Vous êtes sur la page 1sur 84

UNIVERSITATEA „AL. I.

CUZA” IAŞI
CENTRUL DE STUDII EUROPENE
SPECIALIZAREA Studii Europene

LUCRARE DE DISERTAŢIE

PROFESOR COORDONATOR,
Conf. univ. dr. Corneliu IAŢU

ABSOLVENT MASTER,
Tudor JEMNA
ID

Iunie 2008
UNIVERSITATEA „AL. I. CUZA” IAŞI
CENTRUL DE STUDII EUROPENE
SPECIALIZAREA Studii Europene

ZONELE METROPOLITANE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ


ÎN CONTEXTUL AMENAJĂRII TERITORIULUI

PROFESOR COORDONATOR,
Conf. univ. dr. Corneliu IAŢU

ABSOLVENT MASTER,
Tudor JEMNA
ID

Iunie 2008
CUPRINS

INTRODUCERE
Importanţa şi Actualitatea Temei

CAPITOLUL I – DEFINIREA OBIECTULUI CERCETĂRII


1.1. Context Socio-Istoric General – Cadrul Conceptual
1.2. Tipologii ale Urbanizării
1.3. Conceptul Dezvoltării Durabile
1.4. Locuirea Urbană – Tipologia Oraşelor
1.5. Structuri Teritorial – Statistice
1.6. Scopul Lucrării
1.7. Contextul Dezvoltării Teritoriale
1.7.1. Amenajarea Teritoriului în Context European - Macro-Context
1.7.2. Context Naţional pentru Amenajarea Teritoriului - Micro-Context
1.8. Principalele Documente Europene la care România îşi aliniază Politicile sale în
domeniul Amenajării Teritoriului
1.9. Amenajarea Teritoriului Naţional – Cadrul Juridic
1.9.1. Atribuţiile Administraţiei Centrale în domeniul Amenajării Teritoriului
1.9.2. Atribuţiile Administraţiei Publice Judeţene în domeniul Amenajării
Teritoriului
1.9.3. Atribuţiile Administraţiei Publice Locale în domeniul Amenajării Teritoriului
1.9.4. Structura Instituţională

CAPITOLUL II – METODOLOGIA CERCETĂRII


2.1. Orientări şi Tendinţe Contemporane în Domeniul Urbanizării
2.1.1. Largi Zone Urbane în Uniunea Europeană
2.1.2. Definiţile Urbane Eurostat
2.1.3. Criteriul Metodologic de Ordonare
2.1.4. Auditul Urban
2.2. Metodologii de Determinare a Zonelor Metropolitane
2.2.1. Sistemul Informaţional Geografic (URBAN GIS)
2.3. Experienţa Metropolitană la Nivel European
2.4. Guvernarea Zonelor Metropolitane
CAPITOLUL III - ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ A TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA
3.1. Scurt Istoric
3.2. Unităţile Administrative Teritoriale din România
3.3. Amenajarea Teritoriului Naţional
3.4. Tipologia Oraşelor Româneşti
3.5. Cadrul Legal Românesc privind Zonele Metropolitane

CAPITOLUL IV – ANALIZA ŞI SINTEZA


4.1. Prin intermediul Instrumentelor – ESPON
4.2. Zone Metropolitane în Europa
4.3. Zone Metropolitane în România
4.3.1. Zonele Metropolitane Constituite în prezent:
4.3.2. Zone Metropolitane în Proiect
4.4. Analiza SWOT a Zonelor Urbane ale Uniunii Europene
4.5. Sinteza: Rezultatele Analizei SWOT

CONCLUZII:
În căutarea Sinergiilor
Perspective şi Direcţii de Urmat
Parteneriat prin Programul URBACT pentru Oraşele României (16 aprilie 2008)

INCHEIERE:
Avantajele Zonelor Metropolitane

Bibliografie

ANEXE
INTRODUCERE:

Motto:
“Casa are o parte expusă soarelui şi alta intemperiilor; în
funcŃie de ele este orientată repartiŃia „spaŃiilor” ....”
(Martin Heidegger - Ambientul lumii ambiante
şi spaŃialitatea Dasein-ului)

„Această lume (spaŃială) a fost plămădită din ceea ce


este fără relaŃii spaŃiale, deoarece lumea a devenit loc
din ceea ce este fără de loc.”

„Singurul oraş cu adevărat minunat este cel în care


locuieşte iubita mea.”
(Jalal-ud-din Rumi - Mathnawi)

IMPORTANłA ŞI ACTUALITATEA TEMEI

În contextul procesului de integrare în UE, dezvoltarea regională şi amenajarea


teritoriului devin domenii tot mai importante şi mai atractive. Dacă dezvoltarea regională
reprezintă o politică a UE cu vechi tradiŃii, în ultimii ani şi amenajarea teritoriului se impune ca o
temă de interes comunitar.
Politicile de dezvoltare spaŃială şi regională în UE fac obiectul unor dezbateri susŃinute,
de cel puŃin 3 decenii, în sensul unei mai bune armonizări şi corelări. Documente adoptate în
ultimii ani, precum ESDP (Potsdam, 1999), sau Orientările strategice privind coeziunea pentru
intervalul 2007-2013 (Bruxelles, 2005), au confirmat şi oficializat necesitatea acestei legături.
România, în prezent membră a UE, se află într-un amplu, dificil şi continuu proces de
construcŃie legislativă şi instituŃională. În prezent, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea
regională îşi caută drumul optim, corespunzător viitorului său european. Crearea relativ recentă
(aprilie 2007) a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor (MDLPL), care aduce
sub acelaşi "acoperiş" dezvoltarea regională şi amenajarea teritoriului cu urbanismul este un
semnal major cu privire la viitorul comun al acestor două domenii.
O aprofundare a acestor domenii este aşadar de interes, în prezent în definirea şi
implementarea noului Concept NaŃional de Dezvoltare SpaŃială a României (CNDSR).
EvoluŃia societăŃii contemporane se caracterizează printr-o creştere accelerată a
urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, în principal, de neconcordanŃa
dintre creşterea demografică şi limitele cadrului fizic construit.
Dezvoltarea urbană a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban
care a cunoscut dimensiuni importante îndeosebi în cea de-a doua jumătate a secolului XX.

1
În contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul oraşelor în economia mondială
devine tot mai important, creşterea competivităŃii şi a calităŃii vieŃii constituind obiective majore
ale politicii economice la nivel local şi naŃional. Aceste preocupări se află în sfera
managementului şi a strategiei urbane fiind integrate în obiectivele generale ale dezvoltării
economico-sociale înscrise în dinamica urbană.
În cadrul proceselor ce dau conŃinut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de
dezvoltare rezidă în necesitatea asigurării unei evoluŃii coerente, unitare a ansambului economic
în statele naŃionale, utilizării responsabile a resurselor naturale, materiale şi umane în corelaŃie cu
nevoile societăŃii dar şi adaptării la evoluŃiile şi contextul economiei mondiale dinamice şi
competitive.
Având în vedere mutaŃiile tehnologice, creşterea demografică şi legată de aceasta,
concentrarea urbană la scară mondială, problematica gestiunii urbane capătă noi dimensiuni iar
amenajarea zonelor urbane poate contribui în mod semnificativ la crearea şi dezvoltarea unor
areale urbane durabile şi echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural şi teritorial.
Ca urmare, cunoaşterea oraşului ca organism complex având propriile sale mecanisme de
dezvoltare, devine un imperativ al evoluŃiei societăŃii în ansamblul său şi amenajarea teritoriului
european.
Este necesară aşadar o evaluare a posibilităŃilor de armonizare a relaŃiilor existente între
oraş şi zonele învecinate pe de o parte precum şi valorificarea cadrului natural şi istoric
contribuind astfel la dezvoltarea echilibrată, economică, socială şi culturală a comunităŃilor
locale şi evidenŃierea interconexiunilor acestora cu mediul extern european.
Totodată, se pune problema păstrării şi conservării pentru generaŃiile viitoare a
patrimoniului natural şi construit, a realizării unui echilibru între costurile pe care le generează o
astfel de abordare şi beneficiile obŃinute din activitatea turistică.
În contextul intensificării preocupărilor tuturor celor implicaŃi în gestiunea urbană în
direcŃia asigurării unui mediu de viaŃă adecvat locuitorilor, planificarea deŃine un rol central în
strategia urbană şi strategia europeană pentru amenajarea teritoriului.

