Dorinţa

de Mihai Eminescu
Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi
cazi,
Să-ţi desprind din creştet
vălul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei şedea-vei, Vom visa un vis ferice,

Vom fi singuri-singurei, Îngâna-ne-vor c-un cânt
Iar în păr înfiorate Singuratece izvoare,
Or să-ţi cadă flori de tei. Blânda batere de vânt;

Fruntea albă-n părul galben Adormind de armonia

Pe-al meu braţ încet s-o Codrului bătut de gânduri,
culci, Flori de tei deasupra noastră
Lăsând pradă gurii mele Or să cadă rânduri-rânduri.
Ale tale buze dulci...

1. Citeşte poezia.

2. Identifică tema/temele poeziei şi viziunea despre lume a poetului. Exemplifică prezenta temelor
prin cateva motive literare specifice.
tema iubirii şi a naturii
viziune artistică specific eminesciană, a cărei interpretare implică reflectarea sensibilă a iubirii
posibile, stare emoţională proprie potenţialului cuplu de îndrăgostiţi, care se profilează într-un
viitor nedefinit

3. Numeşte specia literară din care face parte poezia.

idilă romantică manifestată într-un cadru rustic, poveste de dragoste ideală ce are loc în mijlocul
naturii, fericire posibilă prin intermediul visului, proiectată într-un viitor neprecizat

4. Structura şi compoziţia textului poetic

- şase catrene
- trei secvenţe lirice: I (strofa 1), II (strofele 2-4), III (strofele 5-6)

5. Incipitul
„Vino-n codru la izvorul”
Verbul la imperativ „Vino” (marca a eului liric) sugerează nerăbdarea şi dorinţa puternică a eului
liric pentru împlinirea sentimentului de dragoste. Chemarea iubitei într-un cadru natural rustic,
compus din motive romantice specific eminesciene: codrul şi izvorul.

6. Extrage, din fiecare strofă, mărcile lexico-gramaticale ale eului liric. Ipostaza eului liric.

7. Explică rolul pe care îl au verbele la viitor, conjunctiv şi gerunziu

8. Mijloace de expresivitate: figuri de stil si imagini artistice

9. Rima, ritm, masura.

10. Moduri de expunere

 Pe lângă plopii fără soţ...
de Mihai Eminescu
Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea

Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.

De câte ori am aşteptat

O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,

Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.

Dându-mi din ochiul tău senin

O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;
Azi nici măcar îmi pare rău
Ai fi trăit în veci de veci Că trec cu mult mai rar,
Şi rânduri de vieţi, Că cu tristeţe capul tău
Cu ale tale braţe reci Se-ntoarce în zadar,
Înmărmureai măreţ,
Căci azi le semeni tuturor
Un chip de-a pururi adorat La umblet şi la port,
Cum nu mai au perechi Şi te privesc nepăsător
Acele zâne ce străbat C-un rece ochi de mort.
Din timpurile vechi.
Tu trebuia să te cuprinzi
Căci te iubeam cu ochi păgâni De acel farmec sfânt
Şi plini de suferinţi, Şi noaptea candelă s-aprinzi
Ce mi-i lăsară din bătrâni Iubirii pe pământ.
Părinţii din părinţi.

1. Citeşte poezia.
tanarul indragostit se plimba plin de dor pe strada iubitei cu speranta ca va fi remarcat de
Cleopatra Poenaru, verisoara lui Caragiale, pentru care Eminescu a făcut o obsesie şi a început să
pândească locuinţa acesteia, de pe strada Cometei nr. 6 (actuala strada Caderea Bastiliei), o
stradă plină pe plopi (numar impar, fara sot)

2. Identifică tema/temele poeziei şi viziunea despre lume a poetului. Exemplifică prezenta temelor
prin cateva motive literare specifice.
aspiraţia poetului spre iubirea ideală, spre perfecţiune natura. viziunea : dezamăgirea şi
nefericirea eului liric pentru neputinţa împlinirii cuplului şi pieirea dragostei.
Titlul: plopii sunt martori prietenoşi ai eului liric, care asistă la exprimarea ardentă a
sentimentului, dar faptul că ei sunt „fără soţ” sugerează imposibilitatea împlinirii cuplului erotic,
dezamăgirea îndrăgostitului că iubita nu vibrează la aceleaşi cote înălţătoare, care ar fi putut-o
face să devină o femeie unică

3. Numeşte specia literară din care face parte poezia.

Romanta, elegie erotica

4. Structura şi compoziţia textului poetic

- 11 catrene (numar fara sot, simbolizand singuratatea: 1 langa 1)
- 2 secvenţe lirice: I (strofele 1-8), II (strofele 9-11)

5. Incipitul
Incipitul este reluarea titlului, cu intenţia de a accentua simbolistica de manifestare a iubirii în
mijlocul naturii şi nefericirea sinelui poetic provocată de neputinţa împlinirii cuplului erotic,
întrucât plopii sunt „fără soţ”.

