REFERAT

RESURSE AGROTURISTICE
ŞI LEGISLAŢIE ÎN
ALIMENTAŢIA PUBLICĂ ŞI
AGROTURISM

STUDENT: IOANITESCU M. CLAUDIU GABRIEL

BUCUREŞTI
2016
 1. IDENTIFICAREA RESURSELOR
AGROTURISTICE DIN
LOCALITATEA:..Timisoara..............

1.1. Prezentarea localității:

Timișoara (în graiul român bănățean -Cimișoara, maghiară
Temesvár, în germană Temeschwar, alternativ
Temeschburg sau Temeswar, în sârbă
Темишвар/Temišvar) este reședința și cel mai mare oraș al
ui Timiș din regiunea istorică Banat, situată în vestul
României. În anul 2011, având 319.279 de locuitori, era al
treilea oraș ca populație din România. Numele localității
vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de
municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau
Tibiscus.
1.1.1 Istoric :
Începând din anul 553 aria actuală a Timișoarei a fost timp de două secole sub dominația avarilor.
Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey,
poziționată strategic între râurile Timiș și Bega. După avari zona a fost invadată de pecenegi. Apoi au
venit de asemenea cumani, bulgari și valahi (români). La sfârșitul mileniului I au pătruns în regiune
și maghiarii. Aceștia din urmă au cucerit pe la 1030 Banatul și l-au încorporat în recent întemeiatul
Regat al Ungariei. În acea vreme centrul principal al Banatului era Morisena, Cenadul de astăzi.

Se presupune că fortăreața Timișoara a fost construită, în stil avar, în secolul al X-lea, fiind
înconjurată de un canal cu apă, și situată pe locul actual al Operei. În anul 1154 o localitate care ar
putea fi Timișoara este menționată de către geograful arab Al Idrisi.În anul 1175 este menționat
prima dată comitatul Timiș, parte a Regatului Ungariei, fără a se aminti care este centrul său
economic și administrativ. Prima mențiune documentară a orasului ar proveni, după unii din 1212,
iar după alții din 1266. După invazia mongolo-tătară care a distrus o mare parte din regatul Ungariei
și l-a despopulat, în anul 1241, regele Béla al IV-lea a chemat în țară coloniști germani care au
reconstruit, între altele, și cetatea Timișoara. Sub regele Ungariei Carol Robert de Anjou, care a urcat
pe tron în anul 1308, Timișoara a devenit un oraș populat și fortificat. Regele a construit aici un palat
pentru el și curtea sa. În perioada anarhiei feudale din Ungaria Carol Robert și-a stabilit vreme de
șapte ani capitala la Timișoara - între anii 1316-1323. În 1323 Carol Robert a putut reveni în centrul
Ungariei și și-a mutat capitala la Visegrad. În 1443 cetatea Timișoara a fost dărâmată de un cutremur
de pământ.
Numirea lui Ioan Huniade în funcția de comite de Timiș, în 1440 marchează un capitol aparte din
istoria Timișoarei. Iancu de Hunedoara a fost cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de
la Belgrad asupra otomanilor, fiind considerat în acea vreme apărător al creștinătății. El a transformat
orașul într-o tabără militară permanentă și în locul său de domiciliu, după ce s-a mutat aici împreună
cu familia. Astfel, cetatea a rămas în posesia Corvineștilor până în 1490.
Un episod deosebit din istoria Timișoarei îl reprezintă asediul cetății de către oastea țăranilor
răsculați condusă de Gheorghe Doja. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au avut
câteva victorii împotriva armatelor nobilimii, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan
Zapolya. Se spune că locul unde Doja a suferit o cumplită moarte, fiind pus pe un scaun din fier
înroșit și ars de viu, este cel marcat până astăzi de statuia Sfintei Marii din Piața cu același nume a
cartierului Iosefin. Totuși, ultimele ipoteze susțin că torturarea lui Doja a avut loc chiar lângă castel,
de unde nobilii au putut urmări macabrul spectacol. Deci, este mult mai probabil ca locul execuției să
fi fost undeva în fața actualului Hotel Central de lângă Muzeul Banatului.
Timișoara în timpul ocupării otomane. Gravură din Delineatio Provinciae Pannoniae (1685)
În 1552 o armată otomană de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed–Pașa a atacat și cucerit
cetatea, care era apărată de 2310 militari, transformând-o în capitală de vilayet otoman. Comandantul
orașului, Stefan Losonczy, a fost capturat la 27 iulie 1552 și decapitat, după o rezistență eroică.
În castelul din cetate s-a instalat un guvernator denumit "vali" sau " beilerbei" (uneori cu rang de
pașă sau chiar vizir). Primul valiu sau beilerbei al Timișoarei a fost Kasim pasa, zis Gazi Kasım
pașa,fost beilerbei al Budei. Pentru aproape 200 de ani Timișoara s-a aflat sub dominație otomană,
fiind sub control direct al sultanului și având un statut special, ca cel al orașelor Belgrad sau Buda.
Cetatea a cunoscut importante transformări; bisericile au fost transformate în moschei, s-au stabilit
aici numeroși musulmani, iar fortăreața a suferit transformări după necesitățile strategice otomane.
Cu toate acestea, ocupația turcească a fost o perioadă de relativă pace, Timișoara fiind folosită de
turci mai ales ca punct strategic de pornire pentru campaniile militare la nord-vest.
După repetate tentative, Eugeniu de Savoia în fruntea armatei austriece a cucerit în 1716, ea
devenind oraș al Imperiului Habsburgic. În 1919 Banatul a fost împărțit între România, Serbia și, în
mică parte, Ungaria, iar la Timișoara s-a instaurat, pentru prima oară în istoria cetății, administrația
românească.
Articol principal: Revoluția română din 1989.
Dupa incheirea dualismului Austro-Ungar pentru Timișoara această epocă a reprezentat o perioadă
de înflorire, sub aspect economic și demografic. Instituțiile de credit investesc sume importante în
dezvoltarea industriei locale, la trecerea în secolul XX aici există numeroase întreprinderi: două
fabrici de spirt, o turnătorie de fier, o fabrică de chibrituri, o fabrică de cărămizi, o fabrică de gaz, o
fabrică de lanțuri, o fabrică de pălării, o fabrică de ciocolată. Prin intermediul canalului Bega
Timișoara era legată, prin Tisa și Dunăre, la sistemul fluvial al Europei Centrale, iar căile ferate
facilitau comunicarea cu importante orașe din vestul Europei. Tot în această perioadă a fost introdus
tramvaiul cu cai, telefonul, iluminatul public electric, s-au asfaltat arterele mari de circulație. În 1899
s-a introdus la Timișoara tramvaiul electric, acesta fiind al doilea ca vechime din România
actuală.[3][4] În această perioadă se dezvoltă mult suburbiile cetății, unde există manufacturi și
meșteșugari pricepuți.
Pentru că Timișoara își pierde importanța militară și era nevoie de o lărgire a spațiului, se decide
defortificarea cetății. Astfel, sunt demolate rând pe rând vechile porți ale cetății, se construiesc
bulevarde de legătură cu suburbiile iar acestea sunt înghițite rând pe rând de marele oraș.
Sfârșitul primului război mondial a văzut populația Timișoarei într-o stare extrem de tensionată. La
31 octombrie 1918, are loc o mare demonstrație de stradă la Timișoara. În aceeași zi, în sala cazarmei
militare, are loc o întrunire a celor mai importante personalități politice și militare locale și se
înființează un Consiliu Național al Banatului, cu reprezentanți ale celor mai importante etnii din
Banat: români, sârbi, germani și unguri.
Fotografie din aer a orașului Timișoara (jumătatea superioară a imaginii), cu Pădurea Verde în
mijloc-stânga și comuna Dumbrăvița în jumătatea inferioară.
Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și
locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au
participat, în Budapesta, la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși la Timișoara, au convorbiri,
în seara de 30 octombrie, cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua
următoare, care încheia demonstrația de stradă, să proclame Republica Banat,un stat ce urma să fie
organizat urmând modelul elvețian și să înființeze Sfatul Poporului din Banat. Lider avea să fie dr.
Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha. La adunarea din 31 octombrie, dr. Otto Roth
proclamă Republica Bănățeană. În martie 1919 Otto Roth îi propune comandantului trupelor franceze
Franchet d'Esperey, crearea unui Banat independent, sub protecția Franței. În 1919 Banatul a fost
împărțit între România și Regatul Serbiei, Croaților și Slovenilor (numit mai târziu Iugoslavia). Mai
târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat, care în data de 16
aprilie 1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi
inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după planurile
germanilor, să fie împărțită în cantoane care să fie administrate de grupurile etnice majoritare din
fiecare canton. Conferința de Pace de la Paris a refuzat însă această propunere.
În data de 16 decembrie 1989 la Timișoara s-a declanșat revoluția care avea să ducă la înlăturarea lui
Nicolae Ceaușescu și a regimului comunist din România. Inițial s-a format o mișcare de protest
împotriva mutării forțate a pastorului reformat László Tőkés. Atât enoriași cât și trecători s-au adunat
în fața parohiei acestuia în semn de protest. La scurt timp însă, protestul s-a transformat într-unul
împotriva întregului sistem și s-au scandat pentru prima dată lozinci anticomuniste. Mișcarea a luat
rapid amploare și în centrul orașului s-au adunat zeci de mii de revoluționari. Pe 20 decembrie 1989,
Timișoara a fost declarată primul oraș din România liber de comunism, în urma unor confruntări
sângeroase soldate cu peste 1000 de morți și alte câteva mii de răniți. Aceste evenimente au dus la
căderea regimului ceaușist o săptămână mai târziu. Schimbările care au avut loc la nivelul clasei
politice au dus la noi proteste din partea timișorenilor, proteste ce au culminat cu redactarea
controversatei Proclamații de la Timișoara, în martie 1990. Cerințele timișorenilor se sintetizau în
punctul 8 al proclamației, prin care se cerea ca foștii activiști ai PCR să nu mai poată candida la
funcții publice în stat. Acest punct însă nu a fost pus niciodată în aplicare.
Premierele Timișoarei
Articol principal: Cronologia istorică a Timișoarei.
1718 – atestarea fabricii de bere, cea mai veche de pe teritoriul actual al Romaniei;[5]
1728 – începutul canalizării Begăi, cel mai vechi canal navigabil de pe teritoriul actual al României,
în prezent nefuncțional;
1745 – construcția Spitalului Municipal (cu 24 ani inaintea Vienei si cu 34 ani inaintea capitalei
Ungariei )
1760 – primul oraș al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi;
1771 – primului ziar care a apărut pe teritoriul actual al României și totodată primul ziar german din
sud-estul Europei: „Temeswarer Nachrichten”;
1815 – Se înființează biblioteca tipografului Josef Klapka, prima bibliotecă publică de împrumut din
Imperiul Austriac;[6]
1823-1826 - Janos Bolyai, servind la garnizoana din Timișoara, lucra la elaborarea geometriei
neeuclidiene
1854 – primul serviciu telegrafic într-un oraș al României de azi;
1855 – primul oraș al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz;
1869 – al doilea tramvai tras de cai de pe teritoriul actual al României;[7]
1881 – prima rețea de telefonie de pe teritoriul actual al României;
1884 – primul oraș din Europa continentală cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi;[8]
1886 – prima stație de salvare din Ungaria și de pe teritoriul actual al României;
1897 – primele proiecții cinematografice pe teritoriul actual al României;
1899 – al doilea tramvai electric într-un oraș din România de azi, după cel din București, 1894;[3]
1953 – singurul oraș european cu trei teatre de stat în română, maghiară și germană;[9]
1989 – pornirea revoluției române împotriva regimului comunist și primul oraș liber din România

