAT DE PĂRINTE

Ajutai-l să se simtă relaxat şi confortabil. Încurajai-l să vorbească. Aflai ce apreciază la copilul lui, care sunt cauzele îngrijorării lui, ce ar dori să întreprindă.
Gîndii dezvoltarea copilului pas cu pas şi părintele va face la fel.
17. ADRESAȚI ÎNTREBĂRI COMPLEXE ȘI DIRECT

Adresai întrebări deschise ce solicită un comentariu dar nu un simplu DA sau NU. Evitai să sugerai părinilor un răspuns, făcei-l să reflecteze multilateral,
analizînd global situaia şi copilul. Întrebările ar putea fi de genul:
 Ce face copilul cînd...
 Ce simte el atunci cînd...
 Cum procedaţi atunci cînd...
 În ce mod vă disciplinai copilul
18. FACEȚI COMENTARII BINE GÎNDITE
52
Facei comentarii pentru a asigura, încuraja, îndruma cu grijă, protector părintele în labirintul problemelor. Asigurai-vă că utilizai limbajul părintelui.
19. RĂSPUNDEȚI LA ÎNTREBĂRI PERSONALE

Fii deschisă, sinceră, spunei adevărul. Facei referine personale, atunci cînd este momentul şi dacă ele nu vă jenează.
20. RELAȚIILE BUNE NECESITĂ TIMP

Lucrul cu părinii este un proces continuu, intermitent. Dezvoltarea înelegerii şi încrederii necesită mult timp. Avei răbdare şi cutezai.
ANEXA 17
Nu este suficient să ai doar un vocabular bogat pentru a putea să comunici un mesaj celor din jur. Citii enunurile de mai jos şi încercai să vă atribuii punctaje în funcie
de scara dată.

vizual.
Scriei în cele ce urmează o propoziie cu referire la ce ai putea să întreprindei în vederea îmbunătăirii deprinderilor de comunicare.
..................................................................................................................................................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
Nu este suficient să ai doar un vocabular bogat pentru a putea să comunici un mesaj celor din jur. Citii enunurile de mai jos şi încercai să vă atribuii punctaje în funcie
de scara dată.

53
vizual.
Scriei în cele ce urmează o propoziie cu referire la ce ai putea să întreprindei în vederea îmbunătăirii deprinderilor de comunicare.
..................................................................................................................................................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
54

Aspecte Educaţionale Ale Incluziunii Copiilor Cu CES În Educaţia Timpurie

Transféré par

Informations du document

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Aspecte Educaţionale Ale Incluziunii Copiilor Cu CES În Educaţia Timpurie

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

MODULUL I

Aspecte educaţionale ale incluziunii copiilor cu CES în educaţia timpurie

SESIUNEA I. Educaia Incluzivă: cadru legislativ, concepte

Activitatea 1. Formarea comunităţii: Obiectul reprezentativ

a) Participanii vor completa tabelul Gm

SESIUNEA II. Dificultăi cu care se confruntă copilul cu CES

Activitatea 1: Identificarea dificultăilor cu care se

ACCENTE!!! Orientarea participanţilor spre identificarea tangenţelor între

Activitatea 2: Caracteristicile dificultăilor

Activitatea 1: De unde ştim despre nivelul de dezvoltare, nevoile şi interesele copilului?

 Confruntare cu materialul-suport din Anexa 6

Activitatea 4: Modelul DIE - aplicaţie

ACCENTE!!! Observarea stă la baza înţelegerii nivelului de dezvoltare, a nevoilor şi

Conţinuturi Strategii Materiale

Activitatea 1. Balonul buclucaş

SESIUNEA II. Familia şi copilul aflat în dificultate

Activitatea 1: Familia solicită ajutor

SESIUNEA III. Particularităi ale comunicării eficiente

Activitatea 1: Critica în cotidian

Activitatea 2. Particularităţi ale comunicării eficiente

Activitatea 1. Transmite mesajul

Activitatea 2. Cele două fee ale unei comunicări

Articolul 28. Asigurarea educaţiei preşcolare a copiilor cu CES

Art.3 Noţiuni de referinţă şi definiţii

3. Adaptarea curriculară (AC) presupune modificări personalizate:

Dificultăţi de învăţare medii

Dificultăţi de învăţare serioase

Dificultăţi de învăţare mari şi multiple

Categorii de dificultăţi Descriere

Multi-senzoriale combinaţie de dificultăţi legate de vedere şi auz

Cazul lui Mihai, 7 ani

Întrebări la studiul de caz:

2. Cazul Mariei (pentru dificultăile de comunicare şi interaciune)

Cazul Mariei, 6 ani

Întrebări la studiul de caz:

4. Cazul lui Andrei (pentru dificultăile socio-emoionale şi comportamentale)

Cazul lui Andrei, 5 ani

Întrebări la studiul de caz:

3. Nevoia de încurajare şi apreciere

a) PARTENERIATUL ÎN PROCESUL EDUCATIONAL

OBIECTIVELE PARTENERIATELOR EDUCAŢIONALE SUNT

 să implice comunitatea în asigurarea accesului la o educaţie de calitate;

d) PARTENERIAT CU SERVICIILE EXISTENTE ÎN COMUNITATE

b) Căi de aplanare / rezolvare a conflictelor

STRATEGII ALE PARTENERIATULUI EFICIENT

b) Comunicarea şi colaborarea eficientă dintre educatori şi părinţi

FAMILIA SOLICITĂ AJUTOR

Solicitai sugestii vizînd comunitatea, cine, de unde, cum poate interveni?

PERCEPEREA DISABILITĂŢII DE CĂTRE PĂRINŢI

Adaptarea familiei la dizabilitatea copilului şi depăşirea dificultăţilor

PARTICULARITĂŢI ALE COMUNICĂRII EFICIENTE

a ) Rolul familiilor în sprijinirea educatorilor

c)Tipuri comportamentale parentale de interacţiune cu copilul

 Hipoprotecţie. Interes insuficient al părinţilor pentru nevoile şi preocupările copilului.

d) Comportamente parentale dezirabile

CELE DOUĂ FEȚE ALE UNEI COMUNICĂRI

FACTORII CARE AJUTĂ ȘI CARE BLOCHEAZĂ COMUNICAREA

Rita: Da, eu sunt Rita Caras.

Rita: Toată lumea îmi spune Rita.

Maria: Rita, ce mai facei tu şi Dorin?

Cînd am văzut centrul.

Maria: Într-adevăr? Ce impresie avei?

Rita: Atît de multe lucruri poate face Dorin aici!

Maria: Să facă aici?