Autoritate şi libertate în regimurile totalitare

Abstract

Atunci când analizăm şi descriem un regim totalitar trebuie să-i căutăm resorturile
profunde, care au făcut posibilă ascensiunea unui sistem de guvernare născut şi întreţinut prin ură
şi forţă. În mod concret putem afirma că la baza mişcărilor totalitare se află forţa de seducţie a
unui dictator, tenacitatea unei viziuni sau simpla dorinţă a unor oameni de nimic de a submina
autoritatea tradiţională. Toate aceste categorii explorau neîmplinirile istorice ale unui popor, ale
căror aşteptări nu au fost satisfăcute, ajuns acum în pragul revoltei. Iar ecoul acestor frustrări a
devenit uşor revoluţie violentă a cărei aderenţi s-au transformat din apărători ai abuzurilor unor
tirani care răpeau libertatea omului, în luptători împotriva fraţilor care nu le împărtăşeau acelaşi
scop. În acest sens Radu Preda se întreba: „Sunt revoluţiile singurele metode de a obţine ceea ce
nu se poate realiza prin mijloace nerevoluţionare, adică prin alegeri libere, dezbatere publică şi
concurenţă politică? (...) Este la urma urmelor, re-voluţia, opusul in-voluţiei?, cât ne împinge în
faţă şi cât ne aruncă în urmă o revoluţie? Nu distruge revoluţia mai mult decât construieşte?”1.

1
Radu Preda, Comunismul – o modernitate eşuată, Ed. Eikon, Cluj Napoca, 2009, pp. 105 - 106.