6. Extrage, din fiecare strofă, mărcile lexico-gramaticale ale eului liric. Ipostaza eului liric.

7. Explică rolul pe care îl au verbele la conjunctiv, conditional optativ, perfect compus, imperfect,
in antiteza cu timpul prezent (secv. II)

8. Mijloace de expresivitate: figuri de stil si imagini artistice

9. Rima, ritm, masura.

10. Moduri de expunere monolog adresat

 Tema pentru luni, 19.02.2018:
Eseu, la alegere: tema si viziunea despre lume pentru una dintre cele 3 poezii (Sara pe deal, Pe
langa plopii fara sot, Dorinta).
- minimum 30 randuri

1. Incadrarea in curent literar: romantism (temele specifice ale naturii si iubirii, motivele
specifice romantismului, evadarea din realitate in vis, sentimentul care domina ratiunea, aspiratia
spre absolut, sensibilitatea, imaginatia, prezenta antitezei, subiectivitatea accentuate, amestecul
genurilor si speciilor etc.)
In evoluţia liricii erotice eminesciene, regasim două etape:
Între 1870-1880, o primă fază, aşa-zis naturistă, ilustrează imaginea luminoasă, optimistă a
iubirii, momentele fericite se asociază cu un cadru natural, aflat în deplină armonie cu stările
sufleteşti ale poetului. Poeziile din această perioadă (Dorinţa, Lacul, Sara pe deal, Floare albastră)
exprimă puterea de iluzionare, starea de visare, de aspiraţie spre fericire, natura este feerică,
ocrotitoare, caldă, iar iubita este mângâietoare, şăgalnică, ispititoare. Garabet Ibrăileanu
consideră că, în această perioadă a creaţiei, Eminescu „iubea iubirea pe care o întrupa într-o
femeie”
A doua etapă a liricii erotice, 1880-1883, se defineşte prin profunzimea filozofică a
sentimentului de iubire, ceea ce imprimă poeziilor din această perioadă stări accentuate de
scepticism şi melancolie, provocate de dezamăgirea poetului aflat mereu în căutarea idealului de
iubire. În aceste creaţii domină deziluzia, scepticismul şi nefericirea cauzate de imposibilitatea
împlinirii visului de iubire ideală. Nefericirii erotice îi corespunde o natură tristă (plopi singuratici,
ploi reci, camera pustie), iar iubita este rece, străină, statuară, eul liric trăind dezamăgirea
profundă a eşecului erotic. Garabet Ibrăileanu socoteşte că „acum iubeşte femeia”, iar George
Călinescu afirmă că iubirea absolută, de care este capabil numai geniul, este singurul sentiment ce
poate eterniza iubita. Între poeziile maturităţii creatoare se înscriu: Pe lângă plopii fără soţ..., De
ce nu-mi vii, Scrisoarea V etc.
Sara pe deal: se încadrează în prima etapă a poeziei erotice, perioadă dominată de optimism,
în care imaginea iubirii este luminoasă. Sara pe deal, una dintre cele mai cunoscute creații
eminesciene, ilustrează teme romantice inseparabile: iubirea și natura.
Dorinta: face parte din etapa naturista a liricii erotice eminesciene
Pe langa plopii fara sot: creată în perioada maturităţii

2. Tema si viziunea despre lume: din ceea ce am lucrat in clasa

3. Ilustrarea a patru elemente de structură şi de compoziţie ale textului liric, semnificative:

titlu, temă literara, motive literare, incipit, specie literara, secvenţe poetice, idei poetice, elemente
de structura si de compoziţie (strofe, versuri), tipul de lirism (subiectiv/ obiectiv), prozodia (rima,
ritm, masura), limbajul artistic (expresivitate: figure de stil si imagini artistice), eul liric, rolul
verbelor etc.