2
CAPITOLUL I – DEFINIREA OBIECTULUI CERCETĂRII:

1.1. CONTEXT SOCIO-ISTORIC GENERAL – CADRUL CONCEPTUAL

SpaŃiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor
încă din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste
orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaŃiului geografic
în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăŃiilor şi a energiilor sociale...”. Alte
definiŃii conturează aglomerarea urbană ca un spaŃiu caracterizat prin concentrarea populaŃiei
rezidente, preponderenŃa activităŃilor industriale, dar şi prezenŃa activităŃilor comerciale şi de
servicii.
Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de
concentrare, producŃie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiŃii de spaŃiu si
timp”. Varietatea definiŃiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă
dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate
aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele.
Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva
elemente comune: tendinŃa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă
a populaŃiei şi locuinŃelor predominant colective şi mai puŃin individuale; existenŃa unui număr
minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de
viaŃă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenŃa
activităŃilor economice neagricole (industrie, comerŃ, servicii, administraŃie etc.).
Cu toate că la nivel internaŃional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a
aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile:
criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor, criteriul numeric asociat cu
nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ, criterii hotărâte de guvern
în cazul unor Ńări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc.
Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinŃe legate de poziŃia
geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenŃialul economic diversificat, structura
urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. Încercările de definire a
oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai
adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de
aceasta, un anumit nivel al densităŃii populaŃiei, precum şi prezenŃa unor dotări tehnico-edilitare
care să satisfacă cerinŃele locuitorilor.

3
Cele mai multe definiŃii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei
determinării limitelor exterioare ale acestora precum si identificării factorilor care au contribuit
la dezvoltarea acestora, fiind elaborate mai multe teorii dintre care: teoria apărării emisă de
istoricul german Ludwig Maurer şi economistul Karl Bucher, care susŃin ca oraşele au apărut ca
urmare a necesităŃilor de apărare ale oamenilor împotriva năvălitorilor, cetăŃile fortificate
devenind astfel nucleele viitoarelor oraşe, teoria condiŃiilor geoclimatice elaborată de geografi,
care explică apariŃia oraşelor ca urmare a mediului natural favorabil (condiŃiile geoclimatice,
configuraŃia terenului etc.), teoria deciziei administrative emisă de istoricii G. Below, K. Hegel
şi T. Wright, care consideră că oraşele au luat naştere ca urmare a deciziei puterii de stat, factorul
determinant fiind organizarea politico-juridică, teoria schimbului de mărfuri care subliniaza că
principalul factor de dezvoltare a oraşelor l-a constituit plasarea acestora la intersecŃia unor artere
comerciale, terestre sau maritime şi care a favorizat schimbul de mărfuri (cum este cazul oraşelor
greceşti sau a oraşelor porturi), teoria oraşelor-necropolă care aparŃine lui Lewis Mamford şi
care susŃine că multe oraşe din Egipt, China sau Grecia au apărut în apropierea marilor necropole
şi complexe religioase: Ierusalim, Delfi, Memfis etc.
În conexiune cu aceste teorii, se poate vorbi de o etapizare in evoluŃia oraşelor, în
literatura de specialitate conturându-se următoarele perioade istorice: perioada arhaică, orasul
antic, avand o serie de caracteristici, oraşul medieval, oraşul în timpul Renaşterii, oraşul baroc,
oraşul erei industriale.
O altă abordare privind apariŃia şi evoluŃia istorică a oraşelor se referă la activităŃile de
bază care au generat centrul respectiv, modalitatea de evoluŃie a acestora în timp în raport cu
condiŃiile naturale şi social-economice şi este exprimată prin intermediul funcŃiilor urbane.
Termenul de funcŃie a fost introdus pentru prima oară de F. Ratzel în 1891 şi preluat apoi
în literatura de specialitate de către toŃi urbaniştii şi desemnează “activităŃile care justifică
existenŃa şi dezvoltarea unui oraş, care aduc resursele necesare vieŃii sale”. Totodată, aceste
funcŃii se reflectă în organizarea oraşelor, de unde şi necesitatea elaborării unor principii. În
cursul timpului, au existat numeroase încercări de fundamentare a unor principii universale
privind sistematizarea oraşelor. Astfel, în 1933, CIAM (Congresul InternaŃional de Arhitectură
Modernă) adoptă un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier, având ca temă oraşul
funcŃional şi rămas sub denumirea de “Carta de la Atena”.
Aceasta reprezintă prima încercare şi propunea printre altele împărŃirea oraşului în zone
funcŃionale, izolate prin ample spaŃii verzi, rezolvarea problemei locuinŃei prin blocuri înalte cu
multe apartamente, care să asigure o mare densitate în mijlocul unor spaŃii verzi, desfiinŃarea
străzilor “coridor” prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaŃie,
separarea strictă a căilor de circulaŃie şi diferenŃierea lor pe categorii: circulaŃie pietoni, circulaŃie

4
automobile etc., amenajarea unei ample reŃele de spaŃii verzi pentru recreere şi sport, integrarea
pădurii în oraş, protejarea naturii şi a peisajului, salvarea patrimoniului arhitectural.
Deşi aceste idei şi-au propus o rezolvare a situaŃiei de criză, ele s-au dovedit incapabile să
răspundă problemelor complexe impuse de oraşul contemporan şi începând cu deceniile VII,
VIII ale secolului XX, criza oraşelor s-a declanşat cu o forŃă tot mai puternică necesitând noi
abordări referitoare atât la organizarea, cât şi la managementul acestora, fiind necesară
clarificarea conceptului de urbanism.
În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raŃională
viaŃa unei populaŃii, într-un spaŃiu geografic determinat.
Termenul de urbanism a apărut pentru prima dată în lucrarea inginerului catalan
Ildefonso Cerda “Teoria generală a urbanizării”, publicată în 1867. Cu toate că termenul este
de dată relativ recentă şi desemnează ştiinŃa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice
ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe
Hipodam din Milet, Grecia Antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni
regulate, cu străzile formând un sistem pătrat.
Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea
CIAM (Congresului InternaŃional al Arhitecturii Moderne), iniŃiat de Le Corbusier. După cel de-
al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-
satelit) ca urmare a creşterii populaŃiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului
Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect îl constituie
sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezări“.
O altă abordare, mai completă, desemnează urbanismul ca fiind „stiinŃa proiectării şi
planificării lucrărilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei aşezări
omeneşti împreună cu complexul de măsuri socio-economice, tehnice, igienice care se iau în
vederea satisfacerii necesităŃilor materiale şi social-culturale ale noilor aşezari“. În aceeaşi idee
se înscrie şi definiŃia potrivit căreia urbanismul reprezintă „un ansamblu de măsuri tehnice,
administrative, economice şi sociale care trebuie să permită o dezvoltare armonioasă, raŃională
şi umană a aglomeraŃiilor“.
Se desprinde astfel, legătura absolut necesară între urbanism şi o serie de domenii ca
economia, geografia, demografia, etc., urbanismul reprezentând „ştiinta modernă care oferă
soluŃiile normative care asigură crearea şi organizarea oraşelor în baza unui „bilant teritorial”
adecvat al cărei sarcină de bază este fundamentarea necesităŃii decretării de oraşe noi şi de a le
transforma pe cele existente, în asa fel încât acestea să corespundă atât nevoilor actuale cât şi
celor viitoare“.

