Algebra 3

3.
VECTORI ŞI VALORI PROPRII
Fie Vn un spaŃiu liniar peste corpul K. Aşa cum am văzut, operatorul

U ∈ End( Vn ) este caracterizat prin matricea ataşată lui într-o bază oarecare din
Vn . Această matrice conŃine pe coloane coordonatele imaginilor vectorilor bazei
prin operatorul U. Dacă B = { e1 , e2 ,L, en } este o bază în Vn cu proprietatea că
U (ei ) = λi ei , λi ∈ K , i = 1, n , atunci matricea ataşată lui U are forma diagonală.
Scopul principal al acestui capitol este stabilirea condiŃiilor pe care trebuie să le
satisfacă endomorfismul U ∈ End (Vn ) astfel încât să existe o bază în Vn , faŃă de
care matricea ataşată acestui endomorfism să aibă forma diagonală.
3.1. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
Fie V un spaŃiu liniar peste corpul K.
1.1. DefiniŃie. SubspaŃiul liniar M ⊂ V se numeşte subspaŃiu invariant pentru

endomorfismul U ∈ End (V ) dacă U (M ) ⊆ M .
1.2. DefiniŃie. Scalarul λ ∈ K se numeşte valoare proprie a endomorfismului

U ∈ End (V ) dacă există x ∈ V \ { 0V } astfel încât:
U (x ) = λ x .
Vectorul x ∈ V \ { 0V } cu proprietatea de mai sus se numeşte vector propriu

corespunzător valorii proprii λ .
MulŃimea valorilor proprii ale endomorfismului U ∈ End (V ) se numeşte spectrul
endomorfismului U şi se notează σ (U ) .
1.3. ObservaŃie. i) Dacă x ∈ V \ { 0V } este vector propriu al endomorfismului U

atunci vectorul α x , α ∈ K are aceeaşi proprietate.
ii) Ker U \ { 0V } este format din vectorii proprii ai lui U corespunzători valorii
proprii λ = 0 .
100 VECTORI ŞI VALORI PROPRII
iii) Dacă λ ∈ K este valoare proprie a endomorfismului U ∈ End (V ) atunci

operatorul T = U − λ I nu este injectiv, deci nu este inversabil.
1.4. PropoziŃie. Fie U ∈ End (V ) .

i) Dacă λ ∈ K este valoare proprie a lui U atunci mulŃimea
M λ = { x ∈V U ( x ) = λ x }
este un subspaŃiu liniar al lui V, invariant pentru U;

ii) Dacă λ1 , λ 2 ∈ K sunt valori proprii distincte ale lui U atunci:
M λ 1 ∩ M λ 2 = { 0V };
iii) Vectorii proprii ai lui U corespunzători la valori proprii distincte sunt liniar
independenŃi.
Remarcă. SubspaŃiul M λ conŃine vectorii proprii ai operatorului U corespunză-

tori valorii proprii λ ∈ K şi vectorul 0V . Acest subspaŃiu se numeşte subspaŃiul
propriu corespunzător valorii proprii λ .
DemonstraŃie. i) Fie x1 , x2 ∈ M λ . Atunci U ( x1 ) = λ x1 , U ( x2 ) = λ x2 şi pentru

α 1 , α 2 ∈ K avem: U (α 1 x1 + α 2 x2 ) = α 1U ( x1 ) + α 2U ( x2 ) = α 1λ x1 + α 2 λ x2 =
λ (α 1 x1 + α 2 x2 ) , ceea ce arată că M λ este un subspaŃiu liniar al lui V. Fie
x ∈ M λ . Deoarece M λ este subspaŃiu liniar în V rezultă că pentru orice x ∈ M λ
avem U ( x ) = λ x ∈ M λ , deci M λ este invariant pentru U.
ii) Fie λ1 ≠ λ2 valori proprii ale lui U şi x ∈ M λ 1 ∩ M λ 2 . Atunci U ( x ) = λ1 x ,
U ( x ) = λ 2 x , de unde rezultă λ1 x = λ2 x sau (λ1 − λ2 ) x = 0V . Cum λ1 ≠ λ2 rezultă
x = 0V deci M λ 1 ∩ M λ 2 = { 0V }.
iii) Vom demonstra afirmaŃia prin inducŃie după numărul n al vectorilor proprii.
Pentru n = 1 fie x1 vector propriu corespunzător valorii proprii λ1 ; cum x1 ≠ 0V
rezultă că acest vector este liniar independent. Considerăm afirmaŃia adevărată
pentru n = k şi să o demonstrăm pentru n = k + 1 . Fie xi , i = 1, k + 1 vectori
proprii corespunzători valorilor proprii λi , i = 1, k + 1 distincte două câte două şi
combinaŃia liniară nulă
α 1 x1 + α 2 x2 + L + α k +1 xk +1 = 0V .
3.6. EXPONENłIALA UNEI MATRICE 101
Dacă aplicăm operatorul U acestei egalităŃi obŃinem:
α 1λ1 x1 + α 2 λ2 x2 + L + α k +1λk +1 xk +1 = 0V .
ÎnmulŃim prima egalitate cu λ k +1 şi o scădem din a doua; obŃinem
α 1 (λ1 − λ k +1 ) x1 + α 2 (λ 2 − λk +1 ) x2 + L + α k (λk − λk +1 ) x k = 0V .
Cum λi ≠ λ j , i, j = 1, k , i ≠ j şi x j ≠ 0V j = 1, k rezultă α i = 0 , i = 1, k iar din

combinaŃia liniară nulă iniŃială rezultă α k +1 = 0 . PropoziŃia este demonstrată.
3.2. POLINOMUL CARACTERISTIC AL UNUI ENDOMORFISM
Fie Vn un spaŃiu liniar de dimensiune n peste corpul K, U ∈ End(Vn ) şi

A = (ai , j )i , j =1,n ∈ M n (K ) matrice asociată lui U în baza B = { e1 , e2 ,L, en }. Fie
n
λ ∈ σ (U ) şi x = ∑ x j e j un vector propriu corespunzător acestei valori proprii.
j =1
CondiŃia U ( x ) = λ x se scrie atunci sub forma:
n
 n  n
∑  ∑ ij j  i ∑ λ xi ei .

i =1  j =1
a x  e =
 i =1
De aici obŃinem sistemul de ecuaŃii liniare în necunoscutele xi , i = 1, n :
∑a
j =1
ij x j = λ xi , i = 1, n ,
sau
(a11 − λ ) x1 + a12 x2 + L + a1n xn = 0

a 21 x1 + (a 22 − λ ) x2 + L + a 2 n xn = 0
LLLLLL LLLL LLLL
a n1 x1 + a n 2 x2 + L + (a nn − λ ) xn = 0 .
Pentru X = ( x1 x2 L x n ) ∈ M n ,1 ( K ) sistemul de mai sus capătă forma matricială:

t
(A − λ I n ) X = 0 M n ,1 ( K ) .
2.1. DefiniŃie. Scalarul λ ∈ K se numeşte valoare proprie a matricei A∈ M n ( K )

dacă există X ∈ M n ,1 ( K ) ≠ 0 M n ,1 ( K ) astfel încât:
(A − λ I n ) X = 0 M n ,1 ( K ) .
Vectorul X cu proprietatea de mai sus se numeşte vector propriu al matricei A

corespunzător valorii proprii λ . Sistemul ( A − λ I n ) X = 0 M n ,1 ( K ) se numeşte
sistem caracteristic al matricei A.
2.2. DefiniŃie. Polinomul P(λ ) = det ( A − λ I n ) se numeşte polinom caracteristic

al matricei A iar ecuaŃia P(λ ) ≡ det ( A − λ I n ) = 0 se numeşte ecuaŃie
caracteristică a matricei A.
2.3. ObservaŃie. i) Sistemul caracteristic (A − λ I n ) X = 0 M n ,1 ( K ) are soluŃii

nebanale dacă şi numai dacă det ( A − λ I n ) = 0 ; rezultă că λ ∈ K este valoare
proprie a matricei A dacă şi numai dacă este rădăcină a ecuaŃiei caracteristice.
ii) Întrucât polinomul caracteristic
P(λ ) = (− 1) λ n + α n −1λ n−1 + L + α 1λ + α 0

n
are gradul n rezultă că ecuaŃia caracteristică P(λ ) = 0 are n rădăcini reale sau (şi)
complexe, deci orice matrice A∈ M n (C ) are n valori proprii.
iii) Matricea A∈ M n ( R ) poate să nu aibă valori proprii. Privită însă ca matrice
din M n (C ) ea are cel puŃin o valoare proprie (din C). În acest caz vectorii proprii
corespunzători valorii proprii λ ∈ C \ R aparŃin complexificatului lui R n , pe care
l-am notat C R n .
2.4. PropoziŃie. Două matrice asemenea au acelaşi polinom caracteristic.
DemonstraŃie. Fie A , B ∈ M n ( K ) matrice asemenea; există deci C ∈ M n ( K )

nesingulară astfel încât B = C −1 A C şi:
det (B − λ I n ) = det (C −1 A C − λ C −1 I n C ) = det C −1 ( A − λ I n )C =

= det C −1 ⋅ det ( A − λ I n ) ⋅ det C = det ( A − λ I n ) .
2.5. ObservaŃie. i) Dacă endomorfismul U ∈ End (Vn ) i se ataşează într-o bază

B = { e1 , e2 ,L, en } din Vn matricea A∈ M n ( K ) atunci matricele asemenea cu
matricea A au acelaşi polinom caracteristic conform propoziŃiei 2.4. Cum
matricele ataşate lui U ∈ End (Vn ) în bazele din Vn sunt asemenea, rezultă că
polinomul P(λ ) = det ( A − λ I n ) depinde numai de U şi nu de reprezentarea
matriceală particulară a lui U într-o bază din Vn . De aceea polinomul P(λ ) se
numeşte polinom caracteristic al endomorfismului U.
ii) Valorile proprii ale endomorfismului U ∈ End (Vn ) sunt rădăcinile ecuaŃiei
caracteristice det ( A − λ I n ) = 0 a matricei A ataşată lui U într-o bază oarecare din
Vn şi în baza celor de mai sus ele se ataşează în mod unic endomorfismului U.
Prin spectrul endomorfismului U ∈ End (Vn ) , notat σ (U ) , înŃelegem spectrul
matricei ataşate lui U într-o bază oarecare din Vn .
iii) Vectorii proprii ai endomorfismului U ∈ End (Vn ) corespunzători valorii
proprii λ sunt soluŃiile sistemului ( A − λ I n ) X = 0 M n ,1 ( K ) .
iv) Fie Vn un spaŃiu liniar real, U ∈ End (Vn ) , CV n complexificatul lui Vn . Dacă A
este matricea ataşată lui U într-o bază din Vn , atunci această matrice, privită ca
matrice din M n (C ) defineşte un operator din End ( CVn ) . Acest operator se
numeşte complexificatul endomorfismului U ∈ End (Vn ) şi se notează C
U.
C C
Deoarece U şi U au aceeaşi reprezentare matriceală, valorile proprii ale lui U
sunt valorile proprii din C ale matricei reale asociate lui U.
3.3. FORMA DIAGONALĂ A UNUI ENDOMORFISM
Fie Vn un spaŃiu liniar de dimensiune n peste corpul K.
3.1. DefiniŃie. Spunem că endomorfismul U ∈ End (Vn ) este diagonalizabil dacă

există o bază în Vn astfel încât matricea A ataşată lui U în această bază să fie o
matrice diagonală. Matricele asemenea matricei A se numesc matrice
diagonalizabile.
3.2. PropoziŃie. Endomorfismul U ∈ End (Vn ) este diagonalizabil dacă şi numai

dacă există o bază în Vn formată cu vectori proprii ai endomorfismului U.
DemonstraŃie. Dacă U ∈ End(Vn ) este diagonalizabil, atunci există o bază

B = { e1 , e2 ,L, en } în Vn astfel încât matricea ataşată lui U în această bază este o
matrice diagonală:
 a11 0 L0 
 
 0 a 22 L 0 
A= .
L L L L
 
 0 0 L a nn 

Atunci din definiŃia matricei ataşate unui operator liniar avem U (ei ) = aii ei ,
i = 1, n , deci vectorii ei , i = 1, n , sunt vectori proprii ai endomorfismului U,
asociaŃi valorilor proprii aii , i = 1, n .
Reciproc, dacă B = { e1 , e2 ,L, en } este o bază în Vn formată din vectori proprii ai
lui U corespunzători valorilor proprii λi , i = 1, n , atunci U (ei ) = λi ei , i = 1, n ,
deci matricea ataşată lui U în baza B = { e1 , e2 ,L, en } este matricea diagonală:
 λ1 0 L 0
 
 0 λ2 L 0
A= .
L L L L
 
0 0 L λ n 

3.3. DefiniŃie. Fie λ ∈ σ (U ) o valoare proprie a endomorfismului U ∈ End (Vn ) .

Se numeşte multiplicitate algebrică a valorii proprii λ şi o notăm ma (λ ) , ordinul
de multiplicitate al valorii proprii λ ca rădăcină a ecuaŃiei caracteristice a
endomorfismului U. Se numeşte multiplicitate geometrică a valorii proprii λ şi o
notăm m g (λ ) , dimensiunea subspaŃiului propriu M λ corespunzător valorii
proprii λ .
3.4. PropoziŃie. Dacă U ∈ End (Vn ) şi λ 0 ∈ σ (U ) atunci m g (λ 0 ) ≤ ma (λ 0 ).
DemonstraŃie. Fie λ 0 ∈ σ (U ) valoare proprie multiplă de ordinul m (deci

ma (λ 0 ) = m ) a ecuaŃiei caracteristice a endomorfismului U şi M λ 0 subspaŃiul
propriu corespunzător acestei valori proprii.
Fie dim M λ 0 = m g (λ 0 ) = p ≤ n şi B = {e1 , e2 ,L, e p } bază în M λ 0 .
Dacă p = n atunci, în baza de mai sus, operatorului U i se ataşează matricea
λ0 0 L 0
 
 0 λ0 L 0
A= ,
M M L M 
 
 0 0 L λ 0 

deci polinomul caracteristic al endomorfismului U este P(λ ) = (− 1) (λ − λ 0 ) .

n n
De aici rezultă că λ 0 este rădăcină multiplă de ordinul n a ecuaŃiei caracteristice,

adică m a (λ 0 ) = n = p = m g (λ 0 ).
Dacă p < n , atunci completăm baza B = {e1 , e2 ,L, e p } până la o bază
B ′ = { e1 , e2 ,L, en } în Vn . Deoarece ei , i = 1, p sunt vectori proprii ai lui U
corespunzători valorii proprii λ 0 avem U (ei ) = λ 0 ei , i = 1, p . Pentru ceilalŃi
vectori ai bazei B ′ putem scrie U (e j ) = ∑ aij ei , j = p + 1, n , deci matricea ataşată

n
i =1
lui U în baza B ′ este:
λ 0 0 L 0 a1, p +1 L a1n 
 
 0 λ 0 L 0 a 2, p +1 L a 2 n 
L L L L L L 
A=  .
 0 0 L λ 0 a p , p +1 L a pn 
L L L L L L L

