PROF.

BENEDETTO DE LUCA

ROMA
DEALUNGUL VEACURILOR
Conferintl tinut5. la Ateneul Roman din Bucuresti
In seara de 22 Iunie 1901

3hIliterinnWe a verte d'une vie elt-

bordante aptas les origines du monde. Les
peuples e taient debout quanti les portes de
rhigtoire s'outrirent. lis 010 construit les
temples sur les collines el i49 ont tourne les
frontons illustres vera le solell lecant. C'est
par eux que la pensee 't 'elimine a ele. fneonnee.
il n'est pees lene doctrine, pas un rece, pas
un ideal, qui n'ait °eme dans ces nobles
cerreaux. La vie de l'humanite pendant dix
niille avis, c'est l'existenee de la famille niedi-
terraneenne. Borne a ravingse dais l'atad
ilnale l'heritage de toute el, avec
son esprit net, elle en a foil l'héritagelatin.
La .9eronde Bonie ii ¿té calholique emane
la pretniere arnit ele imperiale. Elle a evan-
gelisé le monde, comme la premiere
compele. C'egt done ici que tout s'ese pr,"-
pare ; c'est d'id que tout est partí. Le monde
est tributare de cet efjort magistral.
HANOTAUX

BUCURESCI
TIPOGRAFIA CURTII REGALE, F. GOBL FII,
19, Strada RegaM, 19
1902

www.dacoromanica.ro
 Lut ION KALINDERU care urmând
exemplul marilor romanf -- studiul genial al
istoriel ,si al literelor clan' ce fallerneazd
cu 1n21la conducere a administer aliunel domenzilor
Coro'nei opera insemnald in care strciluce/ce
o ravi din sapienta latinit ,si dela care atilt de
vi guros impuls prime/ce agricultura /i bogatia
Romania aceste pagine menite a reaminti
lzeperiloarea marire a 1?omel mama comuna in
memoria, in fantasz;z /4 in iubirea popo'relor In
prindarea nestatornicelor pre fucert omene,ra
ell a' evolament inchin.

www.dacoromanica.ro
 D6mnelor i Domnilor,

Deja, la o sutà de chilometri de fruntaria romana,

mima-mi latiná tresarise de emotiune.
Veniam dela Arad, si era, d'abia dupa sfintitul soare-
lul, o seara de Septembre uimita sub rapitor farmec de
mandrä luna plina. Trenul se opri; i conductorul, care
ne sfasiase pan'atuncI urechile cu numiri aspre de loca-
litatl necunoscute, pronunta cu taraganatu-I accent de
maghiar: eForta Orientalis». Mi se paru, la auzul aceluI
cuvint, el muntil romanescI trimiteaù din departare, pen-
tru fiul Romei, ca un semn de fratésca salutare; i or-
goliul latin, ne maI stapanit, mi se revèrsa din ininvi.
Astfel fu ca, punênd piciorul pentru intéiasi data pe
paméntul Romaniel, mie mi se paru cà mé 'ntorc, ca
dupa lunga singuratate a unul exiliù, la sinul uneI mame
dorite; astfel fu cä salutand, adoa-zi, sub strèlucitórea
slava a unuI sóre italian, roditórele campii ce se astern,
presarate de turme, intre Turnul luI Sever si baranul pa-
rinte Danubiti. salutand, zic, lacasul ales al divulul Traian,
o unda impetuosa de induTosare iml navali 'n inima
'ml smulse un strigat din piept.

www.dacoromanica.ro
 6

cate simtirl, i cate amintirl, in acel strigat ! Nu,

asa dar, tot ce'l roman s'a sfarsit pe aceste malurl,
daca, dupl lungul pustiti al straine! Ungarii, cele maI
vii amintirl ale trecutuluT résar ad i la tot pasul, spre a
marturisi de trecerea acvileI latine; daca, dupa opt-spre-
zece veacuff, in zadar valurile DunareI incercat sa
clatine acel stalpI ai podulul pe carl romani
aü pasit ca sa ducà numele si lumina RomeI la tè'rmuri
departate si la neamurI necunoscute; daca tot fratI ne nu-
mesce acest popor, pe care comunul nostru tata Traian
11 Infipse, stréjà Inaintata a civilizatieI italice, la pórta cea
maI espusa a lumiI civile; daca tdte dela limba.I ar-
moniásA prin accente, Imbelsugata de espresiI, intraducibil
de desmierdatóre In cuvintele de dragoste, pana la bo-
gatul i pitorescul port al téranilor tóte aci proclama
cu glas tare gloria RomeI, II destainuesce spiritul, if o-
glindesce gandirea.
Sciam eù p'atuncl ce lupta, memorabill prin a eI indras-
néla, staruinta, vitejie, sustinuse de lung! veacurI neamul
romanesc, pentru a-si pastra numele, constiinta, mandria
de ginta latina, resistand ca neinfringibil val/am orne-
nesc la isbirea gloatelor barbare si zadarnicind viclenele
uneltirl ale dusmanilor, carl simtind el, sub apasatorul
lor jug, vecInic s'ar rèsvrati sufletul romanulul cat timp
Inca ar mal Licari intr'insul o simtire pentru Roma, se
'ncercail prin tóte mijlócele sa le rapésca paladiul sacru
al limbei si al nationalitatel. Sciam cat de mandri se
ineaü romaniT de latinitatea originel lor, astfel ca. dupa

www.dacoromanica.ro
 7

ce, sdrobite lanturile lungei lor robii, el 10 luara auto-

ritate i putere de stat liber, nicl cat nu mai ingaduira
ca Valahi i Moldavi sa fie chiematl d'atuncl incolo, ci
vroira ca, pe harta politica a natiunilor, sà fie coprinsi
sub acel unic nume de Romani pe care, trag6ndu-si-'1
dela Roma, pururea si-1 dasera lor insi-le i neclintit
conservasera.
Cu tóte astea, nici-odata nu ml-as fi putut Inchipui
ca poporul roman 10 pastrase 'n inima, asa de intacta,
tóta acea comóra de iubire pentru léganul
sale: ti-ar veni sà zici ca pe o asemenea cormórä mai
bine o pazesce cel ce e departe de patria-I originara,
deck cel ce se bucura de t6te desPatarile caminului
parintesc; ti-ar veni sa zici cA departarea a reintarit
Inteacest popor germenul iubireT, subtiindu-i dorul pana.
la nostalgie i Inaltandu-1 dragostea pana la devotiune.
De sigur Romanul presinta tutulor natiilor latine un
esemplu, cu atat mai nobil cu cat mal rar, de ceca-ce
póte asupra popórelor stramosésca mostenire and ea
isbuteste sa redestepte cultul celor mal Matte virtutl.
De sigur putine neamuri pe lume avura, ca cel roman, o
mal maréta istorie a desrobirii lui politice, Intru cat in
putini ani el putu faptui atâtea ispràvi, dintre earl* chiar
una singura ar fi de ajuns sa ilustreze o ginta intréga:
emanciparea de sub domnia fanariotilor j182i), desfiintarea
privilegiilor i proclamarea libertatilor publice (18481, unirea
celor douè principate (1859), chiemarea la tron a Dom-
nitorului Carol de Hohenzollern i1866), fericitul r6sboiii

