Algebra 1

1.
SPAłII LINIARE
1.1. SPAłII LINIARE
Fie V o mulŃime nevidă şi K un corp comutativ. În cele ce urmează, prin corpul K

vom înŃelege unul dintre corpurile R (corpul numerelor reale) sau C (corpul
numerelor complexe).
1.1. DefiniŃie. AplicaŃia ϕ : V × V → V , ϕ ( x , y ) = x + y , se numeşte lege de

compoziŃie internă, iar aplicaŃia ψ : K × V → V , ψ (α , x ) = α x se numeşte lege
de compoziŃie externă pe V faŃă de corpul K.
1.2. DefiniŃie. Spunem că legea de compoziŃie internă ϕ ( x, y ) = x + y şi legea de

compoziŃie externă ψ (α , x ) = α x determină pe V o structură de spaŃiu liniar
(vectorial) dacă:
a1) (x + y ) + z = x + ( y + z ) , (∀) x, y, z ∈ V ;
a2) (∃) 0V ∈ V astfel încât x + 0V = 0V + x = x, (∀) x ∈V ;
a3) (∀) x ∈V (∃) − x ∈V astfel încât x + (− x ) = (− x ) + x = 0V ;
a4) x + y = y + x , (∀) x, y ∈V ;
b1) α (βx ) = (αβ )x , (∀) x ∈V , (∀) α , β ∈ K ;
b2) (α + β )x = αx + βx , (∀) α , β ∈ K , (∀) x ∈V ;
b3) α ( x + y ) = αx + αy , (∀) α ∈ K , (∀) x, y ∈V ;
b4) 1 x = x , (∀) x ∈ V , 1 fiind unitatea din corpul K.
1.3. ObservaŃie. i) Pentru K = R spaŃiul liniar se numeşte real iar pentru K = C

spaŃiul liniar se numeşte spaŃiu liniar complex sau unitar.
ii) Elementele mulŃimii V se numesc vectori; vom nota vectorii prin litere ale
alfabetului latin (x, y, z, u, v,…). Elementele corpului K se numesc scalari; vom
nota aceste elemente prin litere ale alfabetului grec (α , β , γ ,...) sau prin litere ale
alfabetului latin cu indici (a1 , a 2 ,..., a n ) .
iii) Legea de compoziŃie internă o vom numi adunarea vectorilor,. iar legea de
compoziŃie externă o vom numi înmulŃirea vectorilor cu scalari.
iv) Elementul neutru faŃă de adunarea vectorilor îl vom nota 0V , iar elementul
10 1. SPAłII LINIARE
neutru faŃă de adunarea din K îl vom nota cu 0 K (atunci când nu există pericol de
confuzie acest element îl vom nota cu 0).
1.4. PropoziŃie. Fie V un spaŃiu liniar peste K. Atunci:
i) 0 K x = 0V , (∀) x ∈ V ;
ii) α ⋅ 0V = 0V , (∀) α ∈ K ;
iii) (− 1) ⋅ x = − x , (∀) x ∈ V ;
iv) Dacă α ∈ K , α ≠ 0 K şi x ∈V astfel încât α x = 0V , atunci x = 0V ;
v) Fie x, y ∈V şi (∀) α ∈ K , α ≠ 0 K . Dacă α x = α y , atunci x = y .
DemonstraŃie. i) 0 K ⋅ x = (0 K + 0 K ) ⋅ x = 0 K ⋅ x + 0 K ⋅ x ⇒ 0 K ⋅ x = 0V .
ii) α ⋅ 0V = α ⋅ (0V + 0V ) = α ⋅ 0V + α ⋅ 0V ⇒ α ⋅ 0V = 0V .
iii) 0V = 0 K ⋅ x = (1 + (− 1)) ⋅ x = 1 ⋅ x + (− 1) ⋅ x = x + (− 1) ⋅ x ⇒ (− 1) ⋅ x = − x .
iv) Deoarece α ≠ 0 K , α este inversabil, deci putem scrie:
x = 1 ⋅ x = (α -1α )⋅ x = α −1 ⋅ (α ⋅ x ) = α −1 ⋅ 0V = 0V .
v) 0V = α ⋅ x + (− α ⋅ x ) = α ⋅ x + (− α ⋅ y ) = α ⋅ x + α (− y ) = α ⋅ ( x − y ) = 0V .
Din α ≠ 0 K şi iv) rezultă x − y = 0V , deci x = y .
1.5. Exemple. i) SpaŃiul vectorial K peste K. În acest caz V = K , adunarea

vectorilor este adunarea din K, iar înmulŃirea vectorilor cu scalari este înmulŃirea
din K.
ii) Complexificatul unui spaŃiu liniar real. Fie V un spaŃiu liniar real. Pe produsul
cartezian V × V definim operaŃiile:
(x, y ) + (u , v ) = (x + u, y + v ) , (∀) (x, y ) , (u , v ) ∈V × V ,

α ( x, y ) = (ax − by, ay + bx ) , (∀) ( x, y ) ∈ V × V , (∀) α = a + ib ∈ C .
Cu aceste legi de compoziŃie V × V devine un spaŃiu liniar complex, spaŃiu care

se numeşte complexificatul lui V şi se notează CV .
iii) SpaŃiul liniar aritmetic cu n dimensiuni. Fie V = R n = R × R × L × R şi
x ∈ R n . Atunci x este de forma:
x = ( x1 , x2 ,L, x n ) , xi ∈ R , i = 1, n .
1.10. SCHIMBAREA BAZEI ÎNTR-UN SPAłIU LINIAR 11
Pe R n definim adunarea vectorilor şi înmulŃirea cu scalari a acestora astfel:
x + y = ( x1 + y1 , x2 + y 2 ,L, xn + y n ) , (∀) x, y ∈ R n ,
α ⋅ x = (α x1 , α x2 ,L, α xn ) , (∀) α ∈ R , (∀) x ∈ R n .
În raport cu aceste legi de compoziŃie R n este un spaŃiu liniar real, numit spaŃiul
aritmetic de dimensiune n.
iv) SpaŃiul liniar al matricelor de tip m × n . Fie V = M m,n ( K ) mulŃimea
matricelor cu m linii, n coloane şi elemente din corpul K. Pentru A, B ∈ M m ,n ( K ) ,
A = (α ij )i =1,m , B = (β ij )i =1, m , definim adunarea matricelor prin
j =1, n j =1, n
A + B = (α ij + β ij )i =1, m
j =1, n
şi înmulŃirea cu scalari a matricelor prin
α A = (α aij )i =1,m , α ∈ K .
j =1, n
În raport cu aceste legi de compoziŃie mulŃimea M m ,n ( K ) este spaŃiu liniar peste

corpul K.
v) SpaŃiul liniar al funcŃiilor continue. Fie V = C [a, b ] mulŃimea funcŃiilor reale
continue f : [a, b] → R . În raport cu legile de compoziŃie
(f + g )( x ) = f ( x ) + g ( x ) , (∀) f , g ∈ C [a, b],
(αf )(x ) = α f (x ) , (∀) f ∈ C [a, b] , (∀) α ∈ R ,

mulŃimea C [a, b] este un spaŃiu liniar real.
vi) SpaŃiul liniar al polinoamelor de grad cei mult n. Fie Pn ( R ) mulŃimea
polinoamelor de o variabilă reală, de grad cel mult n. În raport cu legile de
compoziŃie din exemplul v), Pn ( R ) este un spaŃiu liniar real.
vii) SpaŃiul liniar al şirurilor de numere reale (complexe). Fie V = l ( R ) , sau
V = l (C ) , unde:
l ( R ) = {( xn )n∈N x n ∈ R , n ∈ N },
l (C ) = {( xn )n∈N x n ∈ C , n ∈ N }.
Dacă x = ( xn )n∈N , y = ( y n )n∈N sunt două şiruri de numere reale (sau complexe),
atunci definim adunarea şirurilor prin
x + y = ( xn + y n )n∈N
şi înmulŃirea şirurilor cu scalari prin
α x = (α xn )n∈N , α ∈ R (sau C ) .
În raport cu aceste legi de compoziŃie, l ( R ) (respectiv l (C ) ) formează un spaŃiu

liniar real (respectiv complex).
1.2. SUBSPAłII LINIARE
Fie V un spaŃiu liniar peste corpul K .
2.1. DefiniŃie. MulŃimea nevidă M ⊂ V se numeşte subspaŃiu liniar al lui V

dacă:
i) x + y ∈ M , (∀) x, y ∈ M ;
ii) α x ∈ M , (∀) α ∈ K , (∀) x ∈ M .
2.2. ObservaŃie. i) Dacă M este subspaŃiu liniar al lui V atunci 0V ∈ M .

ii) Dacă M este subspaŃiu liniar al lui V atunci x ∈ M ⇒ − x ∈ M .
iii) M ⊂ V este subspaŃiu liniar al lui V dacă şi numai dacă α x + β y ∈ M ,
(∀) x, y ∈ M , (∀) α , β ∈ K .
iv) Orice subspaŃiu liniar al lui V este la rândul său un spaŃiu liniar în raport cu
operaŃiile induse de V pe M.
v) M = {0V } este un subspaŃiu liniar al lui V, numit subspaŃiul nul al lui V.
SubspaŃiile liniare ale lui V diferite de V şi de subspaŃiul nul se numesc subspaŃii

proprii ale lui V.
{
2.3. Exemple. i) Fie V = R n = ( x1 , x 2 ,L, xn ) xi ∈ R , i = i, n } spaŃiul aritmetic
real de dimensiune n şi M = {( x1 ,0,L,0) x1 ∈ R } ⊂ R n . Se constată cu uşurinŃă
că M este un subspaŃiu liniar al lui R n .
ii) SpaŃiul liniar Pn al polinoamelor de grad cel mult n este un subspaŃiu liniar al
spaŃiului liniar al funcŃiilor reale continue de o variabilă reală C (R ) .
iii) Fie sistemul liniar omogen de m ecuaŃii cu n necunoscute
n
∑a
j =1
ij x j = 0 , i = 1, m , aij ∈ R , i = 1, m , j = 1, n .
MulŃimea soluŃiilor acestui sistem este un subspaŃiu liniar în R n , adică suma a

două soluŃii ale sistemului, precum şi produsul dintre o soluŃie a sistemului şi un
scalar (număr real) sunt soluŃii ale sistemului.
DemonstraŃia acestei afirmaŃii se face cu uşurinŃă dacă scriem sistemul de
mai sus sub forma matriceală. Pentru aceasta fie A = (aij )i =1,m , j =1,n matricea
coeficienŃilor sistemului şi X = ( x1 x2 L xn ) t vectorul coloană al necunoscutelor;
cu aceste notaŃii sistemul liniar de mai sus capătă forma matriceală:
A ⋅ X = 0 Rm .
Dacă X 1 = (x11 x12 L x1n ) t şi X 2 = (x12 x 22 L xn2 ) t sunt două soluŃii ale
sistemului, atunci:
A( X 1 + X 2 ) = AX 1 + AX 2 = 0 R m ,
A(αX 1 ) = α ( AX 1 ) = 0 R m .
De aici rezultă că mulŃimea soluŃiilor unui sistem liniar omogen de m ecuaŃii cu n

necunoscute este un subspaŃiu liniar în R n .
iv) Fie sistemul neomogen de ecuaŃii liniare:
n
∑a
j =1
ij x j = bi , i = 1, m ,
unde aij , bi ∈ R , i = 1, m , j = 1, n . MulŃimea soluŃiilor acestui sistem, în ipoteza

că acesta este compatibil, nu formează un subspaŃiu liniar în R n .
Pentru a demonstra acest fapt, să notăm cu B = (b1 b2 L bn ) t ≠ 0 R n
vectorul coloană al termenilor liberi ai sistemului şi să folosim notaŃiile din
exemplul iii); sistemul de mai sus capătă astfel forma matriceală:
A⋅ X = B .
Dacă X 1 = (x11 x12 L x1n ) t şi X 2 = (x12 x22 L x n2 ) t sunt două soluŃii ale sistemului,
atunci:
A( X 1 + X 2 ) = AX 1 + AX 2 = B + B = 2 B ≠ B ,
deci suma a două soluŃii ale sistemului nu este soluŃie a sistemului.

v) Matricea pătratică A = (aij )i , j =1,n ∈ M n ( R ) se numeşte simetrică dacă
aij = a ji ; i, j = 1, n şi antisimetrică dacă aij = − a ji ; i, j = 1, n . MulŃimea matri-
celor simetrice, notată M ns ( R ) , şi mulŃimea matricelor antisimetrice, notată
M na ( R ) , sunt subspaŃii liniare în M n ( R ) . Pentru a demonstra această afirmaŃie
este suficient să constatăm că suma a două matrice simetrice (antisimetrice) şi
înmulŃirea unei matrice simetrice (antisimetrice) cu un număr real sunt matrice
simetrice (antisimetrice).
2.4. DefiniŃie. Dacă M 1 şi M 2 sunt subspaŃii ale spaŃiului liniar V peste K, atunci
mulŃimea
M 1 + M 2 = {x + y x ∈ M 1 , y ∈ M 2 }
se numeşte suma subspaŃiilor liniare M 1 şi M 2 .
2.5. PropoziŃie. Fie M 1 şi M 2 subspaŃii liniare ale spaŃiului liniar V peste K.

Atunci:
i) M 1 + M 2 este un subspaŃiu liniar al lui V;
ii) M 1 ∩ M 2 este un subspaŃiu liniar al lui V.
iii) Dacă M i , i ∈ I , sunt subspaŃii liniare ale lui V atunci I M i este un
i∈I
subspaŃiu liniar al luiV.
DemonstraŃie. i) Dacă z1 , z 2 ∈ M 1 + M 2 , atunci există x1 , x2 ∈ M 1 şi

y1 , y 2 ∈ M 2 astfel încât z1 = x1 + y1 , z 2 = x2 + y 2 . Deoarece M 1 şi M 2 sunt
subspaŃii liniare rezultă că: x1 + x2 ∈ M 1 , y1 + y 2 ∈ M 2 , α x1 ∈ M 1 , α y1 ∈ M 2 ,
(∀) α ∈ K . Avem:
z1 + z 2 = ( x1 + x2 ) + ( y1 + y 2 ) ∈ M 1 + M 2 ,
α z1 = α x1 + α x2 ∈ M 1 + M 2 ,
şi deci M 1 + M 2 este un subspaŃiu liniar al lui V.

ii) Fie x, y ∈ M 1 ∩ M 2 ⇒ x, y ∈ M 1 , x, y ∈ M 2 şi cum M 1 , M 2 sunt subspaŃii
liniare rezultă α x + β y ∈ M 1 , α x + β y ∈ M 2 pentru orice α , β ∈ K , deci
α x + β y ∈ M1 ∩ M 2 .
AfirmaŃia iii) rezultă imediat din i).
2. 5′ . Exemplu. Fie M 1 = {( x1 , 0 , 0 ) x1 ∈ R }, M 2 = {( 0 , x2 , 0 ) x2 ∈ R } două

subspaŃii liniare în R 3 . Suma acestor subspaŃii liniare este:
M 1 + M 2 = {( x1 , x2 , 0 ) x1 , x2 ∈ R }.
Faptul că această mulŃime este un subspaŃiu liniar în R 3 se verifică cu uşurinŃă.
2.6. ObservaŃie. i) IntersecŃia unui număr oarecare de subspaŃii liniare ale lui V
este un subspaŃiu liniar al lui V, fapt ce rezultă cu uşurinŃă din propoziŃia 2.5.
ii) Dacă A ⊂ V este o mulŃime nevidă, atunci există cel puŃin un subspaŃiu liniar
al lui V care conŃine A. Într-adevăr, acest subspaŃiu poate fi luat chiar spaŃiul
liniar în sine.
2.7. DefiniŃie. Dacă A este o mulŃime nevidă din spaŃiul liniar V, atunci
intersecŃia tuturor subspaŃiilor liniare ale lui V ce conŃin mulŃimea A se numeşte
subspaŃiul liniar generat de A.
2.8. DefiniŃie. Dacă A este o mulŃime nevidă din spaŃiul liniar V, mulŃimea:
{ }
L( A) = α 1 x1 + α 2 x2 + L + α n xn n ∈ N ∗ , xi ∈ A , α i ∈ K , i = 1, n
se numeşte acoperirea liniară a mulŃimii A.

