qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui

opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh
jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb
nmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwer
ASPECTE PRIVIND VESTIMENTAȚIA
PERSONAJELOR CITADINE DIN
tyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopas
ROMANELE INTERBELICE

dfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzx
LIPOVAN GEANINA
MASTER ANUL II

cvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuio
pasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghj
klzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn
mqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty
uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf
ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrty
uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf
ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
 [2]

ENIGMA OTILIEI
G.CĂLINESCU

Opera literară Enigma Otiliei este un roman realist de tip balzacian , cu elemente
moderniste aparținând prozei interbelice. De asemenea ,este un roman social
citadin .Este un roman realist prin temă,structură,specificul secvențelor
descriptive,realizarea personajelor ,dar depășește modelul realismului
classic,balzacian,prin spiritual critic , polemic și prin elemente ale moderinității.

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR :

 Otilia Mărculescu caracterizare portret fizic :

Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugerează, indirect,
trăsăturile sale morale de delicateţe, tinereţe, farmec, cochetărie, inocenţă şi
maturitate: „...un cap prelung şi tânăr de fată, încărcat de bucle, căzând până
la umeri. Fata, subţirică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar
strânsă tare la mijloc şi cu o mare coleretă de dantelă pe umeri, îi întinse cu
francheţe un braţ gol şi delicat...”Definită indirect, de fapte, gesturi, vorbe şi
gânduri, Otilia este un personaj complex, cu un comportament derutant, fiind
capabilă de emoţii puternice, apoi trecând brusc de la o stare la alta,
împrăştiată şi visătoare uneori, dovedind alteori, în mod surprinzător,
luciditate şi tact.
 Costache Giurgiuveranu:
-este personajul central al romanului şi întruchipează avarul. Direct sau
indirect, el hotărăşte destinele celorlalte personaje care roiesc în jurul averii
sale, în goana după moştenire. El este unchiul lui Felix, cumnat cu doctorul
Iosif Sima, care avusese o singură soră, căsătorită cu Costache, dar care
murise demult. După moartea doctorului, Costache devenise tutorele lui
Felix. Giurgiuveanu este tatăl vitreg al Otiliei, deoarece fusese căsătorit, a
doua oară, cu mama acesteia, care murise şi ea, dar bătrânul n-o înfiase
oficial pe fată.
Ţinuta vestimentară este ridicolă, poartă ciorapi de lână de o grosime
„fabuloasă” şi „plini de găuri”, unghiile netăiate, ghete de gumilastic, nădragii largi
de stambă colorată prinşi cu sfoară, aceste detalii accentuând avariţia personajului.
 Felix Sima :definit chiar de Călinescu „martor şi actor”, deschide romanul
prin descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu, privită în detaliu şi îl
 [3]

1
încheie cu aceeaşi imagine a clădirii văzute din perspectiva eroziunii
timpului. Romanul pune în centrul narativ al acţiunii formarea personalităţii
lui Felix, de aceea poate fi considerat din acest unghi un bildungsroman.
El are un statut complex în roman, deoarece, în afară de „actor”, este de
asemenea narator-martor şi personaj-narator. Ca o asemănare cu personajele
lui Balzac, remarcăm faptul că tânărul Felix vine în casa bătrânului ca ofran,
având acelaşi statut ca vărul Eugeniei Grandet, de care ea se îndrăgosteşte.
Fiul doctorului Iosif Sima, de la Iaşi, care murise şi-l lăsase pe băiat în grija
tutorelui Costache Giurgiuveanu. Acesta din urmă, căruia Felix obişnuia să-i
spună din familie „unchiul”, era cumnatul tatălui său, deoarece fusese
căsătorit cu singura lui soră, care murise cu mulţi ani în urmă.
Portretul fizic ilustrează, prin detaliile descrierii directe, trăsăturile morale
ale tânărului de 18 ani, care reies în mod indirect: „faţa îi era juvenilă şi prelungă,
aproape feminină” sugerează delicateţea sufletească, nasul „de o tăietură elenică” îi
dădea „o notă voluntară”, iar îmbrăcămintea, deşi o „uniformă de licean”, îi dădea
un aer bărbătesc şi elegant.
 Aglae Tulea :
Aglae agresează pe oricine, cu o răutate de multe ori gratuită; când aude că Felix e
primit în casa lui moș Costache Giurgiuveanu, pentru a merge la facultate, ea îi
spune: ”N-am știut: faci azil de orfani.”. Aglae conduce totul în propria casă: îl ține
din scurt pe Simion, face și desface căsătoriile copiilor, la întoarcerea Olimpiei
simulează supărarea, deși este mulțumită că aceasta are ca soț un avocat.
”Baba absolută” este extrem de invidioasă: Felix descoperă că ”prin ochii Aglaei și
ai Auricăi trecură fulgere scurte” când Pascalopol îi oferă Otiliei un inel cu safire.
Tot acesta îi face, prin descriere, prin caracterizare directă, un portret fizic cu
sugestii de ordin moral. Este un portret al unei femei mature, cum se spune în text,
cu o ținută destul de îngrijită, rezultată din ”părul negru pieptănat bine într-o
coafură japoneză” și de îmbrăcămintea potrivită vârstei, ”bluză de mătase neagră”,
închisă la gât cu o ”mare agrafă os”, cam ”sugrumată la mijloc cu un cordon de
piele”. Prezența unui ”cesuleț de aur” marchează interesul pentru bijuterii și lucruri
scumpe. Fizionomia este însă mult mai expresivă pentru caracterizarea
personajului, având contingență cu psihologia lui. Impresia generală este de
antipatie de la prima privire a observatorului, care folosește epitete depreciative,
negative. Fața Aglaei este ”gălbicioasă”, aspect al unei fanări accentuate, buzele
sunt ”subțiri, acre”, semn al unei răutăți pe care nu o poate ascunde, nasul este
Un roman solid, scris într-o limbă admirabilă, 31 martie 2010, Claudia Daboveanu, Jurnalul Național
1
 [4]