 0 0 L 0 a n , p +1 L a nn 

Polinomul caracteristic are în acest caz forma:
P(λ ) = det ( A − λ I n ) = (− 1) (λ − λ 0 ) ⋅ Q(λ ) ,

p p
unde
a p +1, p +1 − λ a p +1, p + 2 L a p +1,n

a p + 2 , p +1 a p + 2, p + 2 − λ L a p + 2 ,n
Q(λ ) = .
M M L M
a n , p +1 an , p +2 L a n ,n − λ
Deoarece (λ − λ 0 ) divide P(λ ) rezultă ma (λ 0 ) ≥ p = m g (λ 0 ) şi propoziŃia este

p
demonstrată.
3.5. Teoremă. Endomorfismul U ∈ End (Vn ) este diagonalizabil dacă şi numai

dacă polinomul său caracteristic are toate rădăcinile în corpul K şi
ma (λ ) = m g (λ ) , (∀) λ ∈ σ (U ) .
Remarcă. Teorema de mai sus afirmă că U ∈ End (Vn ) este diagonalizabil dacă şi
numai dacă polinomul său caracteristic are toate rădăcinile în corpul K şi
dimensiunea fiecărui subspaŃiu propriu este egală cu ordinul de multiplicitate al
valorii proprii corespunzătoare ca rădăcină a ecuaŃiei caracteristice a
endomorfismului U.
DemonstraŃie. Fie U ∈ End (Vn ) un endomorfism diagonalizabil. Atunci există o

bază B = { e1 , e2 ,L, en } în Vn , formată din vectori proprii ai lui U, faŃă de care
matricea ataşată endomorfismului U este diagonală. Dacă această matrice are pe
diagonală elementele λ1 , λ 2 ,L, λ p , p ≤ n , atunci polinomul caracteristic al
endomorfismului U este: P(λ ) = (− 1) (λ − λ1 )
n m1
(λ − λ2 ) m 2 L(λ − λ p ) m p , unde
mi , i = 1, p este egal cu numărul de apariŃii al valorii λ i , i = 1, p pe diagonala
p
matricei ataşate lui U. Rezultă că ∑m
i =i
i = n şi λ i ∈ K , i = 1, p sunt valori proprii
ale lui U de multiplicităŃi m i , i = 1, p . Fără a afecta generalitatea putem

presupune că primii m 1 vectori din bază corespund valorii proprii λ 1 , următorii
m 2 vectori corespund valorii proprii λ 2 şi aşa mai departe. Atunci vectorii e1 ,e2 ,
L, e m 1 aparŃin subspaŃiului propriu M λ 1 deci numărul lor m 1 este cel mult egal
cu dimensiunea subspaŃiului propriu M λ 1 , adică m 1 ≤ dim M λ 1 . Dar din
propoziŃia 3.4 avem inegalitatea dim M λ 1 = m g (λ 1 ) ≤ ma (λ 1 ) = m 1 , deci
m 1 = dim M λ 1 . Analog se arată că m i = dim M λ i , i = 2, p .
Reciproc, fie λ 1 , λ 2 ,L, λ p valorile proprii distincte două câte două, cu ordinele
de multiplicitate m i , i = 1, p , ale lui U. Presupunem că σ (U ) ⊂ K şi
m i = dim M λ i , (∀) i = 1, p . Fie sistemul de vectori:
{ } p
B = e1 , e2 ,L, em 1 , em 1 +1 ,L, em 2 ,L, em p −1 +1 ,L, em p , ∑ mi = n ,
i =1
{ } { }
unde B1 = e1 , e2 ,L, em 1 este bază în M λ 1 şi Bi = em i −1 +1 , em i −1 + 2 ,L, em i , i = 2, p
sunt baze în M λ i , i = 2, p . Deoarece fiecare sistem de vectori Bi , i = 1, p este
liniar independent şi conŃine vectorii proprii ai lui U corespunzători valorilor
proprii λi , i = 1, p , distincte două câte două, rezultă că B este bază în Vn . În
raport cu această bază matricea ataşată endomorfismului U este diagonală, fapt ce
se constată cu uşurinŃă.
3.6. ObservaŃie. i) Din propoziŃia precedentă rezultă cu uşurinŃă că U ∈ End (Vn )

este diagonalizabil dacă şi numai dacă
Vn = M λ 1 ⊕ M λ 2 ⊕ + L ⊕ M λ p .
{ } p
ii) Fie B = e1 , e2 ,L, em 1 , em 1 +1 ,L, em 2 ,L, em p −1 +1 ,L, em p , ∑ mi = n baza din
i =1
propoziŃia precedentă şi matricea Q = col ( e1 , e2 ,L, en ) , matricea având pe

coloane coordonatele vectorilor proprii ai endomorfismului U ∈ End (Vn ) .
Atunci:
 λ1 0 L 0 
 
 0 λ2 L 0 
Q AQ = 
−1
= D(λ ) ,
L L L L
 
0 0 L λ p 

unde cu D(λ ) am notat matricea diagonală, în care pe diagonala sa apar valorile

proprii ale endomorfismului U. Fiecare valoare proprie λ j , j = 1, p , apare de m j
ori, j = 1, p , în ordinea în care au fost introduse coordonatele vectorilor proprii
drept coloane ale matricei Q.
3.7. Algoritm de diagonalizare. Dacă Vn este un spaŃiu liniar de dimensiune n

peste corpul K şi U ∈ End (Vn ) atunci pentru diagonalizarea endomorfismului U
se procedează după cum urmează.
1) Se alege o bază B ′ = { f1 , f 2 ,L, f n } în Vn şi se determină matricea A∈ M n ( K )
ataşată lui U în această bază.
2) Se determină spectrul σ (U ) al endomorfismului U prin rezolvarea ecuaŃiei
P(λ ) ≡ det ( A − λ I n ) = 0 . Dacă σ (U ) ⊄ K atunci endomorfismul U nu este
diagonalizabil şi algoritmul se opreşte.
3) Dacă σ (U ) ⊂ K şi valorile proprii λ j , j = 1, p ale lui U au ordinele de
p
multiplicitate m j , j = 1, p , ∑ m j = n , se determină rangul matricelor A − λ j I n ,
j =1
( )
j = 1, p . Dacă rang (A − λ j I n ) = n − m j , j = 1, p , adică m g (λ j ) = dim M λ j =
= m j = ma (λ j ) , j = 1, p , atunci cu teorema 3.5 rezultă că U este diagonalizabil.
Dacă există cel puŃin o valoare proprie λ j 0 pentru care are loc inegalitatea
( )
rang A − λ j 0 I n > n − m j 0
atunci U nu este diagonalizabil şi algoritmul se opreşte.

4) Pentru fiecare λ j ∈ σ (U ) , j = 1, p , se rezolvă sistemele omogene
(A − λ I ) X = 0
j n M n ,1 ( K ) , j = 1, p
şi se determină astfel subspaŃiile proprii M λ j

, j = 1, p . O bază B j în subspaŃiul
M λ j , j = 1, p se determină prin atribuirea valorii 1 câte unei necunoscute
secundare (din cele m j existente) şi valorii 0 pentru celelalte necunoscute
secundare.
5) Sistemul de vectori B = B1 ∪ B2 ∪ L ∪ B p formează o bază în Vn , alcătuită
din vectori proprii ai endomorfismului U.
6) Se construieşte matricea Q punând pe coloanele acesteia coordonatele
vectorilor proprii ai endomorfismului U. Atunci conform observaŃiei 3.6 avem:
Q −1 A Q = D (λ ) .
Deoarece matricea unui endomorfism se modifică la schimbarea bazei după

formula B = (C t ) A C t , rezultă că matricea de trecere de la baza iniŃială a lui Vn
−1
la baza B = B1 ∪ B2 ∪ L ∪ B p este C = Q t .
3. 7′ . Exemple. 1) Fie operatorul liniar U : R 3 → R 3 căruia în baza canonică din

R 3 i se ataşează matricea
0 1 1
 
A = 1 0 1 .
1 1 0
 
Să se verifice dacă U este diagonalizabil şi în caz afirmativ să se determine o

bază în R 3 faŃă de care matricea ataşată lui U este o matrice diagonală.
Rezolvare. Determinăm mai întâi valorile proprii. EcuaŃia caracteristică este

λ 3 − 3λ − 2 = 0 şi are rădăcinile λ 1 = 2 , λ 2 = λ 3 = −1 . Cum prima valoare
proprie este simplă subspaŃiul propriu corespunzător M λ 1 are dimensiunea unu
şi astfel avem m a (2 ) = m g (2 ) . Pentru a determina acest subspaŃiu trebuie să

rezolvăm sistemul ( A − λ1 I 3 ) X = 0 M 3,1 ( R ) , sistem care se scrie sub forma:
− 2x 1 + x 2 + x 3 = 0
x 1 − 2x 2 + x 3 = 0
x 1 + x 2 − 2 x 3 = 0.
MulŃimea soluŃiilor acestui sistem este
M λ 1 = {(α , α , α ) α ∈ R }
iar o bază în acest subspaŃiu este dată de vectorul propriu e1 = ( 1,1,1 ) .

Să determinăm acum dimensiunea subspaŃiului propriu corespunzător valorii
proprii λ 2 = −1, a cărei multiplicitate algebrică este m a (− 1) = 2 . Vectorii proprii
corespunzători acestei valori proprii se detrermină prin rezolvarea sistemului
( A − λ2 I 3 ) X = 0 M 3,1 ( R ) . Acest sistem se reduce la ecuaŃia:
x1 + x2 + x3 = 0
MulŃimea soluŃiilor acestei ecuaŃii este:
M λ 2 = {(− α − β ,α , β ) α , β ∈ R },
care formează un subspaŃiu liniar de dimensiune doi al lui R 3 . O bază în acest

subspaŃiu este dată de vectorii proprii e2 = (− 1,1, 0 ) , e3 = (− 1, 0 ,1 ) .
Deoarece endomorfismul U are toate valorile proprii în corpul R iar
multiplicitatea algebrică a fiecărei valori proprii este egală cu multiplicitatea sa
geometrică rezultă că endomorfismul U este diagonalizabil. O bază faŃă de care
matricea ataştă lui U are forma diagonală este formată din vectorii proprii
e1 = ( 1,1,1 ) , e2 = (− 1,1, 0 ) , e3 = (− 1, 0 ,1 ) iar matricea ataşată lui U în această
bază este:
2 0 0
 
 0 −1 0 .
0 0 − 1

2) Fie operatorul liniar U : R 3 → R 3 căruia în baza canonică din R 3 i se

ataşează matricea
 1 −1 1
 
A = 2 2 − 1 .
 1 −1 2
 
Să se verifice dacă U este diagonalizabil.
Rezolvare. Valorile proprii ale endomorfismului U sunt: λ 1 = λ 2 = 2 , λ 3 = 1 .

SubspaŃiul propriu corespunzător valorii proprii duble λ 1 = 2 este dat de
mulŃimea soluŃiilor sistemului
− x1 − x2 + x3 = 0
2 x1 − x3 = 0
x1 − x2 = 0.
Prin rezolvarea acestui sistem obŃinem
M λ 1 = {( α , α , 2α α ∈ R ) },
subspaŃiu care are dimensiunea egală cu unu; cum m a (2 ) = 2 > m g (2 ) = 1 rezultă

că endomorfismul U nu este diagonalizabil. În acest caz matricea ataşată
endomorfismului U poate fi adusă la forma canonică Jordan, după un algoritm pe
care îl vom obŃine în cele ce urmează.
3.4. FORMA CANONICĂ JORDAN
În dezvoltările care urmează un rezultat foarte important este dat de următoarea

teoremă.
Teorema Cayley-Hamilton. Fie A∈ M n ( K ) şi
P(λ ) = det ( A − λ I n ) = (− 1) λ n + α n −1λ n −1 + L + α 1λ + α 0

n
polinomul său caracteristic. Atunci:
P( A) = (− 1) A n + α n −1 A n −1 + L + α 1 A + I n = 0 M n ( K ) .
n
DemonstraŃie. Fie A∈ M n ( K ) , P(λ ) = det ( A − λ I n ) polinomul său caracteristic;

dacă ( A − λ I n ) este reciproca matricei A − λ I n (definiŃia 1.19, anexă), atunci
+
( A − λ I n )( A − λ I n )+ = det ( A − λ I n ) I n = P(λ ) I n
şi ( A − λ I n ) este o matrice de polinoame de grad n − 1 . Rezultă că reciproca
+
matricei A − λ I n are forma
( A − λ I n )+ = Bn−1λ n−1 + Bn−2 λ n−1 + L + B1λ + B0 ,

unde Bi ∈ M n ( K ) , i = 0, n − 1 .
Introducând expresia lui P(λ ) şi valoarea matricei ( A − λ I n )+ în egalitatea
( A − λ I n )( A − λ I n )
+
= P(λ ) I n şi grupând după puterile lui λ obŃinem:
(− Bn−1 )λ n + ( A Bn−1 − Bn−2 )λ n−2 + L + ( A B1 − B0 )λ + A B0 =

= (α n I n )λ n + L + (α 1 I n )λ + α 0 I n .
Prin identificarea coeficienŃilor puterilor lui λ deducem:
− Bn −1 = α n I n , A Bn −1 − Bn − 2 = α n−1 I n ,L, A B1 − B0 = α 1 I n , A B0 = α 0 I n .
Amplificăm aceste relaŃii la stânga respectiv cu A n , A n−1 ,L, A, I n şi le adunăm;

obŃinem astfel:
P( A) = α n A n + α n −1 A n −1 + L + α 1 A + α 0 I n = 0 M n ( K )
şi teorema este demonstrată.
Fie Vn un spaŃiu liniar de dimensiune n peste corpul K şi U ∈ End (Vn ) .
4.1. DefiniŃie. Se numeşte celulă Jordan de ordinul n ataşată scalarului λ ∈ K şi

se notează J m (λ ) , matricea
λ 0 0 L 0 0
 
1 λ 0 L 0 0
0 1 λ L 0 0
J m (λ ) =   ∈ M m , m (K ) .
M M M M M M
0 0 0 L λ 0
 
0 0 0 L 1 λ
 
Prin bloc Jordan se înŃelege o matrice de forma
 J 1 (λ ) 0 L 0 
 
 0 J 2 (λ ) L 0 
B(λ ) = 
M M M M 
 
 0
 0 L J s (λ ) 

având pe diagonală celule Jordan cu acelaşi scalar λ .
Se numeşte matrice sub forma canonică Jordan o matrice bloc diagonală J care
are pe diagonală blocuri Jordan cu scalari eventual diferiŃi.
4.2. DefiniŃie. Spunem că endomorfismul U ∈ End (Vn ) este adus la forma

canonică Jordan dacă există o bază în Vn faŃă de care matricea ataşată lui U este
sub forma canonică Jordan.
4.3. PropoziŃie. Fie U ∈ End (Vn ) . Atunci există două subspaŃii M , W în Vn ,

invariante pentru U, astfel încât:
i) Vn = M ⊕ W ;
ii) restricŃia lui U la subspaŃiul M este un operator nilpotent;
iii) dacă W ≠ 0 V n restricŃia lui U la subspaŃiul W este inversabilă.
DemonstraŃie. i) Fie U k puterea k, k ∈ N ∗ a endomorfismului U, N k = KerU k ,