www.dacoromanica.ro
 8

de independentà (1877), intrarea solemnA a RomAniel in

concertul puterilor europene (1881). Si totusl pentru atkea
isbAnde, poporul romAn nu ceru deck acest premiti.
acéstà slavA, acéstà apoteosà: sa se p6tà simti incA demn
de numele Romel si cu acest nume sA's1 incingd fruntea.
ca si cu o diademl nemurit6re.
La acele neuItate date cu cari se incheià In România
era yevendiegrilor nationale, cautà insA a se adAogi incd
una, care va férriané nu mai putin nestérsit si scumpl
inimei ori-càruI romAn: data de 12 Octombre 1899.
De multà vreme aspiratiunile t6re1 se realizaserà. Fiji le-
gionarilor romani, reintorsI de pe cAmpiile ce 1nel résu-
nau de ecoul vitejiilor lor, reinoiserä vrednicul de imitat
esemplu al strAbunilor: lgsaserà armele ca s'apuce plugul.
Prin avént de initiativA, prin Intelegere admirabil de fo-
lositcíre intre popor si rege, romAniI asiguraserA te'reI
lor, nu numal intéietatea politica printre táte statele bal-
canice, dar si o invidiabill prosperitate economicA. Si
Cu t6te acestea poporulul român ii mal rémanea incA
un dor de implinit. Dupà cum piosilor eroI medievall
nu le era de-ajuns sa InfrAngd ostile necredinciosilor,
dacA 'n urmA nu puteati sà.'s1 depunl trofeele biruintei la
p6lele mormIntulul lui Cristos; tot astfel si acestuI po-
por, reInviat in istorie gigantic sub pavAza RomeI, nu i
se pAru desAvirsità a sa victorie pAnA nul putu depune
laurii pe piedestalul acelui monument care e documen-
tul mare si neperitor al nobletel sale in mijlocul pop6-
relor din Europa orientalg, pAnA n'ajunse s1 sigileze

www.dacoromanica.ro
 9

chiar la piciórele acelei Columne a lui Traian unde se

adaposteste sufletul intregel romanimI indistructibilul
pact de fratie ce unesce pe latinil nascutl la falnica Du--
mare Cu cei nascutI la Tibrul sacru. Nu'i ajungea popo
rulul roman ca lumea sä cie cum, in mijlocul aceleI
sbuclumate marl slavo-maghiare din Orientul european,
ese la ivélä. mándrà i frumósa, o insull latina:
sula in mijlocul maril, verde oaza in mijlocul descrtu-
lui. El voi s arate lumii cá inteacésta insula, care tóta
e o zimbit6re gradinith. se cultiva cca mal gingash dintre
flori, flórea dragostel fiesci: flóre desmierdata de raza
cea mar datatóre de viétà a s6reluT, a sórelui glorios al
Romel ! Nu'l era d'ajuns poporulul roman ca, in capitolul
consacrat recentelor sale triumfurI, istoria sä ncredin-
Vze ch. pe carnpul batäliilor pentru libertate, ca si pe
acela al luptel pentru civilizatie. pentru progres si pen-
tru propria-I intarire, dinsul biruise. Vroi ca represen-
tantul oficial al Romei, redesteptand ecourile Forului
Traian, solemn sa proclame, cum grai Primarul Ur-
bel, Galluppi, cand aminti de ardeleanul Horia, ca el
biruise Cu eroism de roman. Nu voia poporul roman sa
i se spuna cà el ar fi o pagina desprinsa din marea carte
a istorieI Rome. cand pentru realipirea acelel pagine
la acel volum esista o legatura care Oa e o dulce
inlantuire de pornirl si d'aspiratil, de sperante si de

Si la Roma vcni in persóna distinsilor si eruditilor

si representantI Romania, ca fiica ce se reintórce la

www.dacoromanica.ro
 IO

slnul mameI sale, pentru ca 'n bratele el sl se sima re-

lniArità si din noh bine-cuvintatA. Si, ca prinos de recu-
nostintl pururea vie cAtre intemeiAtorul neamuluI sal si
al civilisatiel sale, aducea 'n manl o corónä de bronz,
si avea In ochl o visiune de lumin5, si avea pe buze o
dolnA care era un imn de victorie, un pedna; si pe
d'asupra unet marl revèrsArI de popor, ingrAmgdit ca
pentru a lua parte la o nouil panateneä a spirituluI sal
si a vietei sale, pe d'asupra inimilor svicnind de en-
tusiasm si pe d'asupra fruntilor sclipind la Are, im-
nul care era un pedna se ridicâ mat* electrizant cleat
cântecul lul Alexandri, mat solemn decAt Carmen Sae-
culare. A, romAni l voI carl rn6 ascultatt, ca si vol cart
suntetI departe, de ce óre nu eratI voI acolo, inteacea
chi* ca s'auzitI imnul Inaripat, imnul luminos, imnul
triumfal, care urctIndu-se sus pe spiralele sacrei columne.
admirat5. de Michelangelo si de Rafael, ii Incununa
crestetul ca si Cu o flacArà vie de dragoste, de cre-
dint5, de proslAvire ? Vorbit-a póte, atuncia, cu ade-
vérat Vasile Urechià ? Vorbit-a póte Grigore Tocilescu ?
Fu dre inteadeva- graiil de Invétat, de poet, de apostol,
acela ce se auzi In tAcerea sufletelor uimite si atente,
sail era vocea unul neam si doar pAru a e a lor ? A,
popor al RomAniel, de ce nu eral tu acolo ? De ce nu
putusi auzi tu nsu-ti acel glas care, din fundul veacurilor,
rèspunse _iubitulul CM bAtrIn, acel glas al arui ecoil
se fl.cu In cuvintarea-I ministrul italian Guido
Baccelli ?

www.dacoromanica.ro
 II

Romania zisese prin al luI Tocilescu graiil: (Faptul

cà o colonie de romanl vine astazI sa aseze o coróna pe
piedestalul Columnei lul Traian, chiar in locul unde odata
se odihnea cenusa mareluI Imp6-at, dovedesce ca natiu-
nea romanésca 'si pastréza neclintit sentimentul de re-
cunostinta catre surorile el mai marl, catre nobila Italie,
catre memoria marilor sél strabunI; dovedeste ca dinsa
'si conserva vie amintirea origineI sale si ca Inteinsa sta
pururea aprinsa antica flacara a foculuI sacra.»
lar prin vocea lul Urechil asa graise Romania: .Nol
suntem aicl pentru a venera acest monument al mare-
lul nostru Imperator. Suntem aci ca sa repetarn 6meni-
lor de stiinta, adunatl In Congres, acelas cuvint pe care
acest pastor 11 rosti politiel romane, cand Inteo nópte 11
Indeparta de langl columna: E mama no'strit !... Eii
depun la baza monumentuluT nostru aceasta coroana de
bronz, In numele neamultit românesc. Ea, de sigur, nu
póte da m'ésura iubirei care ne lipeste de rasa latina si
maI cu séma de natiunea italiana, dar totusl va putea
sa spuna veacurilor viitóre ca legamintele nóstre sunt
indisolubile.»
Si glasul, acel glas rèsunand din adancul veacurilor,
prin gura lui Baccelli, réspunse: Coroana de bronz ce voI
depuneti la picloarele acesteI marmure, istoria acest
mare justitier al 6menilor si al lucrurilor o va reaseza
inteo zi pe pamintul vostru, aratand'o lumil ca pilda
de neinfrinata dragoste catre marirea romana, al* careia
vrednici fil suntetl!»

