Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
PENTRU
PLANSEE DALE SI
PLANSEE CIUPERCI
DE BETON ARMAT
REDACTAREA a 2-a
- REDACTAREA FINALA-
DECEMBRIE 1998
REDACTAREA a 2-a
- REDACTAREA FINAL~ -
UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI
FACULTATEA DE CONSTRUCTII CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE
Catedra Constructii de beton armat
Lista elaboratorilor
Responsabil lucrare:
CUPRINS
1. GENERALITÃŢI 3
1.1. Domeniul de aplicare al Codului 3
1.2. Definiţii 4
1.3. Clasificarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci
5
1.4. Acte normative complementare 5
2. ALCÃTUIREA DE ANSAMBLU 5
2.1. Forma şi alcătuirea planşeului 4
2.2. Distribuţia stâlpilor
7
2.3. Pereţii de compartimentare şi de închidere
7
4. PROIECTAREA PRELIMINARÃ 9
4.1. Predimensionarea grosimii plăcii 9
4.2. Predimensionarea capitelurilor 10
5. CALCULUL EFORTURILOR
5.1. Schematizarea planşeelor pentru calcul 10
5.2. ÎÎncărcări 11
5.3. Calculul eforturilor îîn grupări fundamentale de încărcări
11
5.4. Calculul eforturilor în grupări speciale de încărcări
12
Anexa 1 Stabilirea eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci prin metoda directă
25
Anexa 2 Stabilirea eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci prin metoda cadrelor
32
COD DE PROIECTARE
PENTRU
PLANŞEE DALÃ ŞI PLANŞEE CIUPERCI DE BETON ARMAT
1. GENERALITÃŢI.
Planşeele dală sunt alcătuite din plăci rezemate direct pe stâlpi; rezemarea se
poate face şi pe grinzi marginale sau, local, pe pereţi structurali de beton armat sau
zidărie.
Planşeele rezemate pe stâlpi prevăzuţi cu capiteluri sunt denumite planşee
ciuperci.
(2) Planşeele dală şi planşeele ciuperci de tip curent sunt rezemate pe stâlpi
dispuşi într-o reţea ortogonală, la care distanţele între axe (lX şi lY, fig. 1.1), respectă
condiţiile:
lX / lY = 0,5 ÷ 2.0 1.1
lXmax / lXmin ≤ 1.2 1.2
lYmax / lYmin ≤ 1.2 1.3
Se admite deplasarea centrului secţiunii stâlpului faţă de intersecţia sistemului
de axe ortogonale cu cel mult 10% din deschiderea cea mai mică.
Se recomandă ca raportul între deschiderile lX şi lY să respecte limitele:
lX / lY = 0,66 ÷ 1.5
lY2
lY1
Fig. 1.1
lX1 lX2
3
1.2. Definiţii
hH / hp ≤ 0,66 1.4
0,15 ≥ lHx / lx ≤ 0,25 1.5
0,15 ≥ lHy / ly ≤ 0,25 1.6
a
Secţiunea 1-1
b
1 1
hp
hH
ly
lHx
lHy
lx
hp
hH
a b
c d
4
1.3. Clasificarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci
2. ALCÃTUIREA DE ANSAMBLU
2.1.1. Planşeele dală pot fi alcătuite ca plăci pline cu grosime constantă (fig.
2.1.a), plăci pline cu grosimea variabilă în trepte (fig. 1.2), sau ca planşee cu nevuri
dese (fig. 2.1.b).
hp h1p hp
lx
Fig. 2.1.
lgmax ≤ d / 4 2.1
lgmax ≤ b/10 (b ≤ a) 2.2
≤ lcx/5
≤ lrx/5 lrx
≥ 6d
≤ lry/5
lgy1+lgy2 ≤
Fig.2.2. Goluri mici în placă; condiţii privind dimensiunile maxime ale golurilor.
6
2.2.1. Distribuţia stâlpilor în planul plaşeului se recomandă să fie uniformă, la
intersecţiile unei reţele de axe ortogonale. Distanţele interax pe cele două direcţii
principale ale reţelei, lX şi respectiv lY, se recomandă să respecte condiţiile 1.1, 1.2 şi
1.3.
