Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
LSAMV
USAMV C-N rule Proiect finanţat prin Phare
RO 007.02.01.02
Prof. Dr. Liyiu Al. MARGHITAŞ Asist. Ord- Daniel S . DEZM IREAN
APICULTURA
Capitolul 1
INTRODUCERE
PRODUSE APICOLE
6.1. Mierea
65
ffigroscopicitatea este proprietatea mierii de a absorbi vaporii de apă din
mediul ambiant. întrucât mierea are higroscopicitate foarte ridicată se impune
păstrarea sa în spaţii cu umiditate scăzută. în caz contrar, mierea absoarbe o
cantitate mare de apă şi este supusă proceselor de fermentaţie şi degradare.
Densitatea normală a mierii este de 1.417 (la umiditatea normală de
18%), fiind determinată de conţinutul în apă al acesteia.
Compoziţia chimică a mierii depinde de originea florală, condiţiile
meteorologice, modul de păstrare şi de metodele de extragere a acesteia.
în timpul păstrării mierii după 6-12 luni KALIMI şi SOHONIE (1964), a
constatat creşterea conţinutului de oligozaharide şi scăderea celei de
monozaharide, fenomen determinat în principal de activitatea enzimelor. Mierea
mai conţine dextrine, care nu sunt digerate de albine. Enzimele sunt reprezentate
de invertază, care disociază zaharoza în glucoză şi fructoză şi prin diastază care
converteşte dextrinele în dizaharide, prezenţa căreia atestă dealtfel şi originea
naturală a mierii. Enzimele se exprimă prin indicele diastazic. Mierea de mană
conţine o cantitate mult mai mare de săruri comparativ cu cea florală
Cristalizarea este un proces specific unor sorturi de miere, în urma căruia
după un anumit timp de păstrare mierea trece din stare fluidă în stare mai mult
sau mai puţin consistentă, în funcţie de mărimea cristalelor. Cauzele cristalizării
mierii nu au fost până în prezent pe deplin elucidate. în mod frecvent, conţinutul
mai ridicat de glucoză, mai mic de apă, precum şi temperatura mai scăzută (13-
14°C) favorizează cristalizarea. La începutul procesului de cristalizare, în masa
mierii apar cristale “iniţiale” , pe suportul cărora se formează conglomerate de
cristale, care în final se unesc, rezultând astfel mierea cristaşizată în lipsa
cristalelor iniţiale la temperatura de peste +27 °C mierea nu cristalizează, iar la o
temperatură de sub + 10 °C, datorită consistenţei mai mari, procesul de
cristalizare nu mai are loc. Cristalizarea mierii poate fi favorizată în mod
artificial prin adăugarea la mierea fluidă a unei cantităţi de 5- 10 % miere
cristalizată, adică prin introducerea de cristale “iniţiale”. în general mierea
provenită de la salcâm, salvie, sburătoare, lucemă, castan comestibil şi altele,
datorită conţinutului ridicat în fructoză nu cristalizează timp îndelungat, în timp
ce mierea de muştar, rapiţă, floarea-soarelui şi altele, ce au un procent mai ridicat
de glucoză cristalizează foarte repede, uneori chiar în fagiri.
6.2. Ceara
67
- indicele Buchner...................................................... 3,5-4,5
Suma indicilor de aciditate şi esteri nu trebuie să fie mai mică decât limita
inferioară a indicelui de saponificare.
Prin ridicarea sau scăderea temperaturii densitatea cerii se măreşte sau scade cu
0.008 pentru fiecare un grad Celsius.
Calitatea cerii este în raport direct cu punctul de topire. Temperatura de
solidificare este în general mai scăzută faţă de temperatura de topire cu 0,1 - 2,0
°C.
Coeficientul de duritate la temperatura de 20 °C variază la diferitele
proenienţe de ceară astfel: 8- 13 la edeara scursă din faguri topiţi, 3-6 la ceara
provenită din presare, şi 1 la ceara extrasă cu solvenţi. Calitatea cerii este în
raport direct cu duritatea şi elasticitatea şi invers cu plasticitatea. Prin adăugarea
de propolis, duritatea cerii scade, dar în schimb creşte vâscozitatea.
Ceara este insolubilă în apă, dar se dizolvă la cald în cloroform, benzină,
eter de petrol, sulfură de carbon, tetraclorură de carbon, terebentină, alcool, etc.
Calitatea cerii nu depinde numai de materia brută din care se extrage, ci în
măsură hoptărâtoare şi de condiţiile de prelucrare, întrucât acizii graşi se
saponifică şi intră foarte uşor în reacţie cu majoritatea metalelor şi bazelor,
formând compuşi coloraţi, fapt pentru care este contraindicată prelucrarea cerii în
vase de tuci, aramă, alamă, zinc şi aliajele acestora.
6.3. Polenul
68
l i p substanţe dits oare 3 % neidentifloate. Pc lângă acestea lăptişorul niai conţine
20 tuiúnoact/t, çn/ime, vitamine ţi hormoni.
/V o d k iv iv a lăptişorului. !n acest scop se folosesc două procedee: metoda
poxiucerii lăptiţondui prin orfani zarea familiilor de albine şi metoda producerii
continue de lăptişor In prezenţă măteii.
Pentru intensificarea secreţiei de lăptişor, se vor asigura familiilor faguri
cu polen şi miere, iar planificarea producerii lăptişorului se va face în perioada
culesului. In perioadele lipsite de cules, pentru intensificarea activităţii albinelor,
familiile producătoare de lăptişor se vor stimula zilnic cu sirop de zahăr* iar în
lipsă de surse proteice se vor suplimenta şi cu polen sau substituienţi.
69
Metoda recoltării individuale a veninului se face mtr-un vas cu apă
distilată pe a cărei gură se leagă o membrană subţire de puiele pe care se aplică
albinele cu scopul de a înţepa. în urma acestei operaţii veninul se scurge în apa
distilată de unde prin fierbere şi evaporare se recuperează sub forma unui
precipitat. Metoda prezintă avantajul că permite obţinerea de venin pur.
Centru de pregătire multifuncţională pentru
diversificare rurală - Cod C A E N 0126
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară
Cluj-Napoca, Iulie 2003
"Conţinutul acestui material nu reprezintă fn mod necesar
poziţia oficială a Uniunii Europene"
ţk i ‘ ÊÊÊê L ^
g