5
Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o
importantă componentă a acesteia având ca obiect localităŃile, aşezarile umane, urbane sau
rurale.
Aşadar, urbanismul este privit în strânsă interdependenŃă cu amenajarea teritoriului ca
parte integrantă a acesteia şi constituit dintr-un ansamblu de activităŃi prin care sunt urmărite
obiective legate de: ameliorarea condiŃiilor de viaŃă prin eliminarea disfuncŃionalităŃilor,
asigurarea accesului la servicii publice şi locuinŃe convenabile pentru toŃi locuitorii, crearea
condiŃiilor pentru satisfacerea cerinŃelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu
handicap, utilizarea eficientă a terenurilor în acord cu funcŃiile urbanistice adecvate, extinderea
controlată a zonelor construite, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural
construit şi natural, asigurarea calităŃii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate
localităŃile, protejarea localităŃilor împotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice.
În concluzie, urbanismul reprezintă o activitate de interes general cu caracter continuu,
care se desfăşoară pe întreg teritoriul, având drept obiective principale determinarea structurii
funcŃionale a localităŃilor şi utilizarea raŃională şi echilibrată a terenurilor.
Conceptul de urbanism include acŃiuni de cunoaştere şi remodelare a spaŃiilor urbane
având la baza activităŃi de investigare şi diagnoză, prognoză, strategie şi fundamentarea
deciziilor şi priveşte: cadrul natural, funcŃiile economice ale teritoriului, populaŃia, reŃeaua
generală de localităŃi şi echiparea tehnică a teritoriului. Totodată, un alt aspect luat în
considerare în determinarea conŃinutului urbanismului îl reprezintă delimitarea unei localităŃi
care are în vedere cadrul natural şi condiŃiile specifice ale terenului, forma şi organizarea
localităŃii, asigurarea unei densităŃi economice. În acelaşi timp, identificarea zonelor funcŃionale
prezintă o deosebită importanŃă în definirea unui oraş, acestea reprezentând teritorii din cadrul
unei localităŃi, echipate şi amenajate, în care se desfăşoară cu preponderenŃă aceeaşi activitate.
Zonele funcŃionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: zona industrială, zona de
locuit, zona dotărilor social-culturale, zona de spaŃii verzi, zona de circulaŃie şi transport.

1.2. TIPOLOGII ALE URBANIZĂRII

Dezvoltarea urbană a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban


care a cunoscut dimensiuni importante îndeosebi în cea de-a doua jumătate al secolului al-XX-
lea. În prezent, majoritatea specialiştilor consideră că urbanizarea reprezintă un proces prin care
„teritorii şi oameni devin urbani” iar schimbările se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al
populaŃiei prin creşterea ponderii spaŃiului şi populaŃiei urbane în ansamblul unei regiuni.

6
Urbanizarea poate fi privită şi din punct de vedere sociologic adică al „modului de viaŃă
generat de acest proces şi care, în esenŃă, exprimă un transfer de caracteristici urbane asupra
localităŃilor rurale.”
Transformările ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel
demografic au generat o serie de schimbări în caracteristicile spaŃiale şi funcŃionale ale oraşelor,
noŃiunea de aglomerare urbană căpătând dimensiuni diferite de la o Ńară la alta. Dintre oraşele
delimitate mai mult sau mai puŃin în plan teritorial, unele formează adevărate aglomerări urbane
care, în unele regiuni se unesc şi generează noi forme teritoriale urbane. Din multitudinea
acestora, se pot distinge: oraşul propriu-zis ca formă iniŃială bine conturată prin limite
administrative, aglomerarea urbană ca forma cea mai dezvoltată şi dinamică a oraşului modern
reprezentând o arie urbanizată alcătuită dintr-un oraş de cel puŃin 50.000 de locuitori împreună
cu zona sa suburbană, microregiunea urbană ca forma mai cuprinzatoare constând într-o
îmbinare, în anumite grade de dependenŃă economică, socială şi urbană, concentrată şi distinctă
în teritoriu de aşezari urbane şi rurale care conferă ansamblului un anumit profil specific
economic şi social, conurbaŃia - alcătuită din oraşe unite prin legături strânse de producŃie şi care
formează arii continue urbanizate, metropola semnificând poziŃia marilor oraşe multimilionare,
puternic extinse în teritoriu, zona metropolitană care se întinde pe o arie care cuprinde cel puŃin
100.000 de locuitori şi este alcătuită dintr-un oraş cu cel puŃin 50.000 de locuitori şi mai multe
suburbii, megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul utilizat în prezent mai mult în SUA, pentru a
desemna marile formaŃiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston
şi Washington).
ApariŃia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea
unor progrese în plan economic, social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de
probleme legate de creşterea criminalităŃii, a şomajului, a presiunii funciare şi a preŃurilor
imobilelor, degradarea mediului natural, social şi cultural contribuind astfel la scăderea nivelului
calităŃii vieŃii, la amplificarea discrepanŃelor între mediul urban şi cel rural şi în consecinŃă, la
adâncirea dezechilibrelor în plan regional.
Problemele cu care sunt astăzi1 confruntate aglomerările sunt caracterizate extrem de
plastic de John Friedmann (cel care iniŃiază conceptul de “world city”), care afirmă ca între
societăŃile regionale şi institutiile locale, pe de o parte, şi strategiile companiilor economice la
nivel internaŃional (global), pe de altă parte, se înregistrează o adevarată “schizofrenie socială”
iar Manuel Castells afirmă în lucrarea sa intitulată The Informational Society: Information
Technology, Economic Restructuring and the Urban-Regional Process, apărută la Oxford în

1 Analiza Auditului Urban arată că un context naŃional nu poate influienŃa foarte mult, când trebuie să explicăm creşterea oraşelor Poloniei
Angliei sau României (Sursa: The State of European cities)