”încovoiat și acut”, specific persoanelor agresive, luptătoare, ochii sunt

”bulbucați”, cu ”aceeași mișcare moale a pleoapelor”, asemănând-o cu moș
Costache, fratele ei, nu numai ca formă, ci și printr-o anume oboseală existențială,
vădită aici și prin obrajii ”brăzdați de câteva cute mari, acuzând o slăbire bruscă”.

 Stănică Rațiu:

Este tipul arivistului, al parvenitului, argumentele înscrierii în această tipologie

fiind gândurile și faptele sale. Este extrovertit și agitat în scopul realizării planului
său. Iși găsește filațiuni cu Dinu Paturică, cu Tănase Scatiu și cu Lică Trubadurul,
dar este, în același timp și tipul demagogului, alături de Nae Cațavencu al lui I. L.
Caragiale.Parvenitismul său se adaptează la caracteristicile unei societăți complet
diferite de cea a secolului trecut, trăind într-o lume în care ”Zeul la care se închină
toți este banul” (Balzac).Stanică Rațiu este soțul Olimpiei, fiica mai mare a Aglaei,
sora lui Costache Giurgiuveanu. Este avocat, dar nu are clienți și este dominat de
dorința de îmbogățire. Asemenea Aglaei, pentru Stanică banii reprezintă totul.
Căsătoria lui cu Olimpia nu are loc, deoarece Simion, tatăl Olimpiei, refuză să-i
lase acesteia casa promisă ca zestre.

Ținuta personajului este îngrijită, acesta fiind un om în pas cu moda, ce degajă

multă determinare: ”Era roșu la față, fără să fie propriu-zis gras, de o sănătate
agresivă, constrastând cu parul mare și negru, foarte creț și cu mustața în chip de
muscă. Un guler tare și înalt ținea o cravată înfoiată ca o lavalieră. Venise îmbracat
într-un costum de soie-écrue deschis și Felix fusese izbit, de la început, de lărgimea
hainei și de ridicula dimensiune a canotierei de paie, care abia îi cuprindea părul”.
2