Se recomandă ca rigidităţile şi capacitatea de rezistenţă a structurii la forţe
orizontale orientate pe direcţiile principale să fie cât mai apropiate.
Plăcile în consolă sunt admise cu condiţia evitării unor interacţiuni
necontrolate cu pereţii de compartimentare sau de închidere.
2.2.2. Construcţiile la care distribuţia stâlpilor în planul planşeului nu respectă
condiţiile de la pct. 2.2.1 pot fi admise în condiţiile utilizării metodelor generale de
calcul de la pct. 5.4.3. În aceste situaţii de alcătuire, prevederile prezentului Cod se
aplică cu titlu informativ.
Perete de compartimentare
sau de închidere.
Fig. 2.3.
8
(4) Dirijarea articulaţiilor plastice în stâlpi este realizată prin respectarea condiţiilor
3.1 şi 3.2 pentru orice direcţie de acţiune seismică:
M stâlp
M planşeu (fâşie de reazem)
MP st M*P st
Mcap S sup
M*cap S inf
Fig. 3.1.
4. PROIECTAREA PRELIMINARÃ
(1) Stabilirea unor dimensiuni preliminare ale capitelului sau a grosimii plăcii
conform pct. 4.1 şi 4.2 are caracter orientativ şi nu asigură respectarea de la sine a
condiţiilor generale de proiectare date în prezentul Cod.
9
(1) Stabilirea dimensiunilor preliminare ale capitelului are ca scop asigurarea
condiţiilor de preluare a efortului de străpungere prin dimensionarea perimetrului
secţiunii critice şi a înălţimii secţiunii.
(2) Dimensiunile efective ale capitelului de tip b, c şi d (fig. 1.3) pot fi stabilite
funcţie de dimensiunile minime relative obţinute din fig. 4.1şi valoarea coeficientul kc:
50 B c
kc =
q
unde: q = încărcarea de calcul pe planşeul ciupercă [kN/m2]
15
0.05 10
0.10
0.15
30 mm
z
lx ⋅ ly
Fig. 4.1. Dimensiuni minime pentru capiteluri tip b, c şi d (fig.1.3).
5. CALCULUL EFORTURILOR
(1) Planşeele dală şi planşeele ciuperci de tip curent pot fi schematizate pentru
calcul prin una din metodele:
• metoda cadrelor - calculul elastic;
• metoda directă (metoda coeficienţilor) - calcul plastic;
• metoda generală - metoda elementelor finite / diferenţelor finite.
(2) Planşeele dală şi planşeele ciuperci care nu pot fi considerate de tip curent se
vor calcula prin metode generale. Calculul se poate efectua în ipoteza comportării
elastice a materialelor. Procedeul de calcul este aplicabil cu programe automate
specializate.
(3) Planşeele dală şi planşeele ciuperci care nu pot fi considerate de tip curent
datorită nerespectării condiţiilor 1.2 şi 1.3 pot fi calculate cu metoda cadrelor.
5.2. Încărcări.
10
(1) Acţiunile verticale pe planşee în grupările fundamentale de încărcări se
stabilesc în condiţiile prevăzute în normele în vigoare (STAS 10107/0-90, STAS
10101/0A-91, STAS 10101/1-91, STAS 10101/2-91, STAS 10101/2A1-91, STAS
10101/21-91 etc).
(2) Schemele de încărcare considerate în calculul eforturilor în planşee se
stabilesc, funcţie de condiţiile de exploatare, astfel încât să fie determinate solicitările
maxime în secţiunile caracteristice ale fâşiilor de reazem şi ale fâşiilor de câmp.
(3) Calculul eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci cu metoda directă este
prezentată în Anexa 1.
