Accidentul vascular cerebral

Este o boala gravă, în care se produce o întrerupere bruscă a irigării cu sânge a unei părţi a creierului.
În lipsa sângelui proaspăt şi, prin urmare, a oxigenului, celulele din creier vor suferi, gradul de suferinţă
depinzând de mărimea şi de localizarea zonei de creier care a fost afectată. Dacă în cazul altor organe o
asemenea suferinţă este în mare parte reversibilă, în cazul creierului, privaţiunea de oxigen de doar
câteva minute duce la afectări definitive ale acestuia, mergând chiar până la deces. Spre exemplu, în
urma unui accident vascular cerebral, pot apărea paralizia unei părţi a corpului sau a ambelor părţi,
dificultăţi în mers sau în efectuarea activităţilor cotidiene, cum ar fi alimentaţia, pierderea capacităţii de
a vorbi sau de a înţelege ceea ce se vorbeşte.
Întreruperea bruscă a circulaţiei sanguine se poate datora fie unei obstrucţii în interiorul vasului sanguin
sau printr-o compresie din exteriorul acestuia. Astfel se produc cele două tipuri de accidente vasculare
cerebrale: de tip ischemic şi de tip hemoragic.

Accidentul vascular ischemic este cel mai frecvent (80% din cazuri) şi se produce datorită îngustării
vasului de sânge ca urmare a formării cheagurilor. Astfel este împiedicată alimentarea cu oxigen şi
substanţe nutritive al creerului. Există însă şi situaţii în care un cheag vine de la distanţă şi se opreşte
într-o arteră cerebrală (sunt aşa-numitele accidente vasculare embolice). O formă particulară de
accident vascular ischemic este aşa-numitul atac ischemic tranzitoriu, care uneori (în 10% din cazuri)
anunţă un accident vascular în viitorul imediat. Simptomele lui dispar relativ repede (în câteva minute
sau ore) prin dizolvarea cheagului mic, format la locul depozitului aterosclerotic arterial. El poate fi
însă provocat şi de o îngustare permanentă a diametrului arterial, situaţie care contribuie la recidiva
atacului.
Cauzele AVC ischemic sunt:
• ateroscleroza: îngusteaza lumenul vasului şi favorizează formarea cheagurilor;

• nivelul crescut de colesterol în sânge;

• hipertensiunea arteriala și/sau diabetul;
• afecţiuni la nivelul valvelor inimii: valva cardiacă înlocuita (artificială sau biologică), apariţia
de vegetaţii la nivelul valvelor, inflamaţia lor (endocardite), insuficienţa mitrală, stenoza mitrală
(aparută mai ales din cauza infecţiei cu streptococ beta-hemolitic);
• staza sanguină-întâlnită în dilatări ale cavităţilor inimii, tulburări de ritm cardiac (fibrilaţia
atrială)
• cardiomiopatie ischemică, infarct miocardic.
Accidentul vascular cerebral hemoragic este cel mai grav, dar mai puţin frecvent (20% din cazuri). El
se produce prin ruptura unui vas de sânge din creier, rezultând o privare de sânge într-o anumită zonă,
cât şi o hemoragie locală. Sângerarea poate fi mică sau se poate forma un cheag mai mare care
comprimă ţesuturile din jur. Uneori sângele poate pătrunde în sistemul ventricular, din care decurge o
situaţie deosebit de gravă.
Uneori, o asemenea hemoragie poate apărea în plină stare de sănătate prin ruperea unui aşa-numit
anevrism arterial cerebral. Anevrismul este o dilataţie arterială – de obicei necunoscută, care poate fi şi
congenitală – al cărui perete, având o rezistenţă mai scăzută, la un efort sau o creştere a tensiunii
arteriale, se poate rupe brusc, producând, de cele mai multe ori, o hemoragie extrem de gravă.
Cauzele AVC hemoragic sunt:
• hipertensiunea arterială-valorile tensionale crescute;

• anevrismul cerebral;
• tulburări de coagulare-hipocoagulabilitate: hemofilia;
• tratamentul cu anticoagulante nesupravegheat corespunzător;

• sângerare în tumori cerebrale;

• inflamaţii ale vaselor de sânge;

• traumatisme craniene;

• iradiere în tratamentul unor cancere ale capului.

