LA ARGUMENTUL DIVIZIBILITATI MAI POTI ADAUGA CATE CEVA DE AICI,

DACA SE POATE SA MAI SCHIMBI CATE CEVA SAU SĂ ITI DAI SI TU CU

PAREREA

Pentru a își putea completa teoria despre interacțiunea corp-minte, Descartes avea nevoie sa
localizeze partea fizicală a corpului unde acesta interacționează cu mintea. El privea mintea ca pe
un întreg, ceea ce înseamnă ca aceasta interacțiune se concretizează într-un singur punct. Credea
că interacțiunea se produce undeva in creier deoarece cercetările pana la acea data arătau că
senzațiile pleacă spre creier, iar mișcările își au originea tot acolo. Pentru Descartes părea evident
ca punctul de interacțiune al funcțiilor minții trebuie sa fie creierul, iar singura structura unica si
unitara a creierului (ce nu este divizata si nici duplicata) este glanda pineala sau conarium-ul, pe
care Descartes l-a ales ca punctul pentru interacțiune.

Descartes a folosit termeni medicali pentru a descrie aceasta interacțiune corp-minte, el sugerând
ca mișcarea suflurilor animale prin tuburi nervoase „impresionează” glanda pineala si că,
pornind de la această impresie, mintea naște senzații. Altfel spus, o cantitate de mișcare fizicală
produce o cantitate mentala. Există și un fenomen reciproc, mintea poate impresiona glanda
pineala (într-un fel pe care Descartes nu îl explica), prin schimbarea într-o direcție sau alta,
impresia poate influenta curgerea spiritelor animale către mușchi, acest lucru dând naștere la
mișcarea fizicală.

Modul in care Descartes alege sa prezinte teza sa si tipul de explicație oferit pentru acea vreme,
ne oferă o imagine a informațiilor ce stau la baza teoriilor sale, datorita limbajului si explicațiilor
oferite. Platon a prezentat concepția sa despre tipurile de suflete si cum trebuie oamenii să își
aleagă meseria in funcție de acesta si cum arata din punctul sau de vedere cea mai buna forma de
organizare a unei cetăți. Descartes a folosit același concept despre suflet ca si Platon, mergând pe
domeniile științifice definite de Aristotel. Totuși nu putem spune ca nu s-a debarasat de dogme,
creând un fel de tabula rasa pe care apoi a organizat-o adăugând doar lucrurile care puteau fi
explicate si demonstrate cu certitudine. Dualismul este startul, sau alt fel spus, cărămidă
fundamentala a înțelegerii lumii de către om într-o maniera științifică. Chiar daca dualismul a
fost contestat si combătut cu succes de dualismul non-cartezian care la rândul sau a fost contestat
de altele, succesul dualismului stă în înșiruirea logica si constructiva a ceea ce a urmat dupa
acesta.