7
1989:”…cu cât economia devine mai interdependentă la scară globală, cu atât mai puŃin pot
administraŃiile publice regionale şi locale, aşa cum există ele astăzi, să acŃioneze asupra
mecanismelor de bază care condiŃionează existenŃa zilnică a locuitorilor lor.”
Luând în considerare aceste probleme şi contextul economic, social şi politic, specialiştii,
organismele locale şi naŃionale implicate în formularea politicii urbane încearcă mecanismele
cele mai suple şi operaŃionale pentru consolidarea cooperării la nivelul aglomerării urbane.
Primele încercări în acest sens au fost înregistrate în Franta prin instituirea AgenŃiilor de
Urbanism ale AglomeraŃiilor (SUA) şi în Olanda unde, în 1992, primăria din Amsterdam decide
“autofragmentarea” acestuia în mai multe “entităŃi administrative” mai mici, pentru a încuraja
comunităŃile învecinate să se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. O altă
tendinŃă care se conturează în cadrul preocupărilor de clarificare a noŃiunii de urbanism, se referă
la conceptul de „noul urbanism“, acesta reprezentând o mişcare din SUA care pune în discuŃie
crearea de mici oraşe şi asezări.
Calthorpe defineşte urbanismul prin „diversitate, scară pietonală, spaŃiu public şi
structură de vecinatate“ susŃinând că aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei
regiuni metropolitane. De altfel, el afirmă în 1994 că „...ar trebui să existe margini bine
delimitate, sistemul de circulaŃie ar trebui să funcŃioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de
tranzit regional), spaŃiul public ar trebui să fie mai mult formativ decât rezidual, domeniile
civice ar trebui să formeze o ierarhie completă (centre culturale legate, districte comerciale şi
vecinătăŃi rezidenŃiale), iar populaŃia şi utilităŃile ar trebui să fie diverse (create de spaŃieri
adecvate şi de un echilibru între locurile de muncă şi cele de locuit)“.
În prezent, devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare strictă între mediul
natural şi cel artificial având în vedere că prin simbioza lor organică, a rezultat un fenomen
calitativ nou, denumit în terminologia internaŃională “mediu uman”. Acest concept a fost adoptat
la Congresul al IX-lea al Uniunii InternaŃionale a Arhitectilor de la Praga, în 1967, prilej cu care
a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii
aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de înlăturare a cauzelor ce provoacă
raporturile de neconcordanŃă cu efecte autodistructive pentru societatea umană.
Indiscutabil, dezvoltarea oraşului are consecinŃe nefavorabile asupra spaŃiului şi mediului
înconjurător, asupra calităŃii vieŃii oamenilor. În acest sens, pot fi menŃionate: consumul de
spaŃiu cu impact asupra ecosistemului, exploatarea fără restricŃii a resurselor naturale, în
special a celor neregenerabile, efectele poluante ale marilor oraşe, efectele asupra stării de
sănătate a oamenilor, etc.
Explozia continuă a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor
pentru locuinŃe, circulaŃie, sănătate, educaŃie, petrecerea timpului liber, etc. în paralel cu

8
amploarea tendinŃelor de cosmopolitism şi segregare, creşterea somajului, a sărăciei şi
insecurităŃii sociale, a presiunii funciare şi a speculei imobiliare, contribuind în final la
degradarea calităŃii vieŃii şi a mediului.
Schimbările ce au avut loc pe plan mondial la sfarşitul sec. XX au determinat
amplificarea provocărilor economice, sociale, politice, pe care municipalităŃile trebuie să le
gestioneze în funcŃie de interesele comunităŃilor locale în condiŃiile în care competiŃia între oraşe
a devenit tot mai puternică. În acest context, marketingul urban presupune alegerea unor
modalităŃi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor
segmentelor Ńintă interesate de dezvoltarea urbană.
Astfel, marketingul urban vizează toate componentele oraşului ca sistem. SoluŃia pe
termen lung în dezvoltarea echilibrată a oraşelor presupune îmbunătăŃirea a patru factori esenŃiali
de marketing, prezenŃi în orice comunitate: garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreŃinerea
infrastructurii în beneficiul cetăŃenilor, firmelor şi al vizitatorilor, constituirea de noi elemente de
atracŃie care să ducă la o îmbunătăŃire a calităŃii vieŃii, promovarea caracteristicilor şi condiŃiilor
de viaŃă îmbunătăŃite, obŃinerea sprijinului din partea cetăŃenilor săi, a liderilor, instituŃiilor
existente, pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi, investiŃii şi vizitatori.
În actualele condiŃii ale mondializării economiei, mutaŃiilor tehnologice, creşterii
demografice şi legat de aceasta, a concentrării urbane la scară mondială, o altă problemă care
capătă noi dimensiuni o reprezintă gestiunea urbană, termenul de “administraŃie publică”
devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare şi conducere a oraşelor şi
locuitorilor acestora.
Într-o lume în care participarea întreprinderilor şi a societăŃii civile în procesul de
administrare a oraşelor devine din ce în ce mai semnificativă, o definiŃie mai cuprinzătoare a
noŃiunii de “gestiune urbană” ar include “ansamblul acŃiunilor prin care cetăŃenii oraşului îşi
rezolvă problemele în mod colectiv şi răspund nevoilor sociale cu sprijinul administraŃiei
publice”.
În plan social, conceptul de gestiune urbană poate fi înŃeles drept “capacitatea de
integrare, de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizaŃiilor şi grupurilor sociale şi de
reprezentare a acestor interese în plan extern.”
Literatura de specialitate nu cuprinde precizări referitoare la existenŃa unui model unic de
gestiune urbană, fiecare oraş adaptându-şi propria politică în funcŃie de contextul local şi
naŃional. Cu toate acestea, în Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politică şi dezvoltare
teritorială în noiembrie 2000, intitulat “ÎmbunătăŃirea gestiunii în zonele urbane” au fost
stabilite câteva principii ale politicii urbane, printre care: principiul coerenŃei, principiul
competivităŃii, principiul coordonării, principiul echităŃii, principiul flexibilităŃii, principiul

9
specificităŃii teritoriului naŃional, principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populaŃiei, principiul
subsidiarităŃii, principiul durabilităŃii Ńinând cont de păstrarea calităŃii mediului înconjurător.
O altă problemă care se situează în centrul preocupărilor pentru introducerea unor noi
metode de gestiune urbană reprezintă parteneriatul dintre sectorul public şi cel privat în procesul
complex de luare a deciziilor, dată fiind complexitatea şi dimensiunea proiectelor de dezvoltare
urbană precum şi lipsa capacităŃilor financiare.
Parteneriatul public-privat a apărut în anii ’80 în domeniul dezvoltării urbane fiind
considerat un instrument important în dinamica proiectelor urbane în care principalii parteneri
sunt: sectorul privat (investitori, bancheri, etc.), sectorul public (autorităŃile locale şi regionale,
guvernul) şi organizaŃiile non-guvernamentale.
Există însă şi opinii potrivit cărora parteneriatul public-privat reprezintă un concept “vag
şi periculos”, în sensul menŃinerii unei situaŃii în care nu există nici o responsabilitate (de
exemplu, cazul distrugerii pădurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern şi
întreprinzătorii particulari).
Se impune deci găsirea unor modalităŃi de a îmbina instrumentele economice cu
reglementările juridice, într-un cuvânt adoptarea unei politici de ecoeficacitate. Nu în ultimul
rând, politica urbană trebuie să aibă în vedere dezvoltarea locală, proces fondat pe implicarea
tuturor actorilor interesaŃi: aleşii locali, grupurile socio-profesionale, grupurile asociative,
promotorii de proiecte, populaŃia locală pe de o parte, şi întreprinderile, Camerele de ComerŃ şi
Industrie, statul, pe de altă parte.

1.3. CONCEPTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

Un rol important în elaborarea politicilor urbane îl deŃine dezvoltarea durabilă, concept


care implică relaŃiile oamenilor cu mediul înconjurător şi responsabilităŃile generaŃiilor actuale
faŃa de generaŃiile viitoare. În anul 1972, ConferinŃa asupra mediului de la Stockholm, organizată
sub egida ONU, a lansat pentru prima oară semnale serioase referitoare la mediu şi îndeosebi la
poluarea acestuia pentru ca mai apoi, Comisia Mondială asupra Mediului şi Dezvoltării de pe
lângă ONU să introducă termenul de dezvoltare durabilă.
Având în vedere conŃinutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar şi
semnificaŃiile pentru dezvoltarea economico-socială, conceptul de dezvoltare durabilă beneficiat
de numeroase definiŃii şi abordări (Thomas Jefferson, 6 Septembrie 1789, Beth E. Lachman,
Critical Technologies Institute, Linking Sustainable Community Activities to Pollution
Prevention: A Sourcebook, April 1997, William D. Ruckelshaus, "Toward a Sustainable World,"

