Aspectul lexical — imbogatirea vocabularului si activizarea lui

Functia esentiala a limbajului la prescolar este aceea de comunicare, iar criteriul obiectiv in analiza vorbirii
copiilor il constituie urmarirea intentionata a scopului de comunicare a unui continut psihic.

In perioada prescolara limbajul devine un sistem activ si deosebit de complex al relatiilor copilului cu cei din
jurul sau si in acelasi timp un instrument de organizare a activitatii psihice.

Deci limbajul si insusirea lui de catre copii se face in legatura cu activitatea desfasurata de copii, in procesul de
cunoastere a mediului inconjurator si in contactul permanent cu adultii.

Astfel, copilul incepe sa stie ca fiecare obiect are o denumire si insusire caracteristica. Apoi cu ajutorul
cuvantului educatoarea dirijeaza perceptia copiilor, le formeaza spiritul de observatie invatandu-i cum sa observe si ce
sa observe.

Prin intrebari le stimuleaza gandirea, care la randul ei se exteriorizeaza cu ajutorul limbajului.

Cu cat limbajul copiilor va fi mai bogat, cu atat mai usor vor intelege si insusi noile cunostinte, cu atat mai clar
si mai precis isi vor exprima gandurile si dorintele, cu cat gandirea lor va fi mai dezvoltata, cu atat mai usor isi
vor imbogati limbajul, modalitatile de exprimare.

Vocabularul prescolarului este restrans la venirea lui in gradinita; aici extinderea si adancirea relatiilor
copilului cu mediul, imbogatirea cunostintelor despre mediul natural si social, precum si activitatile adultilor,
personalul de ingrijire, educatoarea, contribuie la cresterea si imbogatirea vocabularului. Paralel cu asimilarea fondului
principal de cuvinte, prescolarul isi insuseste si semnificatia cuvantului.

Noile cuvinte se transmit copilului pe baza materialului intuitiv, prezentandu-li-se obiecte pe care le
desemneaza prin cuvintele respective sau explicandu-le continutul pe baza reprezentarilor existente.

Cu alte cuvinte, dezvoltarea si imbogatirea vocabularului cu substantive, adjective, verbe, pronume,

numerale, prepozitii, conjunctii si interjectii se realizeaza concomitent cu predarea noilor cunostinte, dar si cu ajutorul
jocurilor.

Jucandu-se cu obiectele, manuind diferite materiale, copiii au posibilitatea de a le percepe prin cat mai multi
analizatori, de a le cunoaste si denumi variatele insusiri, li se precizeaza reprezentarile si cunosc semnificatia sociala a
lor.

Imbogatirea vocabularului si activizarea lui se face treptat, incepand cu grupa mica unde se incepe cu
substantive care denumesc: numele personal, al fratilor, al mamei, al tatalui, al educatoarei, la grupa
mijlocie substantive care denumesc obiecte si fenomene ale mediului inconjurator: profesiuni, unelte, materiale,
produse ale muncii, locul de munca al parintilor, numele membrilor de familie, pentru ca la grupa mare sa intervina
substantivele care exprima: notiuni cu un grad mai mare de generalizare (de exemplu — notiunea de animal, animal
domestic, animal salbatic), sentimente sau norme de comportare civilizata (dragoste de patrie, popor, dragoste de
munca, colegialitate, prietenie, respect, intrajutorare).

1.Adjective
Grupa mica: adjective care exprima insusiri privind culoarea (rosu, galben, albastru); raporturi
dimensionale (inalt—scund, mare—mic, gras—slab); cantitative (mult—putin, greu—usor); trasaturi de caracter
(bun—rau, harnic—lenes, fricos—curajos).
 Grupa mijlocie: adjective care exprima insusiri referitoare la dimensiuni (lat—ingust), culoare (verde, maro,
violet, portocaliu), forma (rotund, oval).

Grupa mica:

— pronume personal (eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele);

— pronume de politete (dumneavoastra).

Grupa mijlocie:

— pronume posesive (al meu, al tau, a mea);

— pronume demonstrative (aceasta, acesta, aceea, acestia, acestea, aceia, acelea).

Grupa mare si mare pregatitoare:

— pronume demonstrative (celalalt, cealalta);

— pronume interogative (care, cine, ce);

— pronume nehotarat (cineva, ceva, unul, altul, fiecare, oricare).

Grupa mica:

— numerale cardinale: 1, 2.

Grupa mijlocie:

— numerale cardinale: 1, 2, 3, 4, 5;

— numerale ordinale: primul, al doilea, ultimul.