12
condiţiei de echilibru static; valorile de calcul ale forţelor tăietoare în fâşiile de
reazem nu pot fi mai mici decât cele stabilite pe baza relaţiei 3.2 (pct. 3.4);
(c) forţele considerate în calculul la străpungere corespund situaţiilor de încărcare
care determină reacţiunile maxime ale planşeelor, corespunzătoare grupărilor
fundamentale sau speciale de încărcări.
mSdy x
x 0.30 ly x
mSdx
y 13 y
ly
B
0.15 lx
0.30 lx
B
0.15 ly B
lx
Fig. 6.1.
6.4.1. Generalităţi.
(1) Verificarea la străpungere se referă la zonele de rezemare ale planşeelor dală,
considerată ca o situaţie particulară de solicitare cu forţă tăietoare.
14
(2) Verificarea la străpungere poate considera şi situaţia plăcilor cu încărcări
concentrate aplicate pe o arie relativ mică, denumită suprafaţă de transmitere a
încărcării (suprafaţă de încărcare).
Modelul general de verificare la străpungere este dat în fig. 6.2.
(3) Verificarea la străpungere implică verificarea la forţă tăietoare pe un perimetru
critic definit funcţie de aria de transmitere a încărcării şi înălţimea utilă a secţiunii (d).
(4) Verificarea plăcii la încovoiere se face în conformitate cu 6.2.
(5) Armăturile longitudinale întinse minime, dispuse pe cele două direcţii
principale x şi y în perimetrul de străpungere al plăcii, corespund unui procent de
armare de 0,5%:
ρx ≥ 0,005; ρy ≥ 0,005 6.6
β β d h
sectiunea critica
1.5df 1.5df
df hf
β β
Fig. 6.2.
b1/ 2
a
a1 < 2b (6.7)
1.5d
b 5.6d – b1
b (6.8)
b1/ 2 b1 <
2.8d
B B
15
B B
a1/ 2 a1/ 2
B B
a>b
B B
perimetrul critic
Fig. 6.3.
1.5 d
≤6d l1< l2
l = l2
l l2 dac` l1 > l2 Æ l = l1l 2
Gol [n plac`
1.5 d Perimetrul
critic
Perimetrul
1.5 d 1.5 d 1.5 d critic
Perimetrul
critic
1.5 d
Fig. 6.6. Stabilirea perimetrului critic (u) în zonele de magine ale planşeului.
6.4.2.3. Aria critică.
(3) În cazul plăcilor cu înălţime variabilă secţiunea critică se stabileşte (fig. 6.7)
astfel:
b). Stabilirea secţiunii critice la plăcile la care lH ≥ 1,5 hH (fig. 6.7.b), se face
considerând valoarea minimă corespunzătoare străpungerii prin placă (dcr,ext , d) cât şi
prin capitel (dcr,ext, dH):
dcr,int = 0,5a + 1,5(lH + d) şi înălţimea secţiunii dH 6.13
c). Pentru capitelurile la care 1.5 hH ≤ lH ≤ 1,5(hH + d), secţiunea critică se stabileşte
considerând:
dcr = 0,5a + 1,5 lH 6.15
şi înălţimea secţiunii critice = d
se ctiu n e a
dc r dcr critică
d β β d
hH β β
hH
17
dcr,ext dcr,ext sec\iuni
dcr,int dcr,int critice
d β dH β d
dH
hH β hH
β
VSd β
τSd = 6.17
ud
unde:
VSd = valoarea de calcul a forţei de străpungere (forţa aplicată pe secţiunea de
transmitere a încărcării;
u = perimetrul critic de cedare la străpungere;
d = înălţimea de calcul a secţiunii critice; în cazurile curente d este înălţimea
utilă a secţiunii de placă, considerată ca medie a înălţimilor utile dx şi dy
corespunzătoare direcţiilor principale x, respectiv y; dacă secţiunea critică este dată
de relaţia 6. (pct. 6.4.2.4.b), d se înlocuieşte cu valoarea dH.
β = coeficient determinat funcţie de momentul încovoietor (M) transmis de planşeu la stâlp:
γMdud cr
β = 1+ 6.18
QI p
Ip = momentul de inerţie polar al secţiunii critice;
Valorile minime aproximative ale coeficientului β se pot considera:
• 1,15 pentru stâlpi înteriori
• 1,40 pentru stâlpi marginali
• 1,50 pentru stâlpi de colţ
γ se calculează cu relaţia 6.4.