Rk = ImU k . N k şi R k , k ∈ N ∗ sunt evident subspaŃii liniare în Vn . Să arătăm că
aceste subspaŃii sunt invariante pentru U şi că există s ∈ N ∗ astfel încât:
N 1 ⊂ N 2 ⊂ L ⊂ N s = N s +1 = L ,
R 1 ⊃ R 2 ⊃ L ⊃ R s = R s +1 = L .
( )
Fie x ∈ N k , k ∈ N ∗ . Atunci U k ( x ) = 0V n şi U k +1 ( x ) = U (U k ( x )) = U 0V n = 0V n ,
deci N k ⊂ N k +1 . În plus, din U k ( x ) = 0V n rezultă U k −1 (U ( x )) = 0V n deci
U ( x ) ∈ N k −1 ⊂ N k , (∀) x ∈ N k . De aici rezultă că U ( N k ) ⊂ N k .
Fie acum y ∈ Rk , k ∈ N ∗ ; există deci x ∈ Vn astfel încât U k ( x ) = y . Atunci:
U ( y ) = U (U k ( x )) = U k (U ( x )) ∈ R k , deci U (R k ) ⊂ R k . În plus, din U k ( x ) = y
avem y = U k ( x ) = U k −1 (U ( x )) ∈ R k −1 , deci R k ⊂ R k −1 .
Deoarece N k , k ∈ N ∗ sunt subspaŃii liniare într-un spaŃiu liniar finit dimensional,

rezultă că există s∈N∗ astfel încât N s = N s +1 . Să arătăm că
N s = N s + q , (∀) q ∈ N ∗ . Pentru aceasta fie x ∈ N s + q ; atunci U s + q ( x ) = 0V n sau
U s +1 (U q −1 ( x )) = 0V n . De aici şi din N s = N s +1 rezultă U s (U q −1 ( x )) = 0V n , deci
U s + q −1 ( x ) = 0V n . Continuând procedeul, obŃinem în final U s ( x ) = 0V n , deci
x ∈ N s şi N s + q ⊂ N s . Cum N s ⊂ N s + q , (∀ ) q ∈ N ∗ rezultă N s = N s + q . Deoarece
dim N k + dim R k = n , (∀) k ∈ N ∗ , din N s = N s +1 obŃinem dim R s = dim R s +1 şi
cum R s +1 ⊂ R s avem N s = N s +1 . În mod similar, din N s + q = N q , (∀) q ∈ N ∗
rezultă R s + q = R q , (∀) q ∈ N ∗ .
Fie acum M = N s , W = R s . M şi N sunt subspaŃii liniare în Vn , invariante
pentru U. Să arătăm că Vn = M ⊕ W . Fie x ∈ M ∩ W . Din x ∈ M rezultă
U (x ) = 0 V n iar din x ∈ W rezultă că există y ∈Vn astfel încât x = U s ( y ) .
s
Atunci U 2 s ( y ) = U s ( x ) = 0 V n deci y ∈ N 2 s şi cum N s = N 2 s rezultă y ∈ N s . În

aceste condiŃii avem U s ( y ) = 0 V n deci x = 0 V n şi M ∩ W = {0 V n }. Suma
M + W este directă şi cum dim M + dim W = n rezultă Vn = M ⊕ W .
ii) Fie U 1 : M → V n , U 1 ( x ) = U ( x ) , (∀) x ∈ M . Deoarece U s
(M ) = { 0V n } rezultă
U 1s ( x ) = U s ( x ) = 0 V n , (∀) x ∈ M deci U 1s este nilpotent de indice s.
iii) Fie U 2 : W → V n , U 2 ( x ) = U ( x ) , (∀) x ∈ W . Dacă x ∈ W există y ∈Vn astfel
încât x =U s
(y). Dacă U (x ) = 0 V n atunci 0 V n = U (x ) = U s +1
( y), deci
y ∈ N s +1 = N s , de unde rezultă U s
(y) = 0 V n şi x = 0 V n . Astfel avem
{ }
KerU 2 = 0 V n deci U 2 este inversabil.
4.4. DefiniŃie. SubspaŃiul M din propoziŃia 4.3 se numeşte nucleul stabil al lui U
şi îl notăm M (U ) iar subspaŃiul W se numeşte imaginea stabilă a lui U şi îl
notăm W (U ) .
4.5. ObservaŃie. i) Dacă U : Vn → Vn este nilpotent, adică (∃) s ∈ N ∗ astfel încât

U s = 0 End (V n ) atunci M (U ) = Vn , W (U ) = {0Vn }.
ii) Dacă U : Vn → Vn este un automorfism atunci M (U ) = {0Vn }, W (U ) = Vn .
4.6. PropoziŃie. Fie Vn spaŃiu vectorial peste K, U ∈ End (Vn ) , v ∈Vn astfel încât
U k −1 (v ) ≠ 0V n şi U k (v ) = 0V n , k ∈ N ∗ , W = L (v ,U (v ),U 2 (v ),L,U k −1 (v )) . Atunci:
i) B = {v ,U (v ),U 2 (v ),L,U k −1 (v )} este bază în W;

ii) W este invariant pentru U şi matricea restricŃiei lui U la subspaŃiul W, în baza
B este:
0 0 L 0 0
 
1 0 L 0 0
0 1 L 0 0  ∈ M k (K ) .
 
M M L M M
0 0 L 1 0 

DemonstraŃie. i) Fie combinaŃia liniară nulă α 1v + α 2U (v ) + L + α kU k −1 (v ) = 0Vn .

Aplicăm acestei egalităŃi endomorfismul U k −1 şi obŃinem:
α 1U k −1 (v ) + α 2U k (v ) + L + α kU 2 k −2 (v ) = 0Vn .
Deoarece U k (v ) = U k +1 (v ) = L = U 2 k − 2 (v ) = 0V n şi U k −1 (v ) ≠ 0V n rezultă α 1 = 0 .
Aplicăm egalităŃii α 2U (v ) + α 3U 2 (v ) + L + α k U k −1 (v ) = 0Vn endomorfismul U k − 2
şi obŃinem: α 2U k −1 (v ) + α 3U k (v ) + L + α kU 2 k −3 (v ) = 0Vn . La fel ca în primul caz
rezultă α 2 = 0 . Repetând acest procedeu obŃinem α 1 = α 2 = L = α n = 0 deci
sistemul B = {v ,U (v ),U 2 (v ),L,U k −1 (v )} este liniar independent. În plus B este şi
sistem de generatori pentru W deci este bază în W.
ii) Fie x ∈ W şi x = x1v + x2U (v ) + L + xk U k −1 (v ) . Atunci:
U ( x ) = x1U (v ) + x2U 2 (v ) + L + xkU k (v ) =

= x1U (v ) + x2U 2 (v ) + L + xk −1U k −1 (v ) ,
adică W este un spaŃiu invariant pentru U.

Dacă notăm e1 = v , e2 = U (v ) ,L, ek = U k −1 (v ) atunci U (e1 ) = e2 , U (e2 ) = e3 ,L ,
U (ek −1 ) = ek , U (ek ) = 0V n , deci restricŃia lui U la W are ataşată în baza B matricea
din enunŃul propoziŃiei.
4.7. DefiniŃie. SubspaŃiul W din propoziŃia de mai sus se numeşte subspaŃiu U-

ciclic.
4.8. Corolar. În condiŃiile propoziŃiei de mai sus fie λ ∈ K şi operatorul

U 1 : Vn → Vn , U 1 = U + λ I V n .
Atunci W este invariant pentru U 1 şi matricea ataşată restricŃiei lui U 1 la W în

baza B este:
λ 0 0 L 0 0 
 
1 λ 0 L 0 0
0 1 λ L 0 0
 .
M M M M M M
0 0 0 L λ 0
 
0 0 0 L 1 λ
 
DemonstraŃie. Dacă x ∈ W atunci U 1 ( x ) = U ( x ) + λ x ∈ W deoarece W este

invariant pentru restricŃia lui U la W. Avem:
U 1 (e1 ) = λ e1 + e2 ,
U 1 (e2 ) = λ e2 + e3 ,
LLLLLLL
U 1 (ek −1 ) = λ ek −1 + ek ,
U 1 (ek ) = λ ek
şi demonstraŃia este încheiată.
4.9. ObservaŃie. i) Fie U ∈ End(Vn ) , λ j ∈ σ (U ) o valoare proprie a lui U,

I Vn ∈ End (Vn ) operatorul identitate pe Vn şi T j : Vn → Vn , T j = U − λ j I Vn . Dacă
M λ j este subspaŃiul propriu al lui U corespunzător valorii proprii λ j atunci
KerT j = M λ j . Fie M (T j ) nucleul stabil al lui T j şi T j restricŃia lui T j la M (T j ).
~
Cu propoziŃia 4.3 rezultă că T j este nilpotent şi M (T j ) este invariant pentru T j ,

~
deci şi pentru U, din modul cum a fost definit operatorul T j . Dacă I M (T j ) este
~ ~
operatorul identitate pe M λ j , atunci operatorul U j = T j + λ j I M (T j ) este restricŃia
~
lui U la M λ j . Fie n j indicele de nilpotenŃă al operatorului T j şi λ ∈ K o valoare
~ ~n
proprie a lui T j . Se constată cu uşurinŃă că λ j este o valoare proprie a lui T j j şi
n
~n
( )
cum T j j ( x ) = 0Vn , ( x ) ∈ M (T j ) rezultă λ = 0 , deci σ T j = { 0 }.
~
( )
Fie acum λ ∈ σ U j ; atunci există x ∈ M (T j ) , x ≠ 0V n astfel încât U j ( x ) = λ x şi
~ ~
~ ~
( )
T j ( x ) = (λ − λ j ) x . Ultima egalitate implică λ − λ j ∈ σ T j şi cum σ T j = { 0 }
~
( )
~
obŃinem λ = λ j . Deci singura valoare proprie a endomorfismului U j (dacă
aceasta există) este egală cu λ j .
ii) Fie U ∈ End (Vn ) , M (U ) şi W (U ) nucleul stabil şi respectiv imaginea stabilă
ale lui U. Cu propoziŃia 4.3 avem Vn = M (U ) ⊕ W (U ) şi M (U ) , W (U ) sunt
subspaŃii invariante pentru U. Dacă B ′ = {e1 , e2 ,L, e p }, B ′′ = {e p +1 , e p + 2 ,L, en }
sunt baze în M (U ) , respectiv W (U ) , atunci B = B ′ ∪ B ′′ este o bază în Vn în
raport cu care matricea ataşată lui U este o matrice bloc diagonală, adică este de
forma:
 A1 0 
A =   , A ∈ M p (K ) , A 2 ∈ M n− p (K ) .
0 A 2  1
iii) Fie U ∈ End (Vn ) cu polinomul caracteristic:
(λ − λ2 ) m 2 L(λ − λ p ) m p , ∑ mi = n .
p
P(λ ) = (− 1) (λ − λ1 )
n m1
i =1
Dacă notăm Pi (λ ) = (λ − λi ) , Qi (λ ) = P (λ ) : Pi (λ ) , i = 1, p atunci polinomul

mi
caracteristic se scrie: P(λ ) = Pi (λ )Qi (λ ) , i = 1, p .

Deoarece polinoamele Qi , i = 1, p sunt prime între ele se poate arăta (vezi
Brînzănescu, V., Stănăşilă, O., Matematici speciale, Editura All, Bucureşti, 1998,
pag. 95) că există polinoamele H i ∈ K [λ ] , i = 1, p astfel încât
H 1 o Q1 + H 2 o Q2 o L o H p o Q p = I , unde I (λ ) = λ , (∀) λ ∈ K ; în plus avem
H i o Qi = Qi o H i , i = 1, p .
Dacă aplicăm acum teorema Cayley-Hamilton şi legătura cate există între
operatorii liniari şi matricele ataşate lor obŃinem:
n
(
P(U ) = (− 1) U − λ 1 I V n ) o (U − λ I )
m1
2 Vn
m2
(
o L o U − λ p IV n ) mp
= 0 End (Vn ) ,
sau încă
Pi o Qi = Qi o Pi = 0 End (Vn ) , i = 1, p .
4.10. DefiniŃie. Operatorul T j = U − λ j I Vn , λ j ∈ σ (U ) se numeşte endomorfism

asociat lui U şi valorii proprii λj de multiplicitate m j . SubspaŃiul
= KerPi (U ) se numeşte subspaŃiu asociat lui U.
λj
= KerT j
mj
M
Din definiŃia de mai sus rezultă că dacă σ (U ) = {λ 1 , λ 2 ,L, λ p } atunci U are p

endomorfisme asociate şi p subspaŃii proprii asociate.
4.11. Teoremă. Dacă U ∈ End (Vn ) , T j = U − λ j I Vn , λ j ∈ σ (U ) , M

λj
= KerT j j ,
m
atunci:
λ
i) M λ j ⊂ M j , j = 1, p ;
ii) M λ j , j = 1, p sunt subspaŃii invariante pentru U;
λ1 λ2 λp
iii) Vn = M ⊕M ⊕ LM .
DemonstraŃie. i) M λ j = Ker (U − λ j I Vn ) = KerT j ⊂ KerT j

λj
=M
m j
;
ii) Fie x ∈ M
λ j
; atunci T j
m j
( x ) = 0V n m j +1
şi T j ( x ) = 0V n = Tj
m j
(T (x ))
j deci
T j (x ) ∈ M
λj λ j λj
. Rezultă că M este invariant pentru T j ; în plus, dacă x ∈ M
atunci U ( x ) = T j ( x ) + λ j x ∈ M
λj λj
, deci M este invariant pentru U.
(λ − λ2 ) m 2 L(λ − λ p ) m p , ∑ mi = n ,
p
iii) Fie P(λ ) = (− 1) (λ − λ1 )
n m1
polinomul
i =1
caracteristic al endomorfismului U, Pi (λ ) = (λ − λi ) , Qi (λ ) = P(λ ) : Pi (λ ) ,

mi
i = 1, p . Cu observaŃia 4.9 iii) rezultă că există polinoamele H i ∈ K [λ ] , i = 1, p

astfel încât H 1 o Q1 + H 2 o Q2 o L o H p o Q p = I , unde I (λ ) = λ , (∀) λ ∈ K şi
H i o Qi = Qi o H i , i = 1, p . Din cele de mai sus obŃinem egalitatea de endomor-
fisme:
H 1 (U ) o Q1 (U ) + H 2 (U ) o Q2 (U ) + L + H p (U ) o Q p (U ) = I Vn .
Fie x ∈ Vn . Atunci din egalitatea de mai sus şi din H i (U ) o Qi (U ) = Qi (U ) o H i (U )

i = 1, p rezultă:
x = Q1 (U )(H 1 (U ( x ))) + Q2 (U )(H 2 (U ( x ))) + L + Q p (U )(H p (U (x ))).

Dacă notăm xi ∈ Qi (U )(H i (U ( x ))) , i = 1, p , egalitatea de mai sus se scrie:

λi
x = x1 + x2 + L + x p . Să arătăm că xi ∈ M , i = 1, p . Avem:
Pi (U )( xi ) = Pi (U )(Qi (U )(H i (U ( x )))) = (Pi (U ) o Qi (U )) (H i (U ( x ))) = 0 V n ,
unde am folosit faptul că Pi o Qi = Qi o Pi = 0 End (Vn ) , i = 1, p .