Grupa mare si mare pregatitoare:

— numerale cardinale: 1—10;

— numerale ordinale: primul ultimul.

Grupa mica:

— verbe care se refera la actiuni indeplinite de copii in gradinita si acasa de catre adulti, in familie si in
diferite sectoare de activitate (a manca, a se imbraca, a avea, a fi, a spala).

Grupa mijlocie:

— se mai adauga verbele: a desena, a invata, a citi, a dansa, a asculta, a povesti

Grupa mare si mare pregatitoare:

— verbe care exprima actiuni ale copiilor acasa, ale adultilor in diferite domenii de activitate:
industrie, agricultura, comert.
 Grupa mica:

— adverbe referitoare la pozitii spatiale (sus—jos); la timpul in care se petrece actiunea (acum, azi);

— locul unde se petrece actiunea (aici—acolo).

Grupa mijlocie:

— adverbe si locutiuni adverbiale care exprima pozitia obiectului in spatiu (aproape, departe, dedesubt,
deasupra, inainte, inapoi, stanga, dreapta);

— timpul cand se petrece actiunea (devreme, tarziu).

Grupa mica:

— conjunctii: si, nici, dar;

— prepozitii: de, la, pe.

Grupa mijlocie:

— conjunctii: sau, ori, dar, iar, insa;

— prepozitii si locutiuni prepozitionale: in, langa, de la, pana la.

Grupa mare si mare pregatitoare:

— conjunctii si locutiuni conjunctionale: daca, desi, fiindca, pentru ca sa, ca sa;

— prepozitii: de, pe, despre.

Din prezentarea de mai sus, ne dam seama ce importanta deosebita are educarea limbajului in viata
prescolarului mic — pana la varsta de 7 ani.

Toate acestea se realizeaza pe langa genurile didactice si prin alte activitati obligatorii si jocuri.

Exemple de jocuri didactice de la grupa mica prin care copiii isi insusesc cuvinte care reflecta realitatea
imediata, aspecte concrete ale mediului inconjurator.

Jocul didactic: ,,Saculetul cu surprize” care are ca scop si ca sarcina didactica: recunoasterea si
denumirea corecta a obiectelor, precizarea si activizarea vocabularului cu substantive.

Jocurile didactice: ,,Cu ce imbracam papusa?” si ,,Ce ne trebuie la masa papusii?” sunt jocuri prin
care copiii recunosc si denumesc obiecte de imbracaminte, vesela si verbalizeaza actiunile efectuate
(substantive, verbe).

In jocurile: Cu ce minge ne jucam?” si ,,Ne jucam cu baloane”, copiii au posibilitatea de a diferentia

culorile, invatandu-le denumirea (adjective).

La grupa mijlocie in conditiile manifestarii de catre copiii a curiozitatii cognitive in legatura cu

denumirea obiectelor, a insusirii acestora, numarul jocurilor didactice de educarea limbajului creste.

Exemple de jocuri didactice:

 ,,Este ziua papusii” — scop: activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc jucariile, verificarea
unor formule de politete.

Jocul ,,Cine ti-a dat jucaria?” — scop: folosirea corecta a pronumelui personal, educarea atentiei,
recunoasterea si denumirea corecta a obiectelor.

Jocul ,,Cu ce a fost lucrat?”— scop: fixarea reprezentarilor despre uneltele cunoscute si produsele ce
pot fi lucrate cu ele, obisnuirea copiilor cu folosirea conecta a verbului; sublinierea utilitatii uneltelor.

Grupa mare:

Jocul ,,Spune mai departe” — scop: activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc obiecte,
insusiri, actiuni; pronuntarea corecta a sunetelor si cuvintelor, dezvoltarea promptitudinii in gandire.

Jocul ,,Astazi, ieri, maine” — scop: precizarea cunostintelor privind notiunile temporale: astazi, ieri,
maine; folosirea corecta a timpului cand se petrece actiunea, modificarea corecta a verbului respectiv;
activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc obiecte.

Jocul ,,Gaseste cuvantul potrivit” — scop: activizarea vocabularului si verificarea bogatiei acestuia,
cu cuvinte abstracte ca: bucurie, durere, pedeapsa.

Desigur, ca numarul jocurilor didactice de Ia cele trei grupe, prin care urmarim imbogatirea si
activizarea vocabularului este mare, dar am considerat ca prezentandu-le pe cele mai semnificative, ne dam
seama de valoarea lor pentru educarea limbajului de aprecierea de care se bucura ele privind corectitudinea
limbajului folosit de copii in viata de zi cu zi.