400 A s.efect
d / l ≥ kw 7.2
f yk A s.nec
unde: l = distanţa între axele stâlpilor (valoarea maximă dintre lx şi ly);
kw = 30 dacă p%=0.5 şi
= 21 dacă p%=1.5; pentru valori p% intermediare se interpolează liniar;
As.efect = aria de armătură efectivă;
As.nec = aria de armătură necesară.
αxr1
α xr1 + α xr2
α ymax = + α y,c 7.3
2
αy max αy,c
19
Verificarea deformaţiilor în grupările speciale de incărcări se face pentru
ansamblul structurii conform prevederilor din normativul P100-92.
In cazuri deosebite, la aprecierea proiectantului, se pot considera şi
deformaţiile planşeelor dală sau planşeelor ciuperci în grupările speciale de încărcări
(de exemplu, în cazul fundaţiilor tip radier).
8. ALCÃTUIRE ŞI ARMARE
Tabelul 8.1
Planşee dală Planşee ciuperci - planşee dală cu
Tipul de subdală
armătur Panou de margine
Panou
Panou de margine
Panou
ă Fără grindă Cu grindă
interior
Fără grindă Cu grindă
interior
de margine de margine de margine de margine
OB37 lmax/33 lmax/36 lmax/36 lmax/36 lmax/38 lmax/38
PC52 lmax/30 lmax/33 lmax/33 lmax/33 lmax/36 lmax/36
PC60 lmax/28 lmax/31 lmax/31 lmax/31 lmax/34 lmax/34
20
Linnadire
≥ 200 mm
≈2d Asw y
lo lo lo
jos 100%
de câmp
21
50%
jos
max. 0.15 l max. 0.15 l
50%
l l l
0.25 l 0.2(l+dc) 0.2(l+dc) 0.2(l+dc) 0.2(l+dc)
23
Anexa 1
(1) Valoarea momentului de bazǎ în calculul pe direcţia x (Myo, fig. A1.1) este:
ql y l 2xc
M ox = A1.1
8
unde:
q = încǎrcarea de calcul pe planşeu;
ly = distanţa pe direcţia y între axele stâlpilor; dacǎ distanţa între axele
stâlpilor
diferǎ între deschideri, ly se considerǎ cu valoarea cea mai mare;
lxc = deschiderea de calcul pe direcţia x a planşeului, consideratǎ la
planşeele
dalǎ egalǎ cu lumina între stâlpi; la planşeele ciuperci deschiderea
de calcul se considerǎ ca în fig. A1.2.
La planşeele dalǎ rezemate pe stâlpi cu secţiuni transversale circulare sau
poligonale, lxc se mǎsoarǎ pânǎ la marginea secţiunii pǎtrate de arie egalǎ.
ly1
lx
ly2 ≥ ly1
Mxo
lxc
ly1/2 < ly2/2
ly2/2
Fig. A1.1.
24
lxc lxc
≥45o
lxc lxc
Fig. A1.2.
ql x l 2yc
M oy = A1.2
8
unde:
q = încǎrcarea de calcul pe planşeu;
lx = distanţa pe direcţia x între axele stâlpilor; dacǎ distanţa între axele
stâlpilor
diferǎ între deschideri, ly se considerǎ cu valoarea cea mai mare;
lyc = deschiderea de calcul pe direcţia y a planşeului, stabilitǎ în condiţiile
date
pentru calculul valorii Mxo.
(3) Dacǎ încǎrcarea pe planşeu nu este strict uniform distribuitǎ, valorile Mxo şi
Myo se determinǎ pentru încǎrcarea realǎ ca moment maxim în câmpul unei grinzi
simplu rezemate cu deschiderea de calcul lxc respectiv lyc.
(4) Momentele încovoietoare capabile ale stâlpilor trebuie sǎ fie cel puţin 0,2Mo
pe fiecare direcţie principalǎ a planşeului.