1.1.2 aşezare geografică

Timișoara este situată în sud-estul Câmpiei Panonice (respectiv în sudul Câmpiei de Vest), în zona de
divagare a râurilor Timiș și Bega. Apele celor două râuri au format aici un ținut foarte mlăștinos și
frecvent inundat. Timișoara însă s-a dezvoltat într-unul din puținele locuri pe unde se puteau trece
mlaștinile. Acestea au constituit pentru mult timp o autentică fortificație în jurul cetății, însă au
favorizat și o atmosferă umedă și insalubră, precum și proliferarea epidemiilor de ciumă și holeră,
care au menținut relativ scăzut numărul de locuitori și au împiedicat semnificativ dezvoltarea cetății.
Cu timpul însă rețeaua hidrografică a zonei a fost desecată, îndiguită și deviată. În urma acestor
lucrări râul Timiș a încetat să mai străbată orașul. Îmbunătățirea terenului a fost realizată în mod
ireversibil prin construirea Canalului Bega începând cu 1728 și desecarea completă a mlaștinilor din
împrejurimi. Totuși, terenul de pe raza orașului moștenește o pânza freatică aflată la o adâncime de
numai 0,5 - 5 metri, factor care nu permite construirea edificiilor înalte.
Ora locală este ora oficială a României, și anume Ora Europei de Est.
1.1.3 hartă
 1.1.4 populaţie

Conform ultimului recensământ din 2011, Timișoara avea o populație de 319.279 locuitori și 393.321
locuitori în zona metropolitană. La recensământul din 2002 populația stabilă a orașului a fost de
317.660 de locuitori, iar densitatea populației de 2.622 locuitori/km². Din totalul populației 85,52%
sunt români. Cele mai importante comunități etnice sunt cele maghiare (aprox 7,5%), germane
(2,25%) și sârbe. De remarcat este că la Timișoara în ultimii ani, datorită creșterii economice a apărut
și o importantă comunitate de oameni de afaceri, care însă nu figurează în statisticile oficiale. Dintre
aceștia se remarcă în primul rând italienii, cei mai numeroși investitori străini prezenți aici. Alte două
comunități în creștere sunt cea slovacă și ucraineană, care beneficiază și de predare în limba maternă
în unele unități de învățământ preuniversitar.
Timișoara - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Structura etnică
Recensământu
Structura etnică
l[10]
Popula Româ Germ Maghi Sâr Evr Țiga Slov Bulg Ucrain Alte
Anul
ția ni ani ari bi ei ni aci ari eni etnii
 2.48 1.71
1880 38.702 5.188 21.121 7.745 ? ? 416 ? 29
7 6
2.36 1.55
1890 45.948 5.594 24.973 11.100 ? ? 332 ? 27
3 9
2.73 1.15
1900 60.551 6.312 30.892 19.162 ? - 288 ? 13
0 4
3.49
1910 74.003 7.593 32.963 28.645 ? - 341 ? 149 957
0
16.04 8.30 3.21
1920 86.850 32.097 27.189 ? - ? ? ?
7 7 0

102.39 25.20 2.23 7.26 1.38

1930 33.162 31.773 379 652 279 56
0 7 7 4 1

125.05 46.46 16.0

1941 37.611 24.891 ? ? ? ? ? ?
2 6 84

142.25 75.85 3.06 6.70 1.31

1956 24.326 29.968 122 575 280 56
7 5 5 0 0

174.24 109.1 4.18 2.59 1.13

1966 25.058 31.016 120 490 475 71
3 00 8 0 5

269.35 191.7 6.77 1.62 1.10 1.29

1977 28.429 36.724 404 942 299
3 42 6 9 9 9

334.11 274.5 7.74 2.66

1992 13.206 31.785 549 675 1.314 756 903
5 11 8 8
2002[ 317.66 271.6 6.31 3.06 2.24
11] 7.157 26.287 367 570 1.218 762
0 77 1 2 9
2011[ 305.62 259.7 4.84 2.14 3.71
12] 4 193 28.993 176 385 859 556
1 54 3 5 7

Structura confesională
Datorită tradiției multietnice și multiconfesionale, Timișoara este un oraș cu una dintre cele mai
diversificate structuri confesionale din România. Astăzi, circa 80,6% din timișoreni se declară
ortodocși (marea majoritate ținând de Biserica Ortodoxă Română, iar restul de Biserica Ortodoxă
Sârbă) și 10% romano-catolici (marea majoritate germani și maghiari). Urmează confesiunea
penticostală cu 8.408 de adepți (2,6 %), reformată (calvinistă), (2 %, majoritatea maghiari), greco-
catolică (unită) (in marea majoritate români) cu 4.191. Sunt reprezentate și diverse alte comunități
mai mici, cum este cea evreiască (mozaică), cu o istorie de circa 450 de ani, astăzi având aproximativ
300 de membri, în cea mai mare parte vârstnici. De asemenea există în oraș un număr mic de
credincioși creștini ortodocși greci, armeni, precum și musulmani (arabi și turci). 359 de timișoreni se
declară atei.

1.1.5 climă
2 Timişoara se încadrează în climatul temperat continental moderat, caracteristic părţii de sud-est
a Depresiunii Panonice, cu unele influenţe submediteraneene (varianta adriatică).
3 Trăsăturile sale generale sunt marcate de diversitatea şi neregularitatea proceselor atmosferice.
4 Masele de aer dominante, în timpul primăverii şi verii, sunt cele temperate, de provenienţă
oceanică, care aduc precipitaţii semnificative. În mod frecvent, chiar în timpul iernii, sosesc
dinspre Atlantic mase de aer umed, aducând ploi şi zăpezi însemnate, mai rar valuri de frig.
5 Din septembrie până în februarie se manifestă frecvente pătrunderi ale maselor de aer polar
continental, venind dinspre est. Cu toate acestea, în Banat se resimte puternic şi influenţa
ciclonilor şi maselor de aer cald dinspre Marea Adriatică şi Marea Mediterană, care iarna
generează dezgheţ complet, iar vara impun perioade de căldură înăbuşitoare.
6 Temperatura medie anuală este de 10,6ºC, luna cea mai caldă fiind iulie (21,1ºC), rezultând o
amplitudine termică medie de 22,7ºC, sub cea a Câmpiei Române, ceea ce atestă influenţa
benefică a maselor de aer oceanic. Din punct de vedere practic, numărul zilelor cu temperaturi
favorabile dezvoltării optime a culturilor, adică cele care au medii de peste 15ºC, este de143/an,
cuprinse între 7 mai şi 26 septembrie. Temperatura activă, însumând 2761ºC, asigură condiţii
foarte bune pentru maturizarea plantelor de cultură, inclusiv a unora de provenienţă
mediteraneană.
7 Aflându-se predominant sub influenţa maselor de aer maritim dinspre nord-vest, Timişoara
primeşte o cantitate de precipitaţii mai mare decât oraşele din Câmpia Română. Media anuală, de
592 mm, apropiată de media ţării, este realizată îndeosebi ca urmare a precipitaţiilor bogate din
lunile mai, iunie, iulie (34,4% din totalul anual) şi a celor din lunile noiembrie şi decembrie, când
se înregistreză un maxim secundar, reflex al influenţelor climatice submediteraneene. În perioada
propice culturilor agricole, cad aproape 80% din precipitaţii, ceea ce constituie o condiţie
favorabilă dezvoltării plantelor de cultură autohtone. Regimul precipitaţiilor are însă un caracter
neregulat, cu ani mult mai umezi decât media şi ani cu precipitaţii foarte puţine.
8 Urmare a poziţiei sale în câmp deschis, dar situat la distanţe nu prea mari de masivele carpatice
şi de principalele culoare de vale care le separă în această parte de ţară (culoarul Timiş-Cerna,
valea Mureşului etc.), Timişoara suportă, din direcţia nord-vest şi vest, o mişcare a maselor de
aer puţin diferită de circulaţia generală a aerului deasupra părţii de vest a României. Canalizările
locale ale circulaţiei aerului şi echilibrele instabile dintre centrii barici impun o mare variabilitate
a frecvenţei vânturilor pe principalele direcţii.
9 Cele mai frecvente sunt vânturile de nord-vest (13%) şi cele de vest (9,8%), reflex al activităţii
anticiclonului Azorelor, cu extensiune maximă în lunile de vară. În aprilie-mai, o frecvenţă mare
o au şi vânturile de sud (8,4% din total). Celelalte direcţii înregistrează frecvenţe reduse. Ca
intensitate, vânturile ating uneori gradul 10 (scara Beaufort), furtunile cu caracter ciclonal venind
totdeauna dinspre vest, sud-vest (1929, 1942, 1960, 1969, 1994). Distribuţia vânturilor dominante
afectează, într-o anumită măsură, calitatea aerului oraşului Timişoara, ca urmare a faptului că
sunt antrenaţi poluanţii emanaţi de unităţile industriale de pe platformele din vestul şi sudul
localităţii, stagnarea acestora deasupra fiind facilitată atât de morfologia de ansamblu a vetrei,
cu aspect de cuvetă, cât şi de ponderea mare a calmului atmosferic (45,9%).

1.2. Resursele agroturistice naturale ale localității si din imprejurimi:

MUNŢI

MUNŢII POIANA RUSCĂI (Timis)

Masiv muntos situat în NE Muntilor Banatului. Muntii Poiana Ruscai sunt alcatuiti din sisturi cristaline
si petice de calcare si dolomite cristalnie. Prezinta un relief de culmi domoale, larg ondulate si nivelate,
cu aspect de platouri fragmentate de vai înguste sub forma de chei.

LACURI

LACUL AVRIG (Timis»Poieni)

Asezat intr-o caldare susp 13513r1723n endata sub varfurile Ciortea, are altitudinea de 2010 m. De
forma trapezoidal neregulata cu marginile sinuoase, lacul este orientat pe directia vest - est si are
lungimea de 182 m si latimea maxima de 101 m.

RÂURI

1. BÂRZAVA (Timis)

Râu, afluent al Timisului. Are 127 km (pe teritoriul României) iar suprafata bazinului este de 1020
kmp. Izvoraste din Muntii Semenic, trece prin Resita si Bocsa

2. BEGA (Timis)

Râu cu o lungime de 255 km si o suprafata a bazinului hidrografic de 2362 kmp.

3. MUREs (Timis)

Cel mai mare afluent al Tisei si al doilea râu al României, ca lungime, dupa Dunare. Are 803 km,
dintre care 761 km pe teritoriul României. Suprafata bazinului hidrografic este de 29.289 kmp,
dintre care 27.890 kmp pe teritoriul României.

4. POGĂNIs (Timis)

Râu, afluent al Timisului pe teritoriul comunei Sacosu Turcesc (judetul Timis). Are o lungime de
97 km si o suprafata a bazinului de 667 kmp.

5. TIMIs (Timis)

Râu în SV României (în Banat), afluent al Dunarii în aval de Belgrad. Are o lungime de 350 km
(dintre care 242 km pe teritoriul României), iar suprafata bazinului este de 5795 kmp.

PEsTERI

1. PEsTERA CU APĂ (din ROMÂNESTI) (Timis»Românesti)

Structura geologica. Sapata în versantul nordic al Dealului lui Filip (Dosul Pesterii) este de marime
mijlocie, având lungimea de aproximativ 340 m. Pestera prezinta o galerie aproape dreapta din care
se desprind mai multe culoare laterale.