10
Scientific American, September 1989, Muscoe Martin, A Sustainable Community Profile from
Places, Winter 1995, etc.
Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabilă, Ńările dezvoltate au
elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu şi lung legate de controlul
poluării, gestiunea resurselor şi abordarea calităŃii vieŃii într-un sens mai larg, crearea unui
cadru instituŃional şi legislativ adecvat, promovarea progresului tehnologic în favoarea unei
creşteri în acord cu cerinŃele mediului.
Prin dimensiunile şi importanŃa efectelor sale, problematica aşezărilor urbane constituie
tot mai mult obiectul reglementărilor referitoare la amenajarea şi protejarea zonelor locuite în
direcŃia asigurării dezvoltării durabile. Totodată, ea se regăseşte în sfera preocupărilor unor
organisme internaŃionale sau regionale generând evenimente, programe şi acŃiuni specifice.
Rolul principal în domeniul cooperării la nivel mondial privind aşezările urbane a fost
asumat de ONU care a consacrat acestei probleme două reuniuni interstatale: Habitat I
(Vancouver, Canada, 1976) şi Habitat II (Istanbul, Turcia, 1996). şi ConferinŃa Habitat II care a
urmărit promovarea unei “viziuni pozitive” asupra oraşelor secolului XXI punând accentul pe
rolul autorităŃilor locale şi al descentralizării acŃiunilor.
În cadrul conferinŃei au fost adoptate două documente: DeclaraŃia de la Istanbul care
promovează solidaritatea între popoare în scopul realizării dreptului la locuinŃă şi eliminării
discriminărilor şi Planul mondial de acŃiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare şi
programe de acŃiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinŃă. Tot
cu aceasta ocazie a fost creată Comisia NaŃiunilor Unite asupra aşezărilor umane (CNUAU)
alcătuită din reprezentanŃi ai colectivităŃilor locale şi societăŃii civile.
În ceea ce priveşte spaŃiul european, preocupările referitoare la aşezările urbane au fost
materializate prin adoptarea unor importante documente, dintre care pot fi menŃionate: Tratatul
de la Amsterdam (1999), noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000), angajamentele
comunitare decurgând din aderarea la ConvenŃia-cadru privind schimbările climatice (1992) şi
Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de seră, cu impact direct asupra
activităŃilor urbane, cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000),
recomandările privind ocuparea forŃei de muncă şi planurile naŃionale privind ocuparea,
schemele de dezvoltare ale spaŃiului comunitar (SDEC/ESDP), Carta Europeană a amenajării
teritoriului, adoptată la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania), etc.
Un moment de referinŃă în analiza problematicii urbane l-a constituit, în 1997,
prezentarea de către Comisia Europeană pentru Habitat a documentului intitulat “Problematica
urbană - orientări pentru o dezbatere europeană” - prin care îşi afirmă intenŃia de a examina
politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane vizând trei obiective majore şi anume:

11
afirmarea rolului oraşelor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european,
policentric şi echilibrat, promovarea unei economii urbane diversificate, flexibile şi competitive,
îmbunătăŃirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor
moderne de gestiune urbană.

Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spaŃiului urban îl


constituie măsurile legislative care să cuprindă instituirea unor taxe ecologice la care se adaugă
acŃiuni de cooperare între colectivităŃile locale şi regionale, pe de o parte, şi între acestea şi
Comisia Europeană pe de altă parte (Directivele 85/337/CEE, 91/156/CEE, 91/689/CEE,
94/62/CEE, 96/61/CE, etc).
Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor două sisteme comunitare:
- Eco-Label şi Eco-Management şi - Audit (EMAS) care să creeze condiŃiile introducerii pe piaŃă
a produselor ecologice şi a metodelor de gestiune a mediului.
În ceea ce priveşte patrimoniul natural şi cultural, Programul intitulat “Oraşul de mâine”
propune o serie de măsuri referitoare la patrimoniul cultural, istoric şi arhitectural, îndeosebi
centrele istorice, utilizarea spaŃiilor verzi, presiunea exercitată asupra zonelor litorale, protecŃia
civilă, alunecarea terenurilor, incendii, securitatea clădirilor. Tot în sfera preocupărilor legate
durabilitatea urbană se înscrie şi cea de-A Treia Conferintă Europeană a Municipiilor şi Oraşelor
Durabile desfăşurată în perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri

12
municipali din 36 de Ńări europene şi regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat în
transformarea durabilă a municipiilor şi oraşelor şi pentru a cădea de acord asupra direcŃiilor şi
eforturilor de la începutul secolului XXI în această direcŃie.

1.4. LOCUIREA URBANĂ – TIPOLOGIA ORAŞELOR

Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanŃă doar din punct de vedere
statistic, ci constituie o sursă preŃioasă de informaŃii în ceea ce priveşte prezenŃa anumitor
trăsături tipologice. Pot fi apreciate ca:
Oraşe mici – cele care au sub 20.000 de locuitori
Oraşe mijlocii – cele care au mai mult de 20.000 de locuitori
Oraşe mari – cele care au peste100.000 de locuitori
Oraşe foarte mari – cele cu peste 500.000 de locuitori
Oraşe plurimilionare – care au peste 2.500.000 de locuitori
ConurbaŃii – aşezări cu peste 12.500.000 de locuitori şi care sunt, de fapt, regiuni urbane,
sisteme create în teritoriu şi care au funcŃiuni complexe.
Megapolisuri – concentrări suprametropolitane, cu o populaŃie mai mare de 4.000.000 de
locuitori. Există 19 asemenea tipuri de aşezări, dintre care: New-York (11.560.000), Tokio
(11.350.000), Rhein-Ruhr (10.400.000), Buenos Aires (9.000.000), Paris (8.200.000), Londra
(7.700.000 ), Moscova (7.000.000 ), Shanghai (6.900.000) etc.
În ceea ce priveşte Ńara noastră, procesul de urbanizare s-a înscris în tendinŃele generale
ale urbanizării pe plan mondial, dar condiŃiile istorice, alături de cadrul natural geografic i-au
conferit trăsături proprii. Perioada de „planificare”, de modelare dirijată – adesea incompetentă şi
iresponsabilă – a generat situaŃii care trebuie reanalizate, corectate, readuse pe direcŃiile
evolutive normale.
În domeniul celor care concep structurile şi al celor care cercetează fenomenele din
construcŃii şi arhitectură este uşor sesizabilă orientarea către direcŃii noi – precum cele din
„design-ul conceptual” sau „proiectării holistice”, care presupun o abordare şi o viziune globală
asupra obiectului arhitectural, în perspectiva integrării domeniilor de cercetare şi proiectare din
domeniul construcŃiilor, arhitecturii şi urbanismului într-o concepŃie de dezvoltare durabilă.