Expresia α 1 x1 + α 2 x2 + L + α n xn , n ∈ N ∗ se numeşte combinaŃie liniară a
vectorilor x1 , x2 ,L, xn .
2.9. ObservaŃie. Acoperirea liniară a unei mulŃimi este subspaŃiul liniar al lui V
alcătuit din toate combinaŃiile liniare finite care se pot forma cu vectorii mulŃimii
respective. Într-adevăr, dacă x, y ∈ L( A) şi α , β ∈ K atunci α x + β y este o
combinaŃie liniară finită cu vectori din L( A) deci aparŃine lui L( A) . Dacă
x ∈ L( A) şi α ∈ K atunci, în mod evident, α x ∈ L( A) . Rezultă de aici că L( A)
este un subspaŃiu liniar al lui V. În plus, fiecare vector x ∈ A este o combinaŃie
liniară cu vectori din A , deci A ⊂ L( A) .
2.10. PropoziŃie. L( A) coincide cu subspaŃiul liniar generat de mulŃimea A.
DemonstraŃie. Fie M = I M i , subspaŃiul liniar generat de mulŃimea A. Aceasta

i∈I
înseamnă că pentru fiecare i din mulŃimea de indici I, subspaŃiul liniar M i

conŃine mulŃimea A. L( A) este un subspaŃiu liniar ce conŃine mulŃimea A, deci
M ⊆ L( A) . Deoarece A ⊂ M i , (∀) i ∈ I , rezultă că orice combinaŃie liniară cu
vectori din A aparŃine lui M i , (∀) i ∈ I , deci şi lui M. De aici rezultă că
L( A) ⊆ M , fapt ce încheie demonstraŃia.
2. 10′ . Exemplu. Fie A = { e1 = ( 1, 0 , 0 ) , e2 = ( 0 ,1, 0 ) } ⊂ R 3 . Să arătăm că aco-

perirea liniară a acestei mulŃimi coincide cu următorul subspaŃiul liniar din R 3 :
M = {( x1 , x2 , 0) x1 , x2 ∈ R }.
Orice combinaŃie liniară cu vectori din A este de forma α 1e1 + α 2 e2 = (α 1 ,α 2 , 0 )

şi aparŃine evident lui M, de unde deducem că L( A) ⊆ M . Cum incluziunea
inversă rezultă din egalitatea: ( x1 , x 2 , 0 ) = x1 (1, 0 , 0 ) + x2 ( 0 ,1, 0 ) = x1e1 + x 2 e2 ,
obŃinem în final L( A) = M .
2.11. DefiniŃie. Suma subspaŃiilor liniare M 1 şi M 2 ale spaŃiului liniar V se

numeşte directă şi notăm
M1 + M 2 = M1 ⊕ M 2
dacă orice vector x din M 1 + M 2 se scrie în mod unic sub forma
x = x1 + x2 , x1 ∈ M 1 , x 2 ∈ M 2 .
2. 11′ . Exemplu. Suma directă a subspaŃiilor liniare din R 3 :
M 1 = {( x1 , 0 , 0) x1 ∈ R }, M 2 = {( 0 , x2 , 0) x2 ∈ R },
este subspaŃiul liniar din R 3
M = {( x1 , x2 , 0) x1 , x2 ∈ R }.
2.12. PropoziŃie. Dacă M 1 şi M 2 sunt subspaŃii liniare ale spaŃiului liniar V,

atunci următoarele afirmaŃii sunt echivalente:
i) M 1 ∩ M 2 = { 0V };
ii) M 1 + M 2 = M 1 ⊕ M 2 .
DemonstraŃie. i) ⇒ ii). Fie x = x1 + x2 = x1′ + x′2 , x1 , x1′ ∈ M 1 , x2 , x′2 ∈ M 2 .

Atunci x1 − x1′ = x2 − x ′2 şi x1 − x1′ ∈ M 1 , x2 − x2′ ∈ M 2 , fapt ce implică: x1 − x1′ =
= x2 − x′2 ∈ M 1 ∩ M 2 = { 0V } . De aici rezultă că x1 = x1′ , x2 = x′2 , deci suma
M 1 + M 2 este directă.
ii) ⇒ i). Fie M 1 + M 2 = M 1 ⊕ M 2 . Dacă x ∈ M 1 + M 2 atunci el se scrie în mod
unic sub forma: x = x1 + x2 x1 ∈ M 1 , x2 ∈ M 2 .
Pentru u ∈ M 1 ∩ M 2 , vectorul x capătă şi descompunerea x = ( x1 + u ) + ( x2 − u ) ,
x1 + u ∈ M 1 , x2 − u ∈ M 2 . Din unicitatea descompunerii lui x ca sumă dintre un
vector din M 1 şi un vector din M 2 rezultă x1 = x1 + u , x2 = x2 − u , deci u = 0V
şi M 1 ∩ M 2 = { 0V }.
2.13. ObservaŃie. Dacă M i , i = 1, n sunt subspaŃii liniare ale spaŃiului liniar V

atunci suma acestora este un subspaŃiu liniar al lui V:
{
M 1 + M 2 + L + M n = x1 + x2 + L + xn xi ∈ M i , i = 1, n . }
n
Dacă I M = {0 }
i =1
i V atunci suma subspaŃiilor liniare M i , i = 1, n este directă şi
notăm
M1 + M 2 +L + M n = M1 ⊕ M 2 ⊕L⊕ M n .
2.14. DefiniŃie. Dacă M 1 şi M 2 sunt subspaŃii al spaŃiului liniar V astfel încât

V = M 1 ⊕ M 2 atunci M 1 şi M 2 se numesc subspaŃii complementare.
2.15. Exemple. i) Fie în V = R 3 = {(x , x , x ) x ∈ R , i = 1,3 } subspaŃiile liniare:

1 2 3 i
M 1 = {( x1 , x2 , 0) x1 , x2 ∈ R },
M 1 = {(0, x′2 , x3′ ) x′2 , x3′ ∈ R }.
Se constată cu uşurinŃă că R 3 = M 1 + M 2 , dar suma nu este directă, deoarece

vectorul x = ( x1 , x2 , x3 ) ∈ M 1 + M 2 se poate descompune sub forma x = x′ + x′′ ,

x′ ∈ M 1 , x′′ ∈ M 2 , în două moduri distincte şi anume: x = ( x1 , x2 ,0 ) + (0,0, x3 ) =
= ( x1 0,0 ) + (0, x2 , x3 ) .
ii) MulŃimile
M 1 = {( x1 , x2 , 0) x1 , x2 ∈ R },
M 1 = {(0,0, x3 ) x3 ∈ R },
sunt subspaŃii complementare în R 3 . Într-adevăr, R 3 = M 1 + M 2 şi orice vector

x ∈ R 3 se scrie în mod unic sub forma x = ( x1 , x2 , x3 ) = ( x1 , x2 ,0 ) + (0,0, x3 ) ,
(x1 , x2 ,0) ∈ M 1 , (0,0, x3 ) ∈ M 2 .
iii) MulŃimile M i = {(0,0,L, xi ,L,0) xi ∈ R }, i = 1, n sunt subspaŃii liniare în
R n şi R n = M 1 ⊕ M 2 ⊕ L ⊕ M n .
Dacă A1 = { ( 1, 0 ,L, 0 ) } , A2 = { ( 0 ,1, 0 ,L, 0 ) } , L, An = { ( 0 , 0 ,L,1 ) }, atunci
L ( Ai ) = M i , i = 1 , n şi R n = L( A1 ) ⊕ L( A2 ) ⊕ L ⊕ L( An ) .
iv) SubspaŃiile liniare ale lui R n din exemplul 2.3 v), M ns ( R ) şi M na ( R ) sunt
subspaŃii complementare. Într-adevăr, fie A = (aij )i , j =1,n ∈ M n ( R ) şi:
A s =  (aij + a ji )
1 
∈ M ns ( R ) ,
2  i , j =1,n
A a =  (aij − a ji )
1 
∈ M na ( R ) .
2  i , j =1,n
Atunci A = A s + A a , fapt ce implică M n ( R ) = M ns ( R ) + M na ( R ) ; deoarece avem şi

M ns ( R ) ∩ M na ( R ) = {0 M n ( R ) }, rezultă M n ( R ) = M ns ( R ) ⊕ M na ( R ) .
1.3. DEPENDENłĂ ŞI INDEPENDENłĂ LINIARĂ
Fie V un spaŃiu liniar peste K , S ⊂ V , S nevidă.
3.1. DefiniŃie. MulŃimea S se zice liniar independentă dacă pentru orice n ∈ N ∗

şi orice xi ∈ S , i = 1, n condiŃia:
α 1 x1 + α 2 x2 + L + α n xn = 0V
implică α 1 = α 2 = L = α n = 0 .
O mulŃime care nu este liniar independentă se numeşte liniar dependentă.
3.2. ObservaŃie. i) MulŃimea nevidă S ⊂ V este liniar independentă dacă orice

combinaŃie liniară nulă cu vectori din S are loc numai cu toŃi scalarii nuli.
ii) Dacă din combinaŃia liniară nulă a vectorilor xi ∈ V , i = 1, n rezultă că toŃi
scalarii sunt nuli, atunci spunem că vectorii xi ∈ V , i = 1, n sunt liniar
independenŃi.
iii) Dacă 0V ∈ S atunci S este liniar dependentă.
3.3. Exemple. i) În R n mulŃimea
S = { e1 = ( 1 , 0 , L , 0 ) , e 2 = (0 ,1 , 0 , L , 0 ) , L , e n = ( 0 , 0 , L ,1 ) }
este liniar independentă.

ii) Fie V = C ( R ) şi vectorii x1 = cos 2 t , x2 = sin 2 t , x3 = 1 . Aceşti vectori sunt
liniar dependenŃi deoarece combinaŃia liniară nulă α 1 cos 2 t + α 2 sin 2 t + α 3 ⋅1 = 0 ,
(∀) t ∈ R , are loc dacă luăm α 1 = α 2 = 1 , α 3 = −1 .
iii) Vectorii x1 = e a t , x 2 = e b t , x3 = e c t , t ∈ R , a , b , c ∈ R , a ≠ b ≠ c ≠ a , sunt
liniar independenŃi în C ( R ) . Într-adevăr, să considerăm combinaŃia liniară nulă
α 1 x1 + α 2 x2 + α 3 x3 = 0 . Aceasta implică: α 1e a t + α 2 e b t + α 3 e c t = 0 , (∀) t ∈ R .
Dacă luăm pe rând în relaŃia de mai sus t = 0 , t = 1 şi t = 2 atunci obŃinem
sistemul liniar omogen în necunoscutele α 1 , α 2 , α 3 :
α1 + α 2 + α 3 = 0
α 1e a + α 2 e b + α 3 e c = 0
α 1e 2 a + α 2 e 2 b + α 3 e 2 c = 0 .
Determinantul acestui sistemului este de tip Vandermonde şi este diferit de zero

deoarece a ≠ b ≠ c ≠ a . Aceasta înseamnă că sistemul de mai sus are numai
soluŃia banală deci vectorii consideraŃi sunt liniar independenŃi.
iv) Vectorii x0 = 1 , x1 = t , x2 = t 2 , L, x n = t n , t ∈ R , sunt liniar independenŃi în
spaŃiul liniar C ( R ) , sau în spaŃiul liniar Pn ( R ) .
v) Fie vectorii x j = (x1 j , x2 j ,L, x nj )∈ R n , j = 1, m . Atunci combinaŃia liniară nulă
α 1 x1 + α 2 x2 + L + α n xn = 0 R n ne conduce la sistemul liniar omogen în necu-

noscutele α i , i = 1, m :
∑α
j =1
j xij = 0 , i = 1, n .
Fie A = (xij )i =1,n , j =1,m matrice acestui sistem. Sistemul de mai sus are numai soluŃia
banală (deci vectorii x j , j = 1, m sunt liniar independenŃi) dacă şi numai dacă

matricea A, care are pe coloane coordonatele vectorilor x j , j = 1, m , are rangul
egal cu m.
3.4. PropoziŃie. Fie V un spaŃiu liniar peste K . Atunci:

i) S = { x x ≠ 0V } este liniar independentă.
ii) Orice submulŃime a unei mulŃimi liniar independentă este liniar independentă.
iii) Dacă o mulŃime S ⊂ V conŃine o submulŃime liniar dependentă, atunci S este
liniar dependentă.
iv) Dacă S = { x1 , x 2 , L , x n } ⊂ V este liniar dependentă, atunci cel puŃin un
vector din S poate fi scris ca o combinaŃie liniară a celorlalŃi vectori ai mulŃimii S.
DemonstraŃie. i) Dacă x ≠ 0V , din combinaŃia liniară nulă α x = 0V , rezultă

α = 0.
AfirmaŃiile ii) şi iii) sunt consecinŃe imediate ale definiŃiei liniar independenŃei
unei mulŃimi.
iv) Fie S = { x1 , x 2 , L , x n } ⊂ V liniar dependentă. Atunci combinaŃia liniară
nulă α 1 x1 + α 2 x2 + L + α n xn = 0V are loc cu cel puŃin un scalar nenul; fie acesta
α 1 . Atunci x1 = −α 1−1α 2 x2 − α 1−1α 3 x3 − L − α 1−1α n xn , ceea ce încheie demonstraŃia.
3.5. PropoziŃie. Fie vectorii x1 , x2 ,L, xn liniar independenŃi în spaŃiul liniar V.

Atunci orice n + 1 vectori din L( x1 , x2 ,L, xn ) sunt liniar dependenŃi.
n
DemonstraŃie. Fie y1 , y 2 ,L, y n +1 ∈ L( x1 , x 2 ,L, xn ) . Atunci: yi = ∑ α ij x j ,
j =1
n +1 n +1
n

i = 1, n + 1 . CombinaŃia liniară nulă = 0V implică : ∑  ∑ α ij β i  x j = 0V ,
∑β y i i
i =1 j =1  i =1 
iar din liniar independenŃa vectorilor x1 , x2 ,L, xn se obŃine sistemul liniar
omogen în necunoscutele β1 , β 2 ,L, β n +1 :
n +1
∑α
i =1
ij β i = 0 , j = 1, n .
Acest sistem liniar şi omogen are şi soluŃii nebanale deoarece are mai multe
necunoscute decât ecuaŃii. De aici rezultă că vectorii y1 , y 2 ,L, y n +1 sunt liniar
dependenŃi.
1.4. BAZĂ. DIMENSIUNE
Fie V un spaŃiu liniar peste corpul K.
4.1. DefiniŃie. Spunem că S ⊂ V este un sistem de generatori dacă L(S ) = V .

Spunem că spaŃiul liniar V este finit generat dacă are un sistem de generatori finit
( card(S) < ∞ ) şi infinit generat în caz contrar.
4.2. Exemple. i) În R n mulŃimea
S = { e1 = (1, 0 ,L, 0 ) , e2 = (0,1,L, 0 ) ,L, en = ( 0 , 0 ,L,1 ) },
este un sistem de generatori deci R n este finit generat.