2. PEsTERA PIETROASA (Timis»Poieni)

Structura geologica. Pestera este unica în felul ei, datorita unei dominante cromatice numita de
speologi albastru de Pietroasa

FENOMENE sI STRUCTURI GEOLOGICE

1. PEsTERA CU APĂ (din ROMÂNESTI) (Timis»Românesti)

Structura geologica. Sapata în versantul nordic al Dealului lui Filip (Dosul Pesterii) este de marime
mijlocie, având lungimea de aproximativ 340 m. Pestera prezinta o galerie aproape dreapta din care
se desprind mai multe culoare laterale.

2. PEsTERA PIETROASA (Timis»Poieni)

Structura geologica. Pestera este unica în felul ei, datorita unei dominante cromatice numita de
speologi albastru de Pietroasa
 3. PUNCT FOSILIFER RĂDMĂNEsTI (Timis»Radmanesti)
Rezervatie naturala. Rezervatia contine circa 12 specii de moluste, între care unele rare sau unice.
Este considerata printre cele mai interesante depozite cu fauna pontiana din întregul bazin Panonic.
Are o suprafata de 4 ha.

REZERVAŢII NATURALE

1. INSULA IGRIs sI MOVILA SISITAK (Timis»Sânpetru Mare)

Rezervatie naturala. Cuprinde: insula Igris (3 ha), movila Sisitak (0,5 ha)

2. PĂDUREA CĂTĂLINA (Timis»Hezeris)

Rezervatie naturala (forestiera)

3. PĂDUREA CENAD (Timis»Cenad)

Rezervatie naturala (forestiera). Rezervatie forestiera (stejari), ce are o suprafata de 279,20 ha.

4. PĂDUREA DUMBRAVA (Timis»Buzias)

Rezervatie forestiera. Padurea Dumbrava este declarata rezervatie forestiera

5. PAJISTEA CU NARCISE BĂTESTI (Timis»Faget)

Rezervatie naturala.Are o suprafata de 20 ha.

6. PARC DENDROLOGIC (în SURDUCU MIC) (Timis»Surducu Mic)

Parc dendrologic cu peste 500 de exemplare de arbori.

7. PUNCT FOSILIFER RĂDMĂNEsTI (Timis»Radmanesti)

Rezervatie naturala. Rezervatia contine circa 12 specii de moluste, între care unele rare sau unice.
Este considerata printre cele mai interesante depozite cu fauna pontiana din întregul bazin Panonic.
Are o suprafata de 4 ha.

8. REZERVAŢIA NATURALĂ (ORNITOLOGICĂ) DELTA BANATULUI (Timis»Satchinez)

Rezervatie naturala (ornitologica). Aici se afla un complex de lacuri si mlastini (40 ha, 1,5 m
adâncime).

9. REZERVAŢIA SLATINA (SĂRĂTURILE DE LA DINIAs) (Timis»Dinias)

Rezervatie naturala (floristica). Rezervatie de soluri saraturoase, adaposteste un mozaic de plante

halofile care alcatuiesc vegetatia de saratura caracteristica acestei parti din Câmpia Banatului

10. REZERVAŢIE NATURALĂ (FLORISTICĂ) (în DUBOZ) (Timis»Duboz)

Rezervatie floristica, în care se afla laleaua pestrita (fritilaria maleagris).
11. REZERVAŢIE NATURALĂ (în BERINI) (Timis»Berini)

Rezervatie naturala (botanica). Are o suprafata de 70 ha în care creste laleaua pestrita, declarata
planta ocrotita.

12. REZERVAŢIE NATURALĂ (în LUCAREŢ) (Timis»Lucaret)

Rezervatie naturala (botanica). Are o suprafata de 2 ha.

ALTE RESURSE NATURALE

BISERICA ROMANO-CATOLICĂ (din CENAD) (Timis»Cenad)

Monument istoric si de arhitectura religioasa. Biserica a fost construita în sec. XIX (pe locul unei
manastiri ortodoxe din 1002-1028). Detine vitralii de o rara frumusete. În biserica se afla mormântul
lui Ghiarturs.

RESURSE ANTROPICE

MONUMENTE ISTORICE

1. BISERICA CISTERIANĂ (în SÂNPETRU MARE) (Timis»Sânpetru Mare)

Monument istoric si de arhitectura religioasa. Biserica dateaza din anul 1179

2. BISERICA DE LEMN Cuvioasa Parascheva (din BĂTESTI) (Timis»Faget)

Monument istoric si de arhitectura religioasa. Biserica dateaza din sec. XVI, cu refaceri si picturi
din 1783 executate de Gh. Diaconovii - Loga

3. BISERICA ORTODOXĂ (din SÂNNICOLAU MARE) (Timis»Sânnicolau Mare)

Monument istoric si de arhitectura religioasa. A fost construita în anul 1899. Are dimensiuni de
catedrala (34 m lungime,14 m latime si 12 m înaltime). Interiorul impresioneaza prin bolta
semicilindrica, întarita cu cinci cercuri duble, dupa sistemul de constructie ceh.

4. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ Sf. Tereza (din LENAUHEIM) (Timis»Lenauheim)

Monument istoric si de arhitectura religioasa. Biserica a fost construita în anul 1776

5. BISERICA SÂRBEASCĂ Adormirea Maicii Domnului (din SÂNNICOLAU

MARE)(Timis»Sânnicolau Mare)

Monument istoric si de arhitectura religioasa. A fost construita între 1783-1878, în stil baroc.
Biserica are doua piese valoroase: o icoana adusa de la Muntele Athos, remarcabila prin caracterul
bizantin si o cruce sculptata în lemn (1760), poleita cu filigran de aur

6. BISERICA SÂRBEASCĂ Maica Domnului (din CIACOVA) (Timis»Ciacova)

Monument istoric si de arhitectura religioasa. Biserica, construita în perioada 1746-1768, cuprinde

picturi murale din 1770-1780, iconostas pictat în 1771 de Dimitrie Popovici si picturi murale din
1902-1903 (executate de st. Alexic)

7. BISERICA Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil (din BANLOC) (Timis»Banloc)

Monument istoric si de arhitectura religioasa. Construita în 1750-1753, în stil baroc, din initiativa
lui Marcu Mutiu. Aici a existat manastirea Partos (întemeiata în sec. XIII, reconstruita în sec. XVI
si desfiintata în 1777 din ordinul Imperiului Habsburgic)

8. CASTEL (în BANLOC) (Timis»Banloc)

Monument Istoric si de arhitectura laica. Construit în anul 1750, refacut în 1790-1793. Este de fapt
o casa nobiliara fortificata, careia i s-a sapat un sant de apa si s-au ridicat turnuri cu creneluri. Este
decorat cu embleme nobiliare si sculpturi heraldice. Este înconjurat de un parc dendrologic.

9. CASTELUL HUNIAZILOR (Timis»Timisoara)

 Monument istoric si de arhitectura laica. Construit în perioada 1307-1318 din initiativa lui Carol I
Robert de Anjou, refacut si amplificat de voievodul Iancu de Hunedoara în perioada 1443-1447 si
restaurat între 1852-1856.
10. LOC ISTORIC - CENAD (Timis»Cenad)

Loc istoric. În anul 1028, la Morisena a murit voievodul Ahtum, în lupta cu armata regelui ungar,
fiind tradat de Cianadinus, unul dintre comandantii sai, fapt ce l-a determinat pe regele ungur stefan
cel Sfânt sa atribuie localitatii numele tradatorului, de la care deriva numele actual

11. MĂNĂSTIREA Adormirea Maicii Domnului (din HEZERIs) (Timis»Hezeris)

Monument istoric si de arhitectura religioasa. Manastirea detine o biserica din lemn construita în
sec. XVII si picturi realizate în 1770-1779.

12. MĂNĂSTIREA IZVORUL MIRON (Timis»Românesti)

Monument istoric si de arhitectura religioasa. Manastirea are biserica cu hramul Sf. Ilie, ctitorie din
anul 1911 a Episcopului Miron Cristea (viitorul Patriarh din 1925 al Bisericii Ortodoxe Române).
A fost sfintita în 1931, restaurata în 1980, apoi repictata si sfintita în 1991.

13. MĂNĂSTIREA SĂRACA (Timis»semlacu Mic)

Monument istoric si de arhitectura religioasa. Manastire, amintita documentar în 1270, dar cu o

existenta anterioara acestei date, cu biserica ce are hramul "Schimbarea la Fata a fost rezidita în
anul 1443 de ieromonahul Macarie, renovata si pictata în anul 1730.

14. MONUMENTUL RUGUL LUI DOJA SAU MONUMENTUL SF.

MARIA (Timis»Timisoara)
Monument istoric. Traditia fixeaza aici locul îngrozitoarei torturi a lui Gh. Doja, capetenia rascoalei
iobagilor de la 1514. Monumentul a fost realizat de sculptorul Strobl.
15. RUINELE CETĂŢII FĂGET (Timis»Faget)

Monument istoric. Cetatea, mentionata la jumatatea sec. XVI, a constituit unul dintre punctele de
rezistenta împotriva turcilor

16. RUINELE CETĂŢII FEUDALE (din CIACOVA) (Timis»Ciacova)

Monument istoric si de arhitectura laica. Cetate construita în anii 1390-1394, din care se mai
pastreaza un turn de aparare (donjon), dispus pe trei nivele, având o înaltime de 30 m

17. RUINELE CETĂŢII sI MĂNĂSTIREA CENAD (Timis»Cenad)

Monument istoric si de arhitectura religioasa. Manastirea construita în jurul anului 1020, cuprinde
biserica cu hramul "Sf. Ioan Botezatorul. Manastirea ortodoxa (transformata ulterior într-una
catolica) a fost sediul primei scoli de pe teritoriul actual al României.

ETNOGRAFIE sI FOLCLOR

1. CENTRU ETNOGRAFIC (în CHIZĂTĂU) (Timis»Chizatau)

Arta populara: port popular românesc, tesaturi traditionale de interior.

2. CENTRU ETNOGRAFIC (în RECAs) (Timis»Recas)

Creatie populara. Port popular românesc si svabesc (german).

 3. CENTRU FOLCLORIC (din FĂGET) (Timis»Faget)

Creatie populara. - Obiceiuri traditionale calendaristice (colinde) - Ansamblu folcloric: cor

barbatesc folcloric, grup vocal femeiesc

4. CENTRU FOLCLORIC (în CHIZĂTĂU) (Timis»Chizatau)

Creatie populara. Cor mixt, înfiintat în anul 1857. La unele festivitati organizate de acest cor au
participat mari personalitati ale culturii românesti: S. Musicescu, Ciprian Porumbescu, I. Velceanu,
V. Braniste, s.a.

5. CENTRU FOLCLORIC (în TOMESTI) (Timis»Tomesti)

Manifestari populare traditionale. - Formatii de calusari; - Festivalul cântecului, jocului si portului

popular de pe Valea Begheiului; - Obiceiuri traditionale calendaristice (de iarna: colindat cu dubele,
printre colinde o varianta a Mioritei).

6. EXPOZIŢIA DE VITICULTURĂ (din TEREMIA MARE) (Timis»Teremia Mare)

Muzeu etnografic. Profil: etnografie. Sunt prezentate unelte, materiale ce ilustreaza istoria
viticulturii în zona Teremia Mare.

7. MANIFESTARE POPULARĂ TRADIŢIONALĂ (în CENAD) (Timis»Cenad)

Manifestare populara traditionala. Festivalul cântecului si dansului românesc (mai).

8. MUZEU SĂTESC (din CENAD) (Timis»Cenad)

Muzeu satesc. Profil: istorie. Sunt prezentate osbiecte, documente descoperite pe teritoriul acestei
localitati.

