Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Tudor Arghezi
Date personale
Nume la
Ion Nae Theodorescu
naștere
Născut 21 mai 1880
București, România
Decedat 14 iulie 1967 (87 de ani)
București, Republica Socialistă România
Părinți Nae Theodorescu și Maria
Căsătorit cu Constanța Zissu
Paraschiva Burda
Copii Eli Lotar (cu Constanța Zissu)
Mitzura (cu Paraschiva Burda)
Barutu (cu Paraschiva Burda)
Naționalitate România
Cetățenie România
15
Ocupație poet, prozator, jurnalist
Pseudonim Tudor Arghezi
Limbi limba română[2]
Studii Colegiul Național „Sfântul Sava” din
București
Activitatea literară
Activ ca
1896 – 1967
scriitor
Mișcare/curent Modernism, Simbolism
literar Poporanism
Specie literară poezie
lirică, ficțiune, satiră, pamflet, literatură
pentru copii
Operă de 1896[1] în ziarul "Liga ortodoxă":
debut * 25 iulie - proza „Din ziua de azi”
* 30 iulie - poezia „Tatal meu”
Opere „Flori de mucigai”, ”Ochii Maicii
semnificative Domnului”, „Cuvinte potrivite”, „Bilete
de papagal”
Influențe[ascunde]
Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Alexandru
Macedonski, Anton Pann
A influențat pe[ascunde]
Eugen Barbu, Benjamin Fondane, Gala Galaction, Tudor
Vianu, Mircea Cărtărescu
Note
Premii Premiul Național pentru Literatură
Ordinul Meritul Cultural
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text
15
Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21
mai 1880, București – d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut
pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența
baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară,
reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele,
teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii
Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii
cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi
provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume
al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat
operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie
mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a
doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici
din literatura română. După o altă ipoteză, numele poate veni de la
numele bonei (Ergézi Rozália) care de fapt ar fi adevărata mamă. [3]
Cuprins
[ascunde]
1Biografie
o 1.1Primii ani
15
Biografie
Primii ani
S-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. 46 [4],
numele său fiind Ion Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae Theodorescu și
al Mariei Theodorescu. Între 1887 și 1891 a fost elev al Școlii primare
„Petrache Poenaru”, sub îndrumarea primului său dascăl, Nicolae
Abramescu. Între 1891 și 1896 urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie
Cantemir” și apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava” din București. De la
vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, este nevoit să se întrețină
singur, dând meditații.
Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică în ziarul
„Liga Ortodoxă”, condus de Alexandru Macedonski, poezia „Tatăl meu”,
semnată I.N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski îl va cunoaste pe
Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat.
Între 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă”
și „Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul
Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează, în urma unui examen
de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga
Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tânărul poet:
"Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță
fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu
toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă
vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a
artei."[5]
A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum
ar fi Secesiunea vieneză) polemizând în articolele vremii cu George
Panu de la Junimea' asupra atitudinii critice a celui din urmă
privind Literatura modernistă.[6] La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica,
unde a stat patru ani, până în anul 1904. În 1904, a publicat împreună
cu Vasile Demetrius o revistă proprie, Linia Dreaptă, care a încetat să mai
apară după doar cinci numere.[7] Arghezi, Gala Galaction și Demetrius au
fost legați printr-o strânsă prietenie, cum reiese din mărturisirea fiicei lui
Demetrius, artista și nuvelista Lucia Demetrius.[8]
15
În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de
călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A
recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind
un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna
Vestire a parodiat cu sarcasm lumea monahală.
În 1905 a început un șir de călătorii în străinatate, deoarece
la 30 ianuarie 1905 Constanța Zissu a dat naștere lui Eli Lotar, primul
copil al lui Tudor Arghezi. Mama copilului, profesoară, a fost nevoită să-și
ascundă maternitatea și să-și lase fiul la Paris, în grija unei doici.