MulŃimea S ′ = { e1 = (1, 0 ,L, 0 ) , e2 = (0,1,L, 0 ) ,L, en −1 = ( 0 , 0 ,L,1, 0 ) } nu este
un sistem de generatori în R n deoarece vectorul ( 0 , 0 ,L,1 ) ∈ R n nu poate fi
scris ca o combinaŃie liniară a vectorilor mulŃimii S ′ .
{ }
ii) Fie V = M m ,n ( R ) , S = I i , j ; i = 1, m , j = 1, n ⊂ M m ,n ( R ) , unde I i , j este
matricea din M m ,n ( R ) care are toate elementele egale cu zero, mai puŃin
elementul de pe linia i şi coloana j, care este egal cu unu. Dacă A = (aij )i =1,m , j =1,n
m n
atunci A = ∑∑ aij I i , j , deci M m , n ( R ) = L(S ) şi M m ,n ( R ) este finit generat.
i =1 j =1
iii) În Pn ( R ) mulŃimea S = {1 , t , t 2 ,L, t n t ∈ R } este un sistem de generatori şi

deci Pn ( R ) este finit generat. MulŃimea S ′ = {1 , t , t 2 ,L, t n −1 t ∈ R } nu este un
sistem de generatori în Pn ( R ) .
iv) Fie V = P ( R ) mulŃimea tuturor polinoamelor de o variabilă reală şi
S = {t n t ∈ R , n ∈ N } ⊂ P ( R ) . MulŃimea S este infinită şi liniar independentă,
deoarece combinaŃia liniară nulă α 0 ⋅1 + α 1t + L + α n t n = 0 , (∀) t ∈ R , (∀) n ∈ N ,
implică α 0 = α 1 = L = α n = 0 . Rezultă de aici că spaŃiul liniar al tuturor
polinoamelor de o variabilă reală este infinit generat.

v) În spaŃiul liniar l ( R ) , vectorii ξ i = (ξ in )n∈N , i ∈ N cu proprietatea ξ in = 0
pentru n ≠ i şi ξ ii = 1 formează un sistem de generatori, deci l ( R ) este infinit
generat.
4.3. DefiniŃie. Se numeşte bază în spaŃiul liniar V peste corpul K un sistem de

generatori liniar independent.
4.4. ObservaŃie. Se poate arăta că orice spaŃiu liniar diferit de spaŃiul nul admite
o bază ( pentru demonstraŃia acestui rezultat vezi, de exemplu, [12], pag.124).
4.5. PropoziŃie. Fie V un spaŃiu liniar finit generat. Atunci toate bazele lui V au
acelaşi număr de elemente.
DemonstraŃie. Fie B şi B ′ două baze în V, card(B ) = n , card(B ′) = n′ .

Deoarece B este bază, această mulŃime este liniar independentă şi L(B ) = V .
Dacă n′ > n , atunci cu propoziŃia 3.5 ar rezulta că B ′ ar fi liniar dependentă, deci
nu ar fi bază în V. Rezultă că n′ ≤ n . Dacă schimbăm acum B cu B ′ obŃinem
n ≤ n′ , deci n = n′ .
4.6. DefiniŃie. i) Dacă V este un spaŃiu liniar finit generat şi B este o bază în V,
numărul n = dim (V ) = card(B ) se numeşte dimensiunea lui V. Dacă V este spaŃiul
nul, atunci dim (V ) = 0 .
ii) Un spaŃiu liniar de dimensiune n se numeşte n-dimensional. Un astfel de
spaŃiu îl vom nota Vn .
4.7. Exemple. i) MulŃimea
B = { e1 = ( 1, 0 ,L, 0 ) , e2 = ( 0 ,1,L, 0 ) ,L, en = ( 0 , 0 ,L,1 ) }
este o bază în R n , numită baza canonică şi dim (R n ) = n .
ii) Pn ( R ) are dimensiunea n + 1 . O bază în acest spaŃiu este:
B = {1, t , t 2 ,L, t n t ∈ R }.
iii) SpaŃiul M m ,n ( R ) are dimensiunea m ⋅ n . O bază în acest spaŃiu este dată de

mulŃimea:
{ }
B = I i , j ; i = 1, m , j = 1, n ,
unde matricea I i , j este cea din exemplul 4.2.
iv) Dacă V este un spaŃiu liniar complex, atunci spaŃiul RV care coincide cu V ca
grup aditiv şi cu înmulŃirea cu numere reale definită exact ca în V, se numeşte
trecerea în real a spaŃiului V. În particular, dacă trecem în real spaŃiul liniar
complex V = C n obŃinem spaŃiul liniar real R C n = R 2 n de dimensiune 2n . O
bază a acestui spaŃiu este: { e1 , e2 ,L, en , i e1 , i e2 ,L, i en }, obŃinută prin trecerea în
real a bazei { e1 , e2 ,L, en } ⊂ C n .
4.8. Teoremă. MulŃimea B = { e1 , e2 ,L, en } formează o bază în spaŃiul liniar V

peste corpul K dacă şi numai dacă orice vector x ∈V se scrie în mod unic sub
forma:
x = x1e1 + x2 e2 + L + xn en , xi ∈ K , i = 1, n .
DemonstraŃie. Dacă B = { e1 , e2 ,L, en } este bază în V atunci V = L(B ) , deci

orice vector x ∈V se scrie sub forma x = x1e1 + x2 e2 + L + x n en , xi ∈ K , i = 1, n .
Dacă mai există încă o descompunere a lui x de forma x = x1′e1 + x′2 e2 + L + x n′ en ,
xi′ ∈ K , i = 1, n , atunci: (x1 − x1′ )e1 + (x2 − x2′ )e2 + L + (x n − x′n )en = 0V şi cum
vectorii e1 , e2 ,L , en sunt liniar independenŃi rezultă xi′ = xi , i = 1, n , deci
descompunerea lui x după vectorii bazei B este unică.
Reciproc, dacă orice vector din V se scrie în mod unic sub forma din enunŃ
atunci şi vectorul nul are această proprietate, deci combinaŃia liniară nulă
α 1e1 + α 2 e2 + L + α n en = 0V implică α 1 = α 2 = L = α n = 0 deci B este bază în V.
4.9. DefiniŃie. Dacă B = { e1 , e2 ,L, en } este bază în V şi x ∈V se scrie sub forma

x = x1e1 + x2 e2 + L + xn en , atunci scalarii xi ∈ K , i = 1, n se numesc coordonatele
vectorului x în baza B. În acest caz vom scrie x = ( x1 , x2 ,L, xn ) ∈ V .
4.10. Lema schimbului. Dacă B = { e1 , e2 ,L, en } este bază în V şi

{ f1 , f 2 ,L, f p } este un sistem liniar independent în V atunci p ≤ n şi (după o
eventuală renumerotare) B ′ = { f1 , f 2 ,L, f p , e p +1 , e p + 2 ,L, en } este bază în V.
DemonstraŃie. Pentru p = 1 rezultă p ≤ n şi f1 ≠ 0V . În aceste condiŃii avem

f1 = a1e1 + a 2 e2 + L + a n en , cu cel puŃin un scalar a k ≠ 0 , k = 1, n . Fie acesta a1 .

CombinaŃia liniară nulă α f1 + α 2 e2 + L + α n en = 0V ne conduce la condiŃia:
α a1e1 + (α 2 + α a 2 )e2 + L + (α n + α a n )en = 0V . Deoarece vectorii e1 , e2 ,L, en
sunt liniar independenŃi rezultă: α a1 = 0 , α i + α ai = 0 , i = 2, n şi deoarece
a1 ≠ 0 obŃinem α = 0 , α i = 0 , i = 2, n . De aici rezultă că sistemul de vectori
{ f1 , e2 ,L, en } este bază în V.
Presupunem proprietatea adevărată pentru p − 1 , adică p −1 ≤ n şi
mulŃimea { f1 ,L, f p −1 , e p ,L, en } este bază în V. Dacă p −1 = n atunci mulŃimea
{ f1 , f 2 ,L, f p −1 } ar fi bază în V, fapt ce ar contrazice liniar independenŃa
vectorilor f1 , f 2 ,L, f p . Deci p −1 < n ⇒ p ≤ n şi din ipoteza de inducŃie avem:
f p = α 1 f1 + L + α p −1 f p −1 + α p e p + L + α n en , cu cel puŃin un scalar α j , j = p, n
nenul. Fie acesta α p . În continuare, demonstraŃia liniar independenŃei sistemului
de vectori { f1 ,L, f p , e p +1 ,L, en } se face la fel ca în cazul p = 1 .
4.11. Corolar. Dacă dimV = n atunci:
i) orice sistem de m vectori cu m > n este liniar dependent;

ii) un sistem de n vectori este bază în V dacă şi numai dacă este liniar
independent;
iii) un sistem de n vectori este bază în V dacă şi numai dacă este un sistem de
generatori al lui V;
iv) dacă M este un subspaŃiu propriu al lui V atunci dim M < dim V .
DemonstraŃie: AfirmaŃiile i)-iv) sunt consecinŃe imediate ale lemei schimbului.
4.12. Teoremă (Grassmann). Fie M 1 , M 2 subspaŃii liniare ale spaŃiului liniar

de dimensiune finită V. Atunci:
dim(M 1 + M 2 ) = dim M 1 + dim M 2 − dim(M 1 ∩ M 2 ) .
DemonstraŃie. Să considerăm dim(M 1 ∩ M 2 ) = r , dim M 1 = p , dim M 2 = q şi

B = { e1 , e 2 , L , e r } bază în M 1 ∩ M 2 . Cu lema schimbului completăm această
bază până la o bază B1 = {e1 , e2 ,L, er , e′r +1 ,L, e′p } în M 1 şi până la o bază
B2 = {e1 , e2 ,L, er , er′′+1 ,L, e′q′} în M 2 . Să arătăm că mulŃimea
S = {e1 , e2 ,L, er , e′r +1 ,L, e′p , er′′+1 ,L, e′q′}

este bază în M 1 + M 2 . Avem evident incluziunea L(S ) ⊆ M 1 + M 2 . Dacă

x ∈ M 1 + M 2 atunci x este de forma: x = x1 + x 2 , cu x1 ∈ M 1 , x2 ∈ M 2 . Astfel
putem scrie:
x1 = ξ1e1 + L + ξ r er + ξ r +1er′+1 + L + ξ p e′p ,
x2 = η1e1 + L + η r er + η r +1er′′+1 + L + η q e′q′ ,
deci M 1 + M 2 ⊆ L(S ) . De aici şi din incluziunea inversă stabilită mai sus rezultă
M 1 + M 2 = L (S ) .
Mai avem de arătat că S este liniar independentă. Fie combinaŃia liniară

α 1e1 + L + α r er + α r′+1er′+1 + L + α ′p e′p + α r′′+1e′r′+1 + L + α q′′e′q′ = 0V . Vectorul
x = α 1e1 + L + α r er + α r′+1e′r +1 + L + α ′p e′p = −(α r′′+1e′r′+1 + L + α q′′e′q′ )
aparŃine subspaŃiului M 1 ∩ M 2 deci este o combinaŃie liniară a vectorilor din B .

De aici rezultă α r′′+1 = L = α q′′ = 0 , α r′+1 = L = α ′p = 0 , iar din combinaŃia liniară
α 1e1 + L + α r er = 0V şi din liniar independenŃa mulŃimii B = { e1 , e 2 , L , e r }
rezultă α 1 = L = α r = 0 . MulŃimea S este deci liniar independentă; ea fiind şi un
sistem de generatori al subspaŃiului M 1 + M 2 , este bază în acest subspaŃiu.
Acum, pentru a încheia demonstraŃia, este suficient să remarcăm că S conŃine
p + q − r vectori.
4.13. PropoziŃie. Dacă V este spaŃiu liniar de dimensiune finită, atunci orice
subspaŃiu liniar al său are cel puŃin un complement.
DemonstraŃie. Fie M un subspaŃiu liniar al lui V şi B = { e1 , e2 , L , er } o bază

în M, bază pe care o completăm până la o bază B1 = { e1 , e2 ,L, er , er +1 ,L, en } în
V. Atunci subspaŃiul liniar M 1 = L(er +1 ,L, en ) este un complement al lui M,
deoarece V = M ⊕ M 1 .
4.14. ObservaŃie. Complementul unui subspaŃiu liniar nu este în general unic. De

exemplu, în R 3 subspaŃiile M 1 = {(0,α , α ) α ∈ R } şi M 2 = {(0,0, β ) β ∈ R }
sunt complemente distincte ale subspaŃiului liniar M = {( x1 , x 2 ,0) x1 , x2 ∈ R }.
1.5. SCHIMBAREA BAZEI ÎNTR-UN SPAłIU LINIAR
Fie Vn un spaŃiu liniar peste K şi B = { e1 , e2 ,L, en } , B1 = { f1 , f 2 ,L, f n } baze în

Vn . Deoarece elementele bazei B1 sunt vectori din Vn , ele pot fi exprimate în
mod unic prin combinaŃii liniare ale vectorilor bazei B :
f1 = c11e1 + c12 e2 + L + c1n en

f 2 = c21e1 + c22 e2 + L + c2 n en
…………………………….
f i = ci1e1 + ci 2 e2 + L + cin en
…………………………….
f n = cn1e1 + cn 2 e2 + L + cnn en .
5.1. DefiniŃie. Matricea C ∈ M n ( K ) , C = (cij )i , j =1,n , se numeşte matricea de

trecere de la baza B la baza B1 .
5.2. PropoziŃie. Matricea C ∈ M n ( K ) este matrice de trecere dacă şi numai dacă

este nesingulară.
DemonstraŃie. Fie C = (cij )i , j =1,n ∈ M n ( K ) , B = { e1 , e2 ,L, en } bază în Vn şi

n n
f i = ∑ cij e j , i = 1, n . CombinaŃia liniară nulă ∑α i f i = 0Vn implică:
j =1 i =1
n
 n 
∑  ∑ cijα i  e j = 0Vn .
j =1  i =1 
De aici şi din liniar independenŃa vectorilor e1 , e2 ,L, en obŃinem sistemul liniar şi

omogen în necunoscutele α i , i = 1, n :
∑c α
i =1
ij i = 0 , j = 1, n .
Acest sistem are doar soluŃia banală dacă şi numai dacă det C ≠ 0 .
5.3 PropoziŃie. Dacă B = { e1 , e2 ,L, en } , B1 = { f1 , f 2 ,L, f n } sunt baze în Vn ,

C = (cij )i , j =1,n ∈ M n ( K ) este matricea de trecere de la B la B1 iar ( x1 , x 2 ,L, xn ) ,
( y1 , y 2 ,L, y n ) reprezintă acelaşi vector în baza B respectiv baza B1 , atunci:
n
x j = ∑ cij yi , j = 1, n .
i =1
n n
DemonstraŃie. Fie x = ∑ x j e j = ∑ yi f i . Atunci:
j =1 i =1
n n n n
 n 
x = ∑ y i f i = ∑ yi ∑ cij e j = ∑  ∑ cij yi  e j .
i =1 i =1 j =1 j =1  i =1 
Deoarece scrierea unui vector într-o bază este unică rezultă:
n
x j = ∑ cij yi , j = 1, n
i =1
şi demonstraŃia este încheiată.
5.4. ObservaŃie. Dacă notăm X B = ( x1 x2 L x n ) , X B 1 = ( y1 y 2 L y n ) atunci

t t
transformarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei poate fi scrisă sub

forma matriceală:
X B = Ct X B 1 ,
sau
X B 1 = (C t ) X B .
−1
Din această formulă deducem că în timp ce vectorii bazei noi se scriu în funcŃie
de vectorii bazei vechi cu ajutorul elementelor matricei C, coordonatele unui
vector în baza nouă se scriu în funcŃie de coordonatele aceluiaşi vector în baza
veche cu ajutorul elementelor matricei (C t ) . Din acest motiv elementele unui
−1
spaŃiu liniar finit dimensional se mai numesc vectori contravarianŃi.