LOCALITĂŢI TURISTICE

STAŢIUNI BALNEARE

1. BUZIAs (Timis»Buzias)

Statiune balneoclimaterica de interes general, cu functionare permanenta (din 1819) situata la 128
m altitudine. Climatul este sedativ (ierni blânde, cu medii termice în jur de 0 grade Celsius si veri
placute cu temperatura medie de 21 grade Celsius).

2. CĂLACEA BĂI (Timis»Calacea Bai)

Statiune balneoclimaterica, de interes general, cu functionare permanenta situata la 117 m
altitudine. Climatul este continental moderat de câmpie, excitant-solicitant, cu influente sudice.
Verile sunt racoroase si iernile blânde. Temperatura medie anuala este în jur de 11 grade Celsius.
1.3. Resursele agroturistice antropice ale localității:
Timișoara deține cel mai amplu ansamblu de clădiri istorice din România, constituit din ansamblurile
urbane ale cartierelor Cetate, Iosefin și Fabric. Arhitectura variată, influențele barocului Vienez și
multitudinea de parcuri au adus Timișoarei, așa cum s-a spus mai sus, renumele de „Mica Vienă” și
de „Orașul parcurilor”. Câteva obiective turistice importante sunt:

 Piețe
 Piața Unirii
iața Unirii este cea mai veche piață din Timișoara, amenajată în stil baroc.[1]
De-a lungul istoriei sale piața s-a numit și Hauptplatz (Piața Principală), Domplatz (Piața Domului)
și Piața Losonczy (după numele comitelui Stefan Losonczy, ucis la 1552 când cetatea a fost cucerită
de turci). Numele de Piața Unirii i-a fost dat în 1919, pentru că aici s-au oprit trupele române care au
intrat în Timișoara.
Obiectivul găzduiește importante obiective turistice, precum Domul romano-catolic, Palatul
baroc, Catedrala ortodoxă sârbă, Monumentul Sfintei Treimi, fântâna cu apă minerală și alte
monumente arhitecturale. Are o suprafață mare, dimensiunile fiind de 150 x 110 m.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Piaţa Unirii (Domului), în 1860

3 august 1919, intrarea trupelor române in Timișoara

Dezvoltarea Pieței Unirii este legată de istoria orașului. În 1716 trupele imperiale ale
generalului Eugeniu de Savoia au cucerit Timișoara din mâinile otomanilor, deschizând două secole
de dezvoltare urbană în directă legătură cu stăpânirea austriacă și austro-ungară. Chiar în acela an a
început redesenarea Timișoarei, care a devenit dintr-o cetate medievală înconjurată de mlaștini o
fortăreață modernă cu străzi sistematizate.[2]
În 1716, teritoriul actualei piețe era traversat de la colțul nord-vestic la cel sud-estic de un val de
pământ, care făcea parte din fortificațiile Timișoarei. La exteriorul său era șanțul cetății. Dacă la acel
moment valul deteriorat în asediu a fost reparat, la 1740 a început demolarea lui și umplerea
șanțului.[3] Încă din 1733 se întocmiseră proiecte pentru amenajarea pieței.[3]
Cartierul Cetate al Timișoarei și-a păstrat în mare măsură aspectul pe care îl avea când
italianul Francesco Griselini a vizitat Timișoara, în a doua jumătate secolul al XVIII-lea. De pe
vremea aceea există piețele Libertății(fosta Piața Paradei) și Unirii (fosta Piața Domului).[4]
Au existat la vremea construirii pieței multe discuții privitoare la dimensiunea ei și la amplasarea
bisericilor. În cele din urmă biserica romano-catolică a fost amplasată lateral de axul pieței, în timp
cea biserica ortodoxă a fost amplasată pe axul central.[5]
În 1736 a început construcția Catedralei episcopale romano-catolice, arhitect fiind vienezul Fischer
von Erlach (fiul).[6] Între 1745 și 1748 a fost construită în stil baroc vienez și catedrala sârbească.
În 1754 a fost ridicată clădirea Prefecturii vechi (actualul Palat Baroc), fiind inițial sediul
guvernatorilor civili ai Banatului.[7] Atât în Piața Unirii cât și în Piața Libertății s-au păstrat o serie de
clădiri din secolul al XVIII-lea, însă de multe ori doar interiorul s-a păstrat în forma originală, iar
fațadele au fost modificate de-a lungul timpului.[8]
La 1 noiembrie 1846, pianistul virtuoz Franz Liszt a poposit în Timișoara, în cadrul turneului despre
care dorea să fie ultimul din cariera sa. Primirea care i s-a făcut a fost deosebită, în Piața Domului
ridicându-i-se un arc de triumf, pe care erau înscrise cuvine de întâmpinare. Liszt a concertat la 2
noiembrie în sala festivă a primăriei, care se afla în clădirea care în prezent adăpostește cursurile
primare ale Liceului „Nikolaus Lenau” (vedeți aici).[9]
După retragerea din Banat a trupelor sârbești, la 3 august 1919 trupele române intrate în Timișoara s-
au îndreptat spre piață, unde urma să se desfășoare solemnitatea oficială a Unirii.[10]
În perioada comunistă a fost construit un bloc în trepte în apropiata Piață Mărăști, care se
repercutează din punct de vedere estetic negativ asupra Pieței Unirii, fiind ușor vizibil.[11][12]

Harta Cetății Timișoara pe o piatră a pavajului.

Șerban Sturdza a contribuit la restaurarea pieței în anii ’80. Pentru meritele sale, i-a fost decernat
în 1987 Premiul UAR - Renovare Piața Unirii Timișoara - centrul istoric al orașului, fațade,
mobilier urban, iluminat artistic, plantații.
În decembrie 2010 a fost propus un proiect de reabilitare a Cazărmii, care consta în adăugarea unui
imobil de sticlă înalt de 8 până la 14 etaje. În întâlnirea informală în care a fost prezentată de
arhitectul Dorin Ștefan, ideea s-a lovit de dezaprobarea arhitecților prezenți.[13][14][15]
La începutul anului 2013 a fost anunțat un proiect amplu de reabilitare a centrului istoric al
Timișoarei, în cadrul căruia urmau să fie reabilitate patru piețe, printre care și Piața Unirii, și mai
multe străzi.[16] Proiectul a început în octombrie 2013. În timp ce modificarea celorlalte piețe va fi
substanțială și străzile urmează să fie transformate în zone pietonale, în Piața Unirii se vor face doar
lucrări de înlocuire a rețelelor subterane și a pavajului.[17]
În decembrie 2013, piața a fost deschisă pentru prima dată în 50 de ani traficului rutier, pentru a
compensa închiderea străzilor incluse în proiect. Măsura luată de primărie a cauzat îngrijorări,
istoricul Ioan Hațegan declarând că traficul ar putea afecta clădirile istorice din piață și în special
Muzeul de Artă.[18][19]
În februarie 2014, arheologii care lucrau în Piața Unirii au găsit porțiuni din pavaj și trotuare din
cărămidă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, despre care se crede că duceau către dom. În aprilie în
piață a fost făcută o descoperire arheologică neobișnuită, o cămilă de la mijlocul secolului al XVI-
lea.[20][21]

Clădiri[modificare | modificare sursă]

Domul romano-catolic

Domul romano-catolic
Clădirea este situată la adresa Piața Unirii nr. 12. Piatra de temelie a Domului romano-catolic a fost
pusă la data de 6 august 1736. Construcția a durat zeci de ani, clădirea fiind terminată complet abia
în 1774.[22] Domul a fost afectat în timpul asediului din 1849.
Arhitectul a fost Joseph Emanuel Fischer von Erlach, care era fiul lui Johann Bernhard Fischer von
Erlach. Ambii au fost reprezentanți de seamă ai barocului vienez, Fischer von Erlach tatăl fiind
arhitectul unui mare număr de palate din Viena. Printre realizările celor doi se numără și sala
monumentală a Bibliotecii Naționale din Austria, proiect care a fost conceput de tată și realizat de fiu.
Clădirea are formă de cruce, având o singură navă centrală. Pe coloanele dispuse de o parte și de alta
a navei se sprijină acoperișul semicilindric.
Altarul principal a fost sculptat de Iosef Resler în 1775,[23] iar pe lângă el, lăcașul de cult mai dispune
de 9 altare laterale.[22] Orga a fost construită de timișoreanul Leopold Wegenstein. Ceasurile de pe
turnuri au fost construite de Iosif Riede.[22]
Clădirea are de asemenea o criptă, în care sunt îngropate personalități catolice importante din istoria
Timișoarei și a Banatului. Printre ele, generalul Georg Freiherr Rukavina von Vidovgrad, care a
murit la 9 septembrie 1849, după ce participase la despresurarea Timișoarei în același an, în timp ce
cetatea era asediată de revoluționarii maghiari.[24]
Casele canonicilor[modificare | modificare sursă]

Casele canonicilor
Casele canonicilor sunt un ansamblu de patru clădiri monument istoric, aflate pe latura nordică a
pieței, fiind lipite una de alta. Ele sunt atestate încă din anul 1758, deci este probabil să fi fost
construite înainte de această dată. Caracteristice modei secolului al XVIII-lea în ce privește locuințele
particulare erau casele cu parter și etaj, parterul fiind folosit de pe acea vreme ca spațiu comercial.[5]
Conform istoricului Ioan Hațegan, la 1828 una din case era în proprietatea Episcopiei catolice, în
timp ce celelalte trei erau deținute de particulari, anume Servinaț, Costea și Krautvaschel (ortografiat
și Koszta, respectiv Krautwaschl). De-a lungul timpului și-a schimbat proprietarii și destinațiile
comerciale. În anii '80 ai secolului al XX-lea fațadele au fost renovate.[5]
În 1844 cele patru case aveau o singură fațadă, care a fost probabil deteriorată în cursul
evenimentelor din 1849, după aceea fiind refăcute fațade individuale.[25][26][27][28]
Clădirea școlii primare a Liceului „Nikolaus Lenau”[modificare | modificare sursă]
Clădirea adăpostește clasele primare (I-IV) ale Liceului „Nikolaus Lenau”. Fațada clădirii a fost
refăcută între 1995 și 1996 în stil istoricist simplificat, proiectul aparținându-i arhitectei Lucia
Pfaff.[29]
Casa cu Lei[modificare | modificare sursă]
Pentru alte clădiri cu acest nume, vedeți Casa cu Lei.