2
George Călinescu ,,Enigma Otilie”prefața de Eugen Simion,editura Litera.
 [5]

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

C.Petrescu

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un roman scris

de Camil Petrescu și publicat în 1930. Autorul surprinde drama
intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de
incertitudini, care se salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice,
aceea a omenirii ce trăiește tragismul unui război absurd, văzut ca iminență a
morții.
Caracterizarea personajelor
 Stefan Ghiorghidiu :
Romanul camilpetrescian are în prim plan o figură emblematică pentru tipul
intelectualului roman, un tânăr a carui evoluție este surprinsă sub toate
aspectele sale. Stefan Gheorghidiu este portretizat încă de la început prin
tehnici moderne, care îi conferă acestuia o aură de autenticitate si îl apropie de
viața reală.
Stefan Gheorghidiu este în primul rând personajul principal al romanului, în jurul
caruia se învarte întreaga acțiune și din prisma caruia sunt redate și celelalte
personaje. Personaj analitic, el este tipul inadaptatului, al individului care nu
reușește să se încadreze în peisajul societății contemporane lui, creându-și
propriul univers, guvernat de niște principii specific . El este un tanar student
la facultatea de filosofie, cu o situatie materiala precara,initial, care se
casatoreste cu Ela,„una din cele mai frumoase studente”.Inclinatia spre
meditatie,rationare este ilustrata tocmai de domeniul in care Stefan studiaza, un
domeniu vast, dar careimplica utilizarea permanenta a ratiunii. Pus in postura de
mostenitor al unei averi insemnate, el este pus in contact cu societate al carei
membru nu se considera si pe care nu doreste sa o cunoasca si cu problemele sale
specifice, atat de indepartate de principiile lumii sale ideale: goana dupa
bani,inselatoria, arivismul, ipocrizia etc. Acesta este, de altfel, momentul
in care se produce rupturadintre el si Ela, clipa in care Ela realizeaza ca lumea
lui nu este si lumea ei, fiind ispitita de mirajuldistractiilor si bunei stari din
 [6]

societate. De asemenea, Stefan este si soldat in timpul razboiului, avand

functia de sublocotenent, functie care din nou il plaseaza pe o treapta deasupra
altor indivizi.

Portretul fizic este vag prezentat, nepunandu-se accentul pe infatisare

tocmai din prismaincadrarii romanului in tipul romanelor psihologice.
Totusi, in putinele pasaje descriptive, StefanGheorghidiu este conturat ca
fiind un individ lipsit de preocupari pentru vestimentatie si
aspect, preocupari pe care le considera superficiale, frivole(lucru evidentiat prin
faptul ca poarta o camasamai multe zile la rand). El ajunge sa se compare la un
moment dat cu domnul G., la nivelulaspectului camasii: daca in cazul lui se
remarca„mansetele prea largi si cu corturile sucite inafara”, domnul
G.„avea mansetele bine intinse, mici”.

Ela Ghiorghidiu:

Ela este personajul feminin al romanului, simbolizand idealul de iubire catre care
aspira cu atata sete Stefan Gheorghidiu. Femeia este construita numai prin ochii
barbatului insetat de absolutul iubirii, al carui crez nu face concesii sentimentului.
"Cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt". Ela nu
este o individualitate distincta, o personalitate transparenta, deoarece este in
permanenta dependenta de barbatul ei.Iubirea lor se nascuse din orgoliul lui Stefan
Gheorghidiu, intrucat Ela, era cea mai frumoasa studenta de la Litere si el, student
la filozofie, era "magulit de admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine,
pentru ca eram atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase
student.Trasaturile fizice sunt putine, dar sugestive pentru frumusetea tinerei care
este descrisa in mod direct de personajul-narator: "ochii mari, albastri, vii ca niste
intrebari de clestar".
Trasaturile morale ale eroinei transpar numai indirect prin rasfrangerea lor in afara
constiintei barbatului iubit, aflat in cautarea certitudinii daca aceasta femeie
intruchipeaza iubirea ideala. Deci in urma mostenirii pe care o primeste stefan, Ela
devine subjugata de probleme pragmatice, se implica in procesul care urmeaza
intre rude din cauza testamentului ambiguu, si tine cu indarjire ca sotul sa nu
renunte la niciun procent din mostenire. Stefan e dezgustat de comportamentul
delicatei Ela, care spre surprinderea lui este "capabil sa loveasca aprig cu coatele".
Noile ei preocupari se indreapta spre lux si cumparaturi, innoieste mobilele si
incearca sa-I schimbe si lui Stefan hainele si accesoriile, sa-l faca sa-i placa
 [7]

eleganta. Sub influenta mondena a Anisoarei Ela invata sa fie interesata de moda,
de distractii nocturne sau escapade. Stefan diseca si analizeaza cu luciditate noua
comportare a Elei, mai ales ca in casa Anisoarei cunoscusera "un vag avocat,
dansator, foarte cautat de femei". In excursia la Odobesti, Ela face eforturi ca sa
stea in masina langa domnul G "dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani in
urma", chiar daca pentru asta trebui sa deranjeze "de doua ori pe toata lumea",
comportandu-se ca o cocheta si devenind din ce in ce mai superficiala. Fidelitatea
Elei este pusa sub semnul intrebarii de catre stefan, in sufletul caruia fiecare gest,
cuvant sau privire ale femeii capata proportii catastrofale. Asezarea Elei la masa
langa curtenitorul domn G, gesturile familiare de a manca din farfuria lui,
disperarea care i se citea pe chip atunci cand barbatul vorbea cu alte femei sunt
numai cateva repere ale comportamentului monden ale tinerei sotii.