1.6. VARIETĂłI LINIARE
6.1. DefiniŃie. Dacă x, y ∈V , se numeşte dreaptă determinată de x şi y mulŃimea
D( x, y ) = { z ∈V z = λ x + (1 − λ ) y , λ ∈ K }.
6.2. DefiniŃie. Se numeşte varietate liniară sau mulŃime plană în spaŃiul liniar V
orice submulŃime E ⊂ V cu proprietatea :
x, y ∈ E , x ≠ y ⇒ D ( x , y ) ⊂ E .
6.3. ObservaŃie. Dacă M este un subspaŃiu liniar în V şi x0 ∈V , notăm
M + x0 = { x + x0 x ∈ M }.
6.4. PropoziŃie. MulŃimea E ⊂ V este varietate liniară dacă şi numai dacă există
un subspaŃiu liniar M ⊂ V şi x0 ∈ V astfel încât: E = M + x0 .
DemonstraŃie. Fie E varietate liniară în V, x0 ∈ E şi mulŃimea
M = E − x 0 = { x − x 0 x ∈ E }.
Dacă y1 , y 2 ∈ M atunci există x1 , x 2 ∈ E astfel încât y1 = x1 − x0 , y 2 = x2 − x0 .

Avem:
1 1 
y1 + y 2 = x1 + x2 − 2x0 = 2 x1 + x2  − x0 − x0 .
2 2 
1 1
Deoarece E este varietate liniară rezultă x1 + x2 ∈ E ; în plus din
2 2
1 1 
λ  x1 + x 2  + (1 − λ )x0 ∈ E , (∀) λ ∈ K , pentru λ=2 obŃinem
2 2 
x1 + x2 − x0 ∈ E , deci y1 + y 2 ∈ M . Pentru y = x − x0 , x ∈ E şi α ∈ K avem:
α y = α x − α x0 = (α x + (1 − α )x0 ) − x0 ∈ M , deci M este subspaŃiu liniar al lui V.
Reciproc, fie M subspaŃiu liniar al lui V, x0 ∈ V şi E = M + x0 . Pentru

y1 = x1 + x0 , y 2 = x2 + x0 , x1 , x2 ∈ M , şi λ ∈ K avem λ x1 + (1 − λ ) x2 ∈ M şi
λ y1 + (1 − λ ) y 2 = λ x1 + (1 − λ ) x 2 + x0 ∈ E , deci E este varietate liniară.
6.5. DefiniŃie. Dacă Vn este un spaŃiu liniar de dimensiune n peste K şi M este un

subspaŃiu liniar al lui Vn de dimensiune n − 1 atunci varietatea liniară
E = M + x0 , x0 ∈ Vn se numeşte hiperplan.
Dacă E ⊂ V este varietate liniară atunci subspaŃiul M din propoziŃia 6.4 se
numeşte subspaŃiul director al varietăŃii E.
Dimensiunea varietăŃii E este egală cu dimensiunea subspaŃiului său director.
1.7. SPAłII LINIARE IZOMORFE
Fie V, W două spaŃii liniare peste acelaşi corp K al scalarilor.
7.1. DefiniŃie. SpaŃiile V, W se numesc izomorfe dacă există o aplicaŃie bijectivă

f : V → W astfel încât:
i) f ( x + y ) = f ( x ) + f ( y ) , (∀) x, y ∈ V ;
ii) f (λ x ) = λ f ( x ) , (∀) x ∈ V , (∀) λ ∈ K .
AplicaŃia f cu proprietăŃile de mai sus se numeşte izomorfism.
7.2. PropoziŃie. Fie V, W două spaŃii liniare peste acelaşi corp al scalarilor K şi
f : V → W un izomorfism. Atunci:
i) f (0V ) = 0W ;
ii) dacă x1 , x2 ,L, xr sunt liniar independente în V atunci f ( x1 ), f ( x2 ),L, f (x r )
sunt liniar independente în W.
DemonstraŃie. i) f (x ) = f ( x + 0V ) = f (x ) + f (0V ) , (∀) x ∈V , deci f (0V ) = 0W .

ii) CombinaŃia liniară nulă α 1 f ( x1 ) + α 2 f ( x 2 ) + L + α r f ( xr ) = 0V implică:
f (α 1 x1 + α 2 x 2 + L + α r xr ) = 0W = f (0V ) .Din injectivitatea aplicaŃiei f rezultă
acum α 1 x1 + α 2 x2 + L + α r xr = 0V iar liniar independenŃa vectorilor x1 , x2 ,L, xr
implică α 1 = α 2 = L = α r = 0 .
7.3. PropoziŃie. Două spaŃii liniare finit dimensionale peste acelaşi corp al
scalarilor sunt izomorfe dacă şi numai dacă au aceeaşi dimensiune.
DemonstraŃie. Necesitatea. Fie dimV = n , B = { e1 , e2 ,L, en } bază în V şi

izomorfismul f : V → W . Cu propoziŃia precedentă rezultă că vectorii f (e1 ) ,
f (e2 ) , L, f (en ) sunt liniar independenŃi în W. Cum aplicaŃia f este surjectivă,
n n
pentru fiecare y ∈ W există x = ∑ xi ei în V astfel încât y = f ( x ) = ∑ xi f (ei ) .
i =1 i =1
Aceasta înseamnă că vectorii f (e1 ) , f (e2 ) , L, f (en ) formează un sistem de

generatori în W ; aceşti vectori sunt şi liniar independenŃi în W deci mulŃimea
B1 = { f (e1 ), f (e2 ),L, f (en ) } este bază în W.
SuficienŃa. Fie dimV = dim W = n şi B = { e1 , e2 ,L, en } , B1 = { f1 , f 2 ,L, f n }
baze în V, respectiv W. Să considerăm aplicaŃia f : V → W care face ca
n n
vectorului x = ∑ xi ei ∈V să-i corespundă vectorul y = ∑ xi f i ∈ W . Această
i =1 i =1
n
aplicaŃie este evident bijectivă; în plus, pentru oricare doi vectori x = ∑ xi ei ,
i =1
n
x′ = ∑ xi′ei din V şi pentru orice scalar λ ∈ K avem:
i =1
 n n
 n
f ( x + x′) = f  ∑ xi ei + ∑ xi′ei  = ∑ ( xi + xi′ ) f i = f (x ) + f ( x′) ,
 i =1 i =1  i =1
 n  n
f (λ x ) = f  ∑ λ xi ei  = λ ∑ xi f i = λ f ( x ) ,
 i =1  i =1
deci aplicaŃia f este un izomorfism.
7.4. ObservaŃie. i) Izomorfismul f : Vn → W n definit în propoziŃia 7.3 duce baza

B = { e1 , e2 ,L, en } din Vn în baza B1 = { f (e1 ), f (e2 ),L, f (en ) } din W n şi în
aceste baze vectorii x ∈ Vn şi f ( x ) ∈ W n au aceleaşi coordonate.
ii) Izomorfismul utilizat în demonstraŃia propoziŃiei 7.3 se numeşte izomorfism

canonic.
ii) SpaŃiul liniar Vn peste K şi spaŃiul K n sunt izomorfe, izomorfismul canonic
n
fiind dat de aplicaŃia f : Vn → K n , x ∈ V , x = ∑ xi ei →
f
(x1 , x2 ,L, xn ) ∈ K n .
i =1
1.8. PRODUS SCALAR, NORMĂ, DISTANłĂ
8.1. DefiniŃie. AplicaŃia ϕ : V × V → K se numeşte produs scalar pe V dacă

verifică axiomele:
i) ϕ ( x, x ) ≥ 0 , (∀) x ∈V ; ϕ ( x, x ) = 0 ⇔ x = 0V ;
ii) ϕ ( x1 + x2 , y ) = ϕ ( x1 , y ) + ϕ ( x2 , y ) , (∀) x1 , x2 , y ∈ V ;
iii) ϕ (λ x, y ) = λ ϕ ( x, y ) , (∀) x, y ∈ V , (∀) λ ∈ K ;
iv) ϕ ( x, y ) = ϕ ( y, x ) , (∀) x, y ∈V .
Un spaŃiu liniar peste care s-a definit un produs scalar se numeşte spaŃiu
prehilbertian real pentru K = R , respectiv spaŃiu prehilbertian complex sau
unitar pentru K = C .
În cele ce urmează, dacă ϕ : V × V → K este un produs scalar, vom nota

ϕ ( x, y ) = < x, y > , astfel încât axiomele i)-iv) se scriu sub forma:
i) < x, x > ≥ 0 , (∀) x ∈ V ; < x, x > = 0 ⇔ x = 0V ;

ii) < x1 + x 2 , y > =< x1 , y > + < x2 , y > , (∀) x1 , x2 , y ∈V ;
iii) < λ x, y > = λ < x, y > , (∀) x, y ∈ V , (∀) λ ∈ K ;
iv) < x, y > = < y, x > , (∀) x, y ∈V .
8.2. ObservaŃie. i) Dacă V este un spaŃiu prehilbertian complex, atunci:
< x, y1 + y 2 > = < y1 + y 2 , x > = < y1 , x > + < y 2 , x > = < y1 , x > + < y 2 , x > =
= < x, y1 > + < x, y 2 > , (∀) x, y1 , y 2 ∈V ;
< x, λ y > = < λ y , x > = λ < y , x > = λ < y , x > =
= λ < x, y > , (∀) x, y ∈V , (∀) λ ∈ C .
ii) În cazul unui spaŃiu prehilbertian real axioma iv) se scrie:

< x, y > =< y, x > , (∀) x, y ∈ V .
Spunem în acest caz că produsul scalar este o aplicaŃie simetrică.
iii) < 0 K , x > =< 0 K x, x > = 0 K < x, x > = 0 K , (∀) x ∈ V .
8.3. Exemple. i) Fie Vn un spaŃiu liniar de dimensiune n peste corpul C,

n n
B = { e1 , e2 ,L, en } bază în Vn şi vectorii x = ∑ xi ei , y = ∑ yi ei din Vn .
i =1 i =1
n
AplicaŃia ϕ : Vn × Vn → C , ϕ ( x, y ) = < x, y > = ∑ xi yi este un produs scalar pe
i =1
Vn , fapt ce se verifică cu uşurinŃă.
ii) Fie l 2 mulŃimea şirurilor ( xn )n∈N • , x n ∈ C , (∀) n ∈ N • cu proprietatea că seria

∞
∑ este convergentă. Se constată cu uşurinŃă că dacă x, y ∈ l 2 atunci

2
xi
i =1
x + y ∈ l 2 , λ x ∈ l 2 , (∀) λ ∈ C , deci l 2 este un subspaŃiu liniar al lui l .

Fie aplicaŃia:
∞
ϕ : l 2 × l 2 → C , ϕ ( x,y ) = < x, y > = ∑ xi yi .
i =1
( )
∞
1
Deoarece xi yi ≤ xi + y i rezultă că seria ∑ xi yi este convergentă deci
2 2
2 i =1
ϕ este bine definită, În plus, ϕ verifică axiomele i)-iv) din definiŃia produsului
scalar, deci este un produs scalar pe l 2 .
b
iii) AplicaŃia ϕ ( f , g ) = < f , g > = ∫ f ( x ) g ( x )dx este un produs scalar pe spaŃiul
a
liniar C [a, b] al funcŃiilor reale continue pe [a, b] , peste corpul numerelor reale.
8.4. PropoziŃie (inegalitatea Cauchy-Buniakovski). Dacă V este un spaŃiu

prehilbertian peste K atunci:
< x, y > ≤ < x, x > < y, y > , (∀) x, y ∈V .
DemonstraŃie. Fie x, y ∈V . Dacă y = 0V , inegalitatea este evidentă. Pentru

y ≠ 0V avem < x − λ y , x − λ y > ≥ 0 , (∀) λ ∈ K , de unde cu proprietăŃile
produsului scalar obŃinem:
< x, x > − λ < x, y > − λ < y, x > + λ λ < y, y > ≥ 0 , (∀) λ ∈ K .
Inegalitatea ce trebuie demonstrată se obŃine din inegalitatea de mai sus dacă

< x, y >
luăm λ = .
< y, y >
8.5. DefiniŃie. Fie V un spaŃiu liniar peste corpul K. AplicaŃia ψ : V → R , se

numeşte normă pe V dacă verifică axiomele:
i) ψ ( x ) ≥ 0 , (∀) x ∈V ; ψ ( x ) = 0 ⇔ x = 0V ;
ii) ψ ( x + y ) ≤ ψ ( x ) + ψ ( y ) , (∀) x, y ∈V ;
iii) ψ (λ x ) ≤ λ ψ ( x ) , (∀) x ∈V , (∀) λ ∈ K .
Dacă ψ : V → R este o normă pe V vom nota ψ ( x ) = x , astfel încât

axiomele i)-iii) se scriu sub forma:
i) x ≥ 0 , (∀) x ∈V ; x = 0 ⇔ x = 0V ;
ii) x + y ≤ x + y , (∀) x, y ∈V ;
iii) λ x ≤ λ ⋅ x , (∀) x ∈V , (∀) λ ∈ K .
8.6. Exemple. i) Fie V = K n . Pentru x = ( x1 , x2 ,L, x n ) ∈ K n definim aplicaŃiile:
x ∞
= max x k ,
k =1, n
n
x 1
= ∑ xk ,
k =1
n
= ∑ xk
2 2
x 2 .
k =1
Se constată cu uşurinŃă că aceste aplicaŃii sunt norme pe K n . Ultima normă

definită mai sus se numeşte norma euclidiană pe K n .
ii) AplicaŃiile ψ 1, 2 : C [a, b ] → R , definite prin:
(∫ ),
1
ψ 1 ( x ) = sup x(t ) , ψ 2 ( x ) = x(t ) dt

b 2
2
t∈[a ,b ]
a
sunt norme pe C [a, b] .
8.7. DefiniŃie. Un spaŃiu liniar peste care s-a definit o normă se numeşte spaŃiu
liniar normat.
Fie ( x n ) n∈N ∗ un şir de elemente din spaŃiul liniar normat V.
8.8. DefiniŃie. Spunem că şirul ( x n ) n∈N ∗ converge către x ∈V dacă pentru orice
ε > 0 există N (ε ) ∈ N ∗ astfel încât x n − x < ε , (∀) n ≥ N (ε ) .
Dacă şirul ( x n ) n∈N ∗ converge către x ∈V spunem că acest şir converge în normă
⋅
către x şi notăm acest fapt prin lim xn = x sau prin xn → x.
n→∞
8.9. DefiniŃie. Spunem că şirul ( x n ) n∈N ∗ este şir Cauchy în V dacă pentru orice
ε > 0 există N (ε ) ∈ N ∗ astfel încât x n − xm < ε , (∀) m, n ≥ N (ε ) . Dacă orice şir
Cauchy în V converge către un element din V, spunem că V este un spaŃiu liniar
normat complet sau un spaŃiu Banach.
8.10. PropoziŃie. Dacă V este un spaŃiu prehilbertian peste K atunci aplicaŃia
ψ : V → R , ψ ( x ) = x = < x, x >
este o normă pe V.
DemonstraŃie. Cu notaŃia x = < x, x > , x ∈ V , inegalitatea Cauchy-

Buniakovski se scrie:
< x, y > ≤ x ⋅ y , (∀) x, y ∈V .
Axiomele i), iii) se obŃin imediat din axiomele produsului scalar. Pentru a
verifica axioma ii) a normei avem:
x + y =< x + y, x + y > = < x, x > + < x, y > + < y, x > + < y, y > =
2
= x 2
+ y 2
+ 2 Re < x, y > ≤ x 2
+ y 2
+ 2 < x, y > ≤
≤ x 2
+ y 2
+2 x ⋅ y =( x + y ) 2
,
La stabilirea ultimei inegalităŃi am folosit inegalitatea Cauchy-Buniakovski.