Casa cu Lei
Casa cu Lei este un monument de arhitectură care a fost clădit inițial în stil baroc. Încă de la început a
existat bovindoul cu contur rotund de pe colț. Imobilul a fost refăcut după 1900 în stil Szeceszió, la
acel moment fiind adăugați leii, care îi dau numele.[30]
De-a lungul istoriei sale, a găzduit ospătăria „La Soarele de Aur”, băcănia „La Câinele Alb” și
prăvălia „La Fluierul Mare”. În timpul regimului comunist Casa cu Lei a fost sediu pentru diverse
oficii administrative, pentru ca dupăRevoluția din 1989 să fie sediu pentru diferite firme.[30]
Casa comunității ortodoxe[modificare | modificare sursă]

Casa comunității ortodoxe (albastră) pe fundalul Monumentului „Sfintei Treimi”

Pe locul actualei construcții este atestată pe planul cetății Timișoara încă de la 1752 o clădire care
deservea comunitatea ortodoxă, atât cea română, cât și cea sârbească. Se afla acolo de asemenea un
teren mlăștinos, rămășită a șanțurilor cetăți turcești. Planul exact al acelei clădiri s-a păstrat din 1786-
1788.[31]
Clădirea veche a fost însă demolată în anul 1812, iar în locul ei a fost ridicat imobilul actual în
anul 1828, în Kasernenstil. Printre locuitorii faimoși ai clădirii au fost baronul de origine macedo-
română Duca, juristul Alexandru Bugarschi și politicianul șvab Kaspar Muth.[31]
Catedrala ortodoxă sârbă[modificare | modificare sursă]
Palatul Episcopiei ortodoxe și Catedrala ortodoxă, vedere dinspre piață.
Articol principal: Catedrala Ortodoxă Sârbă din Timișoara.
Pe locul actualei catedrale a fost înainte de 1745 o biserică de lemn, care servea drept lăcaș de cult
atât creștinilor ortodocși de origine română, cât și sârbă.[32] Între 1745 și 1748 a fost construit
imobilul, care inițial nu avea turnuri.[7][32][33]
Turnurile au fost adăugate spre actuala stradă Ungureanu odată cu restaurarea din 1791, astfel că
fațada clădirii nu este spre piață. Abia din 1865 lăcașul de cult a revenit prin partajare comunității
sârbești, devenind catedralăortodoxă sârbă. În secolul al XX-lea, catedrala a fost restaurată
în 1906 și 1980.[32]
Palatul Episcopiei ortodoxe[modificare | modificare sursă]
Palatul Episcopiei este alături de Catedrala ortodoxă și de Casa comunității ortodoxe una din cele trei
clădiri situate pe perimetrul așa-zisului careu rascian, porțiunea rezervată comunității ortodoxe în
vestul pieței.[34]
Palatul a fost construit între 1745-1747, pe vremea episcopului George Popovici, inițial în stil baroc,
însă în forma actuală, clădirea a ajuns în urma modificărilor din 1905-1906, arhitect fiind László
Székely. Fațada actuală datează din 1911, fiind definită de elementele decorative sârbești.[35]
Clădirea Băncii de Scont[modificare | modificare sursă]
Clădirea Băncii de Scont este aflată în colțul pieței, între laturile vestică și sudică. Are fațade atât spre
strada Vasile Alecsandri, cât și spre strada Gheorghe Lazăr, prima fațadă fiind mai scurtă și mai
bogat ornamentată, în timp ce a doua este mai lungă și mai sobră.[36]
Monumentul a fost construit între 1906-1908, stilul arhitectural fiind caracteristic acelor vremuri,
Secession, o variantă vieneză a Jugendstil-ului. Arhitecții au fost Marcel Komor și Dezsö Jakab, doi
elevi ai lui Ödön Lechner. Inspirația clădirii vine din motive ale folclorului maghiar. Ușile masive
sunt decorate cu motivul albinei.[36]
Casele „La Elefant” și „La Trei Husari”[modificare | modificare sursă]

Piata Unirii, latura sudică. De la stânga la dreapta: Casa Brück, Casa „La Trei Husari”, Casa „La
Elefant”, Clădirea Băncii de Scont și Palatul Episcopiei Ortodoxe
Pe locul ambelor clădiri exista încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea un imobil cu parter și
etaj, proprietarul fiind un sticlar numit Mathias Simon.[37][38][39]
Casa „La Elefant” (al cărui nume – conform istoricului Ioan Hațegan are o origine neclară datorată
probabil unui local numit astfel care a fost găzduit de respectiva clădire), este caracterizată de o
fațadă barocă.
Clădirea a fost supraetajată în ani '60 ai secolului al XX-lea.[39] Fațada nu a avut mereu aspectul
actual[39] – care se datorează arhitectului Șerban Sturdza, cel care a remodelat-o în anii 1980-1981 în
stil baroc.[37] Arhitectul Sturdza declara într-un interviu că a ales să refacă fațada clădirii care la acel
moment aparținea Trustului de construcții în stil «„istorist”, aducând-o cumva la aspectul său
inițial». În continuare spunea că a fost criticat de colegi arhitecți, care i-au reproșat că nu a făcut o
casă modernă, însă după mult deliberare Sturdza a ales o soluție „veche”, pentru a respecta coerența
ansamblului pieței, hotărâre în care a fost susținut de șeful său Teodor Ciomocoș.[40]
Casa „La Trei Husari”, situată la adresa Piața Unirii nr. 2, își trage numele de la ospătăria pe care a
găzduit-o în incinta sa. La fel ca și casa „La Elefant” avea doar un etaj, însă a fost supraetajată în
perioada interbelică. Deși zidăria inițială a fost menținută, în acea perioadă i-a fost aplicată o fațadă
de vilă modernă interbelică, fațadă care nu se potrivea în ansamblul pieței. În consecință, fațada a fost
remodelată de Șerban Sturdza în 1983, în stil eclectic istoricist.[38]
Casa Brück

Casa Brück înainte de restaurare

Pe locul actualei case exista la 1758 o casă cu parter și etaj. De-a lungul timpului, în clădire a
funcționat farmacia „La Crucea de Aur”.[41] Imobilul actual a fost construit în 1910, fiind dat în
comandă de Salomon Brück. Stilul arhitectonic este Szeceszió (stilul Secession din Ungaria), arhitect
fiind László Székely și constructor Arnold Merbl.[42]
Casa Brück este formată dintr-un subsol, parter și trei etaje. Fundația și zidurile sunt construite din
cărămizi, iar fațada este decorată cu plăci ceramice care înfățișează motive din folclorul maghiar,
tipice arhitecturii Szeceszió. Pe fronton sunt inscripționate literele BS, inițialele primului
proprietar.[42]
Casa a fost restaurată prin eforturile unui italian, Gianluca Testa, care a cumpărat un apartament și a
făcut eforturi pentru a fi aprobate de către primărie planurile de refacere.[43] La parterul Casei Brück
funcționează din 1910 o farmacie, care păstrează în parte mobilierul și vitrinele originale.[42]
Palatul Baroc[modificare | modificare sursă]
Palatul Baroc care găzduieşte Muzeul de Artă
Palatul Baroc a fost de la construirea lui sediu administrativ. În prezent găzduiește Muzeul de Artă
din Timișoara.
Palatul are o formă rectangulară. Are subsol, parter, două etaje și o mansardă. Structura s-a dezvoltat
înglobând unele clădiri mai vechi, printre ele clădirea Oficiului minier din 1733.[36] Palatul a găzduit
de-a lungul istoriei sale personalități istorice importante, precum împăratul Iosif al II-lea (în 1767),
împăratul Franz Iosef (în 1872) și cuplul regal al României, regele Ferdinand al României și regina
Maria (în 1923).[36]
Deși clădirea a fost inaugurată la 21 decembrie 2006 ca sediu al Muzeului de Artă din
Timișoara,[44] arhitectul Șerban Sturdza remarca într-un interviu din 2013 că restaurarea clădirii nu
fusese terminată complet nici după 35 de ani.[45]
Fântâna
Se află între statuia Sfintei Treimi și domul catolic. Aducținea de apă s-a făcut printr-un foraj în
anul 1894 până la adâncimea de 412 metri. Apa avea un conținut ridicat de magneziu, calciu și o
temperatură de 24,5 grade. Timp îndelungat după săparea fântânii, pe lângă apă a mai ieșit la
suprafață și gaz metan. Temperatura apei în timp a scăzut, ceea ce i-a crescut gradul de potabilitate.
Începând de la mijlocul anilor 2000, apa care se poate bea provine dintr-o altă sursă subterană și nu
mai are mineralizarea puternică dinainte.[46]

Coloana Ciumei din Timişoara

Monumentul „Sfânta Treime”
Coloana Ciumei (în germană Pestsäule, Dreifaltigkeitssäule), Monumentul Sfintei Treimi – cunoscut
și ca Statuia Ciumei, este înălțat în mijlocul pieței și amintește de încetarea epidemiei de ciumă care a
devastat Banatul între1731 și 1738. Piatra de fundație a fost pusă la 23 noiembrie 1740 de către un
consilier al administrației locale de pe atunci, Johann Anton Deschan von Hannsen. Este compus
dintr-o coloană înaltă triunghiulară pe care tronează Sfânta Treime. La bază se află mai multe
statui.[47]

 Piața Victoriei
Piața Victoriei, fostă Piața Operei, este una din piețele centrale ale municipiului Timișoara, locul în
care Timișoara a fost proclamată în 20 decembrie 1989 primul oraș liber din România. La polii opuși
ai pieței se găsesc la nord Opera, iar la sud Catedrala Mitropolitană. Dinspre Operă spre Catedrală
promenada de pe dreapta se numește "Corso", iar cea de pe stânga "Surogat". Ambele au ansambluri
arhitecturale de importanță istorică.
În jurul pieței se găsesc importante instituții cum ar fi: Opera Română, Teatrul Național, Teatrul
Maghiar de Stat, Teatrul German de stat, Catedrala Mitropolitană Ortodoxă, Cinematografele Timiș,
Capitol și Studio, Muzeul Banatului, Galeriile de artă precum și multe magazine.

Istoric
Piața Victoriei a fost concepută la începutul secolului XX când zidurile vechii cetăți erau în curs de
demolare, iar centrul Timișoarei era reproiectat pentru a permite dezvoltarea orașului. Inițial pe
teritoriul actualei piețe se găseau fortificațiile vechii cetăți. Edificiul Teatrului Național a fost
construit încă din 1872. Crescând importanța lui s-a ridicat și necesitatea de a remodela spațiul
înconjurător, așa că la început a fost conceput încă din 1906 ca pe un vast bulevard-esplanadă. Până
în 1948 s-a numit Bulevardul Regele Ferdinand, după care a luat numele de Bulevardul 30
Decembrie. Abia în 1988-1989, odată cu scoaterea liniilor de tramvai, a devenit complet pietonală.

Corso
"Corso" este denumirea promenadei care pornește de la Operă spre Catedrală, pe partea dreaptă. În
trecut acesta era locul de plimbare al înaltei societăți timișorene, bine iluminat, cu restaurante și
magazine de lux.[1]
Vizavi de clădirea Operei, pe dreapta, se află clădirea veche a Hotelului Timișoara (1928-1929).
Lângă acesta, la începutul Bulevardului Republicii se găsește Palatul Weiss (1912). De aici începe
promenada propriu-zisă, cu Palatul Lloyd (1912) care adăpostește sediul Politehnicii, iar la parter și
faimosul restaurant Lloyd. În ordine urmează Palatul Neuhausz și Palatul Merbl, Palatul
Dauerbach (1913), Palatul Hilt și la capăt Palatul Szechenyi (1913).

Surogat
"Surogat" este promenada opusă, pe partea stângă, și continuare directă a străzii Alba Iulia. Aici se
plimbau în trecut doar tinerii și muncitorii. Elevii nu aveau acces decât cu permisiunea școlii, iar
soldații trebuiau să dovedească că sunt în permisie pentru a se putea plimba aici.[2]
Prima clădire este Palatul Löffler, după care urmează Palatul Camerei de Comerț, lipit de care s-a
construit în 1938, pe strada laterală, Cinematograful Scala, ulterior schimbat în Studio. La capătul
promenadei se află o serie de clădiri de locuințe construite între1961-1963. Dintr-un capăt în celălalt,
la parter se găsesc numeroase magazine.