λ1 λ2 λp
De aici rezultă că Vn ⊂ M +M +L+ M şi cum incluziunea inversă este
λ λ λ
evidentă avem Vn = M 1 + M 2 + L + M p . Pentru a arăta că suma de mai sus
este directă este suficient să arătăm că descompunerea x = x1 + x2 + L + x p ,
λi
xi ∈ M , i = 1, p obŃinută mai sus este unică. Presupunem pentru aceasta că
λi
x ∈ Vn se descompune şi sub forma x = y1 + y 2 + L + y p , yi ∈ M , i = 1, p . Fie
λi
z i = xi − y i ∈ M , i = 1, p ; dacă z i = 0Vn , i = 1, p atunci suma este directă.
Presupunem prin absurd că z1 ≠ 0Vn şi fie z1 = − z 2 − z 3 − L − z p . Atunci:
Q1 (U )( z1 ) = −Q1 (U )( z 2 ) − Q1 (U )( z 3 ) − L − Q1 (U )(z p )
şi din modul cum a fost definit polinomul Q1 rezultă

n
(
Q1 (U )( z 2 ) = (− 1) (U − λ 3 I Vn )
m3
o L o (U − λ p I Vn )
mp
)(U − λ I
2 Vn ) (z ) =
m2
2
= 0Vn ,
= Ker (U − λ 2 I Vn )
λ2
deoarece z 2 ∈ M
m2
.
Analog rezultă Q1 (z 3 ) = L = Q1 (z p ) = 0V n , deci Q1 (U )( z1 ) = 0 Vn .În plus avem:
n
(
Qi (U )( z1 ) = (− 1) (U − λ 2 I Vn )
m2
o L o (U − λ p I Vn )
mp
)(U − λ I )
1 Vn
m1
(z1 ) =
= 0 V n , i = 2, p ,
deci Qi (U )( z1 ) = 0 Vn , i = 1, p . În aceste condiŃii egalitatea
z1 = Q1 (U )(H 1 (U ( z1 ))) + Q2 (U )(H 2 (U ( z1 ))) + L + Q p (U )(H p (U ( z1 )))
implică
z1 = H 1 (U )(Q1 (U ( z1 ))) + H 2 (U ) (Q2 (U ( z1 ))) + L + H p (U )(Q p (U ( z1 ))) = 0Vn .

ContradicŃia obŃinută implică z i = 0 V n , i = 1, p deci xi = y i , i = 1, p şi suma

λ1 λ2 λp
M +M +L+ M este directă.
4.12. Teoremă. Cu notaŃiile din teorema precedentă avem:

λ
i) dim M i = m i , i = 1, p ;
ii) dim M (U − λ i I Vn ) = m i , i = 1, p ;
iii) M (U − λ i I Vn ) = M
λi
, i = 1, p .
DemonstraŃie. i) Fie P(λ ) = (− 1) (λ − λ 1 ) (λ − λ ) L (λ − λ p )

p
∑m = n.
n m1 m2 mp
2 , i
i =1
λ1 λ2 λp λi
Cu teorema 4.11 avem Vn = M ⊕M ⊕ LM = KerT j , j = 1, p
mj
, cu M
~
subspaŃii invariante pentru U, T j : Vn → Vn , T j = U − λ j I V n . RestricŃia T j a lui
λj
T j la M este un endomorfism nilpotent de indice m j şi cu observaŃia 4.9 i)
~ λ
rezultă că restricŃia U j a lui U la subspaŃiul M j are cel mult valoarea proprie
λ j . Cu observaŃia 4.9 ii) rezultă că există o bază în Vn în raport cu care matricea
ataşată lui U are forma bloc diagonală
A = diag (A1 , A 2 ,L, A p ) , A j ∈ M n j ( K ) , n j = dim M ( ) , j = 1, p .

λj
~
Dacă notăm cu PU~ polinomul caracteristic al lui U j , j = 1, p atunci:
j
P(λ ) = PU~ (λ ) ⋅ PU~ (λ )L PU~ p (λ )

1 2
de unde rezultă că fiecare polinom PU~ se descompune în factori liniari peste K,

j
deci are valori proprii. Din observaŃia 4.9 i) rezultă că σ U j = {λ j }, j = 1, p şi

~
( )
λ j are multiplicitatea n j , j = 1, p ; în aceste condiŃii, polinomul caracteristic al
lui U are forma P(λ ) = (− 1) (λ − λ 1 ) (λ − λ ) L (λ − λ p )
n n1 n2 np
2 . De aici şi din
expresia iniŃială a polinomului caracteristic rezultă n j = m j , j = 1, p .
ii) Din propoziŃia 4.3 rezultă că subspaŃiile M (U − λ j I Vn ) = M (T j ) , j = 1, p sunt
invariante pentru T j , j = 1, p . Aceeaşi afirmaŃie este adevărată şi pentru
imaginile stabile W (T j ) , j = 1, p şi în plus Vn = M (T j ) ⊕ W (T j ).
Fie dim M (T j ) = n j , dim W (T j ) = n − n j , j = 1, p . Cu observaŃia 4.9 ii) există

atunci o bază în Vn astfel încât matricea ataşată lui U în această bază are forma
bloc diagonală
 A1 0 
A =   , A ∈ M n j ( K ) , A 2 ∈ M n− n j ( K ) .
0 A 2  1
Matricele A1 , A 2 sunt asociate restricŃiilor U j1 , U j2 la subspaŃiile M (T j )

~ ~
respectiv W (T j ) , j = 1, p ; în aceste condiŃii polinomul caracteristic al

endomorfismului U se scrie sub forma:
P(λ ) = PU~ (λ ) ⋅ PU~ (λ ) .

j1 j2
~ ~
De aici rezultă că U j1 , U j2 au valori proprii; în plus, ca la punctul i), rezultă că
~ ~
U j1 are doar valoarea proprie λ j . Să arătăm că λ j ∈ σ U j2 . Presupunem contrar ( )
şi fie x ∈ W (T j ), x ≠ 0V n astfel încât U j 2 ( x ) = λ j x . Atunci: U − λ j I V n ( x ) =
~
( )
= U j 2 ( x ) − λ j x = 0V n , deci x ∈ KerT j ⊂ M (T j ) şi x ∈ W (T j ) ∩ KerT j = 0 V n ,
~
{ }
astfel încât x = 0 V n , contradicŃie. De aici rezultă PU~ (λ ) ≠ 0 ,
j Q j (λ j ) = 0 şi
j2
deoarece polinomul caracteristic al endomorfismului U are forma
P(λ ) = Pj (λ )Q j (λ ) = (λ − λ j ) Q j (λ ) = (− 1) (λ − λ j ) j PU~ (λ ) ,
m j n n
rezultă că dim M (T j ) = n j = m j .
iii) Avem M
λj
= Ker T j ( ) ⊂ M (T ) şi cum
m j
j dim M
λj
= dim M (T j ) rezultă că
M (T j ) = M
λj
, j = 1, p .
4.13. Teoremă. Fie U ∈ End (Vn ) , λ j , j = 1, p valorile proprii ale lui U, de

p
λj
multiplicităŃi m j , j = 1, p , ∑m = n , T j = U − λ j I Vn , M = KerT j j , j = 1, p
m
j
j =1
~ λj λj λj
şi U j : M →M , j = 1, p . Atunci pentru orice
, restricŃiile lui U la M
λ ~
j = 1, p există o bază B j în M j astfel încât matricea ataşată lui U j în această
bază să fie bloc Jordan având pe diagonală scalarul λ j .
DemonstraŃie. Cu propoziŃia 4.3 şi teorema 4.12 avem:
{0 }⊂ M
Vn λj = KerT j ⊂ KerT j 2 ⊂ L ⊂ KerT j s −1 ⊂ KerT j s = M (T j ) = M
λj
,
unde s ≤ m j , j = 1, p . Fie d k = dim KerT jk , k = 0, s . Atunci:
0 = d 0 < d1 < d 2 < L < d s −1 < d s = m j .
Reamintim că m j este multiplicitatea algebrică a valorii proprii λ j iar

d1 = KerT j este multiplicitatea geometrică a aceleiaşi valori proprii.
Fie p1 = d s − d s −1 , p 2 = d s −1 − d s −2 , L, p s = d1 ; atunci p1 + p 2 + L + p s = d s . Fie
x ∈ KerT jk \ KerT jk −1 , k = 0, s . Un astfel de vector se numeşte vector de înălŃime k
şi are proprietatea că T jk ( x ) = 0 V n , T jk −1 ( x ) ≠ 0 V n . Deoarece p s = d s − d s −1 , putem
alege p1 vectori u1 , u 2 ,L, u p 1 în KerT js \ KerT js −1 astfel încât ei să fie liniar
{ }
independenŃi şi L u1 , u 2 ,L, u p 1 ⊕ KerT js −1 = KerT js = M
λj
. Acest lucru se poate
realiza de exemplu prin completarea unei baze din KerT js −1 până la o bază în
( )
KerT js . Să arătăm că vectorii T jk (u1 ), T jk (u 2 ),L, T jk u p 1 sunt liniar independenŃi
şi { ( )} { }
L T jk (u1 ), T jk (u 2 ),L, T jk u p 1 ∩ KerT js − k −1 = 0 V n , k = 1, s − 1 . Pentru a
demonstra prima parte a afirmaŃiei, fie combinaŃia liniară nulă
( )
α 1T jk (u 1 ) + α 2T jk (u 2 ) + L + α p 1T jk u p 1 = 0 V n .
( )
Atunci T jk α 1u 1 + α 2 u 2 + L + α p 1 u p 1 = 0 V n deci
α 1u 1 + α 2 u 2 + L + α p 1 u p 1 ∈ L{T j
k
(u1 ),L, T jk (u p 1 )}∩ KerT js −k −1 = {0 V n }.
Din afirmaŃia de mai sus rezultă α 1u 1 + α 2 u 2 + L + α p 1 u p 1 = 0 V n şi cum vectorii
u1 , u 2 ,L, u p 1 sunt liniar independenŃi obŃinem α 1 = α 2 = L = α p 1 = 0 .
Pentru a demonstra a doua parte a afirmaŃiei fie vectorul
{ ( )}
u ∈ L T jk (u1 ),L, T jk u p 1 ∩ KerT js −k −1 .
( )
Atunci u = α 1T jk (u 1 ) + L + α p 1T jk u p 1 şi T js − k −1 (u ) = 0 V n . De aici rezultă că
( )
α 1T js −1 (u 1 ) + L + α p 1T js −1 u p 1 = 0 V n , fapt ce implică α 1 = α 2 = L = α p 1 = 0 şi
deci u = 0 V n . Vectorii u1 , u 2 ,L, u p 1 fiind aleşi rezultă
{T j
k
(u1 ), T jk (u 2 )L, T jk (u p 1 )} ⊂ KerT js −1 \ KerT js−2
deoarece T js −1 (T j (u i )) = T js (u i ) = 0 V n , i = 1, p1 şi T js − 2 (T j (u i )) = T js −1 (u i ) ≠ 0 V n ,
i = 1, p1 .
{
Din cele demonstrate mai sus rezultă că T jk (u1 ), T jk (u 2 )L, T jk u p 1 ( )} este un
{ ( )}
sistem liniar independent şi L T jk (u1 ), T jk (u 2 )L, T jk u p 1 ∩ KerT js −2 = 0 V n Atunci
p1 + d s −2 ≤ d s −1 deci p1 ≤ d s −1 − d s −2 = p 2 . Completăm o bază a lui KerT js −2 cu
( )
vectorii T j (u1 ), T j (u 2 ),L, T j u p 1 , u p 1 +1 ,L, u p 2 ∈ KerT js −1 \ KerT js − 2 până la o bază
a lui KerT js −1 (menŃionăm că vectorilor T j (u1 ), T j (u 2 ),L, T j u p 1 , care sunt în ( )
număr de p1 li s-au adăugat în această etapă p 2 − p1 vectori).
Vectorii obŃinuŃi sunt liniar independenŃi şi:
{ ( ) ( )
L T j2 (u1 ), L, T j2 u p 1 , T j2 u p 1 +1 ,L, T j2 u p 2 ( )}∩ KerT j
s −3
{ }
= 0Vn .
Rezultă că p 2 ≤ d s −2 − d s −3 = p3 şi deci putem completa sistemul de vectori

obŃinut până acum până la o bază a lui KerT js −2 , prin adăugarea a p3 − p 2
vectori. În final obŃinem sistemul de vectori:
KerT js ∋ u1 , u 2 ,L, u p 1 ;
( )
KerT js −1 ∋ T j (u1 ), T j (u 2 ),L, T j u p 1 , u p 1 +1 ,L, u p 2 ;
KerT js −2 ∋ T j2 (u1 ), T j2 (u ),L, T (u ), T (u ),L, T (u ), u
2 j
2
p1 j p 1 +1 j p2 p 2 +1 , L, u p 3 ;
LLLLLLLLLLLLLLLLLLL LL LLLLLL LL
( ) ( )
KerT j ∋ T js −1 (u1 ), T js −1 (u 2 ),L, T js −1 u p 1 , T js −2 u p 1 +1 ,L, T js −2 u p 2 , ( )
( ) ( )
T j u p s −2 +1 ,L, T j u ps −1 , u p s −1 +1 ,L, u p s .
Acest sistem conŃine p1 + p 2 + L + p s = m j vectori liniar independenŃi,

λj
vectori care formează o bază în M . Precizăm că vectorii u p s −1 +1 ,L, u p s
formează o bază în M λ j = KerT j deci sunt vectori liniar independenŃi
corespunzători valorii proprii λ j .
Vectorii de pe fiecare coloană a tabelului de mai sus generează câte un subspaŃiu

ciclic în M λ j , în conformitate cu propoziŃia 4.6 şi anume: p1 subspaŃii ciclice de
dimensiune s, p 2 − p1 subspaŃii ciclice de dimensiune s − 1 , p3 − p 2 subspaŃii
ciclice de dimensiune s − 2 ,…, p s − p s −1 subspaŃii ciclice de dimensiune 1. În
total se generează p s = d1 subspaŃii ciclice (un număr egal cu multiplicitatea
geometrică a valorii proprii λ j ).
În baza:
B = { u1 , T j (u1 ), T j2 (u1 ),L, T js −1 (u1 ), u 2 , T j (u 2 ), T j2 (u 2 ),L, T js −1 (u 2 ),L,