8.11. DefiniŃie. Într-un spaŃiu prehilbertian V, norma x = < x, x > , x ∈ V se

numeşte norma generată de produsul scalar.
Un spaŃiu prehilbertian complet în raport cu norma generată de produsul scalar se
numeşte spaŃiu Hilbert.
Un spaŃiu Hilbert de dimensiune finită se numeşte spaŃiu euclidian.
În cele ce urmează, vom nota un spaŃiu euclidian de dimensiune n prin E n .
8.12. Exemple. i) K n este un spaŃiu euclidian de dimensiune n în raport cu

produsul scalar:
n
< x, y > = ∑ xi y i , x = ( x1 , x2 ,L, xn ) , y = ( y1 , y 2 ,L, y n ) ∈ K n .
i =1
Norma generată de acest produs scalar este norma euclidiană:

1
 n 2 2
x =  ∑ xi  , x = ( x1 , x2 ,L, xn ) ∈ K n .
 i =1 
ii) Pe R n produsul scalar

n
< x, y > = ∑ xi yi , x = ( x1 , x2 ,L, xn ) , y = ( y1 , y 2 ,L, y n ) ∈ R n
i =1
generează norma euclidiană:

1
 n
2
x =  ∑ xi  , x = ( x1 , x2 ,L, x n ) ∈ K n .
2
 i =1 
iii) l 2 este un spaŃiu Hilbert în raport cu norma

1
 ∞ 2 2
x =  ∑ xi  , x = ( xi ) i∈N ∗ ∈ l 2 .
 i =1 
iv) SpaŃiul C [a, b] nu este complet în raport cu norma:
= < x, x > = ∫a x(t ) d t .

b 2
2
x
Prin completarea acestui spaŃiu în raport cu norma de mai sus se obŃine spaŃiul
Hilbert L 2 [a, b ] numit spaŃiul funcŃiilor de pătrat integrabil pe [a, b] .
8.13. PropoziŃie. Dacă V este un spaŃiu prehilbertian, atunci:
i) x + y
2
+ x− y
2
(
=2 x
2
+ y
2
) , (∀) x, y ∈V .
ii) x + y − x− y +i x+i y −i x−i y = 4 < x, y > , (∀) x, y ∈ V .
2 2 2 2
DemonstraŃia acestor afirmaŃii este simplă şi o lăsăm cititorului drept exerciŃiu.

Prima identitate se numeşte identitatea paralelogramului, iar a doua se numeşte
identitatea de polarizare.
8.14. DefiniŃie. AplicaŃia d : V × V → R se numeşte distanŃă pe V dacă verifică

axiomele:
i) d ( x, y ) = 0 ⇔ x = y ;
ii) d ( x, y ) = d ( y, x ) , (∀) x, y ∈ V ;
iii) d ( x, y ) ≤ d ( x, z ) + d ( z , y ) , (∀) x, y, z ∈ V .
Un spaŃiu liniar peste care s-a definit o distanŃă se numeşte spaŃiu metric.
Un spaŃiu prehilbertian V este un spaŃiu metric, deoarece aplicaŃia
d ( x, y ) = x − y = < x − y, x − y > , (∀) x, y ∈V ,
este o distanŃă pe V, fapt ce se verifică cu uşurinŃă.
1.9. ORTOGONALITATE. BAZE ORTONORMATE
Fie V un spaŃiu prehilbertian.
9.1. DefiniŃie. Vectorii x, y ∈V se numesc ortogonali (sau perpendiculari) dacă

< x, y > = 0 şi acest fapt îl notăm x ⊥ y . MulŃimea A ⊂ V se zice ortogonală
dacă < x, y > = 0 , (∀) x, y ∈ A . Spunem că mulŃimea A este perpendiculară pe
mulŃimea B, A, B ⊂ V şi scriem A ⊥ B , dacă:
< x, y > = 0 , (∀) x ∈ A , (∀) y ∈ B .

9.2. Exemple. i) Şirul de funcŃii 1 , cos t , sin t , cos 2t , sin 2t ,L, cos n t , sin n t ,L
formează o mulŃime ortogonală în L 2 [− π , π ] .
ii) MulŃimea formată din vectorii e1 = (1 , 0 , 0 ,L, 0 ) , e2 = (0 , 1 , 0 ,L, 0 ) ,L,
en = (0 , 0 , 0 ,L, 1) este ortogonală în R n .
9.3. DefiniŃie. MulŃimea A ⊂ V , A = { xi }i∈I , unde I este o mulŃime oarecare de

indici, se numeşte ortonormată dacă:
1 , i = j
< xi , x j > = 
0 , i ≠ j , (∀) i, j ∈ I .
Dacă utilizăm simbolul lui Kronecker,
1 , i = j
δ ij = 
0 , i ≠ j ,
atunci condiŃia de ortonormare a mulŃimii A se scrie: < xi , x j > = δ ij , (∀) i, j ∈ I .
9.4. PropoziŃie. Fie V un spaŃiu prehilbertian. Atunci:

i) orice sistem ortogonal de vectori nenuli este liniar independent;
ii) dacă dimV = n atunci orice sistem ortogonal format din n vectori este bază;
iii) x + y = x + y , (∀) x, y ∈V , x ⊥ y .
2 2 2
DemonstraŃie. i) Fie vectorii nenuli x1 , x 2 ,L, xn ortogonali doi câte doi, adică
< x i , x j > = 0 , (∀) i ≠ j şi combinaŃia liniară nulă α 1 x1 + α 2 x2 + L + α n xn = 0V .
Dacă înmulŃim scalar egalitatea de mai sus cu xi , i = 1, n , obŃinem
α i < xi , xi > = 0 , i = 1, n şi cum xi ≠ 0V , i = 1, n rezultă α i = 0 , i = 1, n .
AfirmaŃia ii) rezultă imediat din i) şi din faptul că orice n vectori liniar
independenŃi dintr-un spaŃiu liniar de dimensiune n formează o bază în acel
spaŃiu.
iii) Dacă x, y ∈V , x ⊥ y atunci:
x+ y =< x + y, x + y > = < x, x > + < x, y > + < y, x > + < y, y > =
2
= x + y
2 2
.
9.5. ObservaŃie. Egalitatea de la punctul iii) al propoziŃiei de mai sus poartă

numele de teorema lui Pitagora.
9.6. Inegalitatea lui Bessel. Fie E = {e1 , e2 ,L, e p } un sistem ortonormat în

p
spaŃiul prehilbertian V. Pentru x ∈V , fie y = ∑ < x, ei > ei , z = x − y . Atunci:
i =1
< z , e j > = < x, e j > − < y, e j > = < x, e j > − < x, e j > = 0 , j = 1, p , deci vectorul z
este perpendicular pe L(e1 , e2 ,L, e p ) . Cum y ∈ L(e1 , e2 ,L, e p ) rezultă z ⊥ y .
Dacă aplicăm acum teorema lui Pitagora, obŃinem:
p p
= y + z = ∑ < x, ei > + z ≥ ∑ < x, ei >
2 2 2 2 2 2
x .
i =1 i =1
Inegalitatea
∑ < x, e > ≤ x
2 2
i ,
i =1
obŃinută mai sus, se numeşte inegalitatea lui Bessel.
9.7. ObservaŃie. În condiŃiile de la 9.6, fie y1 ∈ L(e1 , e2 ,L, e p ). Atunci

y − y1 ∈ L(e1 , e2 ,L, e p ) şi cum ( x − y ) ⊥ L(e1 , e2 ,L, e p ) rezultă ( x − y ) ⊥ ( y − y1 ) ;
teorema lui Pitagora aplicată vectorilor x − y şi y − y1 ne dă:
x − y1
2
= (x − y ) + ( y − y1 ) 2
= x− y
2
+ y − y1
2
≥ x− y
2
.
Din această inegalitate rezultă că vectorul y ∈ L(e1 , e2 ,L, e p ) are proprietatea că

realizează cea mai mică distanŃă dintre x şi un vector din L (e1 , e2 ,L, e p ).
9.8. DefiniŃie. i) Dacă {ei }i∈I este un sistem ortonormat în spaŃiul prehilbertian V,
atunci numerele < x, ei > , i ∈ I se numesc coeficienŃii Fourier ai vectorului
x ∈V , după sistemul ortonormat {ei }i∈I .
ii) Dacă V este un spaŃiu prehilbertian real şi x, y ∈V sunt nenuli, atunci numărul
ϕ ∈ [0, π ] , definit prin
< x, y >
cos ϕ =
x ⋅ y
se numeşte unghiul vectorilor x şi y.
9.9. Teoremă. Fie sistemul B = { f i }i∈N • liniar independent în spaŃiul

prehilbertian V. Atunci există sistemul B ′ = { ei }i∈N • ortonormat astfel încât
L(e1 , e2 ,L, en ) = L( f1 , f 2 ,L, f n ) , (∀) n ∈ N • .
DemonstraŃie. Vom face demonstraŃia prin inducŃie după n.

Pentru început să remarcăm faptul că deoarece B = { f i }i∈N • este liniar
independentă rezultă f i ≠ 0V , (∀) i ∈ N • .
Pentru n = 1 luăm g1 = f1 şi evident L( f1 ) = L( g 1 ) .
Pentru n = 2 fie
g1 = f1 ,
g 2 = f 2 − λ21 g1 , λ21 ∈ K .
Din condiŃia < g 2 , g 1 > = 0 , obŃinem:
< f 2 , g1 >
λ21 = .
< g1 , g 1 >
Vectorul g 2 este nenul deoarece în caz contrar ar rezulta că vectorii f 2 , g 1 , deci

şi vectorii f 2 , f1 , ar fi liniar dependenŃi. Vectorii g1 , g 2 sunt liniar independenŃi
deoarece sunt ortogonali şi cum avem evident L( g1 , g 2 ) ⊆ L( f1 , f 2 ) rezultă că
L( g1 , g 2 ) = L( f1 , f 2 ) .
Presupunem că am determinat p − 1 vectori g1 , g 2 ,L, g p −1 cu proprietăŃile:
i) g1 , g 2 ,L, g p −1 sunt ortogonali;
ii) L (g1 , g 2 ,L, g p −1 ) = L ( f1 , f 2 ,L, f p −1 ).
Fie
g p = f p − λ p1 g1 − λ p 2 g 2 − L − λ p , p −1 g p −1 .
Din condiŃiile: < g p , g j > = 0 , j = 1, p − 1 obŃinem
< fp,g j >

λp j = , j = 1, p − 1 .
< g j,gj >
Dacă g p = 0V ar rezulta că vectorii f p , g1 , g 2 ,L, g p −1 ar fi liniar dependenŃi şi

deci L ( f p , g1 , g 2 ,L, g p −1 ) = L (g1 , g 2 ,L, g p −1 ) = L ( f1 , f 2 ,L, f p −1 ) , fapt ce ar
implica liniar dependenŃa vectorilor f1 , f 2 ,L, f p . Rezultă g p ≠ 0V şi cum
vectorii g1 , g 2 ,L, g p −1 , g p sunt ortogonali doi câte doi, ei sunt liniar independenŃi
şi L (g1 , g 2 ,L, g p ) = L ( f1 , f 2 ,L, f p ) .
Am demonstrat prin inducŃie existenŃa sistemului ortogonal { g i }i∈N • ⊂ V . Nu
avem acum decât să punem
1
ei = gi i ∈ N •
gi
şi teorema este demonstrată.
9.10. ObservaŃie. i) Procedeul folosit în demonstraŃia teoremei 9.9 se numeşte

procedeul Gram-Schmidt.
ii) Vectorul f p − g p are proprietatea că este perpendicular pe subspaŃiul
L(g1 , g 2 ,L, g p −1 ) şi
2
p −1 2 p −1 < fp,g j > p −1
= ∑ λp j < gj,gj > = ∑ = ∑ < f p ,ej >
2 2
fp − gp 2
.
j =1 j =1 gj j =1
9.11. Corolar. În orice spaŃiu euclidian există baze ortonormate.
DemonstraŃie. Dacă B = { f1 , f 2 ,L, f n } este o bază în spaŃiul euclidian E n

atunci cu teorema 9.9 există sistemul ortonormat B ′ = { e1 , e2 ,L, en } în E n astfel
încât L(e1 , e2 ,L, en ) = L( f1 , f 2 ,L, f n ) = E n .
9.12. PropoziŃie. Fie E n un spaŃiu euclidian peste corpul K, B = { e1 , e2 ,L, en }

n n
bază ortonormată în E n şi x = ∑ xi ei , y = ∑ yi ei ∈ E n . Atunci:
i =1 i =1
n
i) < x, y > = ∑ xi yi ;
i =1
n
= ∑ xi ;
2 2
ii) x
i =1
iii) pentru K = R unghiul vectorilor x, y ∈ E n este:

x1 y1 + x2 y 2 + L + x n y n
cos ϕ = .
x + x 22 + L + xn2
2
1 y12 + y 22 + L + y n2
DemonstraŃie. i) Deoarece baza B este ortonormată avem:

n n n n n
< x, y > = < ∑ xi ei , ∑ y j e j > = ∑ ∑ xi y j δ i j = ∑ xi yi .
i =1 j =1 i =1 j =1 i =1
n n 2
=< x, x > = ∑ xi xi = ∑ xi .
2
ii) x
i =1 i =1
AfirmaŃia iii) este o consecinŃă imediată a afirmaŃiilor i) şi ii).
9.13. DefiniŃie. Dacă B = { e1 , e2 ,L, en } este o bază ortonormată în spaŃiul

n
euclidian E n şi x = ∑ xi ei ∈ E n , atunci scalarii x1 , x 2 ,L, xn se numesc
i =1
coordonatele euclidiene ale vectorului x.
9.14. PropoziŃie. Dacă M este un subspaŃiu liniar al spaŃiului euclidian E n atunci

există un unic subspaŃiu liniar M ⊥ în E n astfel încât:
i) M ⊥ M ⊥ ;
ii) E n = M ⊕ M ⊥ .
DemonstraŃie. i) Fie B ′ = { f1 , f 2 ,L, f p } bază în M pe care o completăm până la

{ }
o bază B ′′ = f 1 , f 2 , L , f p , f p +1 , L , f n în E n . Aplicăm bazei B ′′ procedeul
Gram-Schmidt şi obŃinem baza ortonormată B = {e1 , e2 ,L, e p , e p +1 ,L, en } astfel
încât L ( f1 , f 2 ,L, f p ) = L (e1 , e2 ,L, e p ) = M . Fie M ⊥ = L (e p +1 , e p + 2 ,L, en ) .
Deoarece bazele din M şi M ⊥ sunt ortogonale, rezultă M ⊥ M ⊥ .
ii) Fie x ∈ M ∩ M ⊥ . Atunci < x, x > = 0 deci x = 0 En , fapt ce arată că suma
M + M ⊥ este directă. Dacă x ∈ E n atunci:
n p n
x = ∑ x i e i = ∑ x i ei + ∑x e i i = x′ + x′′ , x′ ∈ M , x′′ ∈ M ⊥ ,
i =1 i =1 i = p +1
de unde rezultă că E n = M + M ⊥ .
Pentru a arăta unicitatea subspaŃiului M ⊥ cu proprietăŃile de mai sus, fie M 1⊥
astfel încât M ⊥ M 1⊥ şi E n = M ⊕ M 1⊥ . Pentru x1 ∈ M 1⊥ , din E n = M ⊕ M ⊥
rezultă x1 = x1′ + x1′′ , x1′ ∈ M , x1′′ ∈ M ⊥ , descompunerea fiind unică. În plus x1 este
perpendicular pe M deci pe x1′ . Atunci:
0 = < x1 , x1′ > = < x1′ + x1′′, x1′ > = < x1′ , x1′ > + < x1′′, x1′ > = x1′
2
,
de unde obŃinem x1′ = 0 En . Rezultă x1 = x1′′ ∈ M ⊥ , deci M 1⊥ ⊆ M ⊥ . Asemănător

se arată că M ⊥ ⊆ M 1⊥ , deci M 1⊥ = M ⊥ .
9.15. DefiniŃie. Dacă M este un subspaŃiu al spaŃiului euclidian E n atunci M ⊥ se

numeşte complementul ortogonal al lui M.
9.16. ObservaŃie. i) Dacă M este un subspaŃiu al spaŃiului euclidian E n şi M ⊥

este complementul său ortogonal, atunci orice vector x ∈ E n se scrie în mod unic
sub forma:
x = x ′ + x′′ , x ′ ∈ M , x′′ ∈ M ⊥ .
Vectorii x′ şi x′′ se numesc proiecŃiile vectorului x pe subspaŃiile M

respectiv M ⊥ .
ii) Dacă B = {e1 , e2 ,L, e p } este o bază ortonormată în M atunci proiecŃia
vectorului x pe M este:
p
x = ∑ < x, ei > ei ,
i =1
iar distanŃa (conform observaŃiei 9.7) dintre vectorul x şi subspaŃiul M este:
d ( x, M ) = x′′ = x − x′ .
1.10. SCHIMBAREA BAZEI ÎNTR-UN SPAłIU EUCLIDIAN
Fie bazele ortonormate B = { e1 , e2 ,L, en }, B ′ = { e1′ , e′2 ,L, e′n } în spaŃiul euclidian
E n şi C = (ci j )i , j =1,n ∈ M n ( K ) matricea de trecere de la baza B la baza B ′ . După
cum am văzut, det C ≠ 0 .
n n
Dacă ei′ = ∑ cik ek , e′j = ∑ c jl el , atunci:
k =1 l =1
n n n n
δ ij =< ei′, e′j > = < ∑ cik ek ,∑ c jl el > = ∑∑ cik c jl < ek , el > =
k =1 l =1 k =1 l =1
n n n
= ∑∑ cik c jl δ kl =∑ cik c jk , i, j = 1, n .
k =1 l =1 k =1
EgalităŃile de mai sus se pot scrie sub forma matriceală:
t
C ⋅C = In ,
unde:
t
( )
C = c ji i , j =1, n
.
10.1. DefiniŃie. matricea C ∈ M n (C ) cu proprietatea C ⋅ C = C ⋅ C = I n se

t t
numeşte matrice unitară.