www.dacoromanica.ro
 12

Atund cAnd ascultam la Roma asemenea cuvinte si

inima-mI lating, aplaudAnd, palpita de mgndrie, eti n'as
fi nutut gAndi cg, peste ceva maT putin de treI ant*, mie
era sg'nrit fie datà malta onoare d'a ve' vorbi vou6, o
roingnI ! dela aceastg tribung, de unde s'aruncg, ca din
far nestingibil, o atk de viciie luming pe d'asupra tutulor
pop6relor din Orientul balcanic. Dar, fiind-cg. dragostea
mi-era mare si dorinta statornicg, fiind-cg celul ce cu
tenacitate luptg nu'i p6te lipsi, maT curind sail mai tgr-
isbanda, si mie acum destinul mT-ac6rdd o ase-
menea fa % care, simt aml incumbg imperioasa datorie
ca. dupg ce vi-am adus vou'é salutul CetkiI eterne, sg-I
consacru El slaba mea cuvintare, depun'end la pici6rele
altarului fraternitkil nóstre acest noti prinos, mcnit a
glorifica marea nóstrg comung Ngscgtoare, crescgtoare
si InvAtkoare: Roma parens et altrix.
Ce lucru as putea et' sl v'é repet vouè de maT 'nalt,
de mai mare, de maT drag ca salutul adus Romei de cgtre
veteranul Urechig, In sedinta de inaugurare a, Congre-
sului Orientalistilor ? (De-as fi membru al unel academiI
silentioase, zise el, ei1 n'as pronunta deck un nume :
Roma! Si acest nume, pentru nol românil, ar fi mal mult
deck elocvent, ar fi sublim!. Si cum, pronuntgnd acest
nume sant, sg. nu pricepI oare Oa augusta mgretie ce
dinsul imbrkisézg, toatà profunda semnificare a subo-

www.dacoromanica.ro
 13

lulul pe care dinsul incadreaza, toata luminositatea idee

pe care o propaga, din secolii cel mai departati pana
zilele noastre si chiar mai departe, in decursul nesfirsit
al veaeurilor viitoare ? Cad Roma e mal mult deck a
cetate, mai mult deck o civilizatiune; ea e mal mult decat
trel-zeci de secoll de istorie, e mai mult deck gloria Cesa-
rilor, a Renasteril si a Crestinismului: Roma e un ce mai
august si mal sublim deck t6te acestea: Roma este
soarele sistemuluI planetar uman!
Despre simbolul i despre idea de Roma dealungul
veacurilor, permiteti-mi dar, gentile doamne si distinsi
domnl, sa v6 intretin prin cate-va vorbe. Nimenl
bine deck domniile-voastre nu va putea patrunde t6ta.
Insemnatatea cuvintarel mele, macar ca atk de mo-
desta, intru cat ea are menirea de a vé reevoca ima-
ginea Urbel, nici un alt loc nu pete fi mal indicat
i

ca sa sc faca ecoti al unel asemnea cuvintari deck a-

ceasta. aula.
Oare nu pluteste pete Inca printre nol spiritul ne-
muritor al lul Constantin Exarcu, inteacest monument ca-
ruia, in ultimii ani al vietei sale, el se dedicase cu totul,
ca si cum avea sa. devina mausoleul séti ? A vorbi de
Roma In acest Ateneti este a'l onora In chip vrednic de
dinsul scumpa luI memorie: el avea pentru Roma o ast-
fel de pasiune nostalgica incat, and paräsi Italia si se
lnapoia la Bucuresti, soarele sufletulul sat Om ca. se
stinge si, prea putin doritor d'a mai trai d'atunci incolo,
el se !Asa sa moara.

www.dacoromanica.ro
 '4
Dar nu numaT un tribut de pietate memoriel acestul
mare mort vre s'aduca al meü cuvint, ci si un omagitit
cugetarei si opereI actualilor stapanl de casa carl mi-ati
dat ad, asta seara, o asa de amabila ospitalitate. Cu-
vintul mett vréa sa fie un omagiii catre Vasile A. Ure-
chia, despre care am putut scrie el a revendica Ro-
mania pentru romani si al reconduce pe acestia la idea
si la Invètam6ntul Mama Roma a fost programul si sco-
pul intregei sale vietl, ceea-ce faca posibil ca, precum
Ante' atingénd paméntul ce 'I nascuse se reintaria, asa
si poporul roman, reintorcandu-se dupa veacuri de ullare
iarasl la sinul Romel regeneratóre, rapia acesteia talisma-
nul nouel sale prosperitatl. Cuvintul met' vrétt sa fie un o-
magiii catre Grigore Tocilescu, care atat de puternica im-
pulsie a dat studiilor latinitatei, desgropand, inca elocventa
in pietrele si in marmurile sale, pagina cea mal mareata
a vietel daco-romane : acele fortificatiunl, acele strade,
acele valla, despre cad ne-a vorbit la Roma si earl In
chip asa de eficace contribuira a redestepta in acest popor
constiinta marirel sale de odinioara, rechiemand in sinu-I
spiritul si mandria Romanitatel. Cuvintul met], in fine,
vréi1 sa fie un omagitt catre top acei fil a! Romanief
carlde aicl si de orl-unde altcata cu °chit' la Roma
si la Italia ca la leaganul cugetärel, al artel, al stiintel,
intr'un cuvint, al Intregel culturi si al intregei vieti spi-
rituale a lumei moderne.

www.dacoromanica.ro
 15

II

Trecusera GotT, Hunl, Franci pe acest glorios pamént

al Italief si pretutindeni lasasera urmele stapanirif lor,
adica ale barbariei lor. Sub potc6va cailor lor s6lbatecl,
campiile ceIo mal fertile refuzara sa mai fie fecundate;
si la sinistra vaplire a incendiilor, dinaintea ingrozit6rei
privelistl a jafurilor si a pustiirilor, in mijlocul strigatelor
ragusite ale une! soldatimI Imbatate de victorie si de
sange, se Om a se rostogoleste jos In t6rInä pan' si
cel mal de pe urma monument al marire1 romane, ultima
raza a until splendid apus. Evul de mijloc sta O. apara
In mantia-I de Intunecime; se apropia anul o mie,Infiorator
In universala adastare a urgiel cerestl si a sfirsitulul lumil.
Constiinta umana tacu sail gemu: nicI o amintire, nicl
o hotarire: In pustiul amar al vietil, sufletul langezi si
zacu. Si noaptea evului mediti incepu- lunga, durerdsa,
profunda.
Si totusl o gandire ramase. Si totusl, din universalul
naufragiù care tot ce rémasese din trecutul Italiel 11 In-
ghiti in valtdrea-I, scapara, vil si radii:16e, o ic6nà si un
nume, batae de inima si amintire entusiastica, poema
si imn: Roma !
Traversand vremile, printre vicisitudinile omenirel si
suprapunerile de nuoi civilisatiunl, ideea de Roma, ecoil al
une märirl ce nu cunoscuse hotare, orgoliù al une! In-
telepciuni ce imprastiase pe pamént torentele binefacatoa-
reI sale luminl, simbol al une dominatiuni ce paru de

www.dacoromanica.ro
 16

pumnezeti prestabilita, ideea de Roma, stapinind veacurile_

mere.' crescu in decursul veacurilor. Nu insérnna nimic, cà.
de pe Dealul Palatin Roma nu-s1 mal duce armele, zeil
si legile, pana unde acvilele isf puteati Intinde sborul;
ca legaturile cari Inodati de (Musa lumea si neamurile
s'ail rupt; el acel miraculos organism politic al el care
rezistase furiilor straine si luptelor intestine, ba chiar isi
gasise Inteinsele insasi ratiunea puterei si a desvoltare1
sale, a indurat si dinsul legea descompunerel: Roma tra-
este In sufletu-I mare, care pluteste pe d'asupra vremilor,
traeste In institutiunile sale pe earl lumea si-le insusi,
In dreptul sal care pina maI de-unazI fu dreptul uni-
versal al tutulor popoarelor civile, in monumentele sale
literare; ea traeste si va trai In vecl ca espresiunea cea
mal viguroasa a puterii omenestl, si fericitI sunt aceia
carI se pot an ca descind dintr'o vita atat de antica si
de ilustra.
Dela Ausoniù pana la Giovanni Villani care,in lata rè.-
masitel or CapitoliuluI si ale Palatinului, concepe cel d'intiiii
idea unel istoril universale, luind ca centru Roma, de-
la Rutiliù Numatianul pana la Prudentiti si la Alcuin,
dacà inspiratiunea, daca fantasia; daca paleta poetica a
evuluI de mijloc se esercitéza asupra unul subiect pe
lume, acest subiect e tocmai Urbs, Eterna, Nemuritórea.
In cronicarii, in poetiI, in enciclopedistil din evul de
mijloc, numele RomeI trece incununat de lumina imnuluI.
Numirile cele mal stralucite si cele mal slavitóre nu par
suficiente ca sa esprime toata a el magnificenta.