Prevenirea accidentului vascular cerebral
Probabilitatea unui accident vascular cerebral creşte odată cu vârsta, îndeosebi după 65 de ani.
Incidenţa este mai crescută la bărbaţi, la cei care au mai avut în familie asemenea boli şi la cei cu
atacuri ischemice tranzitorii în antecedente. Patru din cinci bolnavi cu accident vascular cerebral au
avut asemenea atacuri înainte. De asemenea, riscul este mai mare la femeile care iau contraceptive și
care, în acelaşi timp, fumează sau au migrene frecvente.
Există o serie de semne care trebuie să ne atragă atenţia asupra unui iminent accident vascular cerebral.
Acestea sunt:
• oboseală sau amorţire simţite la mână, la picior sau la muşchii feţei, de obicei doar pe o singură
parte;
• dificultate de a vorbi sau de a înţelege cuvintele, pierderea salivei prin colţul gurii;
• tulburări de vedere sau pete în câmpul vizual;
• mici pierderi de echilibru sau de precizie în efectuarea unor mişcări;
• senzaţia de ameţeală sau leşin care se repetă;
• dureri de cap apărute brusc, inexplicabil;
• modificări ale personalităţii, ale comportamentului: iritabilitate, nerăbdare, suspiciune.
Dacă asemenea simptome apar la o vârstă încă tânără, de 30-40 de ani, se impune prezentarea de îndată
la un medic specialist. Există însă o serie de factori care sunt implicaţi în producerea accidentelor
vasculare cerebrale şi care pot fi influenţaţi printr-un stil de viaţă adecvat. Aceşti factori sunt:
• hipertensiunea arterială suprasolicită peretele arterelor, situaţie care, în timp, duce la slăbirea
rezistenţei acestora;
• fumatul, prin substanţele chimice ale fumului de ţigară, afectează proprietăţile sângelui,
făcându-l mai predispus la formarea de cheaguri;
• nivelul crescut de colesterol în sânge duce la acumularea colesterolului în pereţii arteriali,
 accelerând progresia aterosclerozei.
Tratamente naturiste în accidentul vascular
Accidentul vascular cerebral, este o afecţiune acută, care se poate trata doar la spital şi unde este
transportat de urgenţă de obicei bolnavul. Aici vom discuta numai despre cazul în care această
afecţiune este cronică sau a doua variantă, după accidentul cerebral bolnavul este trimis acasă pentru
continuarea tratamentului.
Anumite tratamente medicamentoase ar putea să fie perturbate de către tratamentele naturiste. De aceea
trebuie neapărat să discutaţi cu medicul curant despre dorinţa dv de a-l ajuta în tratamente cu produse
(infuzii, decocturi, tincturi) naturiste şi din cele care le cunoaşteţi trebuie să-i spuneţi ce anume aţi ales
să faceţi.
Se vor face clisme pentru curăţarea colonului, câteva zile la rând. Acestea se vor face din decocturi sau
infuzii de diferite plante:
• nalbă: decoct din 2 linguriţe de rădăcină la 250 ml apă. Se clocoteşte timp de 10 minute;
• muşeţel: decoct din 1 linguriţă de flori la 250ml apă. Se clocoteşte timp de 5 minute;
• sunătoare: infuzie din 2 linguriţe de flori sau plantă la 250 ml apă. Se infuzează 10 minute;
• tătăneasă: decoct din 2 linguriţe de rădăcină la 250 ml apă. Se clocoteşte 5 minute.
Tot pentru curăţirea organismului şi în special al aparatului digestiv este indicat să se consume cărbune
de pomi fructiferi măcinat fin. Acesta se va lua câte o linguriţă după fiecare din cele 3 mese principale
