Bancile si sistemul bancar

Bancile au aparut si sau dezvoltat pe baza unui process continuu si complex.

Institutii de genul bancilor au aparut si au functionat inca din antichitate :in Egipt,Grecia,
Roma insa forma tipica de organizatie bancara sa consacrat prin aparitia bancii din Amsterdam in
1609 si mai ales a bancii Angliei la 1694.
In 1880 a luat fiinta Banca Nationala a Romaniei sub forma unei societati pe actiuni. In
esenta sa banca reprezinta o entitate complexa in calitatea sa de intermediar financiar gestionand
banii si exercitand un rol major in finantarea activitatii prin activitatea de acordare a creditelor si
prin urmare de creatie monetara.
Ca orice intreprindere bancile intocmesc un bilant in activul caruia sunt mentionate
mijloacele economice respective banii,titlurile de valoare,drepturile de creanta iar in cealalta parte a
bilantului, pasivul reflecta datoriile respectiv sursele sau capitalurile proprii.
Pe baza depozitelor constituite de populatie sau de alti agenti economici bancile comerciale
denumite si banci de depozit acorda credite pt investitii la cererea clientilor lor prin deschiderea de
conturi curente la dispozitia acestora.
Din aceste conturi in care sa creat moneda scripturala cei care au obtinut credite isi pot platii
furnizorii prin transferuri fara numerar sau pot retrage sumele necesare in numerar pt plata
salariilor.
Exista mai multe tipuri de banci respectiv banci de emisiune, bancile de depozit, banci de
afaceri precum si asa numitele banci specializate precum:bancile de import-export, bancile
ipotecare,etc.
In prezent putem vorbi de doua mari categorii de banci respective Banca Centrala/Nationala
si Bancile Comerciale.

Banca Centrala sau Banca Nationala

Este investita cu functii de emisiune a monedei nationale si de supraveghere a activitatii
bancare. De asemenea responsabilitatea majora a bancii centrale rezida in asigurarea stabilitatii
monetare.
Ea mai este denumita si banca a bancilor respectiv creditor de ultima instanta.
Cea mai veche banca central este Banca Angliei.
De asemeni in SUA rolul de Banca Centrala revine sistemului federal de reserve FED
constituita in 1913 ca un sistem de banci centrale.
Rolul si functiile Bancii Centrale in raport cu celelalte banci se realizeaza prin intermediul
conturilor pe care le detin acestea din urma, la Banca Centrala si prin operatiunile de refinantare
realizate atunci cand bancile comerciale resimt nevoia de lichiditati.

Bancile comerciale la randul lor pot inregistra diverse tipuri,diferenta constand in categoriile
de operatiuni sau servicii bancare pe care le desfasoara.
In principiu Banca Comerciala efectueaza 3 categorii principale de operatii:
1. Operatii pasive care constau in primirea de depozite
2. Operatii active care constau in acordarea de credite
3. Prestarea de servicii financiare
Sistemul bancar romanesc este structurat pe 2 niveluri:
 Banca Nationala a Romaniei-institutie cu functii de reglementare in domeniul monetar si al
creditului si de supraveghere a tuturor societatilor bancare
 Bancile constituie ca societatea comerciala a caror activitate are ca obiect principal
atragerea de fonduri,acordarea de credite si efectuarea unor servicii de natura bancara.
Organizarea si desfasurarea activitatii bancare in Romania se fundamenteaza pe acte
normative referitoare la statutul Bancii Nationale.
 Acest cadru legislativ a fost adoptat din necesitatea imbunatatirii supravegherii prudentiale
a bancilor si a restituirii unor polite care au decurs la aderare.
Potrivit legii Bancii Nationale reprezinta o institutie publica independent a carei activitate
are drept obiectiv fundamental asigurarea si mentinerea stabilitatii pretului.
Se pot mentiona elaborarea si implicarea politicii monetare si de curs valutar, reglementarea
si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit, emiterea bancnotelor ca mijloace legale de
plata pe teritoriul Romaniei, stabilirea regimului valutar si respectarea lui, administrarea
rezervelor international ale Romaniei.
Din procesul de aderare a Romaniei la eurosistem , Bancii Nationale ii revin o serie de
competente suplimentare.
Trezorier al statului in acest cadru,Banca Nationala a Romaniei tine in evidentele sale contul
current general al trezoreriei statului. De asemeni BNR stabileste si administreaza rezervele
international care includ rezervele de aur detinute in tezaur,in tara s-au depozitat in strainatate:
1.Activele externe sub forma de bancnote si monede, sau disponibil in conturi la banci sau la
alte institutii financiare in strainatate.
2.Orice alte active de reserve recunoscute pe plan international
3. cambiile,cecuri,bilete de ordin precum si obligatiuni emise sau garantate de persoanee
juridice nerezidente
4. bonuri de tezaur, alte titluri de stat emise sau garantate de guvern straine sau institutii
financiare interguvernamentale.