( ) ( ) ( ) ( )
u p 1 , T j u p 1 , T j2 u p 1 ,L, T js −1 u p 1 , u p 1 +1 , T j u p 1 +1 ,L, T js − 2 u p 1 +1 , ( )
up2 , T (u ) ,L, T (u ),L, u
j p2 j
s −2
p2 p s − 2 +1 , T (u
j ),L, u
p s − 2 +1 p s −1 ( )
, T j u ps −1 ,
u p s −1 +1 ,L, u p s }
~
matricea ataşată operatorului U , conform corolarului 4.8, este un bloc Jordan cu
scalarul λ j pe diagonală, bloc ce conŃine p1 celule Jordan de ordin s, p 2 − p1
celule Jordan de ordin s − 1 , p3 − p 2 celule Jordan de ordin s − 2 ,…, p s − p s −1
celule Jordan de ordin 1. În total se generează p s = d1 celule Jordan (un număr
egal cu multiplicitatea geometrică a valorii proprii λ j ). Teorema este
demonstrată.
4.14. Teoremă (Jordan). Dacă endomorfismul U ∈ End (V n ) are toate valorile

proprii în corpul K atunci există o bază în V n faŃă de care matricea ataşată lui U
are forma canonică Jordan.
DemonstraŃie. Dacă λ j , j = 1, p sunt valorile proprii ale lui U, de multiplicităŃi

p
λj
m j , j = 1, p , ∑m = n , T j = U − λ j I Vn , M = KerT j j , j = 1, p atunci cu
m
j
j =1
λ1 λ2 λp
teorema 4.11 avem V n = M ⊕M ⊕L⊕ M . Cu teorema 4.13 rezultă că în
λ
fiecare subspaŃiu M j , j = 1, p , există o bază B j faŃă de care matricea asociată
~
restricŃiei U j este un bloc Jordan cu scalarul λ j pe diagonală. Cu observaŃia 4.9
ii) rezultă că în baza B = B1 ∪ B2 ∪ L ∪ Bn matricea ataşată operatorului U are
forma canonică Jordan.
4.15. Algoritm de jordanizare. 1) Se fixează o bază în V n şi se determină

matricea A ataşată endomorfismului U ∈ EndV n în această bază.
2) Se rezolvă ecuaŃia caracteristică det ( A − λ I n ) = 0 şi se determină astfel

valorile proprii λ j , j = 1, p ale lui U, de multiplicităŃi m j , j = 1, p . Dacă toate
valorile proprii sunt în corpul K algoritmul continuă; în caz contrar U nu este
jordanizabil.
3) Se determină vectorii proprii liniar independenŃi corespunzători fiecărei valori

proprii λ j , j = 1, p ( deci se determină multiplicitatea geometrică a fiecărei
valori proprii).
4) Se determină subspaŃiul M λ j , j = 1, p (cu rezultatele obŃinute la pasul 3). Pot

să apară următoarele situaŃii.
i) Dacă dim M λ j = m j (multiplicitatea geometrică coincide cu cea algebrică)
atunci baza B j căutată a subspaŃiului M λ j este formată din vectorii proprii liniar
independenŃi corespunzători valorii proprii λ j .
ii) Dacă dim M λ j < m j atunci se calculează numărul de celule Jordan
corespunzătoare valorii proprii λ j (acesta este egal cu multiplicitatea geometrică
a valorii proprii λ j ) şi apoi se determină vectorii principali asociaŃi, care sunt în
număr de m j − dim M λ j . Aceasta se poate realiza prin utilizarea metodei din
demonstraŃia teoremei 4.13 în modul următor. Fie u ∈ KerT j = Ker (U − λ j I n ) .
Dacă vectorului u îi asociem matricea coloană X atunci v se obŃine prin
rezolvarea sistemului omogen (A − λ j I n )X = 0 M n ,1 ( K ) . Dacă v1 ∈ KerT j2 \ KerT j1
atunci din teorema 4.13 rezultă T (v1 ) ∈ KerT j deci T (v1 ) = v ∈ KerT j . Dacă X 1
este matricea coloană asociată vectorului v1 atunci v1 se determină prin
rezolvarea sistemului liniar neomogen (A − λ j I n )X 1 = X .
Fie v2 ∈ KerT j3 \ KerT j2 ; atunci T (v2 ) = v1 ∈ KerT j2 şi dacă X 2 este matricea
coloană asociată vectorului v2 ,acest vector se determină prin rezolvarea
sistemului liniar neomogen (A − λ j I n )X 2 = X 1 . Procedeul expus mai sus se
continuă până la determinarea tuturor vectorilor principali asociaŃi valorii proprii
λ j . Deci pentru determinarea vectorilor principali asociaŃi valorii proprii λ j se
rezolvă succesiv sistemele liniare:
(A − λ I )X = 0 (
j n M n ,1 K ) ,
(A − λ I )X = X ,
j n 1
(A − λ I )X = X ,
j n 2 1
LLLLLLLLL
impunându-se în prealabil condiŃia de compatibilitate a acestora ( prin alegerea

convenabilă a membrului drept al sistemelor).
Se obŃin astfel un număr de seturi de vectori egal cu dim M λ j , seturi ce conŃin
fiecare câte un vector propriu din baza spaŃiului M λ j şi vectorii principali
asociaŃi acestuia (în cazul în care sistemele liniare care generează vectorii
principali sunt compatibile). Vectorii proprii liniar independenŃi corespunzători
valorii proprii λ j împreună cu vectorii principali asociaŃi acestora formează o
bază B j în M λ j .
5) Sistemul B = B1 ∪ B2 ∪ L ∪ B p este o bază în Vn faŃă de care matricea ataşată

lui U are forma canonică Jordan.
4.16. ObservaŃie. Fie λ j ∈ σ (U ) cu multiplicitatea algebrică m j , s indicele de

nilpotenŃă al endomorfismului T j = U − λ j I V n (deci KerT js = M (T j ) = M
λj
).
Atunci:
a) dimensiunea blocului Jordan corespunzător valorii proprii λ j este egală cu
multiplicitatea algebrică m j a acestei valori proprii;
b) blocul Jordan conŃine un număr de celule egal cu multiplicitatea geometrică a
valorii proprii λ j astfel: p1 celule Jordan de ordin s, p 2 − p1 celule Jordan de
ordin s − 1 , p3 − p 2 celule Jordan de ordin s − 2 ,…, p s − p s −1 celule Jordan de
ordin 1;
c) vectorilor principali liniar independenŃi corespunzători valorii proprii λ j le
corespunde un număr de vectori principali asociaŃi egal cu m j − dim M λ j .
3.5. SPECTRUL ENDOMORFISMELOR PE SPAłII EUCLIDIENE
Fie E n un spaŃiu euclidian complex (unitar) şi U ∈ End(E n ) un operator

autoadjunct (hermitic). Scopul principal al acestui paragraf este de a demonstra
că un operator hermitic este diagonalizabil (există deci o bază în E n în raport cu
care matricea ataşată lui U este matrice diagonală). În cazul unui operator
hermitic vectorii şi valorile proprii ale acestuia, pe lângă proprietăŃile generale
obŃinute în acest capitol, au, aşa cum este de aşteptat, proprietăŃi suplimentare.
5.1. PropoziŃie. Valorile proprii ale unui operator hermitic U ∈ End(E n ) sunt
reale.
DemonstraŃie. Fie U ∈ End(E n ) hermitic; atunci = < x,U ( y ) > , (∀ )
x, y ∈ E n . Fie λ ∈ σ (U ) şi x un vector propriu corespunzător acestei valori
proprii, adică U ( x ) = λ x , x ≠ 0 E n . Din propoziŃia 6.19 capitolul 2, rezultă
< x ,U ( x ) > ∈ R iar din egalitatea U ( x ) = λ x obŃinem λ x = < x ,U ( x ) > , deci
2
< x ,U ( x ) >
λ= 2
∈R.
x
5.2. ObservaŃie. Din demonstraŃia propoziŃiei 5.1 rezultă că dacă U ∈ End(E n )

este hermitic, λ ∈ σ (U ) şi x vector propriu corespunzător acestei valori proprii
atunci:
< x ,U ( x ) >
λ= 2
.
x
RelaŃia de mai sus se numeşte câtul Rayleygh-Ritz.
5.3. PropoziŃie. Vectorii proprii ai unui operator hermitic U ∈ End(E n )

corespunzători la valori proprii distincte sunt ortogonali.
DemonstraŃie. Fie λ 1 , λ 2 ∈ σ (U ) , λ 1 ≠ λ 2 şi x1 , x2 vectori proprii

corespunzători acestor valori proprii. Deoarece U ( x1 ) = λ 1 x1 , U ( x1 ) = λ 2 x 2 , prin
înmulŃirea scalară a primei egalităŃi cu x2 şi a celei de-a doua cu x1 rezultă:
 = λ 1 < x1 , x2 > , < x1 , U ( x2 ) > = λ 2 < x1 , x 2 > (unde am folosit
faptul că λ 2 ∈ R ). Cum U este hermitic, din egalităŃile de mai sus obŃinem
λ 1 < x1 , x2 > = λ 2 < x1 , x2 > şi cum λ 1 ≠ λ 2 rezultă < x1 , x2 > = 0 .
5.4. Teoremă. Dacă U ∈ End(E n ) este hermitic atunci există o bază ortonormată
în E n formată din vectori proprii ai lui U. Matricea ataşată lui U în această bază
este matrice diagonală.
DemonstraŃie. Vom face demonstraŃia prin inducŃie după dimensiunea spaŃiului.

Pentru n = 1 afirmaŃia este evidentă. Presupunem că afirmaŃia este adevărată
pentru orice spaŃiu euclidian de dimensiune n − 1 . Fie λ 1 ∈ σ (U ) (această valoare
proprie există deoarece ecuaŃia caracteristică a endomorfismului U are cel puŃin o
rădăcină complexă). Cu propoziŃia 5.1 rezultă λ 1 ∈ R . Fie x1 un vector propriu
corespunzător acestei valori proprii şi M 1 = L( x1 ) . Atunci complementul
ortogonal M 1⊥ al lui M 1 este un subspaŃiu invariant pentru U. Pentru a

demonstra această afirmaŃie fie x ∈ M 1⊥ . Rezultă:
 = < x , U ( x1 ) > = < x , λ 1 x1 > = λ 1 < x , x1 > = 0 ,
deci U ( x ) ∈ M 1⊥ .
Fie acum U 1 : M 1⊥ → M 1⊥ restricŃia lui U la subspaŃiul M 1⊥ . Operatorul U 1 astfel
definit este hermitic. FaŃă de produsul scalar din E n , M 1⊥ este un spaŃiu euclidian
de dimensiune n − 1 ; din ipoteza de inducŃie rezultă că există o bază
B1 = { x2 , x3 L, x n } ortonormată în M 1⊥ formată din vectori proprii ai lui U 1
(deci şi ai lui U). Avem E n = M 1 ⊕ M 1⊥ = L( x1 ) ⊕ L( x 2 ,L, xn ) şi cum
x1 ⊥ xi , i = 2 , n rezultă că B = { x1 , x 2 , x3 L, xn } este bază ortonormată în E n .
FaŃă de această bază matricea ataşată lui U este diagonală, având pe diagonală
valorile proprii ale lui U.
5.5 PropoziŃie. Fie E n spaŃiu euclidian complex şi U ∈ End(E n ) unitar. Atunci:

i) valorile proprii ale lui U sunt de modul unitar;
ii) vectorii proprii corespunzători la valori proprii distincte sunt ortogonali.
DemonstraŃie. i) Deoarece U ∈ End(E n ) este unitar din propoziŃia 6.7 capitolul

2, rezultă U ( x ) = x , (∀) x ∈ E n . Dacă λ ∈ σ (U ) şi x este un vector propriu
corespunzător acestei valori proprii atunci: x = U ( x ) = λ x ≤ λ ⋅ x , de
unde rezultă λ = 1 .
ii) Fie λ 1 , λ 2 ∈ σ (U ) , λ 1 ≠ λ 2 şi x1 , x2 vectori proprii corespunzători acestor
valori proprii. Operatorul U fiind unitar avem = < x1 , x2 > de
unde rezultă: < λ 1 x1 , λ 2 x2 > = < x1 , x2 > , λ 1 λ 2 < x1 , x 2 > = < x1 , x2 > adică
(λ λ
1 2 )
− 1 < x1 , x2 > = 0 . Cum λ 1 ≠ λ 2 rezultă λ 1 λ 2 ≠ 1 deci < x1 , x2 > = 0 .
5.6. Teoremă. Fie E n spaŃiu euclidian complex şi U ∈ End (E n ) unitar. Atunci

există o bază ortonormată în E n formată din vectori proprii ai lui U.
DemonstraŃie. Vom demonstra teorema prin inducŃie după dimensiunea

spaŃiului. Pentru n = 1 afirmaŃia este evidentă. Presupunem afirmaŃia adevărată
pentru orice spaŃiu euclidian de dimensiune n − 1 , n ≥ 2 . Fie λ 1 ∈ σ (U ) (această
valoare proprie există deoarece ecuaŃia caracteristică a endomorfismului U are
cel puŃin o rădăcină complexă), x1 un vector propriu corespunzător acestei valori
proprii, x1 = 1 , M 1 = L( x1 ) şi M 1⊥ complementul ortogonal al lui M 1 . Pentru

x ∈ M 1⊥ avem:
0 =< x , x1 > = = = λ 1 .
Deoarece λ 1 = λ 1 = 1 rezultă λ 1 ≠ 0 ; de aici şi din egalitatea de mai sus

obŃinem = 0 , U ( x ) ∈ M 1⊥ deci M 1⊥ este invariant pentru U. În conti-
nuare demonstraŃia urmează pas cu pas demonstraŃia teoremei 5.4.
5. 7. PropoziŃie. Fie H spaŃiu Hilbert complex şi U ∈ End ( H ) un operator

autoadjunct. Atunci:
U = sup .

x =1
DemonstraŃie. Fie M = sup . Inegalitatea Cauchy-Buniakovski

x =1
scrisă pentru x ∈ H , x = 1 , ne dă:
 ≤ U (x ) ⋅ x ≤ U ⋅ x = U ,
2
de unde rezultă M ≤ U .
Să stabilim acum inegalitatea M ≥ U ; din această inegalitate şi din cea de mai
sus va rezulta M = U . Pentru început să constatăm că U fiind autoadjunct,
teorema 6.19, capitolul 2 ne dă ∈ R , (∀) x ∈ H .
1
Pentru x ∈ H , x ≠ 0 H avem x = 1 şi atunci:
x
 1  1
 ≤ M .
1
 = 2
 x  x x
Inegalitatea de mai sus ne conduce la:
 ≤ M x , (∀) x ∈ E n .