Îngrijorat, Arghezi s-a hotărât să plece la Paris unde a stat puțin timp,
apoi s-a mutat la Fribourg, unde a scris poezii și a participat la
cursurile Universității Fribourg, dar nu a fost mulțumit de puternicul accent
catolic al acesteia. S-a mutat la Geneva, unde a scris poezii, a asistat la
cursurile Universității și, ca să-și câstige existența, a lucrat în atelierul
unui bijutier.[9]
În acel timp, datorită criticismului său referitor la represiunea mișcării
țărănești, a fost ținut sub supraveghere de autoritățile elvețiene.
În 1909 a vizitat Italia.
Interbelicul
Interdicții și reabilitări
În 1948 apare în ziarul PCR Scânteia, în patru episoade consecutive,
celebrul articol al lui Sorin Toma, fiul poetului proletcultist A. Toma,
intitulat "Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", în care, printre altele,
acuzînd pestilențialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sancționează un
"urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabilă amenințare
cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat după publicarea acestuia și se
retrage din viața publică în căsuța lui de la Mărțișor unde ar fi
supraviețuit, după cum afirma, din vânzarea cireșelor.
În perioada 1952 - 1967 poetul a fost „reabilitat” treptat, la sugestia lui
Gheorghe Gheorghiu Dej. Tudor Arghezi este distins cu premii și titluri,
ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet național la 80 și
85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca și Mihail
Sadoveanu, colaborând cu autoritățile și scriind poezii sociale pe placul
15
acestora. Publică poemul "1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri
pestrițe", "Poeme noi", "Cu bastonul prin București". În 1967, poetul
moare, fiind înmormântat, alături de Paraschiva, soția sa, în grădina casei
din Str. Mărțișor, cu funeralii naționale. Casa a rămas până astăzi muzeu,
fiind menținută de fiica sa, Mitzura Arghezi.
Publicistul
La vârsta de 16 ani debutează în "Liga ortodoxă" a lui Alexandru
Macedonski, sub semănătura Ion Theo. Până în 1910 - când a început să
conducă sau să editeze el însuși reviste și ziare cum sunt: "Cronica",
"Cuget românesc", "Națiunea", "Bilete de papagal" - publică la mai multe
periodice ale vremii: "Revista modernă", "Viața nouă", "Facla", "Viața
românească" și altele.
Desenatorul
La vârsta de 16 ani, Tudor Arghezi a fost custodele unei săli de expoziții
a societății „Ileana” (Societatea pentru dezvoltarea artelor în România,
inițiată de câțiva pictori, printre care Constantin Artachino, Nicolae
Vermont și Ștefan Luchian, în iulie 1897). Aflându-se în mediul pictorilor și
pasionat de desen, Arghezi a schițat în peniță peisaje și portrete de o
calitate care i-ar fi prevestit un destin de artist în toată regula. Poetul a
mărturisit că opțiunea pentru scris a fost dictată doar de lipsa mijloacelor
pentru a-și procura un atelier, șevalete, pânze, vopseluri. La Editura
Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad a apărut un elegant album
cuprinzând 80 de desene și fragmente de manuscrise din tinerețea lui
Arghezi. Multe din desene datează din perioada 1905- 1910, când
Arghezi a stat în Elveția.[17]
Premii și distincții
Pentru activitatea sa remarcabilă în literatură primește prima oară
în 1936, la egalitate cu George Bacovia și a doua oară în anul 1946,
Premiul Național de Poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei
Române, este distins cu numeroase titluri și premii, iar în
anul 1965 primește Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder.
A fost sărbătorit cu prilejul zilelor de naștere la 80 și, respectiv 85 de ani,
ca „poet național”.