www.dacoromanica.ro
 17

Prima urbes inter, Divum dorms, Aurea Roma, o nu-

meste Numatianul; Caput gentium, Martian; Mater mundi,
Rutiliti ; Saeculi summum caput, Prudentii1; Mundi decus,
Aurea Roma, Alcuin;
...Caput mundi, rerum suprema otestas,
Terrarum terror, fulmen quad fulminat orbem,
o salutg. Vulgariii; lar altil: Caput mundi, Reg-ens orbis
frena, Mater imperii, Domina mundi, Armorum legum-
que parens. Rerum pulcherrima.
Virgiliii, cand contempla somtuositatea foruluI, nu maI
putea MO inchipue timpurile 'n carl In acel lo; con-
sacrat pentru asa de 'nalte destine, pgsteati turmele. Tot
astfel ruinele RomeI republicane si imperiale vorbesc vi.
sgtorilor medievall un asa de inalt limbagiù, IncAt cele
mal eroice legende ce vre-odatà a putut sg le urzéscg
fantasie de om, ca sg poemiseze origina unuI popor si a
unei civilisatiunr, sunt de dInsil imaginate ca sg esplice
nasterea acesteI miraculoase Culp'.
E adev6rat cg nicI un popor nu avu un sentiment mal
viil de propria-I noblet1 si o atht de 'naltg idee de sine
ca poporul roman, si cg nicI o cetate nu fu cAt fu Roma
de iubitg., celebratg, veneratä de locuitorii eI si chiar de
cgtre strginl, E adevérat cg, dacg Atena avu comun nu-
mele-I cu divinitatea-/ tutelarg, Roma ajunsese o divinitate
ea Insgsl, cgrela i se ridicà statul si temple, In onoarea
cgrela se celebrézä sérbgtorl solemne. E adev6rat cg Por-
cit.] Catone, Varrone, Fabiti Pictorul, Dionisie din Alicar-
nas, Solin si atAtia altil adunaserg deja numeroasele le-
2

www.dacoromanica.ro
 i8

gende ce, isvorite incá din cele mal vechI timpurl, asupra
originilor Ceatei, deveniserl patrimoniti al fantasiel popu-
lare,dar numal in evul de mijloc aceste legende clp5.-
tará consistentá si valoare, formará un ciclu, pátrunserl
in istorie, inspirará poeme.
DI a rémas de nestearsá in popoarele crestine din
veacul de mijloc memoria anticel puteri si a gloriel nea-
junse a RomeY, e cunoscut ori-cul a rèsfoit chiar in trea-
cát istoria acelei epocl. Imperiul Romel nu mal esistá
atuncI decAt numaI cu numele, dar la acel nume se tine
ca la un lucru sacru si inviolabil. CAzutI in atAta mizerie
cAt nu se putea mál mare, degeneratil nepot,I al stápi-
nitorilor lumil visézá incá la antica márire. Principii nli-
zuesc, ca onoare supremá, coroana imperialá. Ambasadorii
romani solicitá dela Frideric Barbarossa, in Sutri, sä
restabileascá vechile asezáminte, sd revendice drepturile
CeateI regine, sá Incov6ie din noti sub autoritatea el
semetia lumil. Frideric H, dupá ce invinge pe milanezI
la Cortenova, trimete la Roma gloriosul carroccio si cere
romanilor al p6rte inteinsul ca triumfátor, dupá obiceiul
somtuos al Cesarilor. O suflare a spiritului antic adieazá
incä intre vechile zidurl ale Urbel.
Istoria Ceatei, d'ala parte, se leagl intim cu istoria Cresti-
nismuluI. Dad. Crist a fost supus al Romel, Roma a fost pre-
gátitoarea timpurilor predestinate pentru venirea Mantuito-
ruluI. Crestinismul se aseza, ca in propriu-I si firescu-I scaun,
in Roma, si unia destinele sale cu acelea ale Imperiulul.
Roma devine deci, pentru povestitoril medieval!, Ceta-

www.dacoromanica.ro
 19

tea minunilor. Off-ce fapt al istorie sale se Incinge, In

imaginatiunea acelel lurni, cu aureola estraordinarului, a
eroiculul, a surprinzatoruldi. In mijlocul posomoriteI de-
solatiuni a ruinelor, de pretutindeni se ridicagigantice
umbre de eroi, si umbrele trecutului Infricoséza pe sta.-
panitoril presentului. Dedil, Fabiii, si Torquatu si
§i spiriti magni, glorificatl de Dante in cantul VI
al Paradisului, nu mal ail, in legendele evului de mijloc,
nimic de uman : si D-vástra stiti cat a trebuit critica
moderna sa se trudésca, in zilele noastre, ca sa poatg
deosebi, In istoria romana, adevèrul de plgsmuire. Che-
narurile poetice cu earl' Titu Liviü impodobise urzeala
istoricà nu le ma/ sunt de ajuns acelor minti aprinse ;
Till mai e de ajuns nid Virgiliù, dei, din toate poemele
pe cari le transmisese antichitatea latina, Eneida este, in
cvul de mijloc, cea mai celebrata.
Stabilit odata cA istoria Romei era intim legata cu isto-
ria Crestinismului si ca fundarea Cetatei fusese vroità
de insasl Providenta, urma In mod firesc ca legenda sa
se prelungeascg in viitor ca i in trecut, sa. se estinda
adica, pe de-o parte, cam pina la catastrofa estrema a
marel drame a omeniril, pina la judecata de apoi, ping
la Anticrist ; iar, pe de alta, sa se urce indargt ping la po-
topul universal si la Noe. Dela Noe trebue sa descindá
noul gen omenesc, care are O. fie mantuit de Crist ; de
catre Noe trebue sa se fi dat inceput acelei Cetati care,
dupa ce a fost ca axa a istoriei umane, are sa fie °ran-
duita apol sa pregateasca lumea pentru venirea Mantui-

www.dacoromanica.ro
 20

torului. DestinatA s4 glorifice origina Romel, legenda

aceasta, In jurul clreia multe altele vin sà se grupeze si
sl se 'mpletéscg, domineazA intreg veacul de mijloc :
Graphia Urbis Roma o povesteste, Galvano Fiamma in
Manipulus Florum sI-o lnsuseste, Fazio degli Uberti o
versifict In al sal Dittamondo, .9,i chiar dupà dou6 veacuri,
cAnd deja Renasterea dedese toate r6dele sale, In anul
1547, domnind la Florenta Serenissimul Duce Cosimo I,
legenda reapare In Origine della lingua florentina de
Pier Francesco Giambullari :
Tanta molls eral romanant con dere gentem !