2
Din inegalitatea (care se demonstrează cu uşurinŃă):

4 = − +

+ i − i ,
şi din ∈ R , (∀) x ∈ H obŃinem
Re = − ≤

1
4
≤ [ + ] ≤
1
4
1
4
[
≤ M x+ y + x− y =
2 2 M
2
]
x + y .
2
[
2
]
În stabilirea ultimei egalităŃi am folosit identitatea paralelogramului.
Din inegalitatea de mai sus, pentru x ∈ H , x ≠ 0 H , obŃinem:
U (x ) = = Re ≤

1 1
U (x ) U (x )
M 
2
U (x )  = M .
1
≤  x +
2
2  U (x ) 

Atunci: U = sup U ( x ) ≤ M şi propoziŃia este demonstrată.

x =1
5.8. AplicaŃie. i) Ne propunem să determinăm norma unui operator hermitic

U ∈ End(E n ) , E n spaŃiu euclidian complex.
Fie B = {e1 , e2 ,L, en } bază în E n formată din vectori proprii ai operatorului U şi
σ (U ) = {λ 1 , λ 2 ,L, λ n } spectrul lui U. Atunci norma vectorului x = ∑ xi ei este
n
i =1
1
 n 2  2
x =  ∑ x i  şi
 i =1 
n 2 n 2 n
U (x ) ∑ x U (e )
2
∑λ x e = ∑ λi
2
= = ≤ λi0
2 2 2
i i i i i xi x ,
i =1 i =1 i =1
unde λ i 0 este valoarea proprie de modul maxim a lui U. Din această inegalitate
rezultă U ≤ λ i 0 . Pentru x = ei 0 avem U ( x ) = λ i 0 ei 0 = λ i 0 , deci:

U = λi0 .
ii) O formulă asemănătoare se obŃine şi în cazul unui operator oarecare

U ∈ End(E n ) , E n spaŃiu euclidian complex, în modul următor.
Fie B = {e1 , e2 ,L, en } bază în E n , faŃă de care operatorului U i se ataşează

matricea A = (a i j ) i , j =1,n . Pentru x = ∑ xi ei ∈ E n avem:
n
i =1
n
 n  n
 n 
U (x ) = < ∑  ∑ aij x j  ei , ∑  ∑ aij x j  ei > =
2
i =1  j =1  i =1  j =1 
n
 n n  n  n n 
= ∑  ∑∑ aij x j aik x k  = ∑  ∑∑ aij aik x j  xk =
i =1  j =1 k =1  k =1  j =1 i =1 
=< (U U )( x ) , x > .
∗
Se constată cu uşurinŃă că U ∗U este hermitic ( U ∗ fiind adjunctul lui U). Atunci

dacă λ 0 este valoarea proprie de modul maxim a operatorului hermitic U ∗U din
ultima egalitate şi cu ajutorul propoziŃiei 5.7 deducem:
= sup U ( x ) = sup < (U ∗U )( x ) , x > = λ 0 .

2 2
U
x =1 x =1
Remarcă. Formula dată de propoziŃia 5.7 se poate obŃine în cazul particular al

aplicaŃiei 5.8 (norma unui operator hermitic pe un spaŃiu euclidian complex)
astfel:
 ≤ U (x ) x ≤ U = U = λ i 0 , x = 1.
2
x
( )
Pentru x = ei 0 avem = < λ i 0 ei 0 , ei 0 > = λ i 0 , deci:
sup = U .

x =1
5.9. DefiniŃie. Fie H un spaŃiu Hilbert. Operatorul U ∈ End ( H ) se numeşte

pozitiv dacă ≥ 0 pentru orice x ∈ H .
5.10. PropoziŃie. Orice operator pozitiv U ∈ End ( H ) este autoadjunct.

DemonstraŃie. Dacă ≥ 0 , (∀) x ∈ H , atunci ∈ R şi în
egalitatea
 =
1
[ − ] +
4
+ i [ − ] ,
expresiile din paranteze sunt reale. Permutând locurile lui x şi y vom avea:
 =

1
[ − ] +
4
+ i [ − ] =
= [ − ] −

1
4
− i [ − ] =
= .
De aici obŃinem:
 = = < x , U ( y ) > ,
deci U este autoadjunct.
5.11. Teoremă (Rayleigh-Ritz). Fie U ∈ End(E n ) un operator hermitic şi

λ 1 ≤ λ 2 ≤ L ≤ λ n valorile sale proprii. Atunci:

λ max = λ n = sup 2
= sup ,
x ≠0 x x =1

λ min = λ 1 = inf 2
= inf .
x ≠0 x =1
x
DemonstraŃie. Fie B = {e1 , e2 ,L, en } bază în E n formată din vectori proprii ai lui
n
U şi x = ∑ xi ei ∈ E n . Atunci:
i =1
n n n
 = < ∑ λ i xi ei , ∑ x j e j > = ∑ λ i xi
2
,
i =1 j =1 i =1
de unde obŃinem
λ min x ≤ ≤ λ max x

2 2
.
Dacă x ≠ 0 E n atunci inegalităŃile precedente se pot scrie sub forma:

λ min ≤ 2
≤ λ max .
x
Dacă x este vector propriu corespunzător valorii proprii λ max = λ n atunci

2
= λ max ,
x
iar dacă x este vector propriu corespunzător valorii proprii λ min = λ 1 atunci

2
= λ min .
x
Pentru a încheia demonstraŃia să observăm că
  x  x
 x > = , x = 1 ,
2
= 
sup 2
= sup .
x ≠0 x x =1
5.12. ObservaŃie. Teorema de mai sus ne dă o caracterizare variaŃională a celei

mai mari şi a celei mai mici valori proprii pentru un operator hermitic. Pentru a
obŃine o caracterizare variaŃională a valorii proprii λ 2 ≥ λ 1 fie M 1 = L(e1 ) , unde
e1 este un vector propriu corespunzător valorii proprii λ 1 şi M 1⊥ complementul
n
său ortogonal. Atunci M 1⊥ = L(e2 , e3 ,L, en ) şi pentru x = ∑ xi ei ∈ M 1⊥ obŃinem
i =2
n n n
 = < ∑ λ i xi ei , ∑ x j e j > = ∑ λ i xi ≥ λ2 x
2 2
.
i =2 j=2 i =1
Pentru x = e2 inegalitatea de mai sus devine egalitate astfel încât obŃinem

λ 2 = min 2
= min .
x≠ 0E x =1
x⊥e 1
n x x ⊥e 1
5.13. Teoremă (teorema infsup). Fie U ∈ End(E n ) un operator hermitic şi

λ 1 ≥ λ 2 ≥ L ≥ λ n valorile sale proprii. Atunci:

λ j = inf sup 2
= inf sup ,
M ∈M j x∈M M ∈M j x∈M
x≠0E
x x =1
n
unde
M j = { M ∈ E n M subspaŃiu liniar de dimensiune n − j + 1 } .
DemonstraŃie. Fie B = {e1 , e2 ,L, en } bază ortonormată în En formată din vectori

proprii ai lui U şi M 0 ∈ M j , M 0 = L(e j , e j +1 ,L, en ) . Dacă x ∈ M 0 atunci
n
x = ∑ xi ei şi
i= j
n n n n
 = < ∑ λ i xi ei , ∑ x j e j > = ∑ λ i xi ≤ λ j ∑ xi =λj x
2 2 2
.
i =2 j =2 i=2 i =1

De aici rezultă 2
≤ λ j , (∀) x ∈ M 0
x
Pentru x = e2 inegalitatea de mai sus devine egalitate şi astfel obŃinem:

λ j = sup 2
.
x∈M 0 x
x≠ 0 E
n
Pentru a încheia demonstraŃia este suficient să arătăm că


λ j ≤ sup 2
, (∀) M ∈ M j .
x∈M x
x≠0E
n
Într-adevăr, pentru M ∈ M j avem dim M = n − j + 1 şi dim L (e1 , e2 ,L, e j ) = j ,

deci M ∩ L(e1 , e2 ,L, e j ) conŃine şi vectori diferiŃi de 0 E n .
Fie z ∈ M ∩ L (e1 , e2 ,L, e j ); atunci z = ∑ z i ei şi

j
i =1
j j
 = ∑ λ i zi ≥ λ j ∑ xj
2
=λj z
2 2
.
i =1 i =1
De aici rezultă
 

λj ≤ 2
≤ sup 2
z x∈M x
x≠0 E
n
şi teorema este astfel demonstrată.
3.6. EXPONENłIALA UNEI MATRICE
Fie U ∈ End (K n ) , B = {e1 , e2 ,L, en } bază în K n şi A = (aij )i , j =1,n matricea ataşată

endomorfismului U în această bază. Aşa cum am văzut (propoziŃia 4.7, capitolul
2), expresia
U = sup U ( x )
x =1
defineşte o normă pe End (K n ), numită norma indusă pe End (K n ) de norma

din K n . Expresia de mai sus defineşte o normă şi pe spaŃiul liniar M n ( K ) al
matricelor de ordinul n cu elemente din corpul K. Într-adevăr, dacă X, Y sunt
vectorii coloană formaŃi cu ajutorul coordonatelor vectorilor x, y ∈ K n atunci
y = U ( x ) ⇔ Y = A X şi:
U = sup U ( x ) = sup A X ,
x =1 x =1
deci putem lua
A = sup A X .
x =1
Se constată cu uşurinŃă că aplicaŃia ⋅ : M n ( K ) → R definită mai sus verifică

axiomele normei. În plus (observaŃia 4.8, capitolul 2) avem:
A B ≤ A ⋅ B ; A n = A , (∀) A , B ∈ M n ( K ) ,
n
deci spaŃiul M n ( K ) devine astfel o algebră normată.
6.1. DefiniŃie. AplicaŃia ⋅ : M n ( K ) → R , A = sup A X se numeşte normă

x =1
matriceală.
n
6.2. ObservaŃie. Dacă pe K n luăm norma x 1
= ∑ xi atunci
i =1
n
A = max ∑ aij ,
j =1, n i =1
iar dacă pe K n luăm norma x ∞

= max xi atunci
i =1, n
n
A = max ∑ aij .
i =1, n j =1
Remarcă. i) Deoarece M n ( K ) este finit dimensional cu norma din definiŃia de

mai sus M n ( K ) devine un spaŃiu liniar normat complet (sau spaŃiu Banach).
ii) Şirul de matrice ( An )n∈N , An ∈ M n ( K ) , (∀) n ∈ N este convergent către
A∈ M n (C ) dacă lim An − A = 0 .
n→∞
∞
iii) Seria de matrice ∑a k Ak ; a k ∈ K , Ak ∈ M n ( K ) , (∀) k ∈ N se numeşte
k =0
n
convergentă dacă şirul sumelor parŃiale S n = ∑ a k Ak este convergent.
k =0
6.3. DefiniŃie. Dacă A∈ M n ( K ) atunci numărul
ρ ( A) = max { λ , λ ∈ σ ( A) }
se numeşte raza spectrală a matricei A.
6.4. ObservaŃie. Aşa cum am văzut (aplicaŃia 5.8) pentru K = C şi norma

euclidiană pe C n avem
A = ρ ( A ∗ A) ,
iar pentru K = R şi norma euclidiană pe R n avem:
A = ρ ( A) .
6.5. PropoziŃie. Fie seria de puteri peste C

∞
∑ akx k
= a 0 + a1 x + a 2 x 2 +L+ a n x n +L
k =0
cu raza de convergenŃă R > 0 . Atunci pentru orice matrice A∈ M n (C ) astfel

încât A < R , seria de matrice
∑a
k =0
k A k = a 0 I n + a1 A + a 2 A 2 + L + a n A n + L
este o serie convergentă în spaŃiul Banach M n (C ) .
DemonstraŃie. Fie r > 0 astfel încât A < r < R . Atunci seria numerică
∞ ∞
∑ ak r k este absolut convergentă, deci seria de numere reale pozitive

k =0
∑
k =0
ak r k
este convergentă. Cu proprietăŃile normei matriceale obŃinem
ak A k = a k ⋅ A k ≤ ak ⋅ A < ak ⋅ r k
k
n
şi dacă notăm cu S n = ∑ a k A k atunci:
k =0
n+ p n+ p n+ p
S n+ p − S n = ∑ ak Ak ≤
k = n +1
∑
k = n +1
ak Ak < ∑
k = n +1
ak r k .
∞
Cum seria ∑
k =0
a k r k este convergentă, şirul sumelor sale parŃiale este convergent
deci este şir Cauchy. Atunci din ultima inegalitate rezultă că şirul (S n )n∈N este şir
Cauchy în M n (C ) şi cum acest spaŃiu este complet rezultă că (S n )n∈N este un şir
∞
convergent, deci ∑a
k =0
k A k este convergentă.
∞
6.6. DefiniŃie. Dacă în condiŃiile propoziŃiei 6.5, notăm f (r ) = ∑ a k r k atunci
k =0
∞
suma seriei de matrice ∑a k A k se notează f ( A) şi se numeşte funcŃia de
k =0
matrice A definită de funcŃia f.
6.7. ObservaŃie. Din teorema Cayley-Hamilton rezultă că puterile A k , k ≥ n

sunt combinaŃii liniare de matricele I n , A , A 2 ,L, A n−1 . Într-adevăr, dacă
polinomul caracteristic al matricei A este P(λ ) = (− 1) λ n + α 1λ n −1 + L + α n
n
atunci teorema Cayley-Hamilton ne dă
(− 1) n A n + α 1 A n−1 + α 2 A n−2 + L + α n I n = 0 M n (C )
de unde obŃinem
A n = (− 1) α 1 A n −1 + (− 1) α 2 A n −2 + L + (− 1) α n I n
n −1 n −1 n −1
AfirmaŃia este deci adevărată pentru k = n ; în continuare demonstraŃia afirmaŃiei

se face prin inducŃie după k.
Din cele de mai sus rezultă că orice polinom de matrice A aparŃine
subspaŃiului L(I n , A , A 2 ,L, A n −1 ) . Şirul (S n )n∈N al sumelor parŃiale ale seriei de
∞
matrice ∑a
k =0
k A k este un şir de polinoame de matrice deci este un şir de elemente
din subspaŃiul L(I n , A , A 2 ,L, A n −1 ) . Cum acest subspaŃiu este finit dimensional el
este închis în M n (C ) de unde rezultă că f ( A) ∈ L(I n , A , A 2 ,L, A n −1 ) .
Fie seria de puteri
∞
xk x x2 xn
ex =∑ = 1+ + +L+ + L.
k =0 k! 1! 2! n!
Această serie are raza de convergenŃă R = +∞ deci pentru orice A∈ M n (C )

condiŃia A < R din propoziŃia 6.5 este îndeplinită.
Acest fapt ne permite să dăm următoarea definiŃie.
∞
1
6.8. DefiniŃie. Suma seriei ∑ k! A
k =0
k
se numeşte exponenŃiala matricei A şi notăm
∞
1 k 1 1 1
eA =∑ A = I n + A + A2 + L + An + L .
k =0 k ! 1! 2! n!
Fie diag (λ 1 , λ 2 ,L, λ n ) matricea cu toate elementele egale cu zero, mai puŃin cele
de pe diagonala principală care sunt egale cu λ 1 , λ 2 ,L, λ n .
6.9. PropoziŃie (proprietăŃile exponenŃialei). Dacă A∈ M n (C ) atunci:
n (K )
0M
i) e = I n ; e λ I n = e λ I n , (∀) λ ∈ C .
ii) Dacă A = diag (λ 1 , λ 2 ,L, λ n ) atunci e A = diag e 1 , e 2 ,L, e ( λ λ λn
).
iii) Dacă A , B ∈ M n (C ) şi A B = B A atunci e A e B = e B e A = e A+ B .
iv) Pentru orice A∈ M n (C ) matricea e A este nesingulară şi (e A ) = e − A .
−1
v) Dacă A , C ∈ M n (C ) şi C nesingulară atunci e C

−1 A C
= C −1e A C .
vi) Dacă A = diag (A1 , A2 ,L, Ap )∈ M n (C ) atunci e A = diag e 1 , e 2 ,L, e ( A A Ap
).
vii) Dacă J r (λ ) este o celulă Jordan atunci:
 1 0 L 0
0
 1 
 1 0 L 0
 1! 
J r (λ )  1 1 
e = e λ ⋅ 1 L 0 .
2! 1!
 
