Semiologie medicală

SM este disciplina care se ocupă cu descrierea şi interpretarea simptomelor şi semnelor de boală .

Simptomul → este o manifestare a bolii relatată de pacient în cursul anamnezei ;
→ are o coloratură subiectivă şi este dependent de alţi factori ( percepţie, cultură, nivel
intelectual ) ;
→ este de ordin : general ( ex. durere, cefaleee, ameţeli) şi local ( care sunt relativ
specifice unor sisteme anatomice, ex. hepatoalgie → ficat ; disurie →ap. urinar ;
dispnee → ap. respirator ) ;
Semnul → este o manifestare obiectivă a bolii pe care examinatorul o evidenţiază în cadrul
examenului clinic ( ex. icter, paloare, mărire de volum a abdomenului, bombarea unui hemitorace ) ;
Sindromul → reprezintă asocierea simptomelor şi semnelor ; este caracteristic mai multor entităţi
nosologice ( noso = boală) (ex. sdr. febril – care nu constituie boală ca atare ci este sdr. întâlnit în mai
multe boli ) .
Explorări complementare (de laborator ): uzuale ( în mod obişnuit practicate la pacient indiferent de
boală ) şi funcţionale ( explorări imagistice, probe funcţionale ) .

ANAMNEZA
 este metoda prin care examinatorul obţine date de la pacient ( anturajul sau aparţinatorii lui ) cu
privire la starea de sănătate şi de boală , precum şi mediul ambiental în care evoluează aceasta ;
 surse de obţinere a datelor anamnezei : pacientul, aparţinătorul sau anturajul lui , dosarul medical
sau alte documente medicale ;
 metode de efectuare a anamnezei :
 monologul ( ascultarea) : permite pacientului să-şi exprime suferinţele sale prezentând ca şi
avantaje : examinatorul poate observa mimica , gestica în timpul în care pacientul îşi exprimă
suferinţele sale ; diminuă starea de tensiune între pacient şi examinator când pacientul este lăsat
să vorbească liber ; dacă acesta însă divaghează de la subiectul urmărit , trebuie să fie întrerupt
politicos cu întrebări scurte ( ex. « de când a apărut ?») ;
 interogatoriul ( interviul ) : examinatorul pune întrebări bolnavului cu privire la suferinţele
acestuia ; întrebările sunt : închise ( cu răspuns scurt ; da sau nu ) şi deschise ( permit
pacientului să răspundă prin fraze şi să dezvolte subiectul respectiv ) ;
 observaţie : ceea ce percepi ( cu simţul, auzul, văzul.. )
 datele biografice ale pacientului :
 vârsta : starea de reactivitate a organismului este dependentă de particularităţile
morfofuncţionale şi biologice ale fiecărei etape de dezvoltare : în copilărie ( frecvente sunt
bolile infecţioase eruptive ; congenitale cardiace ; infecţii acute ale căilor respiratorii ) ; în
adolescenţă ( angina streptococică, reumatism articular acut , hepatită acută virală ) ; la adulţi
(întreaga patologie viscerală), iar la vârsta a III-a ( > 65 ani)(se confruntă cel mai frecvent cu
boli cronice degenerative şi cu complicaţiile acestora ) ;
 genul biologic ( sexul feminin/ masculin) : practic sunt boli care afectează mai frecvent
bărbaţii ( infarct miocardic acut , cancer pulmonar, gută) sau femeile ( poliartrită reumatoidă,
colecistopatii, infecţii ale căilor urinare ) ;
 locul de naştere şi domiciliul : particularităţi ale mediului pot influenţa starea de sănătate a
populaţiei : ex. nefropatia endemică din bazinul Dunării ; guşa endemică în zonele
subcarpatice ; malaria în zone cu bălţi ; bolile tropicale la tropice dar şi în alte zone ,
 condiţii de viaţă şi de muncă : modul de viaţă ( alimentaţia, consum de tutun /alcool/droguri,
sedentarismul ) ; condiţiile ambientale de la locul de muncă ( profesiunea)
 motivele internării : simptomele majore ( « plângerile de boală ») ; semnele relatate de pacient
Dosarul medical : include de regulă 2-3 simptome ( de ordin general sau local ) şi utilizează limbajul
medical ( ex. durerea este descrisă în legătură cu localizarea topografică anatomică nu cu localizare de
organ ; de ex. corect durere epigastrică nu durere de stomac ; durere retosternală nu durere cardiacă )
- 1–
 -
Simptome de ordin general :
 febra = creşterera temperaturii centrale > 38,5ºC ( măsurată prin plasarea termometrului în rect /
cavitate orală ) sau creşterea temperaturii periferice > 38ºC ( măsurată axilar )
 hiperpirexie = ascensiuni febrile mari , depăşind 39º-40ºC ; se întâlneşte într-o serie de boli
infecţioase
 frisonul = senzaţii de frig însoţite de tremurături intense
 hiperhidroză = transpiraţie anormal de abundentă ,localizată (axile, mâini, picioare) sau
generalizată
 anhidroză = absenţa transpiraţiilor
 durere = experienţă complexă multifuncţională şi multidimensională
 antalgic = care împiedică sau calmează durerea ( poziţie antalgică = poziţie în care se atenuează
durerea ; medicament antalgic = medicament care calmează durerea)
 analgezic = care suprimă sau atenuează durerea
 angor = durere , suferinţă
 allodinia = răspuns dureros la un stimul, în mod normal nedureros
 cefalee = durere de cap ( sinonim cefalgie)
 ameţeală = senzaţie neplăcută de falsă deplasare a persoanei în raport cu mediul ambiant
 vertij = senzaţie rotatorie a obiectelor din jur în raport cu persoana sau a persoanei în raport cu
mediul
 astenie = diminuarea forţelor fizice şi psihice, slăbiciune, oboseală ; ( spre deosebire de oboseală ,
astenia nu dispare la repaus)
 adinamie = scăderea accentuată a forţei musculare care apare în anumite boli ( oboseală extremă)
 inapetenţă = diminuarea poftei de mâncare
 inaniţie = stare în care se află organismul după o perioadă prelungită de lipsă de hrană
 anorexie = diminuarea importantă sau pierderea poftei de mâncare
 hiperexie = creşterea poftei de mâncare
 polidipsie = sete excesivă antrenând ingestia unor cantităţi exagerate de lichide ( în diabetul
insipid, în nefropatii , potomanie)
 potomanie = nevoia de a bea cantităţi excesive de lichide, de preferinţă apă , cauzată de o dereglare
a centrului nervos de sete ; deci sete de natură psihogenă, patologică
 prurit = senzaţie neplăcută de mâncărime cutanată care poate fi produsă de o boală de piele ,ce
incintă la grataj (ex. scabie) sau de o afecţiune generală (ex. prurit diabetic)
 insomnie = absenţa somnului
 anosmie = absenţa totală a simţului mirosului
 acufene = sunete percepute de pacient care nu sunt determinate de excitaţii sonore ( zumzet,
şuierat, ţiuit)
 disfagie = dificultate de a înghiţi
 pirozis = senzaţie de arsură retrosternală care porneşte din epigastru spre esofag şi faringe asociată
cu un gust acru ; se produce din cauza unui reflux de lichid gastric în esofag ( cauze frecvente :
aerofagia, hernia hiatală )
 scotom ( scindilaţie vizuală) = lacună limitată în câmpul vizual ( pată neagră de orbire pe câmpul
vizual ) din cauza apariţiei unei opacităţi în mediile transparente ale ochiului sau unei leziuni
limitate ale retinei sau a nervului optic ; poate fi central/paracentral/periferic ;
 disurie = dificultate de a urina cu / fără durere ( micţiuni dificile sau dureroase din cauza unor
afecţiuni extrem de variate : cistite, uretrite, hipertrofie de prostată )
 insidios = se spune despre o boală care apare pe nesimţite fără manifestări vizibile ( ex. cancer)
 insipid = care nu are gust

