Analiza politicii valutare comporta anumite nuantari in functie de raporturile sale cu
celelalte componente ale politicii economice. Conceptual de politica valutara desemneaza ansamblul masurilor intreprinse de puterile publice in domeniul cursurilor de schimb in scopul asigurarii echilibrului extern si al mentinerii inflatiei in limite dezirabile. Parte integranta a politicii economice , politica valutara se afla intro stransa interdependenta cu politica monetara interna, reflectand raporturile existente intre piata monetara interna si piata internationala. Politica valutara pune in evidenta in primul rand interventia autoritatilor monetare asupra evolutiei cursurilor de schimb. Continutul sau este determinat inainte de toate, de caracteristicile organizarii monetare pe plan international si de obiectivele de politica economica ale tarii respective. Totodata impactul politicii valutare este conditionat de instrumentele utilizate de autoritatile monetare. In acest context, cursul de schimb devine un important instrument al politicii economice. In afara obiectivelor generale de politica economica ,politica valutara vizeaza asigurarea stabilitatii monedei nationale, intalnirea puterii sale de cumparare, controlul inflatiei si consolidarea echilibrului balantei externe. Pentru realizarea acestor obiective politica valutara utilizeaza instrumente adecvate. O prima categorie de instrumente se refera la reglementarea schimburilor valutare. In principal aceste reglementari au ca scop limitarea operatiunilor care pot genera presiuni asupra cursurilor de schimb, desi se manifesta tot mai accentuat. Tendinta de liberalizare a operatiunilor financiare internationale nu sunt excluse anumite reglementari. Este vorba in principal de instituirea unor reguli prudentiale pt banci in scopul de a le proteja impotriva riscurilor ratelor dobanzii si ale cursurilor de schimb. O a doua categorie vizeaza modificarea paritatilor. Reprezinta un instrument de politica valutara utilizat pt a actiona asupra balantei de plati. Modificarile de paritate sunt calificate ca devalorizari respective revalorizari in sistemul cursurilor fixe si deprecieri,respective aprecieri in cazul cursurilor fluctuante. Deprecierea unei monede pe plan extern trebuie deosebita de devalorizare in conditiile unor cursuri fluctuante, deprecierea inseamna sau presupune diminuarea valorii unei monede in raport cu una sau mai multe valute. Efectele deprecierii se manifest ape doua planuri si anume pe de o parte asupra preturilor de import si de export (ceea ce se numeste efectul pret) pe de alta parte efecte asupra volumului importurilor si exporturilor (efectul volum). In principiu deprecierea monedei nationale a unei tari conduce la stimularea exporturilor respective si la scumpirea si implicit franarea importurilor .Drept urmare in anumite cazuri unele tari recurg deliberat la deprecierea monedelor nationale din necesitatea diminuarii deficitului balantei comerciale si implicit a deficitului balantei de plati externe. O alta categorie se refera la interventiile politice asupra cursurilor valutare . pentru a influenta influenta cursului valutar , bancile centrale intervin pe piata schimburilor valutare si pe piata monetara. In buna masura aceste interventii au loc la vedere si au ca scop asigurarea echilibrului pietei prin vanzarea sau cumpararea de devize. Bancile central ale tarilor cu moneda slaba cumpara moneda nationala contra altor devize pt a sustine cursul acesteia. Daca aceste interventii sunt ineficiente, bancile central vor inregistra pierderi. Defapt tarile cu moneda mai slaba isi vor diminua rezervele de devize iar valoarea datoriei externe se va mari. Paralel cu domeniul de interventie pe piata schimbului Bancile centrale pot sa actioneze si asupra ratelor dobanzii in scopul atingerii obiectivelor din domeniul valutar.