 M M M M M
 1 1 1
L 1 
 (r − 1)! (r − 2)! (r − 3)!
 
viii) Dacă A∈ M n (C ) şi t ∈ R atunci (e ) = A ⋅ e t A .

d tA
dt
DemonstraŃie. i) EgalităŃile rezultă imediat din formula de definiŃie a

exponenŃialei unei matrice.
ii) Dacă A = diag (λ 1 , λ 2 ,L, λ n ) atunci A k = diag (λ 1k , λ k2 ,L, λ kn ) , (∀) k ∈ N ∗ ;
formula din enunŃul teoremei se obŃine prin înlocuirea matricelor A k , k ∈ N ∗ în

formula de definiŃie a exponenŃialei unei matrice şi Ńinând cont de formulele:
∞
λj 1 k
e =∑ λ j , j = 1, n .
k =0 k !
iii) Deoarece A B = B A atunci cu formula binomului lui Newton avem:
∞ ∞
 k 
e A+ B = ∑
1
( A + B ) k = ∑ 1  ∑ k ! A j B k − j  .
k =0 k ! k = 0 k !  j = 0 j !(k − j )! 
De aici obŃinem:
 
∞
1  k k! j m   ∞ 1 j   ∞ 1 m 
e A+ B = ∑  ∑ A B  =  ∑ A  ⋅  ∑ B  = e A ⋅ e B .
k = 0 k !  j , m = 0 j !m !   j =0 j !   m =0 m ! 
 j + m=k 
În ultima relaŃie am aplicat teorema lui Mertens asupra produsului a două serii.
iv) Deoarece A ⋅ (− A) = (− A) ⋅ A putem aplica rezultatul de la iii) matricelor A şi
− A şi obŃinem:
e A ⋅ e − A = e A+ ( − A ) = e = In .
0n
v) Pentru orice matrice nesingulară C ∈ M n (C ) şi pentru orice k ∈ N ∗ avem

(C −1
A C ) = C −1 A k C şi atunci:
k
 ∞ 1 
C −1e A C = C −1  ∑ A k  C = ∑ C −1 A k C = ∑ (C −1 A C ) = e C A C .
∞ ∞
1 1 k −1
 k =0 k !  k =0 k ! k =0 k !
vi) Din A = diag (A1 , A2 ,L, Ap )∈ M n (C ) rezultă A k = diag (A1k , A 2k ,L, A pk ) şi

formula din enunŃul teoremei rezultă acum prin aplicarea formulei de definiŃie a
exponenŃialei unei matrice.
vii) Dacă scriem matricea J r (λ ) sub forma J r (λ ) = λ I r + H r , atunci matricele
λ I r şi H r comută şi cu iii) obŃinem:
J r (λ )
e = eλ Ir +Hr = e λ Ir e Hr = eλ e Hr .
În plus avem
0 0 L 0 0 0
0 0 L 0 0  
  0 0 L 0 0 0
1 0 0 0 1 0 O M M M
Hr = 0 1 O M M  , H r2 =   , L, H rr = 0 M (C ) ,
  0 1 O 0 0 0 r
M M O 0 0 M M
0 K 0 0 0 
 0 K 1 0  
0 0
 L 1 0 0 
astfel încât obŃinem:
 1 0 0 L 0
 1 
 1 0 L 0
 1! 
r −1
1  1 1 
= ∑ H rk = 
Hr
e 1 L 0 .
k =0 k ! 2! 1!
 
 M M M M M
 1 1 1
L 1 
 (r − 1)! (r − 2)! (r − 3)!
 
viii) Fie seria
e t A = In +
1
(t A) + 1 (t 2 A 2 ) + L + 1 (t k A k ) + L ;
1! 2! k!
aplicând teorema de derivare termen cu termen a seriilor uniform convergente

obŃinem:
(e ) = A + 1 t A 2 + 1 t 2 A3 + L + 1 t k −1 Ak + L
d tA
dt 1! 2! (k − 1)!
 1 1 1 k k 
= A  I n + t A + t 2 A 2 + L + t A + L = A e t A
 1! 2! (k )! 
şi propoziŃia este complet demonstrată.
Remarcă: Dacă A∈ M n ( R ) atunci e A ∈ M n ( R ) .

7. EXERCIłII
7.1. ExerciŃii rezolvate.
1) În baza canonică din R 4 operatorului liniar U : R 4 → R 4 i se ataşează

matricea
 3 2 2 − 2
 
 2 3 −2 2
A= .
2 −2 3 2
 
− 2 3 
 2 2
Să se determine o bază ortonormată faŃă de care matricea ataşată operatorului U

să fie o matrice diagonală.
Rezolvare. Deoarece matricea A este simetrică, teorema 5.4 ne asigură că există o

bază în R 4 formată din vectori proprii ai endomorfismului U; matricea ataşată lui
U în această bază este diagonală. EcuaŃia caracteristică det ( A − λ I 4 ) = 0 are
rădăcinile λ 1 = λ 2 = λ 3 = 5 , λ 4 = −3 . Pentru λ = 5 sistemul ( A − λ I 4 ) ⋅ X = 0 M 4 ,1
se reduce la ecuaŃia:
− x1 + x2 + x3 − x4 = 0 .
SubspaŃiul propriu corespunzător valorii proprii λ = 5 este
M = {(α + β − γ ,α , β , γ ) α , β , γ ∈ R },
subspaŃiu care are dimensiunea egală cu trei. Rezultă că multiplicităŃile algebrică

şi geometrică ale valorii proprii λ = 5 coincid.
Un vector propriu corespunzător valorii proprii λ = 5 este v1 = ( 1,1,1,1 ) . Căutăm
un vector propriu perpendicular pe v1 ; coordonatele acestui vector formează o
soluŃie a sistemului:
− x1 + x2 + x3 − x4 = 0
x1 + x2 + x3 + x4 = 0 .
O soluŃie a acestui sistem este de exemplu v2 = ( 1,1, − 1, − 1 ) . Căutăm acum un

vector propriu v3 astfel încât v3 ⊥ v1 , v3 ⊥ v2 ; coordonatele acestui vector

formează o soluŃie a sistemului:
− x1 + x2 + x3 − x4 = 0
x1 + x2 + x3 + x4 = 0
x1 + x2 − x3 − x4 = 0 .
O soluŃie a acestui sistem este v3 = ( 1, − 1,1, − 1 ) .

Pentru λ = −3 sistemul ( A − λ I 4 ) ⋅ X = 0 M 4 ,1 este:
3 x1 + x2 + x3 − x4 = 0
x1 + 3 x 2 − x3 − x4 = 0
x1 − x2 + 3 x3 + x4 = 0
x1 − x2 + 3 x3 + 3 x4 = 0 .
O soluŃie a acestui sistem este v4 = ( − 1,1,1, − 1 ) . Se constată cu uşurinŃă că

vectorii proprii obŃinuŃi sunt ortogonali. Deoarece v1 = v 2 = v3 = v4 = 2 o
bază ortonormată formată din vectori proprii ai endomorfismului U este
{ f1 , f 2 , f 3 , f 4 }, unde: f1 = 1 ( 1,1,1,1 ), f 2 = 1 ( 1,1, − 1, − 1 ) , f 3 = 1 ( 1, − 1,1, − 1 ) ,
2 2 2
f 4 = ( − 1,1,1, − 1 ) .Matricea ataşată endomorfismului U în această bază este:
1
2
5 0 0 0
 
0 5 0 0
B= .
0 0 5 0
 
0 0 0 − 3 

2) Să se aducă la forma canonică Jordan endomorfismul U ∈ End (R 3 ) căruia în

baza canonică din R 3 i se ataşează matricea:
 1 −1 −1
 
A =  − 3 − 4 − 3 .
 4 7 6 

Rezolvare. EcuaŃia caracteristică det ( A − λ I 3 ) = 0 are rădăcinile λ 1 = −1 ,

λ 2 = λ 3 = 1 . Pentru λ 1 = −1 mulŃimea soluŃiilor sistemului (A − λ 1 I 3 ) X = 0 este
S = {(0 , α , − α ) α ∈ R },
iar un vector propriu corespunzător valorii proprii λ 1 = −1 se obŃine luând α = 1 ;

acest vector este v1 = ( 0 , 1, − 1) .
Pentru λ 2 = λ 3 = 1 sistemul ( A − λ I 3 ) X = 0 se scrie sub forma:
x1 + x2 + x3 = 0
x1 + 2 x 2 + x3 = 0
4 x1 + 7 x 2 + 4 x3 = 0
şi are soluŃia generală
S = {(α , 0 , − α ) α ∈ R }.
Multiplicitatea geometrică a valorii proprii λ = 2 este egală cu unu; cum

multiplicitatea sa algebrică este egală cu doi rezultă că U nu este diagonalizabil.
Pentru a aduce endomorfismul U la forma canonică Jordan vom folosi algoritmul
4.15. Fie T2 = U − λ 2 I R3 ; atunci
KerT2 = {(α , 0 , − α ) α ∈ R },
KerT22 = {(2α − β ,α , β ) α , β ∈ R }
KerT23 = KerT22 .
Rezultă că indicele de nilpotenŃă al operatorului T2 este s = 2 . Cu notaŃiile din

teorema 4.13 avem: d1 = 1, d 2 = 2 , p1 = d 2 − d1 = 1 , p 2 = d 1 = 1 . Blocul Jordan
corespunzător valorii proprii λ = 2 are dimensiunea egală cu doi şi este format
dintr-o singură celulă Jordan (reamintim că acest număr este egal cu p1 ).
Fie X 1 = col (α ,0 , α ) ; sistemul (A − λ 2 I 3 ) X = X 1 se scrie sub forma
x1 + x2 + x3 = α
x1 + 2 x 2 + x3 = 0
4 x1 + 7 x2 + 4 x3 = −α
Sistemul de mai sus este compatibil pentru orice valoare α ∈ R şi are soluŃia
generală S = {(− 2α − x3 ,α , x3 ) α , x3 ∈ R }. Un vector propriu corespunzător

valorii proprii λ = 2 este v2 = ( 1, 0 , − 1) iar un vector principal asociat acestuia
se obŃine luând α = 1, x3 = 1 în soluŃia generală a sistemului (A − λ 2 I 3 ) X = X 1 .
ObŃinem astfel vectorul v3 = ( − 3 , 1,1) . Dacă luăm în R 3 baza {v1 , v3 , v2 } şi
considerăm matricea
 0 − 3 1
 
Q= 1 1 0
 − 1 1 − 1
 
atunci în această bază matricea ataşată endomorfismului U este:
 −1 0 0
 
Q AQ =  0 2 0  .
−1
 0 1 2
 
Remarcă. Pentru a aduce endomorfismul U la forma canonică Jordan se poate

proceda şi în modul următor:
-se determină, ca mai sus, un vector propriu corespunzător valorii proprii
λ 1 = −1 : v1 = ( 0 , 1, − 1) ;
-se alege un vector v3 ∈ KerT22 \ KerT2 : de exemplu v3 = ( − 3 , 1,1) ;
-se calculează v2 = T2 (v3 )
 − 1 − 1 − 1   − 3  1 
     
v2 = T2 (v3 ) =  − 3 − 6 − 3  ⋅  1  =  0  ;
 4 7 4   1   − 1

-baza în raport cu care endomorfismul U are forma canonică Jordan este

{v1 , v3 , T2 (v3 )} .
3) Fie endomorfismul U ∈ End (R 4 ) căruia în baza canonică i se ataşează

matricea
3 − 4 0 2
 
4 − 5 − 2 4
A= .
0 0 3 − 2
 
0 − 
 0 2 1 
Să se aducă matricea acestui endomorfism la forma canonică Jordan.
Rezolvare. EcuaŃia caracteristică det ( A − λ I 4 ) = 0 are rădăcinile λ 1 = λ 2 = 1 ,

λ 3 = λ 4 = −1 . Fie endomorfismul T1 = U − I R 4 ; deoarece matricea acestui
endomorfism are rangul trei rezultă că dim KerT1 = 1 şi valoarea proprie λ = 1
are multiplicitatea geometrică egală cu 1. Un calcul simplu ne arată că nucleele
endomorfismelor T1 , T12 sunt:
KerT1 = {(α , α , α , α ) α ∈ R },
respectiv
KerT12 = {(α , β ,α , β ) α , β ∈ R }
şi KerT13 = KerT12 . Indicele de nilpotenŃă al endomorfismului T1 este s = 2 şi

d1 = dim KerT1 = 1 , d 2 = dim KerT12 = 2 , p1 = d 2 − d1 = 1 , p 2 = d1 = 1 ; rezultă că
blocul Jordan corespunzător valorii proprii λ 1 = λ 2 = 1 are dimensiunea doi şi
este format dintr-o singură celulă Jordan. Alegem v1 ∈ KerT12 \ KerT1 :
v1 = ( 1, 0 ,1, 0 ) . În aceste condiŃii avem:
2 − 4 0 2   2
   
4 − 6 − 2 4   2
T1 (v1 ) =  =
0 0 2 − 2  2
   
0 −   2
 0 2 2   
şi sistemul { v1 , T1 (v1 )} este bază în M

λ1
= KerT12 . Calcule similare efectuate
pentru λ 3 = λ 4 = −1 ne dau:
KerT2 = {(α , α ,0 ,0 ) α ∈ R },
KerT22 = {(α , β ,0 ,0 ) α , β ∈ R },
şi KerT23 = KerT22 . Indicele de nilpotenŃă al endomorfismului T2 = U + I R 4 este

s = 2 . Pentru v2 ∈ KerT22 \ KerT2 , v2 = ( 1, 0 , 0 , 0 ) avem T2 (v 2 ) = ( 4 , 4 , 0 , 0 ) şi
sistemul {v1 , T1 (v1 ), v2 , T2 (v2 ) } este bază în R 4 .
Matricea ataşată endomorfismului U în această bază este
1 0 0
0
 
1 1 0
0
Q −1 A Q =  ,
0 0 −1 0
 
0 0 1 − 1

unde:
1 2 1 4
 
0 2 0 4
Q= .
1 2 0 0
 
0 2 0 0 

4) Fie endomorfismul U ∈ End (R 4 ) căruia în baza canonică i se ataşează

matricea
 1 1 1 0
 
 −1 3 0 1
A= .
−1 0 −1 1
 
 0 −1 −1 1 

Să se aducă matricea acestui endomorfism la forma canonică Jordan.
Rezolvare. În acest caz valorile proprii ale endomorfismului U ∈ End (R 4 ) sunt

λ 1 = λ 2 = λ 3 = λ 4 = 1 ; multiplicitatea algebrică a acestei valori proprii este deci
ma (1) = 4 şi pentru operatorul T : R 4 → R 4 , T = U − I R 4 avem:
KerT = M λ = {(α , β ,− β , α − 2 β ) α ∈ R },
KerT 2 = {( x1 , x2 , x3 , x4 ) − x1 + x2 − x3 + x 4 = 0 },
KerT 3 = M λ = R 4 .
Indicele de nilpotenŃă al endomorfismului T este s = 3 şi d1 = dim KerT = 2 ,

d 2 = dim KerT 2 = 3 , d 3 = dim KerT 3 = 4 , p1 = d 3 − d 2 = 1 , p 2 = d 2 − d1 = 1 ,
p3 = d1 = 2 . Rezultă că blocul Jordan corespunzător valorii proprii λ = 1 conŃine

o celulă Jordan ( p1 = 1 ) de dimensiune trei ( s = 3 ), nici o celulă Jordan de
dimensiune doi ( p 2 − p1 = 0 ) şi o celulă Jordan de dimensiune unu ( p3 − p 2 = 1 ).
Alegem acum un vector v1 ∈ KerT 3 \ KerT 2 : v1 = ( 1, 0 , 0 , 0 ) . În aceste condiŃii
avem: T (v1 ) = ( 0 ,−1,−1, 0 ) , T 2 (v1 ) = ( − 2 ,−2 ,2 , 2 ) ∈ M λ . Alegem acum v 2 ∈ M λ
astfel încât L(v1 , v2 ) = M λ : v2 = ( 1, 0 , 0 ,1 ) . Sistemul {v1 , T (v1 ), T 2 (v1 ), v2 } este
bază în R 4 în raport cu care matricea ataşată endomorfismului U este:
1 0 0 0
 