15
Literatura română
Pe categorii
În 1965 a fost Istoria literaturii române
nominalizat [18] la Premiul Nobel Evul mediu
pentru Literatură. Secolul 16 - Secolul 17
Nominalizarea a venit din Secolul 18 - Secolul 19
partea filologului italian Angelo Secolul 20 - Contemporană
Monteverdi. Curente în literatura română
1931
Cartea cu jucării, poezii, 1931
Tablete din Țara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933
Ochii Maicii Domnului, 1934
Cărticica de seară, poezii, 1935
Cimitirul Buna-Vestire, roman parabolic, 1934
Versuri, 1936
Ce-ai cu mine vântule?, 1937
Lina, roman, 1942
Eminescu, studiu critic, 1943
15
Versuri alese, 1946
Bilete de papagal, 1946
Una sută una poeme, 1947
Prisaca, 1948, poeme pentru copii
1907-Peizaje, 1955
Pagini din trecut, publicistică, 1955
Cântare omului, 1955
Frunze, 1961
Poeme noi, 1963
Cadențe, 1964
Silabe, 1965
Răzlețe, 1965
Versuri lungi, 1965
Ritmuri, 1966
Litanii, 1967
Noaptea, 1967
O Furnică
Testament
Fragmente audio
MENIU
0:00 0:00
Arghezi recitând „Testament” Arghezi recitând „Fl
15
Note
1. ^ Tudor Arghezi - Zdreanta, Testament, Rug de seara,
Cantec de adormit Mitura, Talharul, Flori de mucigai
2. ^ "Tudor
Arghezi", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb1
20282997, accesat în 10 octombrie 2015 Missing or
empty |title= (help)
3. ^ Descoperire uimitoare a lumii literare: Tudor Arghezi,
copilul din flori al bonei unguroaice, Ergézi Rozália.
Rezultatul unei cercetări extrem de controversate -
Adevărul, 4 august 2015.
4. ^ Vasile Filip: Comunitatea academică din cadrul
Universității de Vest „Vasile Goldiș” a sărbătorit, în data
de 21 mai, nașterea marelui scriitor român Tudor
Arghezi, 21 mai 2012
5. ^ Macedonski, 1896, în Vianu, p.477
6. ^ Arghezi, Vers și poezie, 1904, în Din presă... (1900-
1918), p.125-139
7. ^ Vianu, p.478; Zalis, p.VII
8. ^ Zalis, p.VII
9. ^ Willhardt et al., p.15
10. ^ Vianu, p.479-482
11. ^ Vianu, p.479-480
12. ^ Arghezi, Din zilele lui Luchian, în Scrieri, p.617,
620-621
13. ^ a b Zambaccian, Capitolul VII
14. ^ a b Zambaccian, Capitolul VIII
15. ^ Zbuchea
16. ^ IPOSTAZELE PAMFLETULUI, Doina Bogdan-
Dascălu
15
17. ^ Arghezi desenator
18. ^ Lista cu nominalizații la Premiul Nobel pentru
Literatură din anul 1965
Bibliografie
Tudor Arghezi, Scrieri. Proze, Editura Minerva,
București, 1986
en Lucian Boia, History and Myth in Romanian
Consciousness, Central European University Press,
2001
George Călinescu, Istoria literaturii române.
Compendiu, Editura Minerva, București, 1983
en Dennis Deletant, Communist Terror in Romania,
C. Hurst & Co., London, 1999 ISBN 1-85065-386-0
Victor Frunză, Istoria stalinismului în
România, Editura Humanitas, București, 1990
Dumitru Hâncu, "Tudor Arghezi. Scrisori din
închisoare (II)", în Ziarul Financiar, 30
octombrie, 2002
en Kathleen Kuiper, Merriam-Webster's
Encyclopedia of Literature, Merriam-Webster,
Springfield, Massachusetts, 1995 ISBN 0-87779-
042-6
Eugen Marinescu (ed.), Din presa literară
românească (1918-1944), Editura Albatros,
București, 1986
D. Murărașu, Din presa literară românească (1900-
1918), Editura Albatros, București, 1970
Alexandra Olivotto, "Cele mai nocive cărți din cultura
românească", în Cotidianul, 18 octombrie, 2005
Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă
românească, Editura Fundației Culturale Române,
București, 1995
15
Grigore Traian Pop, "Cînd disidența se pedepsește
cu moartea. Un asasinat ritual: Mihail Stelescu" ,
în Dosarele Istoriei, 6/IV (1999)
Ion Simuț, "Putea fi Arghezi legionar?", în România
Literară, nr. 5, 9 februarie, 2007; disponibil
prin România Culturală, "Polemici"
en Vladimir Tismăneanu, Stalinism for All Seasons:
