ȘCOALA POSTLICEALĂ TEOLOGICO-SANITARĂ

SF.IOSIF
ELEV: BREZOI LORELEI-OANA
ANUL: III (2017-2018)

Accidentul vascular cerebral

Este o boală gravă, în care se produce o întrerupere bruscă a irigării

cu sânge a unei părţi a creierului. În lipsa sângelui proaspăt şi, prin
urmare, a oxigenului, celulele din creier vor suferi, gradul de
suferinţă depinzând de mărimea şi de localizarea zonei de creier care
a fost afectată. Dacă în cazul altor organe o asemenea suferinţă este în
mare parte reversibilă, în cazul creierului, privaţiunea de oxigen de
doar câteva minute duce la afectări definitive ale acestuia, mergând
chiar până la deces. Spre exemplu, în urma unui accident vascular
cerebral, pot apărea paralizia unei părţi a corpului sau a ambelor
părţi, dificultăţi în mers sau în efectuarea activităţilor cotidiene, cum
ar fi alimentaţia, pierderea capacităţii de a vorbi sau de a înţelege
ceea ce se vorbeşte.
Întreruperea bruscă a circulaţiei sanguine se poate datora fie unei
obstrucţii în interiorul vasului sanguin sau printr-o compresie din
exteriorul acestuia. Astfel se produc cele două tipuri de accidente
vasculare cerebrale: de tip ischemic şi de tip hemoragic.

Accidentul vascular ischemic este cel mai frecvent (80% din cazuri)
şi se produce datorită îngustării vasului de sânge ca urmare a
formării cheagurilor. Astfel este împiedicată alimentarea cu oxigen şi
substanţe nutritive al creierului. Există însă şi situaţii în care un cheag
vine de la distanţă şi se opreşte într-o arteră cerebrală (sunt aşa-
numitele accidente vasculare embolice). O formă particulară de
accident vascular ischemic este aşa-numitul atac ischemic tranzitoriu,
care uneori (în 10% din cazuri) anunţă un accident vascular în
viitorul imediat. Simptomele lui dispar relativ repede (în câteva
minute sau ore) prin dizolvarea cheagului mic, format la locul
depozitului aterosclerotic arterial. El poate fi însă provocat şi de o

1
îngustare permanentă a diametrului arterial, situaţie care contribuie
la recidiva atacului.
Cauzele AVC ischemic sunt:
 ateroscleroza: îngustează lumenul vasului şi favorizează
formarea cheagurilor;
 nivelul crescut de colesterol în sânge;
 hipertensiunea arterială și/sau diabetul;
 afecţiuni la nivelul valvelor inimii: valva cardiacă înlocuită
(artificială sau biologică), apariţia de vegetaţii la nivelul
valvelor, inflamaţia lor (endocardite), insuficienţa mitrală,
stenoza mitrală (apărută mai ales din cauza infecţiei cu
streptococ beta-hemolitic);
 staza sanguină-întâlnită în dilatări ale cavităţilor inimii,
tulburări de ritm cardiac (fibrilaţia atrială)
 cardiomiopatie ischemică, infarct miocardic.
Accidentul vascular cerebral hemoragic este cel mai grav, dar mai
puţin frecvent (20% din cazuri). El se produce prin ruptura unui vas
de sânge din creier, rezultând o privare de sânge într-o anumită zonă,
cât şi o hemoragie locală. Sângerarea poate fi mică sau se poate forma
un cheag mai mare care comprimă ţesuturile din jur. Uneori sângele
poate pătrunde în sistemul ventricular, din care decurge o situaţie
deosebit de gravă.
Uneori, o asemenea hemoragie poate apărea în plină stare de sănătate
prin ruperea unui aşa-numit anevrism arterial cerebral. Anevrismul
este o dilataţie arterială – de obicei necunoscută, care poate fi şi
congenitală – al cărui perete, având o rezistenţă mai scăzută, la un
efort sau o creştere a tensiunii arteriale, se poate rupe brusc,
producând, de cele mai multe ori, o hemoragie extrem de gravă.
Cauzele unui AVC hemoragic sunt:
 hipertensiunea arterială-valorile tensionale crescute;
 anevrismul cerebral;
 tulburări de coagulare-hipocoagulabilitate: hemofilia;
 tratamentul cu anticoagulante nesupravegheat corespunzător;

2
  sângerare în tumori cerebrale;
 inflamaţii ale vaselor de sânge;
 traumatisme craniene;
 iradiere în tratamentul unor cancere ale capului.
Prevenirea accidentului vascular cerebral
Probabilitatea unui accident vascular cerebral creşte odată cu vârsta,
îndeosebi după 65 de ani. Incidenţa este mai crescută la bărbaţi, la cei
care au mai avut în familie asemenea boli şi la cei cu atacuri
ischemice tranzitorii în antecedente. Patru din cinci bolnavi cu
accident vascular cerebral au avut asemenea atacuri înainte. De
asemenea, riscul este mai mare la femeile care iau contraceptive și
care, în acelaşi timp, fumează sau au migrene frecvente.
Există o serie de semne care trebuie să ne atragă atenţia asupra unui
iminent accident vascular cerebral. Acestea sunt:
 oboseală sau amorţire simţite la mână, la picior sau la muşchii
feţei, de obicei doar pe o singură parte;
 dificultate de a vorbi sau de a înţelege cuvintele, pierderea
salivei prin colţul gurii;
 tulburări de vedere sau pete în câmpul vizual;
 mici pierderi de echilibru sau de precizie în efectuarea unor
mişcări;
 senzaţia de ameţeală sau leşin care se repetă;
 dureri de cap apărute brusc, inexplicabil;
 modificări ale personalităţii, ale comportamentului: iritabilitate,
nerăbdare, suspiciune.
Dacă asemenea simptome apar la o vârstă încă tânără, de 30-40 de
ani, se impune prezentarea de îndată la un medic specialist. Există
însă o serie de factori care sunt implicaţi în producerea accidentelor
vasculare cerebrale şi care pot fi influenţaţi printr-un stil de viaţă
adecvat. Aceşti factori sunt:
 hipertensiunea arterială suprasolicită peretele arterelor, situaţie
care, în timp, duce la slăbirea rezistenţei acestora;