-2–
Punctele care se urmăresc în istoricul bolii :
 Analiza simptomelor prezente :
 data de debut ;
 modul de debut : brusc ( acut - în boli acute ; ex. pneumonia acută ; paroxistic – în plină
sănătate aparentă , cel mai adesea pe fondul unei suferinţe mai vechi ; ex. infarctul miocardic
datorat anginei pectorale ) şi insidios ( progresiv , boli cu evoluţie îndelungată, cronice ) ;
 circumstanţele apariţiei ( în repaus / efort) ;
 ritmul ( zi / noapte, primăvara / toamna);
 cronologia manifestărilor : apariţia şi succesiunea simptomelor / semnelor ) ;
 atitudinea adoptată de pacient faţă de boală ; analizarea impactului bolii asupra pacientului
 tratamentele efectuate anterior ; consultaţiile ant. ;
 identificarea tuturor simptomelor asociate ;
 particularităţile evolutive în raport cu tratamentele ;

APF ( antecedente personale fiziologice ) :

 capitol al anamnezei care urmăreşte momentele genitale din viaţa femeii : menarha ( apariţia
primei menstruaţii ; în mod normal menarha apare la aprox. 12 ani ; când este > 14 ani este
pubertate întârziată cu cauze frecvente : endocrine, metabolice ) ; succesiunea şi regularitatea
ciclului menstrual ( în mod normal ciclul menstrual este la 28 de zile) ; durata fluxului
menstrual (este de 3-5 zile ), cantitate normală de sânge eliminat 150 – 175 ml per ciclu
menstrual) ; nr. de naşteri ( sarcini şi împrejurări legate de acestea , nr. de copii născuţi vii /
decedaţi ; naşteri normale / cezariene) ; nr. avorturi şi luna de sarcină în momentul avortului ;
cauze potenţiale ;
 tulburări de ciclu menstrual : amenoree ( absenţa c. menstr. ) ; oligomenoree ( rare sau cantităţi
scăzute ) ; hipermenoree ( abundent ) ; menoragie ( durata fluxului menstrual > 10 zile) ;
metroragie ( sângerări uterine în afara ciclului menstrual ) ; menopauza ( încetarea c. menstr. :
fiziologică la 45-50 ani sau precoce < 45 ani ( cazuri endocrine –ex. boli tiroidiene ; chirurgicale
ex. histerectomie ; după radioterapie )