1 1 0 0
Q AQ = 
−1
,
0 1 1 0
 
0 0 0 1 

unde
1 0 − 2 1
 
 0 −1 − 2 0
Q= .
0 −1 2 0
 
0 0 
 2 1 
5) Să se calculeze e A t unde
2 2 3
 
A =  0 3 − 1 .
0 0 4 

∞
Rezolvare. Fie A∈ M n ( R ) şi funcŃia de matrice f ( A) = ∑ a k A k . Cu teorema
k =0
n
Cayley-Hamilton rezultă că matricea A se scrie ca o combinaŃie liniară de
matricele I n , A, A 2 ,L, A n −1 . După un raŃionament prin inducŃie rezultă că
matricele A k , k ≥ n aparŃin subspaŃiului liniar L(I n , A, A 2 ,L, A n −1 ), de unde
rezultă că f ( A) ∈ L(I n , A, A 2 ,L, A n −1 ) . Fie λ i , i = 1, n valorile proprii simple ale
matricei A. Există un singur polinom de gradul n − 1 cu proprietatea că valorile
sale în punctele λ i , i = 1, n coincid cu valorile funcŃiei f. Expresia acestui
polinom este dată de formula lui Lagrange ( [4], pag. 562) :
( A − λ1 I n )L(A − λ j −1 I n )(A − λ j +1 I n )L( A − λn I n )

f (λ j ) .
n
f ( A) = ∑
j =1 (λ j − λ1 )L (λ j − λ j −1 )(λ j − λ j +1 )L (λ j − λn )
Expresia de mai sus se poate pune sub forma
f ( A) = ∑ Z j f (λ j ) ,
n
j =1
iar coeficienŃii Z j , j = 1, n nu depind de funcŃia de matrice f ci numai de A.

În cazul exemplului nostru, valorile proprii ale matricei A sunt λ 1 = 2 , λ 2 = 3 ,
λ 3 = 4 iar funcŃia de matrice f ( A) se reduce la un polinom de gradul doi. Pentru
funcŃia f ( z ) = e z t avem f (2 ) = e 2 t , f (3) = e 3 t , f (4 ) = e 4 t şi
f ( A) = e A t = Z 1 e 2 t + Z 2 e 3 t + Z 3 e 4 t .
Deoarece coeficienŃii Z i , i = 1, 3 nu depind de funcŃia de matrice f ci numai de

matricea A, pentru f ( z ) = z , f ( z ) = z − 1 , respectiv f ( z ) = z 2 obŃinem sistemul
2 Z 1 + 3Z 2 + 4 Z 3 = A
Z 1 + 2 Z 2 + 3Z 3 = A − I 3
4 Z 1 + 9 Z 2 + 16 Z 3 = A 2 ,
sistem care are soluŃia:
1 2 7
Z1 = A − A + 6I 3 ,
2 2
Z 2 = − A + 6 A − 8I 3 ,
2
1 5
Z 3 = A 2 − A + 3I 3 .
2 2
Cu aceste valori, exponenŃiala matricei A se obŃine sub forma:
e At = [(A − 7 A + 12I 3 )e 2 t + 2(− A 2 + 6 A − 8I 3 )e 3 t + (A2 − 5 A + 6I 3 )e 4 t ].

1 2
2
−1 ( A t )Q
Remarcă. Din propoziŃia 6.9, v) avem e Q = Q −1e A t Q de unde obŃinem
−1 ( A t )Q
e At = Q eQ Q −1 ,
unde matricea Q conŃine pe coloane vectorii proprii ai matricei A. Calculând

aceşti vectori proprii obŃinem
1 2 1
 
Q = 0 1 − 2
0 0 2 

şi cu ajutorul formulei precedente obŃinem exponenŃiala matricei A.
6) Să se calculeze e A t unde
 1 −1 −1
 
A =  − 3 − 4 − 3 .
 4 7 6 

Rezolvare. Vom folosi remarca precedentă şi forma canonică Jordan obŃinută în

exemplul 2. ExponenŃiala matricei A o vom calcula cu ajutorul formulei
−1 ( A t )Q
e At = Q eQ Q −1 ,
unde (vezi exemplul 2):
 0 − 3 1
 
Q= 1 1 0 .
 − 1 1 − 1
 
Deoarece
 −1 0 0
 
Q AQ =  0 2 0 
−1
 0 1 2
 
−1 ( A t )Q
formula e A t = Q e Q Q −1 (vezi şi propoziŃia 6.9, vi)) ne dă:
 1 2 1   e -t 0 0   0 − 3 1
−1      
e At = Q e Q ( A t )Q Q −1 =  − 1 − 1 − 1  ⋅  0 e2t 0 ⋅ 1 1 0 =
 − 2 − 3 − 3  0 e2t e 2 t   − 1 1 − 1
  
 2e 2 t − 3e -t + 4e 2 t e -t − e 2 t 
 
=  − e2t 3e -t − 3e 2 t − e -t + e 2 t  .
 − e2t 6e -t − 7e 2 t − 2e -t + 2e 2 t 

7.2. ExerciŃii propuse.
1) Dacă A este matricea ataşată operatorului liniar U : R 3 → R 3 , să se determine

o bază în care matricea ataşată acestui operator liniar să aibă forma diagonală:
 3 2 0  4 6 0
   
a) A =  2 0 0 ; b) A =  − 3 − 5 0  ;
 0 0 − 1  − 3 − 6 1
   
 7 4 − 1  1 −1 2
   
c) A =  4 7 − 1 ; d) A =  3 − 3 6  ;
− 4 − 4 4   2 − 2 4
  
 − 3 − 7 − 5  0 1 2
   
e) A =  2 4 3; f) A =  0 2 0 .
 1 2 2   − 2 − 2 − 1
  
2) Să se verifice dacă matricea
2 0 1
0
 
0 2 0
0
A=
0 0 2 − 2
 
1 0 −2 6 

poate fi adusă la forma diagonală.
3) Să se afle valorile proprii şi vectorii proprii pentru operatorii liniari

U : R 3 → R 3 definiŃi de matricele:
 7 4 1  4 6 0
   
a) A =  4 7 − 1 ; b) A =  − 3 − 5 0  ;
− 4 − 4 4   − 3 − 6 1
  
 3 2 0  1 −1 2
   
c) A =  2 0 0 ; d) A =  3 − 3 6  ;
 0 0 − 1  2 − 2 4
   
 1 2 0  − 3 − 7 − 5
   
e) A =  0 2 0 ; f) A =  2 4 3.
 − 2 − 2 − 1  1 2 2 
  
4) Să se aducă la forma canonică Jordan matricele:
 1 3 3  0 1 0
   
a) A =  − 1 9 6; b) A =  − 4 4 0  ;
 2 − 14 − 9   0 0 2
   
 2 −1 2  − 4 − 7 − 5
   
c) A =  5 − 3 3; d) A =  2 3 3;
 −1 0 − 2  1 2 1 
  
 5 1 − 1 − 1
 
 1 5 − 1 − 1
e) A =  .
1 1 3 − 1
 
1 1 −1 3
 
5) Să se determine vectorii proprii şi valorile proprii şi apoi să se aducă la forma

diagonală matricele ortogonală şi respectiv simetrică:
 − cos ϕ 0 sin ϕ 
 
A= 0 1 0  ,ϕ ∈R,
 sin ϕ 0 cos ϕ 
 
 0 0 −1
 
A= 0 0 − 2
 −1 − 2 0 

6) Să se calculeze e A t în următoarele cazuri:
 4 6 0  1 −1 2
   
a) A =  − 3 − 5 0  ; b) A =  3 − 3 6  ;
 − 3 − 6 1  2 − 2 4
   
 1 0 − 2  4 − 5 2
   
c) A =  0 0 0 ; d) A =  5 − 7 3  ;
− 2 0 4   6 − 9 4
  
 0 1 0  2 0 0
   
e) A =  − 4 4 0  ; f) A =  − 2 1 0  ;
 − 2 1 2  3 1 1
   
 3 −1 0 0  3 −1 0 0
   
1 1 0 0  − 4 −1 0 0
g) A =  ; h) A =  .
3 0 5 − 3 7 1 2 1
   
 4 −1 3 −1  − 17 − 6 − 1 0 
  

Algebra 3

Transféré par

Informations du document

Titre original

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Algebra 3

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

3.

VECTORI ŞI VALORI PROPRII

Fie Vn un spaŃiu liniar peste corpul K. Aşa cum am văzut, operatorul

3.1. VECTORI ŞI VALORI PROPRII

Fie V un spaŃiu liniar peste corpul K.

1.1. DefiniŃie. SubspaŃiul liniar M ⊂ V se numeşte subspaŃiu invariant pentru

1.2. DefiniŃie. Scalarul λ ∈ K se numeşte valoare proprie a endomorfismului

Vectorul x ∈ V \ { 0V } cu proprietatea de mai sus se numeşte vector propriu

1.3. ObservaŃie. i) Dacă x ∈ V \ { 0V } este vector propriu al endomorfismului U

iii) Dacă λ ∈ K este valoare proprie a endomorfismului U ∈ End (V ) atunci

1.4. PropoziŃie. Fie U ∈ End (V ) .

este un subspaŃiu liniar al lui V, invariant pentru U;

Remarcă. SubspaŃiul M λ conŃine vectorii proprii ai operatorului U corespunză-

DemonstraŃie. i) Fie x1 , x2 ∈ M λ . Atunci U ( x1 ) = λ x1 , U ( x2 ) = λ x2 şi pentru

Dacă aplicăm operatorul U acestei egalităŃi obŃinem:

ÎnmulŃim prima egalitate cu λ k +1 şi o scădem din a doua; obŃinem

Cum λi ≠ λ j , i, j = 1, k , i ≠ j şi x j ≠ 0V j = 1, k rezultă α i = 0 , i = 1, k iar din

3.2. POLINOMUL CARACTERISTIC AL UNUI ENDOMORFISM

Fie Vn un spaŃiu liniar de dimensiune n peste corpul K, U ∈ End(Vn ) şi

CondiŃia U ( x ) = λ x se scrie atunci sub forma:

De aici obŃinem sistemul de ecuaŃii liniare în necunoscutele xi , i = 1, n :

(a11 − λ ) x1 + a12 x2 + L + a1n xn = 0

Pentru X = ( x1 x2 L x n ) ∈ M n ,1 ( K ) sistemul de mai sus capătă forma matricială:

2.1. DefiniŃie. Scalarul λ ∈ K se numeşte valoare proprie a matricei A∈ M n ( K )

Vectorul X cu proprietatea de mai sus se numeşte vector propriu al matricei A

2.2. DefiniŃie. Polinomul P(λ ) = det ( A − λ I n ) se numeşte polinom caracteristic

2.3. ObservaŃie. i) Sistemul caracteristic (A − λ I n ) X = 0 M n ,1 ( K ) are soluŃii

P(λ ) = (− 1) λ n + α n −1λ n−1 + L + α 1λ + α 0

2.4. PropoziŃie. Două matrice asemenea au acelaşi polinom caracteristic.

DemonstraŃie. Fie A , B ∈ M n ( K ) matrice asemenea; există deci C ∈ M n ( K )

det (B − λ I n ) = det (C −1 A C − λ C −1 I n C ) = det C −1 ( A − λ I n )C =

2.5. ObservaŃie. i) Dacă endomorfismul U ∈ End (Vn ) i se ataşează într-o bază

3.3. FORMA DIAGONALĂ A UNUI ENDOMORFISM

Fie Vn un spaŃiu liniar de dimensiune n peste corpul K.

3.1. DefiniŃie. Spunem că endomorfismul U ∈ End (Vn ) este diagonalizabil dacă

3.2. PropoziŃie. Endomorfismul U ∈ End (Vn ) este diagonalizabil dacă şi numai

DemonstraŃie. Dacă U ∈ End(Vn ) este diagonalizabil, atunci există o bază

3.3. DefiniŃie. Fie λ ∈ σ (U ) o valoare proprie a endomorfismului U ∈ End (Vn ) .

3.4. PropoziŃie. Dacă U ∈ End (Vn ) şi λ 0 ∈ σ (U ) atunci m g (λ 0 ) ≤ ma (λ 0 ).

DemonstraŃie. Fie λ 0 ∈ σ (U ) valoare proprie multiplă de ordinul m (deci

deci polinomul caracteristic al endomorfismului U este P(λ ) = (− 1) (λ − λ 0 ) .

De aici rezultă că λ 0 este rădăcină multiplă de ordinul n a ecuaŃiei caracteristice,

vectori ai bazei B ′ putem scrie U (e j ) = ∑ aij ei , j = p + 1, n , deci matricea ataşată

lui U în baza B ′ este:

Polinomul caracteristic are în acest caz forma:

P(λ ) = det ( A − λ I n ) = (− 1) (λ − λ 0 ) ⋅ Q(λ ) ,

a p +1, p +1 − λ a p +1, p + 2 L a p +1,n

Deoarece (λ − λ 0 ) divide P(λ ) rezultă ma (λ 0 ) ≥ p = m g (λ 0 ) şi propoziŃia este

3.5. Teoremă. Endomorfismul U ∈ End (Vn ) este diagonalizabil dacă şi numai

DemonstraŃie. Fie U ∈ End (Vn ) un endomorfism diagonalizabil. Atunci există o

ale lui U de multiplicităŃi m i , i = 1, p . Fără a afecta generalitatea putem

3.6. ObservaŃie. i) Din propoziŃia precedentă rezultă cu uşurinŃă că U ∈ End (Vn )

propoziŃia precedentă şi matricea Q = col ( e1 , e2 ,L, en ) , matricea având pe

unde cu D(λ ) am notat matricea diagonală, în care pe diagonala sa apar valorile

3.7. Algoritm de diagonalizare. Dacă Vn este un spaŃiu liniar de dimensiune n

atunci U nu este diagonalizabil şi algoritmul se opreşte.

şi se determină astfel subspaŃiile proprii M λ j

Deoarece matricea unui endomorfism se modifică la schimbarea bazei după

3. 7′ . Exemple. 1) Fie operatorul liniar U : R 3 → R 3 căruia în baza canonică din

Să se verifice dacă U este diagonalizabil şi în caz afirmativ să se determine o

Rezolvare. Determinăm mai întâi valorile proprii. EcuaŃia caracteristică este

şi astfel avem m a (2 ) = m g (2 ) . Pentru a determina acest subspaŃiu trebuie să

MulŃimea soluŃiilor acestui sistem este