Bancile comerciale/de depozit

Legea bancara defineste banca drept persoana juridica autorizata sa desfasoare in principal
activitatea de depozitare si acordare de credite in nume si pe cont propriu.
Bancile comerciale se constituie ca societati comerciale pe actiuni pe baza autorizatiei emise de
BNR. Modul de organizare si de functionare a bancilor comerciale trebuie sa respecte prevederile
cuprinse in legea societatilor comerciale.
Bancile comerciale,persoane juridice romane si sucursalele bancilor straine pot desfasura in
principal urmatoarele categorii de activitati:
 Acceptarea de depozite
 Contractarea de credite
 Emiterea si gestiunea instrumentelor de plata si de credit
 Plati si decontari
 Leasing financiar
 Transferuri de fonduri
 Activitati de consultant financiar bancara

Evolutii actuale in activitatea bancara

Transformarile sistemelor financiare depend intro mare masura de formele economisirii

menajelor sau a gospadariilor,investitorilor institutionali (intermediary financiari non-bancari), le
revin o pondere considerabila din economisirea realizata in tarile dezvoltate.
Se pot distinge 3 mari categorii de investitori institutionali:
1.organismele de plasament colectiv: cele care colecteaza fonduri de la diferiti agenti non-financiari,
fonduri utilizate pt achizitionarea de titluri financiare(titluri ale pietei monetare,obligatiuni sau
actiuni) sau imobiliare. Caracteristicile lor variaza in functie de tara si de tipurile de plasament
effectuate. In aceasta categorie se insriu fondurile mutuale americane.
2.fondurile de pensii-acestea reprezinta institutii financiare care au menirea de a finanta pensile.
Ponderea fondurilor de pensii in categoria investitorilor institutionali este cu atat mai mare cu cat
tarile utilizeaza un sistem de pensii prin capitalizare(in special in tarile anglo-saxone)
3.companiile de asigurari-reprezinta intermediary financiari specializati in elaborarea de contracte
care au ca obiectiv protejarea celor care au subscris la un risc de pierdere financiara asociata
realizarii unor evenimente particulare. Aceste companii dreneaza o parte semnificativa din
economisirea menajelor cu titlul de asigurare de viata.
Dincolo de diversitatile nationale in structura patrimoniala financiara a menajelor se pot
distinge mai multe tendinte:
1.reculul sau diminuarea ca importanta a plasamentelor traditionale realizate de sistemul
bancar(depozite la vedere si la termen). Intermedierea bancara traditionala s-a diminuat atat in ceea
ce priveste colectarea de depozite cat si din punct de vedere al acordarii de credite. Inovatiile
financiare si procesul de dereglementare in domeniul bancar au creat alternative attractive atat pt
depunatori cat si pt cei care se impumuta.
Reactia bancilor fata de eroziunea functiei lor traditionale de intermediere sa concretizat in
primul rand in tentative lor de a se angaja in promovarea unor tipuri de credite mai riscante si in al
II-lea rand in angajarea bancilor in dezvoltarea puternica a activitatilor lor de piata in special in afara
bilantului, respective activitati privind produsele derivate.
Odata cu aceasta reorientare a activitatilor bancare in afara esentei functiei lor traditionale,
bancile isi asuma noi riscuri straine celor pe care le gestionau in mod current/obisnuit si anume
riscuri de piata.
Alte tendinte evidente in activitatea bancara se refera pe de o parte la diminuarea mai mult
sau mai putin evidenta a detinerii directe de titluri si in al II-lea rand apelul sporit la investitorii
institutionali.