APP ( antecedente personale patologice) :

 bolile şi intervenţiile chirurgicale pe care le-a prezentat pacientul în trecut ;
 se menţionează data apariţiei acestora ;
 boli infecţioase : TBC pulmonar, rujeola, rubeola, varicela, hepatită acută virală, angina
streptococică, malarie ;
 boli cu transmitere sexuală : gonoree, luess, HIV ;
 boli organice : respiratorii / cardiace / hepatice
 tipul şi data în caz de intervenţii chirurgicale, transfuzii, imunizări specifice

AHD ( antecedente heredo-colaterale ) :

 frecvent întâlnite la membrii aceleaşi familii = agregare familială : boli de care au suferit
consangvinii pe linie maternă / paternă , decesul rudelor la vârste tinere ; boli transmise prin
contagiune intrafamilară indiferent de gradul de rudenie ;
 boli cu transmitere ereditară : HTA, astm bronşic, diabetul zaharat , obezitate ;
 boli determinate de coabitare : în general bolile infecţioase ( TBC, hepatite, angine ) ;
 ahd semnificative : rinichiul polichistic, talasemia, hemofilia , siclemia, sferocidoza ereditară

Condiţii de viaţă şi de muncă :

 locuinţa : nr. de camere raportat la nr. de membri, condiţii – aer/frig/mucegai /etc ;
 locul de muncă şi profesia : nivelul de instruire,tipul de efort , factor de microclimat, tipul de
alimentaţie , consum de tutun / alcool ; profesiuni cu potenţial risc de îmbolnăvire ex. minerii ;
 suport social şi familia
 -3–

DUREREA
 este cel mai frecvent simptom întâlnit în patologie ;
 este simptomul complex ce include componentele elementare afectivo-emoţionale şi motivaţionale
rezultate din experienţa individuală ;
 se menţionează : localizarea ; iradierea ; condiţiile de apariţie ( factor declanşator) ; factorul de
calmare ( ameliorare ) ; intensitatea ( severitatea descrisă de pacient ) ; durata ( minute / ore) ;
ritmul ( zi / noapte sau primăvară / toamnă ) ; simptome asociate ( greaţă, vărsături ) ; calitatea
durerii ( ex. « ca o arsură « sau « ca o lovitură de pumnal » ) ; impactul durerii asupra calităţii
vieţii ;
 întrebările frecvente utilizate în anamneză : unde ? când ? de când ? cum ? cât ?
 durerea poate fi :
 acută ( “ semnal de alarmă” ) : recent instalată cu debut brusc ; necesită o evaluare rapidă şi
atentă ; uneori poate fi însoţită de şoc (ex. IMC , perforaţia sau ruperea unui organ cavitar) ;
 cronică ( sindrom caracteristic bolilor cronice) : întrebările de mai sus se urmăresc în
evoluţia cronologică ( ex. când a fost prima dată , ce a făcut, ce tratament a urmat, a cedat sau
nu, apare progresiv sau nu, se acutizează) ; asociate frecvent cu medicamente antalgice sau alte
medicamente specifice ; trebuie aflat substratul etiologic în aceste situaţii

CEFALEEA
 sau durerea de cap , este durerea resimţită la nivelul regiunii cefalice ca urmare a stimulării
anormale a elementelor prevăzute cu sensibilitate dureroasă de la nivelul extremităţii cefalice ;
 este un simptom de ordin general care poate fi prezent în multe boli organice sau în HTA, anemii ;
boli neurologice ( migrena, AVC ) ; boli inflamatorii a sinusurilor ( sinuzite, otite) ; boli infecţioase
( asociată cu febră) ; în spondiloză, în limfoame maligne
 caracteristici :
 cefaleea poate fi acută sau cronică ;
 HTA : sediul fronto-occipital, senzaţie de constricţie, ameţeli, scotoame ;
 HTA intracraniană : debutează în a doua jumătate a nopţii sau matinal ; este accentuată de
poziţia culcat ; sediul unilateral, iniţial în accese , ulterior permanent , însoţit de vărsături
explozive, fără greaţă , bradicardie şi tulburări vizuale ;
 meningită : debut rapid în câteva ore ; cefalee intensă + febră + fotofobie ( intoleranţă la
lumină) ; stare generală alterată ;
 criza severă de glaucom : sediul retroorbital, ochiul este roşu, pupila dilatată , frecvent
asociată cu greaţă, vărsături ;
 migrena : pe stg. sau pe dr. ; accentuată de consumul de brânză , vin roşu, ciocolată, intoleranţă
la lumină , accentuată de zgomote, însoţită de greaţă / vărsături / scotoame ;
 artroza cervicală : zona occipitală ; este matinală , ameţeli ; ameliorată de primele mişcări de
rotaţie
 IRA cronică
 !!! cefaleea intensă brutală cu sediul occipital → semn de hemoragie

-4-