Dacă matricea C ∈ M n ( R ) are proprietatea C ⋅ C t = C t ⋅ C = I n atunci această
matrice se numeşte matrice ortogonală.
t
Matricea C • = C se numeşte adjuncta matricei C.
10.2. PropoziŃie. i) Dacă C ∈ M n (C ) este matrice unitară atunci det C = 1 ;

ii) Dacă C ∈ M n ( R ) este matrice ortogonală atunci det C = ±1 ;
iii) Dacă B = { e1 , e2 ,L, en } este o bază ortonormată în E n şi matricea unitară C
este matrice de trecere de la baza B la baza B ′ = { f1 , f 2 ,L, f n } , atunci B ′ este
ortonormată.
t
DemonstraŃie. i) Avem: det C ∗ = det C = det C . Atunci:
1 = det I n = det (C ⋅ C ∗ ) = det C ⋅ det C ∗ = det C ⋅ det C = det C

2
,
de unde rezultă det C = 1 .
ii) 1 = det I n = det (C ⋅ C t ) = det C ⋅ det C t = det C ⋅ det C = (det C ) ,

2
de unde rezultă det C = ±1 .
iii) Deoarece baza B este ortonormată iar matricea de trecere este unitară avem:
n n n n n n
< f i , f j > = < ∑ cik ek , ∑ c jl el > = ∑∑ cik c jl < ek , el > = ∑∑ c ik c jl δ kl =
k =1 l =1 k =1 l =1 k =1 l =1
n
= ∑ cik c jk = δ i j , i, j = 1, n ,
k =1
deci baza B ′ este ortonormată.
1.11. EXERCIłII
11.1. ExerciŃii rezolvate.
1) Fie sistemul de vectori S = { v1 , v2 , v3 , v4 } , v1 = (1,1, 0 , 0 ) , v2 = (1, − 1, 0 ,1 ) ,

v3 = (0 , 2 , 0 , 0 ) , v4 = (0 , 0 ,1,1 ) .
a) Să se verifice dacă S formează o bază în R 4 . În caz afirmativ să se determine
coordonatele vectorului v = (5 ,1, 2 , 5) în baza S.
b) Dacă S este bază în R 4 să se determine matricea de trecere de la baza canonică
a spaŃiului R 4 la baza S.
Rezolvare. a) Fie A matricea având pe coloane coordonatele vectorilor

v1 , v2 , v3 , v4 . Deoarece determinantul acestei matrice este egal cu 2 rezultă
rang A = 4 şi cu exemplul 3.3, v) deducem că vectorii v1 , v2 , v3 , v4 sunt liniar
independenŃi. Cum dim R 4 = 4 rezultă că S este bază în R 4 . Pentru a determina
coordonatele vectorului v = (5 ,1, 2 , 5) considerăm combinaŃia liniară:
v = α 1v1 + α 2 v2 + α 3 v3 + α 4 v4 .
Introducem expresiile vectorilor v , v1 , v 2 , v3 , v4 în egalitatea de mai sus şi

obŃinem astfel sistemul liniar neomogen:
α1 +α 2 =5
α 1 − α 2 + 2α 3 =1
α4 =2
α2 + α4 =5
Deoarece vectorii v1 , v2 , v3 , v4 sunt liniar independenŃi sistemul de mai sus are

soluŃie unică; aceasta este: α 1 = 2 , α 2 = 3 , α 3 = 1 , α 4 = 2 . În baza S vectorul v
se scrie sub forma: v = 2v1 + 3v2 + v3 + 2v4 , sau v = (2 , 3 ,1, 2 , ) S .

b) Avem: v1 = e1 + e2 , v2 = e1 − e2 + e4 , v3 = e2 , v4 = e3 + e4 ,
astfel încât matricea de trecere de la baza canonică la baza B este:
1 1 0 0
 
1 −1 1 0
C = .
0 1 0 0
 
0 0 1 1 
2) Fie mulŃimea:
  x 0 y 
M =  A A =  , y = u − v ; x, y, u , v ∈ R  ⊂ M 2, 3 ( R ) .
 u v 0  
a) Să se arate că M este un subspaŃiu liniar în M 2, 3 ( R ) ; să se determine o bază în

M şi dimensiunea lui M.
b) Să se determine un subspaŃiu complementar lui M şi o bază în acest subspaŃiu.
c) Să se descompună vectorul
 2 3 5
A =  
 3 4 7
după aceste subspaŃii.
 x 0 u − v  x 0 u1 − v1 
Rezolvare. Fie A =   , A1 =  1 ∈M , α ,β ∈ R.
u v 0   u1 v1 0 
 α x + β x1 0 α u + β u1 − (α v + β v1 )
Atunci: α A + β A1 =   ∈ M deci
 α u + β u1 α v + β v1 0 
M este un subspaŃiu liniar în M 2, 3 ( R ) . Fie B = { E1 , E 2 , E3 , E 4 , E5 , E6 } unde:
 1 0 0 0 1 0  0 0 1
E1 =   , E 2 =   , E3 =   ,
 0 0 0   0 0 0   0 0 0 
0 0 0  0 0 0 0 0 0
E 4 =   , E5 =   , E6 =   ;
1 0 0  0 1 0 0 0 1
Sistemul de vectori B este o bază în M 2, 3 ( R ) ; dacă A ∈ M atunci
A = x E1 + u (E3 + E 4 ) + v (− E3 + E5 )
deci în această bază matricea A are coordonatele ( x , 0 , u − v , u , v , 0 ) . Din

combinaŃia liniară nulă α 1 E1 + α 2 (E3 + E 4 ) + α 3 (− E3 + E5 ) = 0 M 2 , 3 ( R ) rezultă
α 1 = α 2 = α 3 = 0 deci vectorii E1 , E3 + E 4 ,− E3 + E5 sunt liniar independenŃi,
aparŃin lui M şi generează acest subspaŃiu . Sistemul B1 = {E1 , E3 + E 4 ,− E3 + E5 }
este deci o bază în M.
b) Fie M 1 = L (E 2 , E 5 , E 6 ) şi A ∈ M ∩ M 1 ; atunci
0 a 0  x 0 u − v
A =   =  
0 b c  u v 0 
de unde rezultă A = 0 M 2 , 3 ( R ) . De aici deducem că suma M + M 1 este directă; în

plus vectorii E1 , E3 + E 4 ,− E3 + E5 , E 2 , E5 , E6 formează o bază în M 2, 3 ( R ) deci
M 2, 3 ( R ) = M ⊕ M 1 şi M 1 este subspaŃiu complementar lui M.
c) Din condiŃia
 2 3 5
  = α 1 E1 + α 2 (E3 + E 4 ) + α 3 (− E3 + E5 ) + α 4 E 2 + α 5 E5 + α 6 E6
3 4 7
rezultă α 1 = 2 , α 2 = 3 , α 3 = −2 , α 4 = 3 , α 5 = 6 , α 6 = 7 astfel încât obŃinem:
 2 3 5  2 0 5 0 3 0
A =   =   +   = A1 + A 2 , A1 ∈ M , A 2 ∈ M 1 .
 3 4 7  3 − 2 0 0 6 7
3) Fie Pn ( R ) spaŃiul liniar al polinoamelor de grad cel mult n şi x 0 ∈ R . Să se

arate că sistemul de vectori
{f ( x ) = 1 , f ( x ) = x − x
0 1 0 , f 2 ( x ) = (x − x 0 ) , L, f n ( x ) = (x − x 0 )
2 n
}
este o bază în Pn ( R ) . Să se determine coordonatele unui vector p ∈ Pn ( R ) în
această bază.
Rezolvare. Fie α i ∈ R , i = 0, n şi combinaŃia liniară

α 0 f 0 + α 1 f1 + L + α n f n = 0 P n ( R ) ,
combinaŃie care ne conduce la identitatea
α 0 f 0 ( x ) + α 1 f1 ( x ) + L + α n f n (x ) = 0 , (∀) x ∈ R .
Membrul stâng al acestei egalităŃi este un polinom de gradul n, polinom care

coincide cu polinomul nul. Acest lucru se poate întâmpla numai dacă toŃi
coeficienŃii acestui polinom sunt nuli. Punând această condiŃie se obŃine
α 0 = α 1 = α 2 = L = α n = 0 deci vectorii f 0 , f1 ,L, f n sunt liniar independenŃi;
cum ei sunt în număr de n + 1 şi cum dim Pn (R ) = n + 1 rezultă că sistemul de
vectori { f 0 , f1 ,L, f n } este bază în Pn ( R ) .
n
Fie acum p ∈ Pn ( R ) , p ( x ) = ∑ a j x j ;să determinăm b i , i = 0, n astfel încât:
j =0
p = b 0 + b 1 f1 + b 2 f 2 + L + b n f n . Această combinaŃie liniară ne conduce la

condiŃia:
p ( x ) = b 0 + b 1 ( x − x0 ) + b 2 ( x − x0 ) + L + b n ( x − x0 ) , (∀) x ∈ R ,
2 n
din care obŃinem b 0 = p (x 0 ). Derivând succesiv identitatea de mai sus şi luând
p (x 0 ) , i = 1, n şi deci
1 (i )
după fiecare derivare x = x 0 obŃinem b i =
i!
p = p (x 0 ) f 0 + p ′(x 0 ) f1 + p ′′(x 0 ) f 2 + L + p ( n ) (x 0 ) f n .
1 1 1
1! 2! n!
4) Să se determine matricea de trecere de la baza B = {e1 = (1, 2 ,1) , e2 = (2 , 3 , 3) ,

e3 = ( 3 , 7 ,1 ) } la baza B ′ = { f1 = (3 ,1, 4 ) , f 2 = (5 , 2 ,1) , f 3 = (1,1, − 6 )} din R 3 .
Rezolvare. Pentru a determina matricea de trecere de la baza B la baza B ′ vom

porni de la definiŃia matricei de trecere; avem astfel egalităŃile:
f1 = c11e1 + c12 e2 + c13 e3

f 2 = c21e1 + c22 e2 + c 23 e3
f 3 = c31e1 + c32 e2 + c33 e3 .
Din prima egalitate se obŃine sistemul

c11 + 2c12 + 3c13 = 3

2c11 + 3c12 + 7c13 = 1
c11 + 3c12 + c13 = 4 ,
care are soluŃia c11 = −27 , c12 = 9 , c13 = 4 . Procedând analog şi cu celelalte două
egalităŃi obŃinem în final:
 − 27 9 4 
 
C =  − 71 20 12  .
 − 41 9 8 
 
5) Fie sistemul:
x1 + 2 x2 + 3 x3 + 10 x4 = 0
5 x1 + 4 x2 + 3 x3 + 2 x4 = 0
3 x1 + 2 x2 + x3 − 2 x4 = 0 .
a) Să se determine o bază ortonormată în subspaŃiul liniar M al soluŃiilor

sistemului.
b) Să se determine M ⊥ şi o bază în M ⊥ .
Rezolvare. a) Matricea sistemului are rangul doi astfel încât mulŃimea soluŃiilor
sistemului este:
M = {(α + 6β , − 2α − 8β ,α , β ) α , β ∈ R }.
O soluŃie oarecare x a sistemului se poate pune sub forma: x = α v1 + β v 2 unde

v1 = (1, − 2 ,1, 0 ) , v2 = (6 , − 8 , 0 ,1) . Vectorii v1 ,v2 generează subspaŃiul M şi sunt
liniar independenŃi deci formează o bază în M.
Pentru a ortonormaliza această bază fie g1 = v1 , g 2 = v2 − λ 21 g1 . Din condiŃia
< v2 , g 1 > 22 11  7 2 11 
< g 2 , g 1 > = 0 obŃinem λ 21 = = = şi g 2 =  , − , − , 0  . În
< g1 , g1 > 6 3 3 3 3 
final luăm e1 =
1
g1 =
1
(1, − 2 ,1, 0) , e2 = 1 g 2 = 1 (7 , − 2 , − 11, 0) .
g1 6 g2 174
b) Pentru a determina M ⊥ este suficient să determinăm toŃi vectorii perpendi-

culari pe baza {v1 ,v2 } din M. CondiŃiile < x, v1 > = 0 , < x, v 2 > = 0 , x ∈ R 4 ne
conduc la sistemul:
x1 − 2 x2 + x3 =0
6 x1 − 8 x2 + x4 = 0 ,
sistem care are soluŃia generală: M ⊥ = {(4α − 2 β ,3α − β , 2 α , 4 β ) α , β ∈ R }. O

bază în M se obŃine luând pe rând α = 1 , β = 0 şi α = 0 , β = 1 în soluŃia
⊥
generală de mai sus; rezultă v3 = ( 4 , 3 , 2 , 0 ) , v4 = ( 2 , − 1, 0 , 4 ) . Această bază se
ortonormalizează la fel ca baza precedentă şi se obŃine: e3 =

1
(4 , 3 , 2 , 0) ,
29
e4 =
1
(19 , − 22 , 5 , 58) .
4234
6) În spaŃiul liniar R 3 cu produsul scalar uzual se consideră vectorii

e1 = ( − 1, 2 ,1) , e2 = ( 1, 2 , 3) , e3 = (1, 0 ,1) . Dacă M = L(e1 , e2 , e3 ) să se determine
M ⊥ şi să se proiecteze vectorul x = (8 ,18 , 8) ∈ R 3 pe M şi M ⊥ .
Rezolvare. Deoarece determinantul având pe coloane coordonatele celor trei

vectori este egal cu zero, vectorii e1 , e2 , e3 sunt liniar dependenŃi. Doi dintre ei,
de exemplu e1 ,e2 , sunt liniar independenŃi astfel încât:
M = {α ( − 1, 2 ,1) + β ( 1, 2 , 3) α , β ∈ R }. Pentru a determina M ⊥ este suficient
să determinăm toŃi vectorii x = ( x1 , x2 , x3 ) ∈ R 3 perpendiculari pe e1 ,e2 .
CondiŃiile < x, e1 > = 0 , < x, e2 > = 0 , ne conduc la sistemul
− x1 + 2 x2 + x3 = 0
x1 + 2 x2 + 3 x3 = 0 ,
a cărui soluŃie generală este:
M ⊥ = {(− α ,−α ,α ) α ∈ R }.
O bază în M ⊥ este dată de vectorul e3′ = ( − 1, − 1,1 ) .

