Literatură comparată (10)

Forme orientale de teatru

India
Brahma-Vedele-instrucțiuni de recitare, mimă, cântec, simțire (lupta dintre bine și rău ce
culminează cu victoria binelui e supusă actului reinterpretării, la cererea lui Brahma, pt a o
delecta pe Indra)
-compilația Bharata Natya Satra-Canons of Dance and Drama
-Ramayana și Mahabharata-teatrul sanskrit-recitări și scene jucate în cadrul instituțiilor religioase
-teatrul dans-forma principală de teatru-Bharata-piese jucate la curțile imperiale dar mai ales în
temple, unde erau monitorizate de către preoți
24 de poziții ale degetelor mâinii și semnificația/simbolistica aferentă, 13 mișcări ale
capului, 7 mișcări din sprâncene, 6 poze ale nasului, 6 ale obrajilor, 9 mișcări ale gâtului, 5 mișcări
din piept și 36 mișcări și expresii ale ochilor
-scenă și sală asemănătoare celor europene, audiența divizată în funcție de castă
-dramaturgi celebri între sec V-IX-Bhasa, Shydraka, Kalidasa, Bharabuthi
King Shudraka-Little Clay Cart
‘A woman will for money smile or weep
According to your will; she makes a man
Put Trust in her, but trusts him not herself.
Women are as inconstant as the waves
Of ocean, their affection is as fugitive
As streaks of sunset glow upon a cloud.
They cling with eager fondness to the man
Who yields them wealth, which they squeeze out like sap
Out of a juicy plant, and then they leave him.’

-critica europeană găsește teatrul sanscrit plictisitor și deosebit de lung:

‘We cannot rank the dramatic literature of India on a plane with that of Greece or
Elizabethan England; but it compares favorably with the theatre of China or Japan. Nor need we
look to India for the sophistication that marks the modern stage; that is an accident of time rather
than an eternal verity, and may pass away-even into its opposite. The supernatural agencies of
Indian drama are as alien to our taste as the deus ex machina of the enlightened Euripides; but,
this, too, is a fashion of history. The weakness of Hindu drama are artificial disction disfigured by
alliteration and verbal conceits, monochromatic characterization in which each person is
thoroughly good or thoroughly bad, improbable plots turning upon unbelievable coincidences,
and an excess of description and discourse over that action, which is , almost by definition, the
specific medium by which drama conveys significance. Its virtues are its creative fancy, its tender
sentiment, its sensitive poetry, and its sympathetic evocation of nature’s beauty and terror.
About national types there can be no disputation; we can judge them only from the provincial
standpoint of our own, and mostly through the prism of translation.’

1
China
-originea shamanică a teatrului chinez
-aspect simbolic dominant în formele inițiale
ex. modul de decorare al platoșelor (verde închis) și al topoarelor de luptă (decorate cu
jad). Jad=victorie, verde închis=milă pt cel cucerit
-forme de teatru în dinastia Tang canjunxi
-Dinastia Song-arta marionetei-via India-spectacole la palat și în piețele publice
Impăratul Xuanzong (712-56):
‘They’ve made an old man, wood-carved, string-pulled,
Chicken-skinned, crane haired, like the genuine thing,
The show over in a flash, lonely, loose-ended,
Once more I am back in this dream-like human life.’
-teatrul Yuan
--Teatrul Yuan ajunge la maturitate în a doua jumătate a secolului XIII.
-Este constituit din arii muzicale formate după anumite stereotipii și practici poetice în stil qu
曲.
-Alternanța monologurilor și a dialogurilor în limbajul vernacular denumit și pinpai 拼白,
limbaj plin de viață, de un realism extraordinar.
-Majoritatea acțiunilor au loc în timpul unor dinastii anterioare.
-Multe dintre povești își au originea în chuanqi-urile dinastiei Tang.
-Multiple scene de judecătorie cu valoare socioistorică specifică Yuan.
-Multe dintre piese au dispărut, dar o parte dintre ele au fost transmise sub formă de kunqu 昆
曲 în timpul dinastiei Ming și ulterior, sub formă de jingxi 京戏 sau operă pechineză.
-Legea-formă de ordine naturală potrivit doctrinei confucianiste, identică cu ideea de
moralitate. O apariție în fața magistratului putea avea deseori un deznodământ neașteptat.
Confesiuni false și tortura erau preferate de scriitori pentru a spori efectul dramatic al piesei.
-Era aproape o rutină ca judecatorii sa îi supună bătăii pe cei suspicioși, pentru ca astfel adevărul
să iasă la suprafață.
- Majoritatea erau 唱 chang-a cânta sau 韵 yun-a vorbi, ieșirile și intrările din scenă, anumite stări
fizice și psihice, dar nemarcate cu ke. Tao Zongyi din Yuan și Xu Wei din Ming explică ke drept
gesturi precum îngenunchiatul, umilința în fața stăpânului, dansul, saluturile, întâlnirile și alte
gesturi fizice asemănătoare. Existau direcțiuni de scenă precum zuo bei ke sau zuo da bei ke etc
adică a pune în scenă tristețea, fapt ce sugerează emfaza pe care descrierea actului regizoral în sine
o pune asupra exprimării pe scenă a emoției, sintagma fiind însoțită de un verb.
Jian se numeau instrucțiunile scenice care se refereau la gesturi precum mâncatul, dormitul,
urinatul, visarea, scrisul, salutul, așteptarea, plânsetul, sughițul, tușitul, sforăitul, prinsul de purici
etc.
Viața sărăcăcioasă a literaților constituia una dintre temele foarte frecvente din piesele de
teatru. Literații își deplâng soarta, condiția de oameni educați care se sacrifică, fără a primi nimic
drept recompensă, în timp ce superficialitatea este plasată la loc de onoare. Doctrina daoistă, vinul
și refugiul în acesta devin prietenii de nădejde ai literaților Han. Pierderea statultului social de
odinioară, redefinirea condiției literatului, cu toate se reflectă în textul literar produs în teatrul
Yuan.