3
  fumatul, prin substanţele chimice ale fumului de ţigară,
afectează proprietăţile sângelui, făcându-l mai predispus la
formarea de cheaguri;
 nivelul crescut de colesterol în sânge duce la acumularea co-
lesterolului în pereţii arteriali, accelerând progresia
aterosclerozei.
Cum se diagnostichează accidentul vascular cerebral?
Diagnosticarea unui AVC se face pe seama simptomelor, a
examenului fizic, a istoricului medical, dar și cu ajutorul testelor și
procedurilor medicale. În categoria procedurilor, se încadrează:
 Computerul tomograf (CT): este nedureros, utilizează razele X
pentru a fotografia în detaliu creierul. Se efectuează după ce
este suspectat un AVC.
 Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN): utilizează
magneți și unde radio pentru a capta imagini ale organelor.
Acest test identifică modificările la nivelul țesutului nervos.
Poate fi folosit în locul CT-ului sau împreună cu acesta.
 Teste sanguine – ajută la diagnosticare. Detectarea unui nivel
scăzut de glucoză în sânge, poate infirma diagnosticul de
accident vascular. Glicemia mult scăzută sub valoarea normală
are simptome asemănătoare cu accidentul vascular. Numărarea
trombocitelor (responsabile de coagularea sângelui) oferă
informații despre formarea și existența trombilor. Se mai pot
efectua teste de coagulare ale sângelui (de ex: viteza de
coagulare a sângelui).
Alte teste: EKG, ecocardiografie, angiografie carotidiană pentru
verificarea inimii și a vaselor de sânge.
Care sunt modalitățile de tratament ale accidentului vascular
cerebral?
Acestea se efecutează doar sub supravegherea medicului, într-o
unitate spitalicească și numai după punerea unui diagnostic cert de
AVC.
Se pot administra medicamente care dizolva cheagurile de sânge (de
exemplu: activatorul de plasminogen tisular). Acest medicament
trebuie administrat în mai puțin de 4 ore de la debutul accidentului

4
vascular. Se mai pot administra anticoagulante sau există
medicamente care împiedică trombii deja existenți să se lărgească
(aspirina sau clopidogrel).
Anticoagulantele NU se folosesc în tratamentul accidentului vascular
de natura hemoragică pentru că ar face ca hemoragia să devină și mai
abundentă!
Tromboliza intra-arteriala este o procedură care presupune inserarea
unui cateter intra-arterial la limita dintre abdomen și membrul
inferior. Acesta este filetat până la nivelul aterelor cerebrale. Prin
intermediul lui se pot administra medicamente și apoi se poate
extrage cheagul de sânge.
În cazul AVC-ului hemoragic, este necesar să fie identificată mai întâi
sursa hemoragiei și apoi tratamentul este de natura chirurgicală.
Intervenția chirurgicală poate să fie reprezentată de: clipsarea unui
anevrism sau reparații la nivelul aterelor cerebrale pentru a preveni
ulterioare hemoragii.
Recuperarea după un accident vascular cerebral
AVC-ul vine la pachet de multe ori, din nefericire, cu numeroase
complicații și urmări severe, în urma cărora recuperearea se face
dificil sau nu se mai poate realiza pe deplin. Printre cele mai
frecvente consecințe se numără:
 Slăbiciune musculară și pierderea flexibilității musculare;
 Cheaguri sanguine multiple;
 Probleme la înghițirea alimentelor;
 Pierderea controlului asupra vezicii urinare.
Timpul de recuperare după un astfel de eveniment variază de la
câteva săptămâni, la câteva luni sau chiar ani de zile. Un stil de viață
sănătos ajută la recuperarea după un AVC.
Terapia medicamentoasă cu anticoagulante (în cazul AVC-ului
ischemic) este de lungă durată, dar trebuie avut în vedere faptul că
acestea pot provoca hemoragii. De aceea tratamentul trebuie urmat
cu strictețe după cum este prescris de medic și la orice semnal, adică
la orice sângerare care apare (în scaun, în urină, sângerări nazale,
voma însoțită de sânge) trebuie să vă adresați de urgență unui medic.

5
Recuperearea poate fi legată de problemele de vorbire, dar și de cele
care privesc dificultățile de înghițire, astfel poate fi necesar ajutorul
unui logoped. Recuperarea fizică, mișcarea, exercițiile fizice, ajută
musculatura să își revină. Nu în ultimul rând suportul psihologic este
un necesar absolut în această condiție. Recuperarea este de cele mai
multe ori anevoioasă, iar sprijinul familial poate face acest drum mai
ușor de suportat pentru pacient.