Pentru a proiecta vectorul x = ( 8 ,18 , 8) pe cele două subspaŃii fie descompunerea
x = x′ + x′′ , x′ ∈ M , x′′ ∈ M ⊥ . Atunci x′ = α 1e1 + α 2 e2 şi condiŃiile < x′′, e1 > = 0 ,
< x ′′, e2 > = 0 ne conduc la sistemul:
α 1 < e1 , e1 > + α 2 < e2 , e1 > = < x, e1 >

α 1 < e1 , e2 > + α 2 < e2 , e2 > = < x, e2 > .
Efectuând produsele scalare se obŃine sistemul 2α 1 = 16 , 6α 2 = 36 cu soluŃia:

α 1 = 8 , α 2 = 6 . ProiecŃia vectorului x pe subspaŃiul M este: x′ = 8 e1 + 6e2 =
= ( 2 ,12 ,14 ) iar proiecŃia lui x pe M ⊥ este x′′ = x − x ′ = ( 6 , 6 , − 6 ) .
7) Fie V = C [ − 1,1 ] , < f , g > = ∫−1 f (t ) g (t )d t produsul scalar pe acest spaŃiu

1
{ }
liniar şi sistemul de vectori S = f i ∈ C [ − 1,1 ] , i = 1,4 , unde: f1 (t ) = 1 , f 2 (t ) = t ,
f 3 (t ) = t , f 4 (t ) = t , t ∈ [− 1,1 ] . Să se ortonormeze acest sistem de vectori.
2 3
Rezolvare. Luăm g1 = f1 , g 2 = f 2 − λ 21 g1 ; din condiŃia < g1 , g 2 > = 0 rezultă

< f 2 , g1 > 1
λ21 = = 0, deoarece < f 2 , g1 > = ∫−1 td t = 0 şi astfel g 2 = f 2 .
< g1 , g1 >
În continuare căutăm g 3 de forma g 3 = f 3 − λ 31 g1 − λ 32 g 2 ; din condiŃiile
< f 3 , g1 > 2 < f3 , g2 >
< g 3 , g 1 > = 0 , < g 3 , g 2 > = 0 obŃinem λ31 = = , λ32 = = 0,
< g1 , g1 > 3 < g2 , g2 >
1 23 2 1 3
astfel încât g 3 = t 2 − =  t −  . În mod analog obŃinem g 4 = t 3 − t =
3 32 2 5
25 3 
=  t 3 − t  . Normele acestor vectori sunt:
52 2 
(∫ d t ) = 2 ,
1
1
g 1 = < g 1 , g1 > = −1
2
> = (∫ t d t ) =
1
1 2
g2 = < g2 , g2 −1
2
, 2
3
1
 1 1  2 2 2
2
g 3 = < g 3 , g 3 > =  ∫−1  t 2 −  d t  = ,

  3   3 5
1
 1 3  
2
2 2 2
g 4 = < g 4 , g 4 > =  ∫−1  t 3 − t  d t  = .
  5   5 7
iar sistemul ortonormat căutat este:

1 1
e1 = g1 = ,
g1 2
1 3
e2 = g2 = t,
g2 2
1 3 5  2 1
e3 = g3 = t −  ,
g3 2 2 3
1 5 7 3 3 
e4 = g4 = t − t  .
g4 2 2 5 
Remarcă. Polinoamele obŃinute prin ortogonalizarea sistemului de vectori

{f i : [− 1,1 ] → R , f i (t ) = t i−1 , i ∈ N ∗ }, ca în exemplul de mai sus, se numesc
polinoamele lui Legendre. Aceste polinoame, care se notează Pn , n ∈ N , verifică
următoarea formulă:
Pn (t ) =
1 dn 2
2 ⋅ n! d t
n n
[(t − 1) n .]
Primele patru polinoame Legendre sunt:
P0 (t ) = 1 , P1 (t ) = t , P2 (t ) = t 2 − , P3 (t ) = t 3 − t .
3 1 5 3
2 2 2 2
8) Fie E n un spaŃiu euclidian real şi ei ∈ E n , i = 1, p . Determinantul
< e1 , e1 > < e2 , e1 > L < e p , e1 >

< e1 , e2 > < e 2 , e 2 > L < e p , e2 >
Γ(e1 , e2 ,L, e p ) =
M M L M
< e1 , e p > < e2 , e p > L < e p , e p >
{
se numeşte determinantul Gram al sistemului de vectori ei ∈ E n , i = 1, p . Să se }
{
arate că sistemul de vectori ei ∈ E n , i = 1, p } este liniar independent dacă şi
numai dacă Γ(e1 , e2 ,L, e p ) ≠ 0 .
Rezolvare. Fie combinaŃia liniară α 1e1 + α 2 e2 + L + α p e p = 0 E n .ÎnmulŃim scalar

egalitatea de mai sus cu e j ∈ E n , j = 1, p ; obŃinem astfel sistemul liniar în
necunoscutele α i , i = 1, p :
α 1 < e1 , e1 > + α 2 < e2 , e1 > + L + α p < e p , e1 > = 0

α 1 < e1 , e2 > + α 2 < e2 , e2 > + L + α p < e p , e2 > = 0
LLLLLL LLLL L LLLLLLLLLL
α 1 < e1 , e p > + α 2 < e2 , e p > + L + α p < e p , e p > = 0 .
Sistemul de mai sus are numai soluŃia banală dacă şi numai dacă determinantul
său este diferit de zero. Cum determinantul acestui sistem este Γ(e1 , e2 ,L, e p ),
rezultă că vectorii e j ∈ E n , j = 1, p sunt liniar independenŃi dacă şi numai dacă
Γ(e1 , e2 ,L, e p ) ≠ 0 .
9) Fie E n un spaŃiu euclidian real, M un subspaŃiu propriu al lui E n şi

x ∈ E n \ M . Să se determine:
a) proiecŃia vectorului x pe subspaŃiul M;
b) distanŃa de la x la M.
Rezolvare. a) Fie {e1 , e2 ,L, e p }, p < n bază în M. Deoarece E n = M ⊕ M ⊥ avem

p
x = x′ + x′′ , x′ ∈ M , x′′ ∈ M ⊥ şi descompunerea este unică. Fie x′ = ∑ α i ei ;
i =1
condiŃia x′′ ∈ M este echivalentă cu condiŃiile < x ′′, e j > = 0 , j = 1, p , condiŃii

⊥
care se scriu sub forma:
∑α
i =1
i < ei , e j > = < x, e j > j = 1, p .
Se obŃine astfel sistemul:
α 1 < e1 , e1 > + α 2 < e2 , e1 > + L + α p < e p , e1 > = < x, e1 >

α 1 < e1 , e2 > + α 2 < e2 , e2 > + L + α p < e p , e2 > = < x, e2 >
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
α 1 < e1 , e p > + α 2 < e2 , e p > + L + α p < e p , e p > = < x, e p > .
Determinantul acestui sistem este determinantul Gram al sistemului de vectori

e1 , e2 ,L, e p . Cum vectorii e1 , e2 ,L, e p sunt liniar independenŃi rezultă
Γ(e1 , e2 ,L, e p ) ≠ 0 şi sistemul de mai sus are soluŃie unică; soluŃia sistemului se
obŃine cu regula lui Cramer sub forma:
Γ(e1 , e2 ,L, ei −1 , x, ei +1 ,L, e p )

αi = , i = 1, p .
Γ(e1 , e2 ,L, e p )
În particular, dacă baza {e , e ,L, e }

1 2 p este ortonormată atunci α i =< x, ei > ,
i = 1, p şi
p
x′ = ∑ < x, ei > ei .
i =1
b) DistanŃa de la vectorul x la subspaŃiul M se defineşte prin formula
d ( x, M ) = inf x − y .
y∈M
Dacă x = x ′ + x′′, x′ ∈ M , x′′ ∈ M ⊥ atunci, cu observaŃia 9.7, pentru orice vector

y ∈ M avem
x− y
2
= ( x − x ′) + ( x ′ − y ) 2
= x − x′
2
+ x′ − y
2
≥ x − x′
2
.
Pentru y = x′ se obŃine egalitate în inegalitatea de mai sus de unde rezultă

expresia distanŃei din observaŃia 9.16:
d ( x, M ) = x − x′ = x ′′ .
De aici obŃinem:
d ( x, M ) = x ′′ = < x − x′, x − x′ > = < x − x′, x > − < x − x′, x′ > =

2 2
p
= < x − x′, x > = x − ∑ α i < x, ei > ,
2
i =1
sau:
α 1 < e1 , x > + α 2 < e2 , x > + L + α p < e p , x > = x − d ( x, M ) .

2 2
Dacă acestei ecuaŃii îi ataşăm ecuaŃiile
α 1 < e1 , e1 > + α 2 < e2 , e1 > + L + α p < e p , e1 > = < x, e1 >

α 1 < e1 , e2 > + α 2 < e2 , e2 > + L + α p < e p , e2 > = < x, e2 >

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
α 1 < e1 , e p > + α 2 < e2 , e p > + L + α p < e p , e p > = < x, e p > ,
atunci obŃinem un sistem liniar în necunoscutele α i , i = 1, p , sistem care trebuie

să fie compatibil. CondiŃia de compatibilitate a acestui sistem este
< x, x > − d ( x, M ) < e1 , x > < e2 , x > < ep , x >

2
L
< x, e1 > < e1 , e1 > < e2 , e1 > L < e p , e1 >
< x , e2 > < e1 , e2 > < e2 , e2 > L < e p , e2 > = 0 ,
M M M M M
< x, e p > < e1 , e p > < e2 , e p > L < e p , e2 >
din care obŃinem:
Γ(x, e1 , e2 ,L, e p )
d ( x, M ) =
2
Γ(e1 , e2 ,L, e p )
.
11.2. ExerciŃii propuse
1) a) Să se arate că mulŃimea tuturor şirurilor convergente de numere reale for-

mează un spaŃiu liniar real relativ la adunarea şirurilor şi înmulŃirea dintre un
număr şi un şir.
b) Să se arate că mulŃimea C k , k ∈ N , a funcŃiilor reale continue de n variabile
reale, definite pe mulŃimea deschisă U ⊂ R n , şi care au derivate parŃiale până la
ordinul k continue pe U, este spaŃiu liniar real în raport cu adunarea funcŃiilor şi
înmulŃirea acestora cu scalari reali.
2) Să se studieze care din următoarele submulŃimi din spaŃiul aritmetic

tridimensional R 3 formează subspaŃii liniare:
a) S1 = {( x1 , x 2 , x3 ) x3 = 0 };
b) S 2 = {(x1 , x2 , x3 ) x1 + x 2 − 2 x3 = 0 };
c) S 3 = {( x1 , x2 , x3 ) x1 + x2 − 2 x3 = 1 };
d) S 4 = {(x , x , x ) x
1 2 3
2
1 + x22 − 2 x32 = 0 ; }
e) S 5 = {(x , x , x )
1 2 3 }
x i > 1 , i = 1, 3 .
3) Să se verifice dacă vectorul v = (1, − 2 , 0 , 3 ) ∈ R 4 este o combinaŃie liniară a

vectorilor e1 = (3 , 9 , − 4 , − 2 ) , e2 = (2 , 3 , 0 , − 1 ) , e3 = (2 , − 1, 2 ,1 ) . În caz afirmativ
să se determine combinaŃia liniară nulă a vectorilor v, e1 , e2 , e3 .
4) Să se determine dacă următoarele familii de vectori sunt liniar dependente sau

liniar independente. În cazul liniar dependenŃei să se determine relaŃia de
dependenŃă liniară:
a) v1 = (1, 2 , 0 ) , v2 = (1,1,1 ) , v3 = (− 1, 0 , − 2 ) ∈ R 3 ;
b) v1 = sin t , v2 = cos t , v3 = 1 ∈ C ( R ) ;
c) v1 = sin 2 t , v2 = cos 2 t , v3 = 1 ∈ C ( R ) ;
d) v1 = e a t , v2 = e b t , v3 = e c t ∈ C ( R ) , a ≠ b ≠ c ≠ a ;
e) v1 = 1 + t , v2 = 1 − t + t 2 , v3 = 3 + t + t 2 ∈ P2 ( R ) ;
1 0  1 1 1 0   1 1
f) v1 =   , v2 =   , v3 =   , v4 =   ∈ M 2 ( R ) .
 0 2  0 1 1 2   1 1
5) Să se determine care din următoarele sisteme de vectori ale spaŃiului liniar

C ( R ) sunt liniar independente:
a) S = {1, cos 2t , cos 2 t};

b) S = { e t , e −t , ch t};
c) S = { e t , t e t , t 2 e t , t 3 e t ,L, t n e t }.
6) Să se verifice dacă următoarele familii de vectori din R 4 sunt baze. În caz

afirmativ să se determine coordonatele vectorului v = ( 1, 2 , 3 , 4 ) în baza
B = {v1 , v 2 , v3 , v4 }:
a) v1 = ( 1,1, 0 , 0 ) , v2 = ( 1, − 1, 0 ,1 ) , v3 = ( 0 , 2 , 0 , 0 ) , v 4 = ( 0 , 0 ,1,1 ) ;
b) v1 = ( 1,1,1,1 ) , v2 = ( 1,1, − 1, − 1 ) , v3 = ( 1, − 1,1, − 1 ) , v4 = ( 1, − 1, − 1,1 ) ;
c) v1 = ( 1,1, 0 ,1 ) , v 2 = ( 2 ,1, 3 ,1 ) , v3 = ( 1,1, 0 , 0 ) , v 4 = ( 0 ,1, − 1, − 1 ) .
7) Să se afle câte o bază în subspaŃiul liniar M şi dimensiunea acestuia dacă:
a) M = L({ e1 = ( 2 ,1, 3 ,1 ) , e2 = ( 1, 2 , 0 ,1 ) , e3 = ( − 1,1, − 3 , 0 )}) ⊂ R 4 ;

b) M = L({ e1 = ( 2 , 0 ,1, 3 , − 1 ) , e2 = ( 1,1, 0 ,1, − 1 ) , e3 = ( 4 , 2 ,1, 5 , − 3 )}) ⊂ R 5 ;
  x 0 y 
c) M =  A =   x, y, z ∈ R  ⊂ M 2 ,3 ( R ) .
  y z 0 
8) Să se determine dimensiunea subspaŃiilor liniare generate de următoarele

sisteme de vectori din spaŃiul liniar C ( R ) :
{
a) S1 = e 1 , e
a t a2 t
,e
a3 t
}
,L, e an t ai ∈ R , i = 1,n , ai ≠ a j , i ≠ j ;
b) S 2 = {e a t , t e a t , t 2 e a t ,L, t n e a t a ∈ R}.
9) Să se determine dimensiunile sumei şi intersecŃiei subspaŃiilor liniare M 1 , M 2

generate de următoarele sisteme de vectori:
a) U = {u1 = ( 2 , 3 , − 1 ) , u 2 = ( 1, 2 , 2 ) , u 3 = ( 1,1, − 3 ) },
V = { v1 = ( 1, 2 ,1 ) , v 2 = ( 1,1, − 1 ) , v3 = ( 1, 3 , 3 ) } în R 3 ;
b) U = {u1 = ( 1,1, 2 , − 1 ) , u 2 = ( 0 , − 1, − 1, 2 ) , u 3 = ( − 1, 2 ,1, − 3 ) } ,