Monumente
„Lupoaica cu puii”, susținută de un pilon înalt de 5m, este o replică a Lupei Capitolina, dăruită
Timișoarei în 1926 de orașul Roma.
Fântâna arteziaznă, cunoscută și sub numele de Fântâna cu pești, a fost construită în 1957, în formă
de stea cu 5 colțuri. Pe aceasta au fost filmați, în 1969, membrii formației Phoenix cântând melodia
„Totuși sunt ca voi”.
  Piața Libertății
 Piața Maria (locul de unde a pornit Revoluția română din 1989)
 Lăcașuri de cult
 Catedrala Mitropolitană

Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cel mai mare edificiu religios din Timișoara,
catedrală a Mitropoliei Banatului, cu hramul „Trei Ierarhi”. A fost construită între 1936 și 1941 și
este un simbol al orașului. Este în prezent cea mai înaltă biserică din România (90,5 m), și cea
mai înaltă biserică ortodoxă din lume din afara Rusiei (Dacă luăm în considerare Rusia și
Georgia, Catedrala din Timișoara este pe locul al optulea în lume).[1]

Istoric
Istoria edificiului este strâns legată de anul 1919 când, pe data de 28 iulie, Banatul se unește
cu România. Noua administrație românească reia firul ortodoxiei rupt în 1717[2] și ia o serie de
măsuri pentru încurajarea ortodoxiei, defavorizată de administrația austriacă, favorabilă religiei
catolice. Astfel se reînființează vechea parohie din Cetate în 1926, apoi Episcopia de Timișoara
în 1939, ridicată la rangul de arhiepiscopie, iar în1947 se creează Mitropolia Banatului.
Pe acest fond se simte tot mai acută nevoia unui lăcaș central pentru credincioșii din
parohia Cetate, ce frecventau mai ales biserica Sf.Ilie din cartierul Fabric și ulterior pentru o
catedrală reprezentativă, pe măsura consistentei comunități ortodoxe din Timișoara și din Banatul
românesc. Parohia din Cetate instituie un fond de zidire a biserici și lansează un apel către
publicul românesc pentru donații. În 1936 existau deja toate premisele construirii monumentului.
Fondul de zidire era deja consistent, deși suma totală necesară era imensă pentru acea vreme.
Terenul necesar, situat la încrucișarea celor mai importante artere ale orașului a foste donat de
către Primărie, iar proiectul bisericii era încredințat încă din 1934 lui Ion Traianescu. Proiectul
prevedea un edificiu cu o capacitate de 5.000 de persoane.
Construcția propriu-zisă a început pe 16 martie 1936 iar în 20 decembrie s-a pus printr-o
ceremonie piatra fundamentală a viitoarei Catedrale.[1] Lucrările de construcție s-au terminat
în 1941.[1] Clopotele și crucile bisericii au fost sfințite în 23 august 1938. Toate finisajele,
picturile interioare și exterioare s-au terminat însă abia în 1956, din cauza celui de-al doilea
război mondial.
Catedrala a fost inaugurată în anul 1946 în prezența Regelui Mihai și a primului-
ministru Petru Groza.

Descriere

Interiorul catedralei
Stilul arhitectonic a fost inspirat de arhitectura moldovenească în general și în special de Biserica
Sfântul Gheorghe din Hârlău.[3]
Stilul arhitectural al catedralei este atât unic cât și neobișnuit pentru un lăcaș de cult ortodox de
asemenea dimensiuni. Acesta îmbină tradiția religioasă română cu
arhitecturamoldovenească și bizantină. Stilul, cu firide sub streșini, cu bolte înstelate în interior,
cu discuri lăcuite într-o multitudine de culori, poate fi găsit în mănăstiri precum Cozia sauPrislop,
tipice secolului al XIV-lea.
Catedrala are nu mai puțin de nouă turle adevărate și patru mini-turle, dintre care turnul principal
are 83,7 metri. Temelia este construită pe o placă imensă de beton armat, care este susținută de
peste 1.000 de piloni de beton armat, înfipți până la 20 m adâncime sub placa de beton.
Construcția are o lungime de 63 m și o lățime de 32 m. Cele 7 clopote au o greutate totală de
8.000 kg și au fost confecționate dintr-un material adus din insulele Sumatra și Borneo.
Armonizarea lor a fost făcută de compozitorul Sabin Drăgoi. Picturile interioare și exterioare au
fost executate de pictorul Atanasie Demian.
Catedrala Mitropolitană adăpostește la subsol o bogată colecție de artă bisericească bănățeană
veche și o valoroasă colecție de icoane. De asemenea aici se află și moaștele sfântului Iosif cel
Nou de la Partoș, protectorul ortodocșilor români din Banat, fost episcop ortodox de Timișoara
(1651 – 1655), venit de la Muntele Athos și retras apoi la mănăstirea de la Partoș. Muzeul deține
3.000 de cărți bisericești rare, peste 800 de icoane și picturi, peste 130 de obiecte bisericești, 10
artifacte de metal prețios, 10 veșminte, un templu, etc. Aici se găsesc manuscripte românești
timpurii precum „Noul Testament de la Bălgrad” din 1648 sau „Cazania lui Varlaam” din 1643.
Latura subsolului dinspre altar cuprinde necropola mitropoliților Banatului.

 Domul romano-catolic
 Catedrala Millenium
 Biserica episcopală sârbă
 Sinagoga din Cetate
 Sinagoga din Fabric
Sinagoga din Fabric este un lăcaș de cult iudaic din municipiul Timișoara, localizat pe Str. I.L
Caragiale 2, colț cu str Episcop J.Nischbach. A fost construită între anii 1895-1899 în stil neo-
maur și elemente de stil neo-renascentist italian. Această sinagogă a fost construită în
cartierul Fabric, de unde îi vine și numele. Ea se învecina pe atunci cu un braț mai vechi al râului
Bega.
Sinagoga din Fabric a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din Timiș din anul 2004,
având codul de clasificare TM-II-m-B-06126 [1].

Istoric
Inițial, pe locul actualului edificiu a existat o sinagogă mai mică a comunității evreilor de rit
ortodox, apoi de rit „statu quo ante” din Fabric. Devenită neîncăpătoare, evreii din Timișoara au
hotărât să-și construiască un nou lăcaș de cult, mai mare.
Sinagoga din Fabric a fost construită după proiectul realizat de arhitectul maghiar Lipót
Baumhorn, care a conceput, între altele și sinagogile neologe din Brașov și Seghedin. Noua
 clădire a fost proiectată după tradiția marilor sinagogi neologe contemporane de pe cuprinsul
Imperiului Austro-Ungar, ea fiind asemănătoare ca formă cu sinagogile
din Rijeka, Szolnok și Becicherecul Mare, construite după planurile aceluiași arhitect. Banii
pentru ridicarea noii sinagogi au fost strânși prin organizarea unei loterii publice de catre
comunitate, ai carei membri instariti au facut contributii majore. Lucrarea i-a fost încredințată
antreprenorului timișorean Josef Kremmer.
Sinagoga a fost inaugurată la data de 3 septembrie 1899, cu o predică a rabinului dr.Jacob Singer,
în prezența șefului comunității, Alex Kohn și a primarului Timișoarei, Carol Telbisz. Orga a fost
construită de faimosul meșter timișorean Leopold Wegenstein. Sinagoga a decăzut la
finele perioadei comuniste, fiind închisă în anul 1985 pe măsură ce majoritatea evreilor rămași în
oraș după cel de-al doilea război mondialau emigrat în Israel. În cei 24 ani cât a fost închisă,
sinagoga a fost vandalizată de cinci sau șase ori, furându-se lampadare, diverse obiecte sculptate,
lucrate manual etc. Ea a ajuns să se afle la sfârșitul primului deceniu al secolului al XXI-lea într-
un avansat stadiu de degradare [2].
În anul 2009, pentru că nu avea bani de renovare și sinagoga se ruina în fiecare zi, Comunitatea
evreilor din Timișoara a cedat Sinagoga din cartierul Fabric pe o perioadă de 35 ani către Teatrul
Național din Timișoara [3], pentru a o transforma în sală de spectacole. Prin acel contract, Teatrul
Național se obliga să renoveze clădirea în cinci ani, să nu prezinte piese care să îi lezeze pe evrei
și nici producții obscene sau împotriva demnității umane.

Arhitectura sinagogii
Sinagoga din Fabric este una din clădirile cele mai distinctive și originale din oraș. Ea are un plan
pătrat cu o cupolă centrală, racordată la zidurile exterioare prin arce semicirculare adânci.
Elementele sale caracteristice sunt numeroasele turnuri și cupole. Fațada este policromă, fiind
alternată tencuiala cu cărămida aparentă roșie.
Cupola centrală este înaltă, fiind ridicată pe un tambur octogonal, dintr-o structură de lemn
tencuit și pictat, sprijinit pe patru stâlpi [4].
Sinagoga are două intrări: una pentru bărbați printr-un vestibul (puliș) și o a doua pentru femei,
direct din stradă, unde se află scări de acces ce conduc la etaj. La etaj se află și orga. Din vestibul
se intră într-o sală dreptunghiulară (heikhal), rezervată bărbaților, aici aflându-se bănci din lemn.

 Monumente și clădiri
 Castelul Huniade

Castelul Huniade[1] este un monument istoric, fiind considerată cea mai veche clădire
din Timișoara până la campania de săpături arheologice începute în anul 2013 și derulată în centrul
orașului. El a fost construit între anii 1443 - 1447 de către Ioan de Hunedoara, pe ruinele unui vechi
castel din secolul al XIV-lea (construit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou). Astăzi
adăpostește Muzeul Banatului.

Istoric
Vechiul castel
Castelul Huniade din Timişoara,
la sfârşitul secolului XIX
(Litografie, Anonim, 24,8 x 17,5,
expusă la Muzeul Banatului)[1]
În contextul frământărilor politice din Regatul Ungariei al secolului XIV, regele Carol Robert de
Anjou a decis, în urma unei vizite în 1307, să-și stabilească provizoriu, reședința la Timișoara. S-a
impus astfel necesitatea edificării unui castel care să facă față necesităților regelui. Construcția a fost
realizată probabil de constructori italieni și terminată cel mai probabil în 1315, pentru că, în 1316,
regele era deja stabilit în noul său castel.[2]Acesta a locuit aici pentru aproape 8 ani. Edificiul s-a
dezvoltat în jurul unei curți patrulatere cu turnuri cilindrice de colț. Așezat fiind pe o insulă era legat
de orașul Timișoara, fortificat și el de către același rege, printr-o punte mobilă[3]. A cunoscut refaceri
importante în timpul comitelui Pippo Spano.[4]
Noul castel
Între 1441 și 1456, comite de Timișoara a fost Ioan de Hunedoara. Acesta și-a stabilit aici reședința și
a dispus edificarea unui nou castel, pe ruinele vechiului palat-castel regal, grav avariat de un
cutremur[5]. O contribuție la edificarea lui a fost adusă de arhitectul italian Paolo Santini de Duccio,
aflat în acea perioadă în serviciul lui Iancu de Hunedoara. Atât castelul cât și fortificațiile orașului au
fost dotate cu turnuri în plan semicircular adaptate artileriei[6]. A servit drept reședință nobiliară
pentru toți regii care până în 1552 au poposit la Timișoara.În perioada ocupației otomane (1552-
1716), a servit drept reședință a beglerbegilorPașalâcului de Timișoara.
Reconstrucția[modificare | modificare sursă]
Datorită asediului imperialilor, care a dus la recucerirea Banatului, castelul a fost deteriorat, astfel că
după 1716 s-a impus renovarea lui. Însă funcția lui a fost schimbată, fiind transformat în cazarmă de
artilerie și depozit militar.
În anul 1849, revoluționarii maghiari, asediind Timișoara, au distrus castelul din temelii, până la
punctul în care a fost nevoie de o reconstruire a edificiului. Lucrările de reconstrucție și renovare s-au
terminat în 1856. Edificul a fost mult modificat, în special în ceea ce privește fațada.[7]

Stil
În ciuda numeroaselor modificări, castelul și-a păstrat organizarea în jurul unei curți patrulatere,
poziția turnului-donjon și "Sala Cavalerilor", detalii care care se regăsesc și la Castelul
Corvineștilor de la Hunedoara. Fațada principală a fost refăcută într-un stil romantic. Ferestrele,
terminate în arc în plin cintru dar cu decorație neogotică deasupra, au luat locul orificiilor pentru
piesele de artilerie iar fațada a fost realizată în cărămidă aparentă. Primul etaj, construit pe înălțimea a
două caturi normale conține două săli boltite în stil neogotic, una cu trei nave iar cealaltă cu două ce
sunt construite din cărămidă și susținute de un șir de coloane masive.
Clădirea se termină în plan vertical printr-un etaj mansardă iar din punct de vedere al plasticii
exterioare, în partea superioară a fațadei se află un coronament crenelat.
Turnul castelului este de formă rectangulară, de mică înălțime, cu ferestre mici și decorat cu creneluri
la extremitatea superioară astfel încât acoperișul nu este vizibil. Intrarea principală a fost modificată
și este flancată de doi pilaștrii masivi ce au în partea superioară câte o colecție de arme
specifice Evului Mediu care contribuie la aspectul gotic al castelului.
Cele doua capete ale fațadei principale sunt prevăzute cu rezalituri, ale căror colțuri sunt accentuate
printr-o imitație în tencuială a sistemului constructiv din piatră.