Industria bancara si instabilitatea activitatii bancare

In urma crizei din anii ’30 activitatea bancara a fost supusa unui process accentuat de
reglementare. In numele stabilitatii sistemului bancar un ansamblu de dispozitii de reglementare au
contribuit la reducerea concurentei interbancare.
Aceasta situatie a fost readusa in discutie in anii ’80 . industria bancara inregistreaza o
modificare drastica a conditiilor de concurenta.
Succinct este vorba de dezvoltarea puternica a pietelor produselor derivate, de asemeni de
diversificarea ofertei de produse bancare si de reducerea barierelor legale de intrare in sectorul
bancar.
Ca urmare s-au inregistrat profunde restructurari in domeniul industriei bancare, alterarea
performantelor si modificarea comportamentului bancilor.
Restructurarea industriei bancare vizeaza cu precadere tendintele de concentrare,
diversificare si internationalizare.
Rezultanta principal o reprezinta miscarea catre bancile universal. O banca universal ofera
un ansamblu de servicii financiare precum colectarea depozitelor,deschiderea de credite, operatiuni
asupra titlurilor, activitati de asigurari ,etc.
Acest model este opus sistemului de banci specializate, sistem care a dominat in SUA, dupa
reglementarile intervenite in 1933 care separa strict bancile comerciale de depozit-de bancile de
investitii.
Sistemul bancii universal tinde sa devina dominant in UE sub forme foarte variate. Una
dintre aceste forme o reprezinta dezvoltarea conglomeratelor financiare.
In Europa evolutia cea mai evidenta se refera la dezvoltarea conglomeratelor:banca-
asigurari. Internationalizarea sistemelor bancare reprezinta o tendinta dominant in Europa.
Aceasta internationalizare a pietelor bancare exprima partea activelor bancare controlate de
strainatate.

Instabilitatea sistemului bancar

 Amploarea crizelor bancare in tarile industrializate dupa anii ’80 precum si in tarile emergent
la un interval de un deceniu,au degenerate preocupari privind politica de stabilitate a bancilor.
Multiplicarea crizelor bancare se explica prin cause commune chiar daca experientele
nationale inregistreaza traiectorii specific in ceea ce priveste durata,profunzimea si modalitatile de
iesire din criza.
Totusi cauza comuna a acestor crize bancare rezida in procesul de liberalizare financiara si
dificultatea adaptarii bancilor la globalizarea financiara.
Majoritatea sistemelor bancare au inregistrat catre sfarsitul animor ’80 reducerea
rentabilitatii bancare.
Acest val al crizelor bancare este direct legat de criza imobiliara si de degradarea indusa de
calitatea activelor bancare .Prin politice macroeconomice specific SUA si Anglia au reusit sa
redreseze rentabilitatea sectorului bancar.
In cazul SUA, politica monetara a contribuit intr-o mare masura la sustinerea sistemului
bancar.
Intr-un sens general,tehnicile de transfer ale riscului de credit se dezvolta cu deosebire dupa
anii ’90.
Utilizarea cu precadere a produselor derivate ale creditului a aprtinut cu prioritate bancilor
anglo-saxone apoi se extinde si in alte sisteme bancare, in special in Franta.
Amploarea crizelor bancare si importanta consecintelor lor au necesitat noi preocupari in
domeniul analizei instabilitatii bancare. Astfel pe plan theoretic ipoteza instabilitatii financiare
constituie o explicatie a fluctuatiilor economice care se bazeaza in parte pe analiza
comportamentului bancar.
Astfel bancile joaca un rol considerabil in dinamica instabilitatii financiare. Ele inoveaza
permanent pt a-si spori rentabilitatea, ceea ce contribuie la aparitia de noi produse si practice
financiare care au drept caracteristica sporirea vitezei de circulatie a monedei si a ofertei de
finantare disponibile.
Ca urmare,politica de stabilizare a sistemului bancar constituie un imperative
macroeconomic. Punerea sa in aplicare este influentata intr-o masura considerabila de procesele
caracteristice liberalizarii si globalizarii financiare.