V = { v1 = ( 2 ,1, 0 ,1 ) , v2 = ( − 2 , − 1, − 1, − 1 ) , v3 = ( 3 , 0 , 2 , 3 ) } în R 4 .
10) În R 3 se consideră subspaŃiul liniar M generat de vectorii e1 = ( 1, 0 , 0 ) ,

e2 = ( 1,1, 0 ) . Să se determine toate subspaŃiile M 1 ⊂ R 3 cu proprietatea că
R3 = M ⊕ M 1 .
11) Să se arate că următoarele familii de vectori sunt baze în spaŃiul vectorial

specificat, să se determine matricea de trecere de la baza B la baza B ′ şi
coordonatele vectorului x (scris în baza canonică) în bazele B şi B ′ :
a) B = { f1 = ( 1, 0 ,1 ) , f 2 = ( 1, 0 , − 1 ) , f 3 = ( 1,1, 0 ) } ⊂ R 3
B ′ = { g1 = ( 1,1,1 ) , g 2 = ( 1,1, 0 ) , g 3 = ( 1, 0 , 0 ) } ⊂ R 3 , x = ( 2 , 5 , 7 ) ;
b) B = { f1 = 1 + t , f 2 = 1 − t 2 , f 3 = 1 } ⊂ P2 ( R )
B ′ = { g1 = 1 + t + t 2 , g 2 = t , g 3 = 1 + t } ⊂ P2 ( R ) , x = 1 − t + t 2 ;
  1 1 1 1  1 1  1 0 
c) B =  f1 =   , f 2 =   , f 3 =   , f 4 =   ⊂ M 4 ( R ) ,
  1 1 1 0   0 0  0 0 
 1 0  0 1  1 1  0 0 
B ′ =  g1 =   , g 2 =   , g 3 =   , g 4 =   ⊂ M 4 ( R ) ,
 0 1  1 0  −1 0  1 2 
 2 3
x =   .
 1 5
12) Să se verifice că următoarele operaŃii determină produse scalare pe spaŃiile

liniare specificate:
a) < x , y > = x1 y1 + x2 y 2 + x3 y3 , x, y ∈ R 3 ;
b) < x , y > = x1 y 1 + x2 y 2 + x3 y 3 , x, y ∈ C 3 ;
c) < f , g > = ∫a f (t )g (t )d t , (∀) f , g ∈ C [a, b ] = { f : [a, b] → R , f continuã } ;
b
d) < p, q > = a 0 b0 + a1b1 + a 2 b2 , (∀) p = a 0 + a1t + a 2 t 2 , q = b0 + b1t + b2 t 2 ∈ P2 ( R ) ;

e) < A, B > = Tr (At B ) , (∀) A, B ∈ M 2 ( R ) , unde Tr ( A) = a11 + a 22 + L + a nn este
urma matricei A = (aij )i , j =1,n .
13) Să se ortonormeze următoarele sisteme de vectori:
a) B = {v1 = ( 1,1, 0 ) , v2 = ( 1, 0 ,1 ) , v3 = ( 0 ,1,1 ) } ⊂ R 3 ;

b) B = {v1 = ( 2 ,1, 2 ) , v2 = ( 1, 2 , − 2 ) , v3 = ( 2 , − 2 ,1 ) } ⊂ R 3 ;
c) B = {v1 = ( 1, 2 , 2 , − 1 ) , v2 = ( 1,1, − 5 , 3 ) , v3 = ( 3 , 2 , 8 , − 7 ) } ⊂ R 4 ;
14) Să se determine complementul ortogonal M ⊥ al subspaŃiului liniar M unde

M = L(v1 = ( 1,1, 0 , 0 ) , v2 = ( 1, − 1,1,1 )) ⊂ R 4 .
15) Fie mulŃimea M = {( x1 , x2 , x3 ) ∈ R 3 x1 + x2 + x3 = 0 }. Să se arate că M este

subspaŃiu liniar în R 3 , să se determine complementul ortogonal M ⊥ al
subspaŃiului liniar M, o bază în M ⊥ şi să se proiecteze vectorul x = ( 1, 2 , 6 ) pe
M şi M ⊥ .
16) Fie familia de vectori B = {v1 , v2 , v3 } , unde v1 = ( 1, 0 , 2 ), v2 = ( 0 ,1, − 1 ),

v3 = ( − 1,1, 0 ) . Să se arate că B este bază în R 3 şi să se ortonormeze.
17) Să se determine o bază ortonormată faŃă de produsul scalar canonic în

subspaŃiul liniar M al soluŃiilor sistemului:
x1 + 2 x2 + 3 x3 + 10 x4 = 0
5 x1 + 4 x2 + 3 x3 + 2 x4 = 0
3 x1 + 2 x2 + x3 − 2 x4 = 0 .
Să se determine M ⊥ , o bază ortonormată în M ⊥ şi să se proiecteze vectorul

x = ( 1, 2 , 5 , 7 ) pe M şi M ⊥ .
18) Fie S mulŃimea soluŃiilor sistemului
x1 − x4 + x6 = 0
x1 − x3 + x5 =0
x1 − x 2 + x5 − x 6 = 0
x 2 − x3 + + x6 = 0
x1 − x 4 + x5 = 0.
Să se afle complementul ortogonal S⊥ şi să se proiecteze vectorul

x = ( 1,1,1,1,1,1 ) pe S ⊥ .
19) Fie l 2 ( R ) spaŃiul liniar al şirurilor de numere reale x = ( xn ) n∈N ∗ pentru care
∞
seria ∑a 2
n este convergentă. Să se arate că aplicaŃia ϕ : l 2 ( R ) × l 2 ( R ) → R ,
n =1
∞
ϕ ( x, y ) = < x, y > = ∑ xi y i este un produs scalar şi să se ortonormeze sistemul
i =1
 1   1   1 
{x, y, z} ⊂ l 2 (R ) unde x =  n −1  , y =  n −1  , z =  n −1  .
 2  n∈N ∗  3  n∈N ∗  4  n∈N ∗
20) Fie C [ 0 , 2π ] spaŃiul liniar al funcŃiilor reale de o variabilă reală continue pe

intervalul [ 0 , 2π ] cu produsul scalar < f , g > = ∫ f (t ) g (t )d t . Să se ortonorme-
π 2
ze sistemul de vectori din C [ 0 , 2π ] : f (t ) = 1 , f (t ) = cos n t , f (t ) = sin n t ,

0 2 n −1 2n
n∈ N . ∗
21) Să se determine în R 3 complementul ortogonal subspaŃiului liniar definit

prin M = {( x1 , x2 , x3 ) ∈ R 3 x1 = x2 = x3 }. Să se găsească proiecŃiile vectorului
x = ( 1, 2 , 3 ) pe subspaŃiile liniare M şi M ⊥ .
22) Fie E n un spaŃiu euclidian real şi { v1 , v2 ,L, vm } ⊂ E n , m < n o familie de

vectori. Să se arate că:
a) dacă { e1 , e2 ,L, em } ⊂ E n reprezintă familia obŃinută din { v1 , v 2 ,L, v m } în urma

aplicării procedeului Gram-Schmidt, atunci au loc relaŃiile:
vi ≥ ei , (∀) i = 1, m ;
b) au loc relaŃiile:
Γ(e1 , e2 ,L, en ) = Γ(v1 , v2 ,L, vn ) , Γ(v1 , v2 ,L, vn ) ≤ v1 ⋅ v2 ⋅ K ⋅ vn

2 2 2
.
23) Fie spaŃiul liniar real V = C [0 , 2] cu produsul scalar
< f , g > = ∫0 f ( x ) g ( x )dx , (∀) f , g ∈V .

2
a) Să se scrie inegalitatea Cauchy-Buniakovski pentru acest produs scalar.

b) Să se calculeze distanŃa dintre vectorii f şi g şi norma acestor vectori dacă:
x , x ∈ [0 ,1]
f (x ) = 1 , g (x ) = 
2 − x , x ∈ (1, 2] .
24) Să se determine o bază ortonormată în subspaŃiul soluŃiilor sistemului:
3 x1 − x2 − x3 + x4 = 0
x1 2 x2 − x3 − x4 = 0 .
25) Fie pe spaŃiul liniar real C [0,4] produsul scalar
< f , g > = ∫0 f ( x ) g ( x )dx , (∀) f , g ∈ V .

4
a) Să se scrie inegalitatea Cauchy-Buniakovski pentru acest produs scalar.

b) Să se calculeze unghiul dintre vectorii:
f (x ) = x ,
 x , x ∈ [0,2]
g (x ) = 
2 − x , x ∈ (2,4] .
26) Să se arate că aplicaŃia
< f , g > = ∫1 f (t ) g (t ) lnt d t

e
este un produs scalar pe spaŃiul liniar C [1, e] şi să se determine unghiul dintre

vectorii:
f (t ) = 1 , g (t ) = t .
27) În R 6 cu produsul scalar uzual se consideră subspaŃiul S al soluŃiilor

sistemului liniar
x1 − x4 + x6 = 0
x1 − x3 + x5 =0
x1 − x 2 + x5 − x6 = 0
x2 − x3 + x6 = 0
x1 − x 4 + x5 = 0.

Algebra 1

Transféré par

Informations du document

Titre original

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Algebra 1

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

1.

1.1. SPAłII LINIARE

Fie V o mulŃime nevidă şi K un corp comutativ. În cele ce urmează, prin corpul K

1.1. DefiniŃie. AplicaŃia ϕ : V × V → V , ϕ ( x , y ) = x + y , se numeşte lege de

1.2. DefiniŃie. Spunem că legea de compoziŃie internă ϕ ( x, y ) = x + y şi legea de

1.3. ObservaŃie. i) Pentru K = R spaŃiul liniar se numeşte real iar pentru K = C

1.4. PropoziŃie. Fie V un spaŃiu liniar peste K. Atunci:

1.5. Exemple. i) SpaŃiul vectorial K peste K. În acest caz V = K , adunarea

(x, y ) + (u , v ) = (x + u, y + v ) , (∀) (x, y ) , (u , v ) ∈V × V ,

Cu aceste legi de compoziŃie V × V devine un spaŃiu liniar complex, spaŃiu care

Pe R n definim adunarea vectorilor şi înmulŃirea cu scalari a acestora astfel:

α ⋅ x = (α x1 , α x2 ,L, α xn ) , (∀) α ∈ R , (∀) x ∈ R n .

şi înmulŃirea cu scalari a matricelor prin

În raport cu aceste legi de compoziŃie mulŃimea M m ,n ( K ) este spaŃiu liniar peste

(f + g )( x ) = f ( x ) + g ( x ) , (∀) f , g ∈ C [a, b],

(αf )(x ) = α f (x ) , (∀) f ∈ C [a, b] , (∀) α ∈ R ,

atunci definim adunarea şirurilor prin

şi înmulŃirea şirurilor cu scalari prin

În raport cu aceste legi de compoziŃie, l ( R ) (respectiv l (C ) ) formează un spaŃiu

1.2. SUBSPAłII LINIARE

Fie V un spaŃiu liniar peste corpul K .

2.1. DefiniŃie. MulŃimea nevidă M ⊂ V se numeşte subspaŃiu liniar al lui V

2.2. ObservaŃie. i) Dacă M este subspaŃiu liniar al lui V atunci 0V ∈ M .

SubspaŃiile liniare ale lui V diferite de V şi de subspaŃiul nul se numesc subspaŃii

MulŃimea soluŃiilor acestui sistem este un subspaŃiu liniar în R n , adică suma a

De aici rezultă că mulŃimea soluŃiilor unui sistem liniar omogen de m ecuaŃii cu n

unde aij , bi ∈ R , i = 1, m , j = 1, n . MulŃimea soluŃiilor acestui sistem, în ipoteza

deci suma a două soluŃii ale sistemului nu este soluŃie a sistemului.

se numeşte suma subspaŃiilor liniare M 1 şi M 2 .

2.5. PropoziŃie. Fie M 1 şi M 2 subspaŃii liniare ale spaŃiului liniar V peste K.

subspaŃiu liniar al luiV.

DemonstraŃie. i) Dacă z1 , z 2 ∈ M 1 + M 2 , atunci există x1 , x2 ∈ M 1 şi

şi deci M 1 + M 2 este un subspaŃiu liniar al lui V.

2. 5′ . Exemplu. Fie M 1 = {( x1 , 0 , 0 ) x1 ∈ R }, M 2 = {( 0 , x2 , 0 ) x2 ∈ R } două

Faptul că această mulŃime este un subspaŃiu liniar în R 3 se verifică cu uşurinŃă.

se numeşte acoperirea liniară a mulŃimii A.

2.10. PropoziŃie. L( A) coincide cu subspaŃiul liniar generat de mulŃimea A.

DemonstraŃie. Fie M = I M i , subspaŃiul liniar generat de mulŃimea A. Aceasta

înseamnă că pentru fiecare i din mulŃimea de indici I, subspaŃiul liniar M i

2. 10′ . Exemplu. Fie A = { e1 = ( 1, 0 , 0 ) , e2 = ( 0 ,1, 0 ) } ⊂ R 3 . Să arătăm că aco-

Orice combinaŃie liniară cu vectori din A este de forma α 1e1 + α 2 e2 = (α 1 ,α 2 , 0 )

2.11. DefiniŃie. Suma subspaŃiilor liniare M 1 şi M 2 ale spaŃiului liniar V se

dacă orice vector x din M 1 + M 2 se scrie în mod unic sub forma

2. 11′ . Exemplu. Suma directă a subspaŃiilor liniare din R 3 :

este subspaŃiul liniar din R 3

2.12. PropoziŃie. Dacă M 1 şi M 2 sunt subspaŃii liniare ale spaŃiului liniar V,

atunci următoarele afirmaŃii sunt echivalente:

DemonstraŃie. i) ⇒ ii). Fie x = x1 + x2 = x1′ + x′2 , x1 , x1′ ∈ M 1 , x2 , x′2 ∈ M 2 .

2.13. ObservaŃie. Dacă M i , i = 1, n sunt subspaŃii liniare ale spaŃiului liniar V

2.14. DefiniŃie. Dacă M 1 şi M 2 sunt subspaŃii al spaŃiului liniar V astfel încât

2.15. Exemple. i) Fie în V = R 3 = {(x , x , x ) x ∈ R , i = 1,3 } subspaŃiile liniare:

M 1 = {(0, x′2 , x3′ ) x′2 , x3′ ∈ R }.

Se constată cu uşurinŃă că R 3 = M 1 + M 2 , dar suma nu este directă, deoarece

vectorul x = ( x1 , x2 , x3 ) ∈ M 1 + M 2 se poate descompune sub forma x = x′ + x′′ ,

sunt subspaŃii complementare în R 3 . Într-adevăr, R 3 = M 1 + M 2 şi orice vector

Atunci A = A s + A a , fapt ce implică M n ( R ) = M ns ( R ) + M na ( R ) ; deoarece avem şi

1.3. DEPENDENłĂ ŞI INDEPENDENłĂ LINIARĂ

Fie V un spaŃiu liniar peste K , S ⊂ V , S nevidă.

3.1. DefiniŃie. MulŃimea S se zice liniar independentă dacă pentru orice n ∈ N ∗

3.2. ObservaŃie. i) MulŃimea nevidă S ⊂ V este liniar independentă dacă orice

3.3. Exemple. i) În R n mulŃimea

este liniar independentă.

Determinantul acestui sistemului este de tip Vandermonde şi este diferit de zero