Cu Dante, ne intoarcem la traditiunea virgilianA a luT

Pater 2Eneas romana stirpis °rig°, a acelul Enea
... che fu dell'alma Roma e di suo impro
Nell' Enyireo ciel per padre eletto.
cu Dante, domnia legendelor se sfirsesce. Cel mat'
mare geniù al rasa' latine incheig. evul de mijloc si de-
schide portile lumii moderne. Cel mal mare poet al o-
menirel, ecare descrise Ong. 'n fund universul., e si primul
dintre scriitorii politicI italiani.
Roma, pentru dinsul, nu e numai Roma victoriilor,
a cuceririlor, a imperiului', nu e numal centrul CrqtinAtAtiI,
ci este cetatea viitorulut, adevèrata plménteascA Civitas-
Dei. Roma e, pentru Dante, Incoronamentul intregeI sale
doctrine filosofice, morale, politice. i doctrina sa, resu-
matA in pu(ine cuvinte, e aceasta. D-zdi e unul, iar omul

www.dacoromanica.ro
 21

care e fipturi a lui D-zeti, si deci format dupi natura

divini, tinde la unitate : la o unitate cereascà care e Insusl
D-zeti, la o unitate piménteasci care e obstescul scop
social. Spre a se ajunge la acésti Oral, e de trebuintä o
intocmire armonici sail, cu alte vorbe, e necesar ca unita-
tea si fie una in institutil si in legiuire, precum e una In
principiti, adici si fie una in armuire. De aci, nevoia
de un centru comun, de uncle si porneasci legea si si
se esercite autoritatea (imperium) si ciruia al incumbe
d'a mintiné concordia Intre stipinitorif diferitelor state;
iar acésti concordie si se scob6re dela acest Inalt centru
la orase, dela orase la triburi, dela triburf la familii, dela
familii la individi. Dar unde fi-va scaunul acestui imperiii ?
La aceasti Intrebare, Dante Iasi de-o parte rationamentul
si rostesce, drept ori-ce rèspuns, un nume, unul singur :
Roma 1 Nu altfel un crediticios, pe care l'ai intreba cine
cirmuesce universul, ti-ar rèspunde indati : Dumnezea l
Roma, pentru Dante, e Cetatea sfinti; Sancta Jerusa-
lem ; cetatea .a cireI fie-ce piétri e demni de venera-
tiune*; empireul insusi:
E swai meco, senza fine, ciee
Di (Italia Roma cnde Cristo a romano;
gloria lumil:
Ma l'alta Provvidenza che con Sciisio
Dzfese a Roma la gloria del mondo ;
ultim scop al omului: E Roma guarda siccome suo speglio;
cetatea 'n care, prin tainici hotirire a Providentel, s'ail
determinat si s'ati indeplinit destinele Intregului gen

www.dacoromanica.ro
 22

omenesc. .11u fu si nicI nu va mal fi popor maI capabil

d'a lua comanda, mal viguros intru a ei pastrare, mai
blind infra a el csercitare, decat sfintul popor ro-
man». Dumnezeti a ales Roma ca interpret al vointel sale
printre natiunl. Predestinatia divina vroi ca lumea s'A
fie supusa unel singure puterl, pentru ca propovedui-
rea luI Crist sa poata. destepta pretutindenl noua viéta.
Roma dar lupta nu pentru a'sI cuceri prosperitate, ci
pentru a 'ndeplini o atare misiune divina. De dou6 orl
ea dete unitate lumil, antéia cu armele si cu legile,
apol cu credinta : o va da a treia (para dupO acésta
noua evanghche de unitate politico-sociala si acésta va
fi definitiva orinduéla a familiel umane. Cele trei cetatI
cu adevèrat cosmice jura, in lume : Ierusalimul, Atena si
Roma. Din prima veni religiunea universala ; din a doa,
stiinta universala ; din a treia, dreptul universal. Dar Ieru-
salimul cazu sub trasnetele Capitoliului; stiinta, de pe
tèrmil Cefisului, transmigra pe malurile TibruluI; Roma
_
sin-
gura, ca o adevèrata Fenice, se transforma si supravietui:
scaun intr'acela timp al luI Crist, al luI Flatone si al lui
Cesare. Din aceasta perfecta fusiune de elemen'te orientale,
grece si !atine, sub boldul nuoilor trebuinte si sub inspira-
tiunea timpilor nuoI. se n4cea civilisatiunea moderna,
rèsarea noua Italia, inflorea a treia Roma, capitalá intea-
celas timp si religioasa .,i politica si nationall si universall.
In aceste idel, vechI de sése secole, traditiunea filoso-
fiel italiane gasesce, cum observa Mazzini, o venga intre
Icoala hit Pitagora i aceea a hit Telesio, a lui Campa-

www.dacoromanica.ro
 23

nella, a lui Bruno. Doctrina progresului dobAndesce astfel

o autoritate italianA. Viata colectivA a genulul uman,
legea continuei desvoltArl care o stApAnesce, principiul
de asociatiune din ce In ce mal intinsA, contemplatiunea
profeticA a unei intocmiri sociale intemeiate pe distribui-
rea diferitelor functiuni si pe unitatea scopului, teoria
datoriei, In sfirsit toate principiile unei scoale pe care
cel mal multi o socotesc ca esitl. din Francia, se af15.
inregistrate in cArtile until italian din secolul al XIV.
Si la t6te acestea trebue sA. mal adAogAm si conceptiu-
néa cu desAvirsire modern1 a unui fel de confedera-
tiune a popoarelor, a until quasi-Areopag mondial sail,
cum am alce noi, arbitrat international, dela care a
pornéscA indreptAt6re universall legea binelui si
a pAcii. Moderatorul monarhiei mele, zice Dante, e un
ministru al tutulor, minister omnium, sail, dacA vreti mat'
bine, un pArinte de familie, pater familias, astfel ca oa-
menii guvernati de el sl fie tot'. frati : quam jucumdum
habitare fratres in unum I
Eil nu sal, domnilor, clacA aceasta e numai utopia
lui Dante, sail dacA aceastA diving utopie de justitie si
de pace, justitie pentru patrie, justitie pentru natiuni,
justitie pentru asupritil de pe pAm6nt,nu e azI insAsi
credinta noastrl si idealul nostru, nu este strigAtul con-
stiinteI umane si speranta veacurilor. Dar ceea-ce e sigur
este cl numal atunci aceastA sublimA idee putu sl scape-
re 'n minte de om, cAnd mintea omulul se adanci cu tot
dinadinsul in istoria Romel.

www.dacoromanica.ro
 24

Am vèzut, doamnelor i domnilor, ca douè sunt ele-

mentele carI asigura, in conceptiunea lui Dante, preemi.
nenta, suveranitatea si deci universalitatea Romei: dreptul,
care dela ea se propaga la t6te gintile, i faptul ca, fiind
Roma centrul Crestinatatil, catre dinsa se 'ndreptéza toate
popoarele civilizate din lume.
Dreptul roman inteadevèr rezistase, in cursul evulul
mediù, la toate atentatele si la toate atacurile.
Putusera sa cada templele minunate ale zeilor, Venerile
de marmura de Paros, ale l'II Fidias si ale luI Praxitele,
statuele lui Lisip si ale lul Agesandru, sublimul Laocoonte,
caruia Lessing ?I consacra geniu-i nemuritor; Biserica,
temat6re de ademenirile simturilor si ale natureI, ade-
meniri alimentate de arta pagana, putuse mult si bine
sa se asocieze, In acésta opera de distrugere, cu barbaril
carl se temeaiä, la rinda-le, ca nu cum-va memoria trecutel
mArin sA atate pe invinsi la o gener6sa rèsc61a. Dar,
mal tare decat marmurile i bronzurile, ramase, monument
neperitor, cartea legilor, Corpus juris. Ba inca notatl,
domnilor, ca, pe cand Biserica primeste in a sa liturghie
limba latina, iar in representatiunea esterna a cultului
formele i riturile pagane, barbarii, incepénd dela Odoacru
si dela Teodoric, dei respectéza legislatiunea si dreptul
lor, simt totusl necesitatea d'a Ostra Invinsilor legisla-
tiunea i dreptul roman, care, incet cu incetul, ajunge
sA modifice pe al lor.