Ms = 0,65 Mo A1.3
Mc = 0,35 Mo A1.4
25
0,65
Ms.ext = Mo A1.5
1
1+
αc
⎛ ⎞
⎜ ⎟
Ms.int = ⎜ 0,75 − ⎟M
0,1
A1.6
⎜ 1 ⎟ o
⎜ 1+ ⎟
⎝ αc ⎠
⎛ ⎞
⎜ ⎟
= ⎜ 0,63 − ⎟M
0,28
Mc A1.7
⎜ 1 ⎟ o
⎜ 1+ ⎟
⎝ αc ⎠
Ms.int Ms Ms
Ms.ext
Mc Mc
Fig. A1.3
K ec
αc = A1.8
Ks + Kb
K ec =
∑Kc A1.9
1+
∑ Kc
Kt
unde: Kc = rigiditatea la rotire de nod a stâlpului din reazemul marginal (sus sau
jos);
4EI c
Kc = (pentru stâlp dublu încastrat) A1.10
lc
26
Ic = momentul de inerţie al secţiunii transversale a stâlpului corespunzǎtor
direcţiei de calcul;
lc = lungimea de calcul a stâlpului, mǎsuratǎ de la faţa planşeului pânǎ la
intradosul planşeului sau limita înferioarǎ a capitelului;
∑ K c = suma rigiditǎţii la rotire de nod a stâlpilor din reazemul marginal;
Kt = rigiditatea la torsiune a fâşiei de margine, perpendicularǎ pe direcţia de
calcul; dacǎ în reazemul marginal este prevǎzutǎ o grindǎ, rigiditatea la torsiune
se determinǎ considerând şi secţiunea acesteia; lǎţimea secţiunii fâşiei de placǎ
(bst) consideratǎ în stabilirea valorii Kt este egalǎ cu latura stâlpului sau
dimensiunea capitelului, pe direcţia de calcul a momentului Mo (fig. A1.4.a).
9EI t
Kt = 3
A1.11
⎛ bc ⎞
l y ⎜1 − ⎟
⎜ l ⎟
⎝ y ⎠
⎛ x ⎞ x3y
I t = ∑ ⎜⎜1 − 0,63 ⎟⎟ A1.12
⎝ y⎠ 3
unde: x şi y (x≤y) sunt dimensiunile dreptunghiurilor care compun secţiunea (fâşia
de placǎ cu lǎţimea bst şi grinda de margine, fig. A1.4.b);
ly = distanţa între axele stâlpilor, pe direcţia paralelǎ cu marginea
planşeului.
bc = lǎţimea reazemului (stâlp sau capitel) pe direcţia transversalǎ (y).
≤45o
Fig. A1.4
ly1/2+ ly2/2
ly1/2+ ly2/2
ly1 ly2 ly1 ly2
28
y
fasie de
fasie de fasie de camp fasie de fasie de fasie de fasie de fasie de
camp
reazem marginala reazem reazem camp reazem camp
LY
fasie de
reazem
bx bx bx
marginala
LY
fasie de
Lx/4 Lx/4 Lx/4 Lx/4 Lx/4 Lx/4 Lx/4
camp
marginala
fasie de
reazem
Lx Lx Lx
a) Lx = Ly
y
L2y/4
L2y/4
b1y
bx bx
Lx/4 Lx/4 Lx/4 Lx/4 Lx/4
L2Y
L2y/4
b1y
L1y/4
L1Y
b1x
L1y/4 L1y/4 L1y/4 L1y/4
L1y/4
Lx Lx
Fig. A1.6.
29
În tabelele A1.1÷A1.3, coeficienţii αx şi βt reprezintǎ:
EbIt
βt = A1.15
2E s I s
g
M sto − M dro
q
Mc = 0,65 A1.16
1
1+
αc
(3) Momentele încovoietoare capabile ale stâlpilor trebuie sǎ fie cel puţin 0,2Mo
pe fiecare direcţie principalǎ a planşeului.
30
Anexa 2
Riglele cadrului echivalent sunt formate din fâşii ale planşeului, dispuse pe
direcţiile principale, în lungul axelor. Acestea, împreunǎ cu şirul de stâlpi din axele
respective, formeazǎ cadrele plane echivalente (fig. A2.1).