(este indicat să se ia 6 mese sau chiar mai multe dar reduse cantitativ). Se consumă minimum 7 zile.
Fitoterapie
Rețeta 1
: Macerat din rădăcina de spânz. Se ia o rădăcină de spânz de mărimea palmei, se spală şi se toacă
mărunt. Apoi, se pune într-un vas de sticlă, deasupra adaugându-se 2 litri de apă călduţă (în nici un caz
clocotită). Se lasă la temperatura camerei să se macereze până când face floare deasupra, dupa care se
filtrează.Cu lichidul obţinut se face o compresă: un tifon împăturit în patru sau o pânza de bumbac
curată se înmoaie în lichid şi apoi se pune nestoarsă pe cap, care se acoperă cu un fes, aşa încât să nu se
evapore preparatul prea repede. Se ţine compresa o oră, două după care se lasă părul să se zvânte.
Tratamentul se face o singură dată pe zi, vreme de mai multe zile (4-6).
Rețeta 2
: Decoct din 2 linguriţe de coajă mărunţită de pe ramuri de alun la 250 ml apă. Se fierb 10 minute
apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi. Are efect deosebit în curăţirea arterelor.
Rețeta 3
: Macerat de ardei iute mărunţit. La o parte de ardei mărunţit se vor adăuga 5 părţi alcool sanitar.
Se lasă apoi 8 zile agitând des, după care se strecoară. Se umezeşte un tampon de vată cu macerat şi se
aplică local pentru refacerea circulaţiei sângelui.
Rețeta 4
: Tinctură de arnică. Se foloseşte tinctura care se găseşte de vânzare la magazinele naturiste. Se va
administra cu precauţie, respectându-se doza indicată de producător deoarece devine toxică în cantitate
mai mare. Asigură curăţirea arterelor.
Rețeta 5
: Infuzie din 1-2 linguriţe de brusture. Planta mărunţită se va infuza în 250 ml apă clocotită, timp
de 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 2-3 căni pe zi. Ajută organismul să elimine toxinele.
Rețeta 6
: Decoct din 1 linguriţă de frunze sau coajă de pe ramuri tinere de castan sălbatic la 250 ml apă şi
se fierbe timp de 5 minute. Se strecoară şi se consumă cu linguriţa pe parcursul întregii zile. Are efect
puternic în curăţirea vaselor de sânge. Există şi comerţ preparate cu castan care se folosesc conform
indicaţiilor date de producător.
Rețeta 7
: Decoct din fructe de cătină, câte 1 linguriţă de fructe mărunţite puse la 250 ml apă şi fierte timp
de 5 minute, apoi strecurate. Se consuma 2-3 căni pe parcursul zilei. Se mai poate consuma şi uleiul de
cătină. Cătina este socotită o excelentă polivitamină.
Rețeta 8
: Infuzie din 1-2 linguriţe de troscot mărunţit la 250 ml apă clocotită. Se infuzează 15 minute apoi
se strecoară. Se consumă 2-3 căni pe zi. Conţine acid acetilsalicilic şi este un antiinflamator mai
eficient ca aspirină, pentru că nu produce efecte nedorite. Se poate consuma perioade lungi de timp.
Rețeta 9
: Cura cu must de struguri câte 500 ml de suc pe zi, perioade cât mai lungi de timp.
Argiloterapie
Are un rol foarte mare în detoxifierea organismului, necesară ca organismul bolnav să răspundă mult
mai bine atât tratamentelor medicamentoase cât şi celor naturiste. În acest sens se vor consuma pe o
perioadă de 4-6 zile apă de argilă. Se continuă încă 3-4 zile consumând lapte de argilă.
Stimularea circulaţiei periferice
Se va insista pentru ca circulaţia periferică să se refacă aducând prin aceasta un ajutor foarte important