www.dacoromanica.ro
 25

Pe nedrept se mira. Michelet cà cultul dreptuluI atinge

la Roma apogeul sal In anii ce! mal r6I al imperatorilor
romani si ca.Papinian prepara legile, aceste eterne marginirl,
in palatul lui Caracalla, sub °chi! se. In fata ori-careI forme
de tiranie despotica, un alt despot se ridica In constiinta
romana si 'n contra armelor violenteI opune scutul legif.
Biserica insasi cultivh dreptul roman si scoale de acest
drept se pare di ati csistat pururea in Italia, cel putn la
Roma si la Ravena, iar la Pavia fara indoiala. Pe chnd
astfel &Ala si In relatiunile civile si in studiile invètatilor
dreptul quirit, d'alta parte in chmpul filosofic Severino
Boezio, fundatorul scolastice, redestéptä cugetarea ro-
mana, Giovanni Scoto Erigena impreuna credinta cre-
stinä cu panteismul clasic, iar poporul, pentru a 'si rein-
nalta propria origina, introduce cu drag in traditiunea
oralá glori6sele memoril ale strabunilor. Toate ele-
mentele anticei viete intelectuale , morale si politice
se contopesc la o laltä cu elementele nuol aduse de
Crestinism si in parte de barbari. Astfel ca, atuncI chnd
din ultimile moaste ale sacrulul imperiti roman al lui
Carol, pe care posteritatea il supranumi Mare, printre
popoarele sarbatorind viata si soarele, In zorile vesele ale
anulul o mie, la suflarea Inviet6re a unel viete noul, se
ridicara Comunele ca sa dea amaritulul suflet social mm-.
gierea unei patril si a une! libertatl, In acea zi se incepu,
fara alta transitie, o a doua civilisatie pentru Italia. 126-
sare atunci in lume o noul literatura si o nouä stiinta,
care aduna, cu iubitcíre grije, risipitele membre ale an-

www.dacoromanica.ro
 26

ticeI sapiente. i d'astI datà e tot spiritul Romel nein-

vinse care strAbate secolil : este constiinta de ceea-ce fu-
rAm, care se reveleaza dimpreunA cu speranta viitorulul.
Se fundeaza universitatea din Bolonia care, la rAndu-I,
dà nastere scoalelor din Padova, din Siena, din Vicenza,
dA statutele sale scoalelor din Napoli, Macerata, Mont-
pellier si, prin mijlocul celor un-spre-zece miI de scolari
al sèl, apartinind la trel-zecI-si-cinci de natiunl, rèspArt-
deste cunostinta i studiul legilor romane In toatà Europa.
Astfel fu tot-d'auna : traditiunea romanA nu se stinse
un moment printre nof : ea ne-a consolat in zilele
de nenorocirl, ne-a flcut sl fim respectatl de stràinii In-
vingAtorl, ne-a conservat pe deplin vigérea i caracterul,
ne-a servit de augur prevestitor al g/orieI ncístre viitoare.
Si astAzI IncI, dupà ce ail trecut atkea veacuri si,
zènd vecbile Intocmirl, principiulul de autoritate II urmâ
domnia liberei cercetArl, lar monarhieI de drept divin II
urmâ suveranitatea popularA, astAzI IncA, dup5. Enciclo-
pedie i Revolutiune, vedem traditiunea anticA transfor-
mandu-se 'n manifestatiunile vietei moderne, iar dreptul In-
corporAndu-se 'n codicl i formind admiratiunea i studiul
spiritelor celor mai culte din lume. Ce vré sA zicA dar
aceasta ? Vré sa zicl cl In arta si In dreptul romanilor,
pe langl elementul cu totul propritl, esclusiv, individual,
maI e si elementul universal, umanitar, comun tutulor po-
poarelor si tutulor epocelor.
Dar pe lane cà e sediil al dreptulul popoarelor, Roma

www.dacoromanica.ro
 27

e si sediul religiunil crestine, i aceasta 'I constitue, dom-

nilor, un alt eminent titlu de suveranitate.
Crestinismul se nAscu in Iudeea, c'and imperiul roman
preparase deja o lume In care era posibil6 propagarea
nouei doctrine. Pinl ce esistase Ierusalimul, nu se des-
fiintase acel grup de iudei crestinl al càrui scop era d'a
tiné Crestinisrnul legat de judaism, din care se scoborise.
NumaI dup. dérimarea Ierusalimului, disolvindu-se gru-
pul ebionit, fu posibill conciliatiunea intre Petru si Pavel,
maI bine, intre doctrinele lor, una aplecatl spre ju-
daism, iar cea-l'altà cu tendinta d'a deslipi dela acesta
Crestinismul, d'a-I deschide portile la lumea Intrég5. :
d'atuncia Roma, caput mundi, deveni faurAria principii-
lor Invétäturei celel noui si luâ conducerea societAtil
crestine. (Urgia lui Nerone zice Renan fu marele bo-
tez de singe care desemnA Roma, locas al martirilor, sl
fie, in istoria Crestinismulul, ca o a doua cetate sfintä.
Odiosul nebun care guverna lumea nu-sl dete searra cl
el era fundatorul une noui rinduell».
Istoricilor i poetilor adesea le-a plAcut sa releveze
contrastul dintre imperiul lui Crist si imperiul lul Ce-
sare, dintre puritatea crestinilor primitivi i coruptiunea
triumPatoare a plganismuluI ; i 'n adevèr nu c,unosc in
istorie o luptà mal teribilA decAt aceea urmatà Intre Va-
tican si Palatin. MArimea epicl a acesteI lupte, care cu a el
inviersunare umple veacurile, conferg Romei noul lu-
minI de poezie, de atractiune si de putere. In fine, lupta
se potolesce cu triumful BisericeI. Nu insérrinI nimic

www.dacoromanica.ro
 28

ca aceasta Biserica, ultándu-sI originile, se departéza din

ce in ce mal mult de cugetarea luI Crist si de 'nvètaméntul
Apostolilor; nu insémnà nimic ca, dup. ce s'a intrecut cu
Roma antica in magnificenta i 'n lux, ea II reinoeste i te-
rorile cu incuizitiunea i cu rugul: tóte acestea nu terg din
gandul popórelor ca, dinaintea noului Domn al Romei, s'a
ingenuchiat un imperator la Canossa i el, dupl cati-va
secoll apoi, In fata palatului Cesarilor s'a 'naltat monument
al maiestatil pontificale palatul Vatican si San Pietro.
Desi adevèrata Renastere a Romel nu a durat multa
vremepóte nici un secol intreg,totusi ea lasa aci urme
ce nu se 'ntalnesc in !lid un alt oras al lumil. Pe cand
monumentele cele mai frumoase ale anticului geniú clasic
erati redate la lumina, résarea ca sa rivalizeze cu el In
Roma geniul celor mal mari artisti al nostri, al acelor
titani earl furl Bramante, Michelangelo, Rafael. Arta se-
colilor urmatori decade, e adevèrat, din culmea-I de
odini6ra, dar floarea arti%ilor italiani continuà sá se
adune la Roma spre a edifica temple, a impodobi piete,
a construi palaturl somtuoase pentru nepotii papilor si al
cardinalilor, asa ca Roma redevine, i prin nouile sale
monumente, cea mai minunata cetate din lume.
Din acest contrast Intre magnificenta regall a Cetatei
vii si impunatórea austeritate a ruinelor anticel Urbs, ree-
se acel caracter cu totul propriti al Romel din secolii
XVI, XVII, XVIII si XIX, pe care cel mal marl artistl
al condeiului ca i ceI mai inspirati dintre poetil timpilor
din urma reprodus in pagine nemuritoare. La Roma