1.5. STRUCTURI TERITORIAL – STATISTICE

Politica regională a Uniunii Europene este considerată elementul cheie care a determinat
apariŃia zonelor statistice şi dezvoltarea statisticii regionale. În acest sens, statisticile regionale

13
trebuie să permită atât măsurarea situaŃiei economice regionale, cât şi fundamentarea criteriilor
de intervenŃie ale Uniunii.
În prezent, în Uniunea Europeană, la baza statisticilor regionale stau cele două
nomenclatoarele statistice elaborate şi actualizate de EUROSTAT:
- Nomenclatorul UnităŃilor Teritorial Statistice (NUTS);
- Nomenclatorul „Regiunile statistice ale statelor EFTA şi Central Europene”.
Nomenclatorul UnităŃilor Teritorial Statistice (NUTS2) a fost înfiinŃat în urmă cu 25 de
ani pentru a oferi un cadru comun pentru colectarea datelor statistice la nivel regional în cadrul
ComunităŃii Europene. Prima referire la clasificarea NUTS este făcută în textul Regulamentului
2054/1988 care stă la baza Fondurilor Structurale, făcându-se referire la criteriile privind
acordarea de sprijin prin Fondurile Structurale. De-a lungul timpului, NUTS a fost permanent
actualizat, iar un regulament propriu a fost adoptat de Parlament şi de Consiliu abia în 2003. În
acest regulament se defineşte împărŃirea teritorială numai pentru Statele Membre ale UE şi este
organizat pe trei nivele statistice.
NUTS este utilizat pentru colectarea, îmbunătăŃirea şi armonizarea statisticii regionale la
nivelul întregii Uniuni Europene, pentru analiza economico-socială a regiunilor, dar şi pentru
aplicarea politicilor de dezvoltare.
Analiza economico-socială a regiunilor se realizează la toate cele trei nivele teritorial-
statistice şi urmăreşte identificarea problemelor regionale ale UE (prin analiza comparativă a
regiunilor de nivel NUTS 1), a problemelor regionale ale Statelor Membre şi Candidate (prin
analiza comparativă a regiunilor de nivel NUTS 2), precum şi a problemelor locale ale acestora
(prin analiza comparativă a regiunilor de nivel NUTS 3).
Statisticile regionale la nivelurile NUTS 2 şi NUTS 3 sunt folosite de Comisia Europeană
pentru stabilirea eligibilităŃii regiunilor de a primi sprijin financiar din Fondurile Structurale.
Astfel, cea mai mare parte a acestor fonduri este alocată regiunilor clasificate la nivelul teritorial-
statistic NUTS 2.
Nivelul teritorial-statistic NUTS 2 reprezintă, cel mai important element al politicii de
dezvoltare regională. Nivelul NUTS 2 este esenŃial atât pentru România, cât şi pentru celelalte
Ńări deoarece criteriile de alocare a Fondurilor Structurale se bazează, pe indicatori statistici
calculaŃi la acest nivel.
Indiferent de structura administrativă, regulamentul defineşte nivelurile NUTS pe baza
criteriului populaŃiei:

2 NUTS = Nomenclature des unités territoriales statistiques (nomenclature of territorial units for statistics) şi este guvernat de Regulamentul UE
Regulation. Vezi mai multe informaŃii la : http://ec.europa.eu/comm/eurostat/ramon/nuts/lau_en.html

14
Teritoriile celor opt regiunilor de dezvoltare din România sunt considerate teritorii
statistice de nivel NUTS 2, iar teritoriile celor 41 judeŃe şi teritoriul Municipiului Bucureşti sunt
considerate teritorii statistice de nivel NUTS 3.

1.6. SCOPUL LUCRĂRII:

Scopul lucrării îl constituie identificarea unor direcŃii spre care se îndreptă urbanizarea
în Uniunea Europeană, prin prisma Amenajării Teritoriului, studiind evoluŃia cunoştintelor
asupra dezvoltării Zonelor Metropolitane, pentru evidenŃierea exigenŃelor diferitelor scenarii de
dezvoltare, astfel încât o dezvoltare prea rapidă dictată de sectorul economic, neglijând celelalte
laturi ale echi-triunghiului de dezvoltare – social-economic-mediu, să nu ne surprindă fără a
avea la dispoziŃie soluŃii alternative compensatorii.

1.7. CONTEXTUL DEZVOLTĂRII TERITORIALE


1.7.1. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN CONTEXT EUROPEAN
MACRO-CONTEXT:

La începutul anilor `60 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei


(http://www.coe.int/) preocupată de concentrarea excesivă a disparităŃilor regionale, declară în
cadrul rezoluŃiei 210/1961: că « este convinsă că dezvoltarea spaŃială armonioasă a activităŃilor
economice, sociale, culturale este irealizabilă fără o politică de amenajare a teritoriului ».

Prin RezoluŃiile 525 şi 526/1968 Adunarea Parlamentară propune Comitetului de Miniştri


al Consiliului Europei să angajeze o nouă formă de cooperare europeană în domeniul amenajării
teritoriului şi să instituie pentru aceasta o conferintă europeană ministerială permanentă,
însărcinată cu elaborarea noilor orientări politice de dezvoltare teritorială a continentului
european şi să asigure armonizarea politicilor naŃionale în domeniul amenajării teritoriului.

Prin RezoluŃiile 525 şi 526/1968 Adunarea Parlamentară propune Comitetului de Miniştri


al Consiliului Europei să angajeze o nouă formă de cooperare europeană în domeniul amenajării
teritoriului şi să instituie pentru această Primă ConferinŃă Europeană a Miniştrilor Responsabili
cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) (http://www.coe.in/CEMAT) a avut loc în 1970 la Bonn –
Germania.

15
Din 1970 CEMAT s-a reunit în 12 sesiuni şi a adoptat de-a lungul timpului, documente
fundamentale pentru amenajarea teritoriului european. După 1991 România a participat constant
la Sesiunile CEMAT prin reprezentanŃi ai ministerului responsabil cu amenajarea teritoriului.

« Carta Europeană a amenajării teritoriului » adoptată în 1983, de CEMAT a Torremolinos -


Spania defineşte amenajarea teritoriului ca « expresia spaŃială a politicilor economice, sociale,
culturale şi ecologice a tuturor societăŃilor » cu următoarele obiective fundamentale:

• Dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor;


• Ameliorarea calităŃii vietii;
• Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecŃia mediului;
• Utilizarea raŃională a solului.

Statele Uniunii Europene au adoptat politici funciare diferite. Analizând situaŃia din
câteva Ńări, este surprinzător să constatăm că Ńările care se consideră liberale au o politică foarte
voluntaristă în ceea ce priveşte protecŃia suprafeŃelor agricole. Acest tip de politică a fost adoptat
de Anglia. Cu toate acestea, pentru majoritatea statelor Uniunii Europene, modificarea funcŃiei
terenurilor agricole este o preocupare majoră.
În FranŃa, din ce în ce mai multe persoane condamnă slăbiciunile politicii de împiedicare
a pierderii suprafeŃelor agricole în favoarea urbanizării. Această problemă a fost discutată în
detaliu, pe parcursul congresului Safer, de la Metz (FranŃa). SituaŃia este foarte diferită în statele
Uniunii Europene şi este determinată atât de aspectele economice cât şi de cele culturale.
Austria se confruntă cu una din cele mai dificile situaŃii: “În jurul oraşelor şi satelor, în
special din regiunea Tyrol, se pot observă modificări pregnante în ceea ce priveşte destinaŃia
suprafeŃelor agricole”, explică Christa Bauer, consilier pentru agricultură şi mediu.
Între 2001 şi 2005, suprafeŃele ocupate de oraşe au crescut cu 7%. În Austria, teritoriul
este împărŃit în nouă landuri şi comune. “Ar trebui să întărim instrumentele legislative pentru a
proteja terenurile agricole”, adaugă demnitarul austriac.
"Zone naturale" în Olanda
În Olanda, presiunea funciară este foarte intensă: 16 milioane de locuitori “împart”
teritoriul cu 14 milioane de porci şi 125 milioane de pui! PreŃul terenurilor agricole a crescut
ameŃitor: între 20.000 şi 40.000 de euro/hectar.
Există o multitudine de planuri pentru amenajarea spaŃiului rural, dar acestea nu au
efectul scontat în micşorarea presiunii. “Observăm cum se dezvoltă o agricultură cu două
viteze”, explică Mariann Vaes, ataşatul agricol al ambasadei Olandeze în FranŃa, “una care