2
 Tehnic vorbind, piesele de teatru în stil zaju sunt un soi de reprezentație operațională compusă
din trei părți: cântat, vorbit, joc (gesturi și dans). Dialogurile se realizează în vorbirea vernaculară
și cântece în timp ce monologurile sunt vorbite sau exprimate în poezie.
numeau xiezi 楔子, adică bucăți muzicale ce erau inserate fie la începutul piesei, sau între două
acte. Cântecele xiezi constituiau de fapt partea centrală a pieselor de teatru zazu (spectacole de
varietăți), ele prezentau desfășurarea acțiunii, descriau turnurile emoționale și complexitatea
personajelor. Aria muzicală specifică bucăților interpretate se inspira de regulă din cântecele
populare și, dacă același cântec era întrebuințat de mai multe ori în interiorul mai multor piese, pe
o perioadă de timp mai îndelungată, atunci căpăta o formă fixă, ce se canoniza ca atare. Prin urmare,
compozitorii de cântece zazu, adăugau cuvinte unei arii muzicale în funcție de un anumit model
tonal strict alcătuit și în funcție de un anumit tip de rimă specifică fiecărei arii muzicale în parte.
Versurile acestor cântece se numeau arii Yuan yuan qu 元曲, arii ce permiteau adăugarea de
cuvinte pe lângă schema tonală, pentru mai multă flexibilitate pe parcursul interpretării artistice.
O astfel de inserție de cuvinte în cadrul cântecelor xiezi din spectacolele de varietăți erau numite
chenzi 衬字, din punct de vedere tehnic.
Cântecele erau părți importante din dialoguri.
Cântecele descriu decorul, locul și timpul unei anumite scene, în condițiile în care scena și
decorul în piesele Yuan lipseau aproape total sau erau minimalist reprezentate.
Monologurile prezintă condiția personajelor, detalii biografice și problema specifică unui
moment anume din cadrul piesei.
Poemele care prezintă personaje negative precum răufăcători prezintă de asemeni, în
concordanță cu vulgaritatea personajelor, o formă vulgară, adică neregulată, ca de exemplu pe
modelul 7-7-7-7-9 .
Pentru a descrie anumite personaje negative, unii dramaturgi foloseau poeme similare, ba
uneori chiar același poem, regăsibil în mai multe piese semnate de scriitori diferiți.
Poemele care aveau rolul de a surprinde trăsăturile personajelor ce urmau a-și derula aventura
surprindeau următoarele tipologii: fete tinere și bătrâne, funcționari, răufăcători, literați de succes,
personaje istorice, înalți oficiali, literați ghinioniști, magistrați și judecători drepți (formula
regulată 7 7 7 9), preoți budiști și daoiști.
Personajele principale nu se prezentau niciodată, era o regulă nescrisă ca acestea să nu
recite niciodată poeme în cadrul piesei.
Poemele de prezentare ale teatrului Yuan sunt comparabile cu acele poeme de început numite ju
hua 句话 specifice artei spunerii de povești, ce se dezvoltă în paralel cu teatrul Yuan, tot ca o
formă artistică de comunicare orală, în perioada dinastiei mongole

Guan Hanqing (1225-1302) este cel mai de seamă dramaturg Yuan. A scris peste 60 de piese
de teatru printre care 窦娥冤-Nedreptățile îndurate de Dou E sau Ninsoare în toiul verii， 望江
亭-Pavilionul de pe malul râului， 但到会 Lordul Guan se duce la banchet.
Formele teatrale din Tang sau Song erau în exclusivitate comice, sub formă de scamatorii, etc.
Guan Hanqing preia elementul comicului, dar îl pliază pe tragismul evenimentelor, dând naștere
unui gen literar

3
Japonia

Kabuki si Noh
Kabuki-formă de teatru dans, machiaj excesiv-stilizare-via China
Fondator-Izumo no Okuni (1603) Tokugawa
Actori femei și pt rolulile masculine, deseori prostituate
Formă de divertisment în Edo-cartierul prostituatelor
-spectacole extrem de lungi
-în 1650-actorii sunt bărbați inclusiv pt rolurile masculine
-kabuki-premergător al culturii populare
-amestecul claselor sociale, onna-kabuki interzise în 1929 din cauza conținutului mult prea
eroticizat
-yaro-kabuki-tineri adolescenți în rolurile feminine
-bunraku-kabuki-teatru de păpuși –între sec 17-19
-ultima perioada Tokugawa-arderea teatrelor kabuki din lemn
-scenă sofisticată ce înlesnește intrarea și ieșirea rapidă a actorilor etc
-scena rotativă-sec XVIII
-chunori-tehnica zburatului pe scenă prin atașarea de frânghii de corpul actorului
-scenă în formă de roată, decoruri mișcătoare
-forme de kabuki jidai-mono 時代物-cenzură, mai ales în Edo, sewa-mono 世話
物, domestic, shosagoto 所作事, dance pieces)
-emoțiile personajelor descrise inclusiv de culorile costumelor
-culorile machiajului-simbolistică excesivă-baza al, roșu-emoții intense, negru-emoții negative, verde-
supranatural, mov-noblețe
-structura pieselor kabuki-o zi întreagă. În prezent între 2-5 ore
-nu firul epic e foarte important, cât talentul individual al personajelor