A Political History of Romanian Communism,
University of California Press, Berkely, 2003 ISBN 0-
520-23747-1
Constantin Țoiu, "Amintiri cu poeți", la Memoria.ro;
din 16 iulie, 2007
Tudor Vianu, Scriitori români, Vol. III, Ed. Minerva,
București, 1971
en Mark Willhardt, Alan Michael Parker (ed.), Who's
Who in 20th Century World Poetry. Routledge,
London, 2000 ISBN 0-415-16355-2
Gheorghe Zbuchea, Despre problema basarabeană
în politica externă a României în anii 1912-1916,
la Universitatea din București; din 16 iulie, 2007
Henri Zalis, prefața la Lucia Demetrius, Album de
familie. Nuvele alese (1935-1965), Editura pentru
literatură, București, 1967, p. V-XXXI
Krikor Zambaccian, Însemnările unui amator de artă,
publicată și găzduită de LiterNet; din 16 iulie, 2007
C. D. Zeletin, "Cu George Emil Palade, la San
Diego, despre boala lui Tudor Arghezi", la
Memoria.ro; din 16 iulie, 2007
15
Tudor Vianu, Tudor Arghezi, poet al omului, 1961
Dumitru Micu, Opera lui Tudor Arghezi, 1965
Nicolae Balotă, Opera lui Tudor Arghezi, 1979
Tudor Arghezi interpretat de…, antologie de Alex
Ștefănescu
Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie, 1972
Alexandru George, Marele Alfa, 1970
Petre Anghel, "Tudor Arghezi", 100 cei mai mari
scriitori români, 2003
Dumitru Micu, Arghezi, 2005
Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în
prezent – A
Arghezi, poezie între agonie și extaz
40 de ani de la moartea lui Tudor Arghezi
Arghezi, trimis în lagăr de naziști, apoi elogiat de
comuniști, 16 ianuarie 2011, Adevărul
Cealaltă față a lui Arghezi, 30 noiembrie 2011,
Andreea Lupșor, Adevărul - Articol Historia
Tudor Arghezi a pupat mâna Moscovei, 18 iunie
2010, Cotidianul
MEMORIA CARTII POSTALE / Arghezi si nu numai,
7 ianuarie 2009, Calin Hentea, Ziarul de Duminică
Valori ale culturii naționale: 46 de ani de la moartea
lui Tudor Arghezi, 14 iulie 2009, Amos News
Cîndva: Tudor Arghezi..., 31 august 2008, Serban
Cionoff, Jurnalul Național
15
„Omul dispune de resorturi mari ca să facă din viața
sa o bucurie“, 24 februarie 2009, Adrian
Agachi, Ziarul Lumina
WorldCat
BNF: cb120282997
GND: 11864565X
VIAF: 24615851
LIBRIS: 175858
SUDOC: 028450310
BIBSYS: 90271968
Categorii:
Decese în 1967
Decese pe 14 iulie
Nașteri în 1880
Nașteri pe 21 mai
Membri titulari ai Academiei Române
Absolvenți ai Colegiului Național Sfântul Sava
Autori români
Bucureșteni
Deținuți politici români
Laureați ai premiului Herder
Monarhiști români
Poeți români din secolul al XX-lea
Poeți simboliști
Poeți proletcultiști
Romancieri simboliști
Scriitori cunoscuți sub pseudonimele folosite
Scriitori români din secolul al XX-lea
Români cunoscuți sub pseudonimele folosite
15
Poeți creștini români
Scriitori români de literatură pentru copii
Umoriști români
Meniu de navigare
Nu sunteți autentificat
Discuții
Contribuții
Creare cont
Autentificare
Articol
Discuție
Lectură
Sursă pagină
Istoric
Căutare
Salt
Pagina principală
Schimbări recente
Cafenea
Articol aleatoriu
Facebook
Participare
Cum încep pe Wikipedia
Ajutor
Portaluri tematice
Articole cerute
Donații
Tipărire/exportare
Creare carte
Descarcă PDF
Versiune de tipărit
În alte proiecte
Wikimedia Commons
Wikisource
Trusa de unelte
Ce trimite aici
Modificări corelate
Trimite fișier
15
Pagini speciale
Navigare în istoric
Informații despre pagină
Element Wikidata
Citează acest articol
În alte limbi
العربية
Български
Deutsch
English
Español
Français
Magyar
Polski
Русский
Încă 13
Modifică legăturile
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 16 ianuarie 2018, ora
18:04.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu
atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
15