16
răspunde cerinŃelor de competitivitate de pe piaŃa mondială şi o alta care contribuie la
ameliorarea peisajului”.
În Olanda, am implementat “zone naturale”, ajutându-i pe agricultori să dezvolte alte
activităŃi, în special cele turistice.
Cele 5 milioane de danezi deŃin în crescătorii peste 26 de milioane de porci. Acest număr
este colosal, dar în Danemarca există o veritabilă politică de gestionare a fondului funciar.
Sistemul impune taxe fiscale pentru proprietarii care cer modificarea destinaŃiei terenurilor
agricole.
Recent, autorităŃile daneze au implementat o politică de mediu care tinde să retragă
anumite terenuri din agricultură pentur a proteja zonele cu un echilibru fragil.
“Centuri verzi” în Anglia
Anglia, a pus în practică, începand cu anul 1955, o politică foarte strictă de amenajare a
teritoriului, care instituie “centuri verzi”. Aceste teritorii acoperă 12% din suprafaŃa totală.
“Centurile verzi permit controlul expanisiunii oraşelor, împiedică oraşele vecine să se
regrupeze şi împedică zonele construite să invadeze zonele agricole”, explică Andy Gregory,
ataşatul agricol al ambasadei Marii Britanii, la Paris. Terenurile agricole sunt clasate în cinci
categorii, în funcŃie de calitatea lor. “AutorizaŃiile de urbanizare sunt greu de obŃinut pe
terenurile agricole cele mai bune”, adaugă Andy Gregory. “Legile care reglementează
amenajarea funciară sunt foarte stricte, dar piaŃa terenurilor este liberă, precizează ataşatul
agricol englez.
Prima dată când s-a explicat dreptul de preemŃiune, am crezut că am înteles greşit, din
cauza unei probleme lingvistice!”.
În Ungaria, terenul rămâne în proprietatea maghiarilor
Care este situaŃia în noile state ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte fondul funciar?
SituaŃia este foarte diferită de la o Ńară la alta. Ungaria, unde terenurile agricole sunt
fertile, dispune de o legislaŃie foarte strictă. “Odată cu legea din 1994, o investitie non agricolă
pe un teren agricol nu poate să fie realizată decât în cazuri excepŃionale şi vom utiliza prioritar
terenuri cu o fertilitate redusă”, explică Viktoria Pallagra, ataşatul agricol al ambasadei Ungariei
la Paris.
Alte măsuri de protecŃie: este interzis ca societăŃile, persoanele juridice şi străine să
cumpere terenuri agricole în Ungaria, până în anul 2011.
PreŃurile terenurilor agricole variază între 1.400 şi 1.600 de euro/ha. Persoanele străine
care au cumpărat terenuri în Ungaria au profitat de vidul legislativ de după căderea regimului
comunist, dar acest lucru nu mai este posibil. “În Ungaria, terenul este considerat ca o

17
moştenire pe care trebuie să o protejăm! Acesta este motivul pentru care statul subvenŃionează
tehnicile agricole durabile”, adaugă demnitarul maghiar.
Ravagiile derivei liberale din Slovenia
Slovenia nu a luat măsuri drastice şi ministrul agriculturii îşi face probleme. “TendinŃa de
dispariŃie a terenurilor agricole este foarte preocupantă”, declară Milena Smit, consilieră
guvernamentală slovenă. „Dacă menŃinem acceaşi orientare, terenurile agricole vor dispărea în
următorii 100 de ani iar patrimoniul natural este ameninŃat”. Slovenia a fost condusă, timp de
12 ani, de un guvern foarte liberal, care nu a implementat o politică de amenajare a teritoriului.
(Sursa: Agra Presse Hebdo, Numărul 3038 )

1.7.2. CONTEXT NAłIONAL PENTRU AMENAJAREA TERITORIULUI


MICRO-CONTEXT

POR şi amenajarea teritoriului - componente ce pot să finalizeze conceptul de dezvoltare


teritorială
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor a organizat 25 septembrie 2007,
o întâlnire consultativă privind colaborarea pentru crearea instrumentelor de implementare a
Conceptului Strategic de Dezvoltare Teritorială a României 2007-2030 la care au participat
reprezentanŃi ai instituŃiilor publice, reprezentanŃi ai universităŃilor, institutelor de cercetare şi
consultanŃi.
„Ceea ce este important este că aici, la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi
LocuinŃelor sunt împreună componente care pot să finalizeze acest concept strategic de
dezvoltare teritorială a României: Programul OperaŃional Regional şi Amenajarea Teritoriului.
În urma consultărilor cu mediul academic şi cu toti actorii din acest domeniu, sperăm ca până la
sfârşitul anului să avem un proiect de lege în ceea ce priveşte Conceptul Strategic de Dezvoltare
Teritorială al României 2007-2030” a declarat ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi
LocuinŃelor, Laszlo Borbely.
Întâlnirea face parte din procesul iniŃiat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi
LocuinŃelor (MDLPL) încă din 2005 pentru elaborarea Conceptului Strategic privind
Dezvoltarea Teritorială a României şi reintegrarea în structurile teritoriale ale Uniunii Europene
2007-2030 (CSDTR 2007-2030).

„Regiunile de dezvoltare ale României stabilite în 1998 sunt prea mari şi nu Ńin cont
foarte bine de tradiŃii, însă reprezintă un reper de unde se poate porni”.

18
Dacă avem ambiŃia să discutăm reorganizarea acestor regiuni pe baze ştiintifice, atunci
trebuie ca până în 2009 să avem acest concept strategic fundamentat ştiinŃific care să permită
politicului să discute cu Comisia Europeană reorganizarea şi acordarea de atribuŃii administrative
regiunilor până în 2012 a mai declarat Laszlo Borbely.
CSDTR 2007-2030 este elaborat sub coordonarea MDLPL de către Institutul NaŃional de
Cercetare şi Dezvoltare URBAN PROIECT şi de către Universitatea de Arhitectură şi Urbanism
"Ion Mincu" Bucureşti şi se bazează pe consultarea largă la nivel naŃional a entităŃilor relevante.
Scopul elaborării CSDTR 2007-2030 este de a pune în evidenŃă, din perspectiva
teritorială integrată, modalităŃile de valorificare a potenŃialului naŃional în vederea recuperării
decalajelor de dezvoltare şi a stimulării dezvoltării echilibrate a României, pe de o parte, şi de
afirmare şi consolidare a rolului României ca stat membru al Uniunii Europene şi de actor activ
în zona Europei Centrale şi de Est, pe de altă parte. De asemenea, este vizată asigurarea
transparenŃei, la nivel teritorial, a impactului investiŃional în raport cu problemele şi potenŃialul
teritorial.

1.8. PRINCIPALELE DOCUMENTE EUROPENE LA CARE ROMÂNIA ÎŞI


ALINIAZĂ POLITICILE SALE ÎN DOMENIUL AMENAJĂRII TERITORIULUI

Carta europeană a amenajării teritoriului – document al Consiliului Europei, adoptat de


cea de a 6-a ConferinŃă Europeană a Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului
(CEMAT), care a avut loc la Torremolinos, Spania (mai 1983)
Schema de Dezvoltare a SpaŃiului Comunitar (SDEC) – Dezvoltarea spaŃială echilibrată
şi durabilă a teritoriului Uniunii Europene - document al Uniunii Europene, adoptată la Consiliul
Informal al Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului din Ńările Uniunii Europene –
Potsdam, Germania (mai 1999)

19
Principii directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a continentului european –
document al Consiliului Europei, adoptat la ConferinŃa Europeană a Miniştrilor Responsabili cu
Amenajarea Teritoriului (CEMAT) – Hanovra, Germania (septembrie 2000)
Agenda Teritorială Europeană - document al COMISIEI EUROPENE (mai 2007)
InitiaŃive Comunitare care Sprijină Amenajarea Teritoriului
Activitatea de amenajare a teritoriului la nivel european este sprijinită de INTERREG,
ESPON

1.9. AMENAJAREA TERITORIULUI NAłIONAL – CADRUL JURIDIC

În România cadrul legal de desfăşurare a activităŃilor de amenajare a teritoriului şi de


urbanism a fost completat în anul 2001 odată cu promulgarea Legii 350/2001 privind
amenajarea teritoriului şi urbanismul, care stabileşte:

• Obiectivele amenajării teritoriului


a) dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu
respectarea specificului acestora;
b) îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii oamenilor şi colectivităŃilor umane;
c) gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecŃia mediului;
d) utilizarea raŃională a teritoriului.