www.dacoromanica.ro
 29

totl simt si admira spiritul paganismule, si 'n acelas timp

totl regasesc focarul si alimentul devotiunii lor crestine
in memoriile primitive credinte a apostolilor si martirilor
si 'n icoanele ascetismulul ardent si visionar al evului de
mijloc. Roma devine, astfel, orasul unic care simboli-
zéza si adapostesce lucrurile cele mal protivnice si conci-
liéza toate manifestatiunile istoriel si ale vietii in impunè-
t6rea unitate a mariref sale si in nesfirOta melancolie a a-
mintirilor ef. Aci, bisericl si temple, circuri si terme, arcurl
si morminte, apeducte si catacombe se succed, la scurte
intervale, pe lungl drumuri solitare. Din toate partile se
ridicà glasul trecutului, muta elegie a ruinelor pustif. Ni-
minea, nicI chiar seninul si pagAnul Goethe, n'a putut pe
deplin sa se sustraga dela aceasta impresiune de solemna
tristeta. Poate tocmai pentru aceasta, Roma a domolit In
pacea ef nealterata desastrele popoarelor si tragediile re-
gilor; poate tocmal pentru aceasta, maril visatorl, maril
desamagiti, marif bolnavi, inimele incercate de pasiune, By-
ron si Lammenais, Goethe si Chateaubriand, Renan si Silvio
Pellico, Dumas si Story, Shelley si Browning ail iubit Roma
ca pe patria predilecta a viselor si a tnime lor : country
of the heart. Si astazI Inca, cel mal mare dintre polonii
in viata, Enric Sienkevicz, dupa ce a simtit pentru Antéia
data aprinz6ndu-i-se in Roma divina scanteie a geniuluf,
smulge din sufietul Romel secretul celuf mai inspirat dintre
romantele contimporane. De pe culmile Coloseulul, care
a ascultat gemetele agoniilor qi a Inghitit in sir6ie sail-
gele martirilor, misticul scriitor privesce la recea si sleita

www.dacoromanica.ro
 30

si trista societate moderna, din ce in ce mal lipsita de orT-ce

mangaere de speranta, de virtute, de idealuri evangelice,
de initiative umanitare, sil adreseaza cuvintele lui Petru
atuncl and, nu departe de Porta Capena,Inilimpezimea
diminetei, scanteietoare printre picaturile de rota, pe
drumul desert, intalni pe divinul Rabbi si'l Intimpina cu
senina Intrebare: Quo vadis? lar Crist, simbolic, réspunse:
.La Roma!» Adica: tSpre eternitate si spre glorie 1,
*

Am zis mal sus, doamnelor si domnilor, ca primul mare

poet italian, Dante Alighieri, e si primul dintre scriitoriT
nostri politicl. lar acum adaog a nu e scriitor italian
cu adevérat mare, care, dela Dante Incoace, sa nu fie tot-
deodata puternic cugetator politic si ghibelin, adica preo-
cupat de destinele patriei si suspinand dupa. o Italia unita,
Cu desavirsire independentd si reIntoarsa Rome'. smulse
de sub jugul papal. _
al nu pot sa. tratez pe larg, in cate-va minute numaT,
un subiect nu Inca pe deplin desfasurat In sute si sute
de volume, nici sa arat cum aceasta idee de o Roma
italiana, restituita el insasT si destinelor sale, renascuta
pentru o a treia viata., datatoare de o a treia cilivizatiune
la popoare, s'a desvoltat si s'a transformat, in curs de
secolf, dela abstractiunea marelui Ghibelin pana la pro.-
gramul lui Cavour si al lui Victor Emanuel. Un singur
lucru, insa, e important sal stabilim, pentru tema noasträ:
ea, in tixnp de cincl veacurT, toate spiritele luminate ale

www.dacoromanica.ro
 3'
Italiei sl-ati indreptat privirile spre Roma ca spre auspi-
ciul august al mhntuirii noastre politice, ca spre tinta
suprema a tutulor aspiratiunilor noastre nationale.
Chiar insusl acel vecInic jovial de Boccaccio 'sI ulta, pen-
tru un moment, sburdalniciile voi6selor cete de nepasatorl,
ca sa cânte Roma : g 0 flor d'ogni citta, donna del mondo» ;
i salutarea asta capata, in cantecu-I, forta si inteles de
apostroM politica.
Pentru sufletul ratacitor si visator al lui Petrarca, Roma
nu e numai gcetatea unica a lumil., gcetatea regina»,
cetatea g care sine locul cerului pe parnént», ecui nulla si-
milis fuit, nulla futura est», ci este Inca, si maI presus
de t6te, sublima utopie a lui Cola di Rienzi, cat-ilia, cu
epistole de foc, II intareste hotarirea si'i inarmeaza oare-
cum bratul. Machiavelli si Guicciardini scot din Roma
esperienta si 'nv'étamintele politice pentru presentul si pen-
tru viitorul Italiei; -Pomponio Leto, din estrema miaza-zi,
aduce la Roma La città terrena, adica umanismul Re-
nasteril. Giordano Bruno moare pe rug, propoveduind
mantuirea Romei de teroarea papala. Si inteaceasta cre-
dinta mor Giannone si Campanella. In orl-ce timp, prin
miI de carari luminoase, se 'ndrumeaz5. catre Roma gàndul
Italia La Roma, sinteza a cugetaril unitare politice,
sboarä necurmat dorul suprem al orl-carui suflet italian.
Pe d'asupra Romei palpita, veacurl intregi, sufletul natiunel.
Si cand apostolul timpurilor noui, Mazzini, scrie paginele-I
nemuritoare, toata Italia se redesteapta. 'n ele si in ele
trèsare. Si cand eroul celor dog luml, Garibaldi, volunta-

www.dacoromanica.ro
 32

rilor sél consacratl mortiI le strigl «Roma sag moartea! 2.

toatà Italia e 'n acel striet. Si cand Victor Emanuel,
cu privirea-I cAtre Capitoliù, proclaml noua cruciadà, toatl
Italia e In picioare. MultAtnità acestor conduckorl, din
cerul latin se scoborl iarài surizAtoare, precum o visase
poetul, primAvara sperantelor : i istoria renasterif noastre
nationale deveni o poemA asa de 'naltà si de imaginoasà,
?neat nicT avintul liric strecurat In miscarea epicA, nicl
orl-ce artl de poet uman nu va isbuti, chiar cu cele mal
scAnteietoare culorT, sA o traducl.
Vol toti o cunoastetT, o romAnl, aceastä inaltà poemA.
Si chiar dacl n'atI cunoaste-o, vT-ar fi lesne sg. vi-o inchi-
gAndindu-v8 la repedea desrasurare a minunatel
stre micäri nationale. La Roma, inimosul Urechil ne amin-
tea cl, trAmiténd, acum vre-o patru-zecf de anI, o priml fa-
langa de studentl romAril la universitatea din Turin, if
recomanda astfel lut Cavour ,Facetl din tineril nostri
ceva mal mult decat inv.étatI; facetI dinteinsif adevératl la-
tint, vrednicT scoboritort al Romei, mama nationalitätif lor.
Si acel mare bArbat rèspundea : fAti fost voi rominii,
timp de secolf, primul zid al imperiuluT roman si, maI tAr-
zit', al EuropeI In contra invasiunilor mongolice i turcesti.
Italia, mama voastrA, a luptat, la rAndu-I, pentru romanI,
In Crimeea. Ea va desAvirsi opera inceputl, deschiz6n-
du-0 scolile tinerelor voastre generatiunt Le vom invéta
sl iubeascl. Roma si sunt sigur cá, mal curind sati mai
tArziù, ne vor urma pe cArarea ce dinsa ne-o aratl.,
Si voi, sub steagul stint al Romel, ne-atl urmat, o ro-

