Această creștere demografică este și mai netă pentru invatamantul secundar

si superior. Astfel, in raport cu 1950, in 1980 populatia inscrisilor in ciclul

secundar si superior s-a multiplicat cu douazeci pentru Africa, 9,65 pentru
America Latina , 6,13 pentru Asia.
In Africa ea s-a dublat la fiecare sase ani. In America de Nord pragul de
saturatie a fost atins la inceputul anilor 1970. In Europa, foarte puterinca
crestere a anilor 1960 s-a diminuat pe masura ce pragul de saturatie a fost
atins.

Totusi nu este suficient sa stabilim aceste fapte pentru a vrea imediat sa

le explicam. Trebuie mai intai sa le descriem cu precizie, sa punem intrebari
asupra naturii evolutiei lor. Este intredevar important sa stim daca aceasta
crestere a sistemelor de invatamant urmeaza o lege unica sau daca ea
varieaza in functie de tara, ansamblurile politice sau grupurile economice.
Odata stabilita unicitatea sau multiplicitatea acestor legi de evolutie
stabila, va fi posibil sa le confruntam cu ipotezele cele mai probabile
(suscetibile) sa le explice.
A afirma de exemplu ca expansiunea universala infirma ipoteza potrivit
careia nu ar fi o consecinta de proprietati structurale a tarilor inseamna ca ne
indreptam prea repede spre o munca grea ?!? . Cresterea universala nici nu
infirma nici nu intareste nimic, cel mult , ne conduce la a ne indoi de
fundamentul real al explicatiilor locale. Propozitia nu este adevarata decat
daca demonstram ca legile de schimbare nu varieaza de la un grup de tari la
altul sau ca demografiile scolare din toate tarile urmeaza aceeasi lege de
evolutie.
Sa presupunem ca se pot impartii tarile in categoria bogata / saraca dupa
un criteriu economic discriminant cum este produsul national brut pe cap de
locuitor. Sa presupunem plus ca se pune in evidenta un model de schimbare
demografica pentru fiecare grup de tari. Ar fi in acest caz nerezonabil sa nu
luam in serios ipoteza efectului proprietatilor economice asupra schimbarii
demografice scolare.
Ne grabim sa adaugam ca aducerea la lumina a legilor empirice nu
constituie un final in sine, ca ea nu este decat o prima etapa intr-o explicatie
ce va urma.