 Palatul Dicasterial
 Palatul Baroc
 Teatrul Național din Timișoara
 Baia Publică Neptun
 Palatul Lloyd
2. IDENTIFICAREA PENSIUNILOR DIN LOCALITATE ŞI GRADUL LOR
DE CLASIFICARE

Pensiunea timisoara – 3 Margarete

ensiune Timisoara dispune de 56 locuri de cazare in Timisoara. Camerele dispun de TV, cablu TV,
conexiune Internet wireless, baie proprie, aer conditionat.
Aflata la 5 minute de Gara de Nord Timisoara, si la 30 minute de Aeroportul Timisoara, Pensiune
Timisoara ofera pe langa cazare in Timisoara in conditii de confort si relaxare optime si mancare din
bucataria romaneasca si internationala astfel incat zilele petrecute in Timisoara la pensiunea noastra
sa va faca sa reveniti oricand cu placere.

Restaurant Pensiune Timisoara

Restaurantul nostru din Timisoara dispune de o capacitate de 150 locuri

in doua sali. Pentru oraganizari de evenimente speciale in Timisoara
cum ar fi nunti, botezuri, receptii sau aniversaripunem la dispozitia
dumneavoastra experienta si profesionalismul unei echipe de bucatari si
ostapari. Cele mai rafinate gusturi in materie de gastronomie vor fi
satisfacute de meniul diversificat pe care il aveti la dispozitie.
Facilitati

Pensiune Timisoara va ofera:

 56 locuri de cazare in Timisoara

 mic dejun, pranz si cina la restaurant dar si pentru
organizare de nunti, botezuri, aniversari, receptii
 servicii de catering in Timisoara
 bar
 parcare pazita
 aer conditionat.

Casa Ana

Casa Anna este o pensiune de 3 margarete in Timisoara, pozitionata intr-o zona linistita de vile, la o
distanta de doar 500 m de Centrul Comercial Iulius Mall si la 10 minute de mers pe jos de Centrul
orasului, Casa-Anna este locul ideal pentru cei care prefera o ambianta de liniste si calm, avand toate
facilitatile si confortul necesar unei sederi placute.
 3. STADIUL VALORIFICĂRII RESURSELOR AGROTURISTICE DIN LOCALITATE
Elaborarea strategiei culturale a Municipiului Timişoara 2014-2024 reprezintă încă o dovadă că la
Timişoara cultura este o prioritate de dezvoltare pentru administraţia publică locală. Investiţiile
publice de la bugetul local pentru realizarea de proiecte culturale s-au triplat în ultimii 3 ani1 iar
oraşul se mobilizează financiar, cultural şi uman pentru construcţia unei candidaturi competitive la
titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021 şi pentru a beneficia de impactul economic, social şi
educaţional asociat unei vitalităţi culturale ridicate. Prin strategia culturală, Primăria Municipiului
Timişoara se raportează la fenomenul cultural local, conectat la importanţa oraşului pentru judeţ şi
pentru regiunea de Vest, pentru restul ţării ca unul dintre cei 8 poli de creştere ai României şi în
corespondenţă cu spaţiul euroregional şi cu potenţialul de colaborare şi prezenţă la nivel
internaţional. Strategia culturală vine în întâmpinarea nevoilor oraşului de dezvoltare prin cultură,
susţine candidatura sa la titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021 şi sprijină eforturile comune
ale artiştilor, ale operatorilor culturali şi ale administraţiei publice de a aduce cultura de calitate în
viaţa oamenilor.

Analiza SWOT

FACTOR PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

 localizarea in apropierea granitelor
cu Iugoslavia si Ungaria, in zona de
contact cu UE, la o distanta sub 700
km de 13 capitale europene;  lipsa accesului direct in
 important nod de circulatie rutiera, tarile Comunitatii
feroviara, aeriana si posibilitate de Europene - inexistenta in
reluare a circulatiei navale; judetul Timis a unui punct
Pozitie
 localizare pe Coridorul nr.4 de de frontiera cu Ungaria;
Geopolitica
circulatie paneuropeana, posibilitate  slabe resurse de subsol;
de acces la coridorul nr.7 (prin  alternanta de ani secetosi
canalul Bega); si umezi;
 conditii geografice (climatice,
hidro-geologice, pedologice) foarte
favorabile;

 bilant demografic general

negativ;
 reproducere demografica
 grad ridicat de toleranta, nivel redus
simpla– atitudine
de conflicte sociale intre cetateni;
denatalista;
 nivel ridicat de instruire, peste
 lipsa acuta de locuri de
Populatie, forta media pe tara;
munca;
de munca  ponderea majoraa populatiei din
 tendinta de crestere a ratei
grupa de varsta adulta (20-60 ani)
somajului;
peste 50% din totalul populatiei;
 plati compensatorii pentru
disponibilizati, ceea ce
produce lene sociala;

 nu a fost definitivata
 fond excedentar de cladiri si spatii
Patrimoniu delimitarea patrimoniului
industriale disponibile in
ca domeniu public al
 platformele industriale cu dotare
tehnico-edilitara buna;
 rezerve de terenuri care pot fi
reconvertite pentru functiuni
diverse;
 posibilitati de dezvoltare in viitor
(terenuri neconstruite 24,35%) -
intravilanul reprezinta aproximativ
50% din teritoriul oraslui;
 rezerve de terenuri de buna calitate
pentru practicarea agriculturii, cu
lucrari de imbunatatiri funciare;
 piata libera stabila de terenuri si
cladiri in intravilan si extravilan,
existenta unui patrimoniu
arhitectural valoros;
 consecventa in timp in planificarea
urbanisti ca a oraslui - structura
urbana flexibila, radial concentrica;
 retea de circulatie si transport, de
persoane si marfuri, dezvoltata si
diversificata (rutier, feroviar, aerian
si posibil naval);
 zona cu cea mai mare densitate de
cai ferate din tara (90,5 km CF/100
kmp teritoriu);
 aeroportul international, alternativ
pentru Otopeni - cel mai mare
numar de zile cu vizibilitate buna;
 dotare tehnica modernizata (acces
Infrastructura de
pentru orice tip de aeronave);
circulatie si
 curse aeriene regulate interne si
transport
internationale;
 Canalul Bega – navigabil in trecut
pe o lungime de 44 km pe teritoriul
romanesc - exista posibilitatea de
reluare a navigatiei;
 acoperire teritoriala buna cu retea de
transport in comun international,
interjudetean, judetean, urban;
 transportul in comun electric este
prioritar (pret accesibil);
 transportul feroviar al persoanelor
asigurat in toate directiile de
deplasare;
Statului, al Consiliului
Judetean si al Comunitatii
locale;
 existenta in intravilan a
terenurilor cu destinatie
speciala (militara,
penitenciar, antene radio);
 cost ridicat al terenurilor
echipate cu lucrari tehnico-
edilitare;
 neconcordanta intre
valoarea reala a locuintelor
si pretul acestora pe piata
imobiliara libera;
 proces accelerat de
degradare a patrimoniului
istoric din centrul oraslui;
 marirea traficului in zona
centrului istoric produce
degradari de structura;
 inexistenta unui plan de
amenajare periurban -
necorelare intre reteaua
rutiera urbana si cea
periurbana;
 lipsa centurii ocolitoare a
oraslui;
 starea tehnica precara a
drumurilor, strazilor si a
cailor ferate;
 puncte de gatuire a
circulatiei – produc
intarzieri si viteze de
deplasare reduse;
 discontinuitatea circulatiei
rutiere pe ruta Timisoara –
Cenad (cca. 10 km
lipsapanala frontiera);
 lipsa dotarilor de
conducere spre aterizare in
conditii speciale de zbor;
 servicii deficitare pentru
calatori;
 neexecutarea dragajului pe
canalul Bega;
 bazin de intoarcere a
barjelor nefunctionabil;
 degradarea accentuata a
pragului barajului de la
Costei poate produce
intreruperea alimentarii cu
apa si pericol de inundatii;
  dotare tehnica cu mijloace
de transport in comun
invechita (durata de
folosinta expirata:
tramvaie-100%,
troleibuse-80%, autobuse-
15,54%);
 inexistenta subventiilor
pentru transportul in
comun in zonele
periurbane;
 stare de uzura inaintata a
mijloacelor de transport
feroviar;

 slaba dezvoltare a
infrastructurii tehnice in
 infrastructura tehnica de alimentare
comunele periurbane;
cu apa, canal, de aparare contra
 stadiu avansat de uzurala
inundatiilor, lucrari
peste 30% din reteaua de
hidroameliorative, alimentare cu
distributie a apei potabile;
energie electrica, gaze naturale si
 statie de epurare cu
termica relativ bine dezvoltate in
capacitate insuficientade
Timisoara;
epurare a apelor uzate si
 alimentare cu energie electrica din
tehnologii depasite;
doua surse importante (Portile de
 Timisara – capat de retea
Fier, Mintia);
de distributie a gazelor
 alimentare cu gaze naturale din
naturale (presiuni reduse in
Retele Tehnico- Bazinul Transilvaniei si cu gaze de
perioada de iarna);
edilitare, sonda din Campia Banatului;
 retele subdimensionate si
energetice si  sistem centralizat de termoficare
cu grad de uzura ridicat;
telecomunicatii capabil sa asigure mai mult decat
echipamente si tehnologii
necesarul actual, in regim
partial depasite fizic si
automatizat de functionnare nonstop
moral;
in proportie de 75%;
 slaba asigurare a
 principalul traseu de fibra optica de
serviciilor de telefonie fixa
telecomunicatie;
comunele periurbane;
 retea de telecomunicatii extinsa,
 prestator unic in Romania,
modernizata in proportie de 70%;
de servicii de telefonie
 acoperire integrala cu retea de
fixa;
telefonie mobila– alternativa pentru
 costul relativ ridicat al
telefonia fixa;
aparatelor si al serviciilor
de telefonie mobila;