(lx2+ lx1)/2
ly2
Cadrul interior – direc\ia
ly1
(ly1+ ly2)/2
lx1/2
x
lx1 lx2 lx2 lx1
31
stâlpilor. Lǎţimea secţiunii de placǎ este egalǎ cu distanţa între axele panourilor
adiacente (fig. A2.1).
(3) Pe lǎţimea reazemelor (stâlp sau capitel, fig. A2.2) momentul de inerţie al
secţiunii transversale a riglei (Isc) se considerǎ:
I sr
Isc = 2
A2.1
⎛ bc ⎞
⎜1 − ⎟
⎜ l ⎟
⎝ y ⎠
2 1 Sec\iunea 1- hp
2 1 (ly1+ ly2)/2
ac
Sec\iunea 2- hp
lx
bc hH
(ly1+ ly2)/2
Isc Isr Ip Isr Isc
hp/2
I=∞
Ixc (Iyc) lc
I=∞
hp/2
K ec =
∑Kc A2.2
1+
∑ Kc
Kt
32
unde: ∑K c = suma rigiditǎţii la rotire de nod a stâlpilor de deasupra şi de sub
nodul de
cadru;
Kc = rigiditatea la rotire de nod a stâlpului de sus sau de jos;
Kt = rigiditatea la torsiune a fâşiei de margine, perpendicularǎ pe direcţia de
calcul; dacǎ în reazem este prevǎzutǎ o grindǎ, rigiditatea la torsiune se determinǎ
considerând şi secţiunea acesteia;
9EI t
Kt = 3
A2.3
⎛ bc ⎞
l y ⎜1 − ⎟
⎜ l y ⎟⎠
⎝
It = momentul de inerţie la torsiune (relaţia A1.3) al secţiunii solicitatǎ la
torsiune;
(fâşia de placǎ cu lǎţimea bst şi grinda de margine, fig. A1.4.b);
ly = distanţa între axele stâlpilor, pe direcţie transversalǎ (y);
bc = lǎţimea reazemului (stâlp sau capitel) pe direcţia transversalǎ (y).
33
A4. Stabilirea momentelor în fâşiile de reazem şi de câmp ale planşeului.
(1) Rigla cadrului echivalent se împarte într-o fâşie de reazem (centratǎ pe axul
stâlpilor) şi fâşii de câmp (fig. A2.5).
(2) În rigla de pe direcţia x, lǎţimea fâşiei de reazem (bcx) se ia:
⎧ l y1 + l y 2
⎪
bcx = min ⎨ 4 A2.6
⎪ lx
⎩ 2
iar pe direcţia y:
⎧ l x1 + l x 2
⎪
bcy = min ⎨ 4 A2.7
ly
⎪
⎩ 2
(3) Momentele încovoietoare din secţiunile caracteristice ale riglei (câmp şi
reazem) se repartizeazǎ între fâşiile de reazem şi de câmp. Coeficienţii pentru
repartizarea momentelor încovoietoare în fâşiile de reazem se considerǎ conform
tabelelor A2.1, A2.2 şi A2.3.
M M
x x
2 2 x
Fig. A2.4.
bcx
(ly1+ ly1)/2
Fasie de reazem
lx
Fig. A2.5.
34
Coeficienţi pentru repartizarea momentelor pozitive din câmp la fâşia de reazem.
Tabelul A2.1.
ly ly ly ly
αx = 0,5 = 1,0 = 2,0
lx lx lx lx
0 0.60 0,60 0,60
≥1 0,90 0,75 0,45
ly ly ly ly
αx = 0,5 = 1,0 = 2,0
lx lx lx lx
0 0.75 0,75 0,75
≥1 0,90 0,75 0,45
ly βt ly ly ly
αx = 0,5 = 1,0 = 2,0
lx lx lx lx
0 0 1,00 1,00 1,00
0 ≥2,5 0.75 0,75 0,75
≥1 0 1,00 1,00 1,00
≥1 ≥2,5 0,90 0,75 0,45
35