www.dacoromanica.ro
 33

manl, pe campa* libertatil si al victoriel. Fu suflarea vir-

tutil latine, Incä vie printre secoll, care facu posibill a
voastra si a noastrá reinviere: fu suflarea aceleI virtuti
care 'nflacara spiritele eroilor nostri. Una din cele mal
talentate filce ale RomanieI ne Intreba, In discursul séti
la Forul Traian, daca ajunsese pan' la Roma faima victo-
riilor dela Grivita si Plevna, dela Rahova, dela Smardan
si Vidin; si se paru un moment ca din cerul Urbel o voce
il rèspunse: ,Si acelea, draga, a mea opera sunt! Eil
tramisu-vi-am pe ceI mal vitejI dintre strabunil vostri, si
pe Coclite, si pe Mariii, si pe Camil, si pe Scipione, ca
sà vi-I imbarbateze pe ostenil vostri, ca sa-I Impingl la
lupta. Invins-am Intlia data. cu Traian, dandu-vé o patrie;
Invins-am a doua °ara., cu acestia, redandu-vé neatirnarea..
Geniul RomeI veghia, in adevér, InteaceleasI zile, asu-
pra capulul nostru si al vostru. Dela Alpl la Marea-
Ionica résuna, ca o 'nvapaiatà oda de-a lui Tirteti, com-
penditi al tutulor aspiratiunilor carl d'atatea veacuri sbu-
ciumaserà sufletul natiunel, compendiù al luptelor, al
eroismelor, al martiriilor carI fac demna de stramosl isto-
ria reInvieril noastre, résuna strigatul augural al Leu-
lui din Caprera ; si, ca un ecoù, la acel strigat rèspundea,
inganandu-se cu imnurile lul Heliade Radulescu, luI
Alecsandri, lul Mureseanu, strigatul vostru nu mal putin
eroic: e România ort ?marica!» Si nu 'ntardia, pentru vol ca
si pentru noi, a ni-se 'ndeplini destinul. La d'abia sépte anl
dupa ce, deschiciéndu-se de bersalieril nostri o spartura
in zidurile papale, ultim bulevard si ultimà urma a pu-
3

www.dacoromanica.ro
 34

terei tenebroase sub care zacuse d'atAta vreme apasatä

constiinta nóstra,Italia 'si incorona destinele In Capitoliti,
la sépte ani dupa. 20 Septembre 1870, vitézul Carol de Ho-
henzollern, In fruntea voinicilor seI curcanT, cucerea pentru
sine cea mal gloriósa dintre cor6ne, aceea faurita din
otelul tunurilor dusmane, iar pentru vol cel maI nepretuit
dintre daruri: stybilitatea in launtru si consideratia In
a farl. Astfel, aproape contimporan, si noI si vol cule-
geam resplata luptelor sustinute In numele binecuvén-.
tat al Romel. Ne unisera zilele de restriste si de du-
rere, ne uni lauril ultime! biruinte. In ziva 'n care Italia
se sui pe cdsta Dealului sacru, spiritul RomAnieI II sta all-
turl. Pe and, in acea zi, toate popoarele si toate guver-
nele, in fata acestul eveniment, care de sigur fu cea mal so-
lemna si cea maI putin asteptata cucerire a secoluluY, rem5.-
neat' mute si ca 'ncremenite, un singur popor si un singur
guvern pronunta un cuvent de asentiment si de efusiune; si
cuvéntul se repercuta, intr'un ecoù multiplu si viguros, dela
Carpati pan' la Apenini: g Traiasca Italia! Traiasca Roma!,
*

Si acum sa ne 'ntrebam cu Giovanni Bovio, marele cuge-

tator al Italie moderne: de ce Italia, intrata in Roma, a re-
mas. pftnà maI ierI, maI pe jos de menirea si de revolutiu-
nea el ? Si Bovio ne va respunde: Precum sunt inteli-
gente universale earl dail nume unui secol, poate O. fie si
o cetate universala care da lege lumii. Istoria ne indica
una singurit: Roma.

www.dacoromanica.ro
 35

Págänä sail crestink Cu Panteonul sail cu Sfintul-Petru,

a 'ill' Cesare ori a lul Gregoriù VII, cu edictul sail cu di-
clatus papa, Roma e tot catolica, e adtcá tot universald.
Pot fórte bine, dela Alexandru cel Mare páná. la Na-
poleon I, cinci capete de regi sá viseze monarbia uni-
versalá: Roma singurá poate, de dou6 orl, mai mai
sl realizeze acest vis.
Puté-vei, ca Anibal, s'o urästi; ca Jugurta, s'o despre-
tueti; ca Genseric, s'o jáfuestl: Roma va domina.
Puté- yd. sá duel scaunul Imperiului la Constantino-
pol ; scaunul Papatului, la Avignon ; sl te intitulezi, dela
Paris, imperator roman : Roma va domina.
La Ierusaliin vei adora Mormintul Sfint ; la Nicea, la
Efes, la Lion, la Constanza, la Trento vel convoca con-
cilii : Roma singurá e catolick
Londra poate sa fie populatá de patru milioane; Parisu'
poate sl 'si impunl limba tutulor curtilor si tutulor con-
greselor; Roma poate sä rèm'at-A pustie i mutä: cetatea
universalA e Roma. Numai ad i s'a cugetat cugetarea lumii.
Filosoful Ferrari zicea : Nu intrati, italiani, in Roma :
ea e cetatea monumentelor si a memoriilor. Nu grái bine;
trebuia sà zicl: s'aveti o gändire universalk dacà vroitI
sl intrati Intr'o cetate universal:a si sä.' vé substituiti
uneI puteri universale !
::

0 Romá, eterná Roml, venerabill mamá a civilisatiunii,

mamá a noastrá. la tine privirá. Pavel Apostolul si ponte-

www.dacoromanica.ro
 36

ficil Crestinismului; la tine, mania africana i lacomia nor-

duluI; la tine, Carol Magnu i imperatorii; la tine, Cola di
Rienzi si tribunii poporuluI; la tine, mintile marl si ini-
mile marl; la tine privira apostoliI nuoilor neamurI i aI
nuoei civilisatiunl. Intre zidurile tale, ca s'o spunem cu
Mazzini, s'a elaborat de dol orl viéta lumiI. Si viéta e
aci eterna; moartea, necunoscuta. De pe colinele tale
acvila victoriósa, deschic,Mndu-§I repede sborul, tn6sura'n
juru-I cu o singura ochire pamèntul Insemna ho-
tarele cu ideea dreptuluT, prima si adevèrata sorginte de
libertate. Apol, cand oamenii te plangeafi ca pe o moarth
si deja se pregateati sa'tl celebreze funeralil solemne, In-
viasI plina de-o viéta esuberanta. inviasl si mad maréta de-
cat fusesesI, si, d'abia revenita'n simtiri, te constituisl cen-
tru al unel nuoI unitatI, care ridicand sus legea, pan' la a-
tingerea ceruluI, suprapuse ideel dreptuluI ideea dato-
comuna tutulor: de unde, principiul suprem de ega-
litate. De ce óre astazI nu aI sanctiona tu noul drept urna-
niter si civil, pentru ca,-incä o data, sa albä dela tine noii
impuls progresul istoriel, pe care Vico il defini eposibilul
uman,, progresul spiritulul pe urcusul ripos al veacurilor ?
Roma, mama, asculta urarea noastra : tu de doa off,
mal Intaiti cu spada i apol cu credinta, adusI codice
si unitate lumil: s'ajune, Inca o data, cu cugetarea sal daI
lumina, pan'ce va träi omenirea, pan'ce va dalnui lumea I

www.dacoromanica.ro