 regiunea V Vest
neinstitutionalizata;
 lipsa unor dotari necesare
 existenta institutiilor de interes
dezvoltarii economico-
Infrastructura judetean, municipal (in Timisara) si
sociale (centre
institutionala comunal (in zona);
expozitionale, scoli
internationale, parc
tehnologic, centre de
afaceri, comerciale,
 turistice, de integrare
europeana etc.);
 dezvoltare relativ redusa a
infrastructurii de afaceri;

 economia zonei este in

curs de stabilizare;
 descresere foarte mare a
 Timisara - puternic centru economic exporturilor in ramura
- detine mai mult de 95% din servicii;
economia zonei, peste 60% din  structura economica
economia judetului, peste 30% din invechita, utilaje vechi cu
economia Regiunii V Vest, peste uzura fizica si morala
3% din economia Romaniei; ridicata;
 structura economica diversificata;  nivel relativ redus al
 indice de dezvoltare ridicat al dezvoltarii IMM-urilor;
Economie
intregii zone (categoria I);  fluctuatie mare a
 piata de consum mare; personalului intre diversele
 cresterea exporturilor in industrie- ramuri economice;
cu 73%, in agricultura cu 642%;  management slab;
 predominarea propietatii private  absenta unui mecanism de
asupra propietatii de stat; stimulare selectiva a
 creserea numerica a IMM-urilor; activitatilor industriale si
de promovare a industriilor
nepoluante si cu valoare
adaugata mare;

 autonomia unitatiilor de
invatamant este relativ
 procent de solarizare ridicat (peste
redusa;
99%);
 reteaua solara este
 retea de invatamant solar foarte
insuficient de flexibila;
dezvoltata si diversificata
 dotare precara a unitatilor
(invatamant clasic, alternativ,
de invatamant cu
religios, in limbile romana,
echipamente si materiale;
germana, maghiara, sarba, engleza,
 insuficienta racordare la
franceza);
Învatamint tehnicile de varf;
 invatamant universitar diversificat -
 migrarea cadrelor
7 universitati (4 de stat si 3 private),
didactice din invatamant
cadre didactice cu inalta pregatire
spre alte domenii de
profesionala, dotari necesare (sali de
activitate;
curs, amfiteatre, biblioteci,
 oferte educationale solare
laboratoare, camine, cantine,
si universitare neracordate
terenuri experimentale);
la cerintele de pe piata
muncii;

 centrelor de cercetare cu traditie si

 dotarea centrelor de
personal de specialitate cu
cercetare este insuficienta
experientaindelungatain domeniu pe
si depasita fizic si moral;
Cercetare diverse profile;
 slaba corelare intre
 obiective de cercetare stiintifica si
cercetare si productie;
aplicativa;
  Timisoara, centru cultural important
al Romaniei, cu traditie culturala;
 insuficienta integrare in
 patrimoniu cultural divers;
circuitul cultural national
 oferta culturala diversificata (opera,
si international;
filarmonica, teatre in limba romana,
 insuficienta implicare a
germana, maghiara, de papusi, scoli
societatii civile in viata
de arta, biblioteci, ansambluri
culturala;
artistice, muzee, galerii de arta);
 lipsa baza materiala mass
Cultura si Mass  Mass media dezvoltata (presa
media insuficient
media scrisa-17 cotidiene, saptamanale,
consolidata pe plan local;
lunare, trimestriale, anuale locale, in
 numar de licente de
limbile romana, germana, maghiara
transmisie sub nivelul
si sarba, cu sistem de difuzare privat
cererii;
dezvoltat; 4 posturi de radio cu
 lipsa unei strategii
acoperire regionala; 2 posturi TV
culturale coerente;
locale si 1 studio teritorial al TVR, 2
retele TV prin cablu).

 exista o repartitie echilibrata atat ca
numar de persoane deservite/cabinet
medical, cat si in privinta raportului
urban/rural;
 dotarile de sanatate existente
acopera necesitatile orasului si ale
zonei;
 centru de cardiologie cel mai
modern din estul Europei;
Sanatate,
 exista un numar important de
asistenta sociala
asociatii si institutii care asigura
protectia sociala (65 organizatii, 46
institutii);
 administratia publica locala asigura
fonduri si servicii pentru protectie
sociala si sprijina financiar ONG-uri
care ofera servicii de asistenta
sociala;
 centralizare excesiva–
lipsa posibilitatii
coordonarii politicii de
sanatate la nivel local;
unitati de sanatate vechi,
unele nefiind modernizate;
 intretinere curenta
nesatisfacatoare;
 lipsa dotarilor necesare
desfasurarii activitatilor de
expertiza medicala;
 insuficiente centre de
recuperare;
 utilizare nejudicioasa a
paturilor de spital;
 cele mai ridicate costuri de
spitalizare din tara;
 legislatia in domeniul
asistentei sociale este in
continua schimbare;
 insuficiente servicii si
personal specializat;
 implicarea insuficientaa
societatii civile si a
bisericilor in rezolvarea
problemelor sociale
comunitare;

 grad de poluare relativ mic existenta  Indice scazut de zona

unor zone verzi amenajate si lucii de
apa care pot imbogati
microclimatul;
Mediu
 posibilitati de extindere a acestora;
 Existenta Padurii Verzi si a zonei de
agrement urban dezvoltata pe
malurile Canalului Bega existenta
verde/locuitor;
 posibilitati reduse de
agrement in interiorul
zonei sau in imediata
apropiere;
 lipsa perdelelor de
protectie insuficienta
 zonelor de agrement suburbane
(Ianova, Timis , Sanandrei, etc.);
 resurse de ape termo-minerale;
 suprafata medie locuibila/locuitor
relativ mare, peste media pe tara;
 disponibilitate pentru locuire
diversificata (cladiri colective, case
Locuire individuale) existenta politicilor
locale de achizitionare si
transformare a imobilelor in vederea
rezolvarii problemelor sociale;
TENDINTE GENERÂND OPORTUNITĂTI SAU POTENTIALE RISCURI PENTRU ZONA
TIMISOARA
SECTOR OPORTUNITATI
 semnarea tratatului de preaderare a
Romaniei la UE;
 Îmbunatatirea mediului legal si
Politica generala a institutional in Romania;
Romaniei; relatiile  extinderea descentralizarii in toate
cu autoritatile sectoarele de activitate;
judetene  stabilitate politica interna;
 infiintarea agentiilor de dezvoltare
regionale;
 cresterea mobilitatii populatiei;
 imbunatatirea standardelor
Procese educationale ale populatiei;
demografice si  inexistenta conflictelor sociale
sociale majore;
 cresterea continuaa populatiei din
grupa de varsta apta de munca (18-
exploatare a apelor termo-
minerale;
 Inexistenta unei gestiuni
ecologice integrate a
desurilor;
 pondere mica a locuintelor
aflate sub tutela
administratiilor publice
locale;
 stare de uzura avansatala
cca. 60% din totalul
locuintelor;
 tendinta de diminuare a
fondului de locuit prin
reconversia functionala a
spatiilor;
 insuficienta echipare a
unor cartiere cu dotari
complementare
(invatamant, piete agro-
alimentare, spatii verzi,
spatii de joaca);
 existenta in zonele de
locuit a unor functiuni
incompatibile;
RISCURI
 reorientarea politicii
interne a Romaniei spre
un model economic de
tip inchis;
 reorientarea politicii
interne a Romaniei spre
un sistem administrativ
centralizat;
 monopolizarea
economiei;
 descresterea
demografica;
 accentuarea conflictelor
sociale;
 migrarea formatorilor
profesionali de varf din
invatamatul superior spre
 20 ani), cu pregatire profesionala alte domenii sau in alte
superioara; tari;

 Timisoara a fost recunoscuta ca

pol sinergic de dezvoltare a
relatiilor comerciale dintre tarile
semnatare ale acordului CEFTA
(declaratie finala“Parteneriat
CEFTA ’98);
 dezvoltarea la Timisoara a unui
Centru de promovare a relatiilor  inasprirea procedurilor
economice dintre tarile membre vamale retragerea
CEFTA; sprijinului financiar din
 existenta acordurilor financiare partea organismelor
semnate cu FMI, Banca Mondiala internationale;
si UE;  cresterea delictelor
 simplificarea formalitatilor vamale economice, dezvoltarea
Economie si a regimului vizelor; economiei subterane;
 aplicarea strategiei nationale pe  scaderea ritmului
termen mediu; stabilizarea procesului de privatizare;
economiei nationale;  acordarea de facilitati
 dezvoltarea si imbunatatirea prioritare altor centre
legislatiei in domeniul muncii; economice din regiune si
 restructurarea finantelor publice; Euroregiune;
 simplificarea procedurilor juridice
si administrative pentru incurajarea
investitorilor interni si straini;
 accelerarea procesului de
privatizare;
 reglementarea si aplicarea
legislatiei privind proprietatea;

 existenta Agentiei de Dezvoltare V

 instabilitate politica
Vest in Timisoara;
internationala;
 infiintarea Agentiei de Dezvoltare
 accentuarea si/sau
a Zonei Timisoara;
extinderea conflictelor in
 relatii traditionale de colaborare in
Balcani;
toate domeniile cu alte orase din
 aparitia conflictelor in
Relatii regionale, Euroregiunea Dunare-Cris-Mures-
cadrul zonei Timisoara,
euroregionale, Tisa;
al judetului Timis (ex.
internationale  acorduri de infratire cu 6 orase
intre institutiile
europene (Karlsruhe, Mulhouse,
administrative);
Faenza, Gera, Rueil-Malmaison,
 conflicte de interese intre
Szeged);
centrele economice din
 imbunatatirea relatiilor Romaniei
Regiunea V Vest;
cu Iugoslavia.

 deschiderea punctului de frontiera  lipsa fondurilor necesare

cu Ungaria de la Cenad; pentru dezvoltarea
Infrastuctura  amenajarea Coridorului nr.4 de infrastructurii majore de
majora circulatie paneuropeana, cu circulatie;
prioritate portiunea cuprinsaintre  conflicte de interese intre
Szeged si Timisoara; diferitele nivele
  Construirea podului de la Vidin; decizionale (local,
 reamenajarea Canalului Bega judetean, national);
pentru transportul naval de
marfuri;

5. BIBLIOGRAFIE
http://www.primariatm.ro/ik/index.php?meniuId=2&viewCat=73&sectiune=primaria
https://ro.wikipedia.org/wiki/Timi%C8%99oara#Turism

STRATEGII ANALIZA SWOT, Autor: Radu Zlatian ,Editura: Aius 2011

1. Stănciulescu Gabriela: Tehnica operaţiunilor de turism, Bucureşti, Editura All Educational,
1998
2. Dr. Camelia Stoica: Libera circulaţie a persoanelor în Uniunea Europeană, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 2001
3. Theodor N. Trâpcea: Timişoaraoara, ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1975
4. Emilia Ungureanu: Microeconomie, Editura Expert, Bucureşti, 2001
5. Emilia Ungureanu, Tiberiu Avrămescu: Macroeconomie –Aspecte teoretice,Teste grilă,
Aplicaţii
www.clubromania.ro
www.clubromania.ro
www.infoturism.ro
www.primariatm.ro
www.timisoara.online.ro

STRATEGII SI POLITICI DE REGIONALE DE DEZVOLTARE DURABILA A SPATIULUI

DUNAREAN
Gabriela Stanciulescu( coordonator), Florina Bran, Emilia Titan, Eugenia Lilea, Ildiko Ioan, Carmen
Radulescu - Editura ASE, Bucuresti, 2004

PRODUCTIA SI COMERCIALIZAREA SERVICIILOR TURISTICE - Puiu Nistoreanu, Vasile

Dinu, Alexandru Nedelea Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004.Pentru