la refacerea bolnavului după accident:
• băi de picioare, calde, simple sau cu seminţe de muştar. Pentru aceasta se va pune o linguriţă de
seminţe de muştar la 1 litru de apă caldă. Se stă cu picioarele timp de 30 minute, după care se
clătesc. Se vor face două băi pe zi.
• tinctură din hrean în amestec cu oţet sau spirt. Se va rade o rădăcină de hrean care se va adăuga
la 250 ml alcool sanitar sau oţet. Cu acest amestec se vor tampona tălpile şi pulpele picioarelor
de 2 ori pe zi.
Dacă la picioare vom face totul pentru a le ţine calde, nu acelaşi lucru vom face cu partea superioară a
corpului şi cu capul, la care vom aplica comprese reci, chiar cu gheaţă, de mai multe ori pe zi. Aceste
tratamente se vor face în aşa fel ca să nu creeze disconfort bolnavului, ci se vor aplica în funcţie de
suportabilitatea bolnavului.
• duşuri reci, de 2-3 ori pe zi, care vor ajuta la refacerea circulaţiei.
• gimnastica medicală de recuperare este obligatorie.
În fazele de la începutul bolii se va respecta cu stricteţe dieta alimentară impusă de către medicul
currant, fiind foarte importantă. În cazul în care este vorba despre un bolnav care este imobilizat la pat,
se vor evita apariţia escarelor prin masarea şi aplicarea de unguente pe spate, zona şezutului, gambe,
călcâie, de mai multe ori pe zi. Se va aplica o supraveghere permanentă a bolnavului şi se vor face
mişcări pasive ale membrelor.
Dieta
Este un foarte bun adjuvant în recuperarea după accidentul vascular. Se administrează cu acordul
medicului curant:
• reducerea considerabilă (de preferat eliminarea) aportului de sare în mâncare;
 • 5 zile pe săptâmână, cură cu sucuri de fructe şi zarzavaturi, timp de 1-2 luni.
Se consumă zilnic 1,5-2 litri. Se administrează alternativ: o zi suc de fructe, o zi suc de zarzavat, câte
250ml la fiecare 2-3 ore. Între orele de administrare a sucurilor, se poate consuma apă sau ceai.
În prima săptămână de administrare a sucurilor, acestea vor fi consumate în amestec cu apă în proporţii
crescătoare începând cu 20-30ml/100ml apă, în prima zi, până la 100ml suc/100ml apă, în cea de a
şaptea zi.
În afecţiunile cu retenţie de lichide (ciroza hepatică, insuficienţă cardiacă, renală, hipertensiune
arterială, etc.), se recomandă multă prudenţă în administrarea sucurilor şi a ceaiurilor, pentru a evita
supraîncărcarea organismului cu lichide. În aceste cazuri, tratamentul se face sub supraveghere
medicală.
• o clismă dimineaţa cu 1,5 – 2 litri din plantele sus menţionate, pe aceiaşi perioadă cu cea a curei
de sucuri.
Cantitatea de sucuri necesară pentru o zi:
• fructe: câte 250 ml suc de fructe de sezon (mere, pere, portocale, struguri, pepene etc), al fiecare
2,5 ore. Este de preferat sucul proaspăt de strugur
zarzavaturi:
• morcov – 250…500ml suc
• ţelină – 200ml suc
• varză albă crudă nu murată -150…250ml suc
• castravete – 90ml suc
• păstârnac rădăcină – 60…150ml suc
• pătrunjel rădăcină – 60…150ml suc
• gulie – 30ml suc
• lăptucă salată – 50…100ml suc
• sfeclă roşie – 50ml suc
• cartofi – 30ml suc
Observaţii: sucul de sfeclă nu se amestecă cu celelalte. Se consumă imediat (nu se păstrează la frigider)
singur sau amestecat cu suc de morcovi. La fel şi sucul de cartofi.