• obligativitatea desfăşurării activităŃilor de amenajarea teritoriului, în vederea gestionării


teritoriului continuu şi de perspectivă, în interesul colectivităŃilor care îl folosesc, în
concordanŃă cu valorile şi aspiraŃiile societăŃii şi cu cerinŃele integrării în spaŃiul
european.
• structura instituŃională şi atribuŃiile în domeniu ale administraŃiei publice centrale,
judeŃene şi locale.
• categoriile de documentaŃii de Amenajarea Teritoriului şi Urbanism, competenŃele de
avizare şi aprobare ale acestora.

Conceptul de amenajare a teritoriului în România este racordat la principalele documente


europene din acest domeniu.

Acesta se concretizează prin studii, planuri, programe şi proiecte care armonizează la


nivel teritorial politicile economice, sociale, ecologice şi culturale în vederea asigurării
dezvoltării durabile în profil spaŃial a diferitelor zone ale Ńării.

20
Conform Legii 350/2001 activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întreg
teritoriul României pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaŃiale la nivel
naŃional, regional, judeŃean, orăşenesc şi comunal, creând cadrul adecvat pentru dezvoltarea
echilibrată şi utilizarea raŃională a teritoriului precum şi gestionarea responsabilă a resurselor
naturale şi protecŃia mediului.

1.9.1. ATRIBUłIILE ADMINISTRAłIEI CENTRALE ÎN DOMENIUL


AMENAJĂRII TERITORIULUI

Activitatea în domeniu la nivel naŃional este coordonată de către Guvern, care stabileşte
în raport cu conŃinutul Programului de Guvernare, programe prioritare, linii directoare şi politici
sectoriale.

Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor este organul specializat al Guvernului în


domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, având în această calitate urmatoarele atribuŃii
principale:

1. asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului NaŃional – PATN ;


2. asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului Regional – PATR – care
fundamentează dezvoltarea regională;
3. asigură elaborarea Regulamentului General de Urbanism;
4. asigură colaborarea cu ministerele, precum şi cu celelalte organe ale administraŃiei
publice centrale, pentru fundamentarea, din punctul de vedere al amenajării teritoriului şi
al urbanismului, al programelor strategice sectoriale;
5. asigură colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regională, consiliile judeŃene şi
consiliile locale, precum şi urmărirea modului în care se aplică programele
guvernamentale şi liniile directoare în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului
la nivel regional, judeŃean şi local;
6. asigură avizarea documentaŃiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit
competenŃelor stabilite prin prezenta lege.

1.9.2. ATRIBUłIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE JUDEłENE ÎN


DOMENIUL AMENAJĂRII TERITORIULUI

21
Consiliul judeŃean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la
nivel judeŃean, conform legii şi stabileşte orientările generale privind amenajarea teritoriului şi
organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităŃilor, pe baza planurilor de amenajare a
teritoriului şi de urbanism.
Coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel judeŃean,
conform legii, şi stabileşte orientările generale privind amenajarea teritoriului şi organizarea şi
dezvoltarea urbanistică a localităŃilor, pe baza planurilor de amenajare a teritoriului şi de
urbanism.
În acest scop coordonează activitatea consiliilor locale şi le acordă asistenŃă tehnică de
specialitate.
Consiliul judeŃean asigură preluarea prevederilor cuprinse în planurile de amenajare a
teritoriului naŃional, regional şi zonal în cadrul documentaŃiilor de amenajare a teritoriului şi de
urbanism pentru teritoriile administrative ale localităŃilor din judeŃ, asigură elaborarea Planului
de Amenajare a Teritoriului JudeŃean, a planurilor zonale de amenajare a teritoriului care sunt
de interes judeŃean şi le aprobă conform prevederilor legii.

1.9.3. ATRIBUłIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE ÎN DOMENIUL


AMENAJĂRII TERITORIULUI

Consiliul local coordonează şi răspunde de întreaga activitate de urbanism desfăşurată pe


teritoriul unităŃii administrativ-teritoriale şi asigură respectarea prevederilor cuprinse în
documentaŃiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru realizarea programului
de dezvoltare urbanistică a localităŃilor componente ale comunei sau oraşului. În îndeplinirea
atribuŃiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului consiliul local utilizează
informaŃii din toate domeniile de activitate economico-socială.

1.9.4. STRUCTURA INSTITUłIONALĂ

Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naŃional este coordonată de


Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor care reglementează domeniul şi exercită
şi controlul statului privind aplicarea prevederilor si reglementărilor cuprinse în documentaŃiile
de amenajare a teritoriului şi de urbanism. DirecŃia Generală Dezvoltare Teritorială -
compartiment funcŃional din aparatul propriu al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi
LocuinŃelor, care asigură îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin acestuia în domeniul de activitate
specific, planificare şi dezvoltare teritorială, naŃională şi regională, cooperare teritorială,
urbanism şi amenajarea teritoriului, gestiune şi dezvoltare edilitară-imobiliară, locuire.

22
Serviciul Planificare Teritorială - compartiment funcŃional al DirecŃiei Generale
Dezvoltare Teritorială care coordonează:
• activitatea în domeniul amenajării teritoriului la nivel naŃional, zonal - regional;
• detalierea conceptului strategic în planuri de amenajare a teritoriului;
• activitatea de elaborare a Planului de Amenajare a Teritoriului NaŃional (PATN)
şi a Planului de Amenajarea Teritoriului Regional (PATZR), precum şi altor
planuri şi proiecte de amenajare a teritoriului conform competenŃelor stabilite de
lege;
• activitatea de reglementare metodologică a elaborării documentaŃiilor de
amenajare a teritoriului;
În coordonarea MDLPL funcŃionează INCD URBANPROIECT şi CDCAS înfiinŃate în
scopul desfăşurării activităŃii de cercetare ştiinŃifică şi dezvoltare tehnologică în domeniul
urbanismului şi amenajării teritoriului.
În cadrul Consiliului judeŃean, municipal sau orăşenesc şi în cel al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti funcŃionează potrivit legii structuri specializate în domeniul amenajării
teritoriului şi al urbanismului, conduse de arhitectul şef al judeŃului, al municipiului sau oraşului,
respectiv de arhitectul şef al Municipiului Bucureşti.
FuncŃia de arhitect şef este îndeplinită de un funcŃionar public având de regulă formaŃia
de arhitect sau urbanist licenŃiat al învăŃămîntului superior de lungă durată.

23
CAPITOLUL II. – METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. ORIENTĂRI ŞI TENDINłE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL


URBANIZĂRII

Manifestarea din ce în ce mai pregnantă a tendinŃei de concentrare şi centralizare


teritorială şi a populaŃiei au determinat o creştere haotică, la scară largă a marilor aglomerări
urbane, determinând şi impunând cu imperativitate rezolvări pentru remedierea şi eventual
anularea efectelor unui asemenea tip de expansiune.
La soluŃionarea acestor probleme şi-au adus aportul atât specialiştii din diverse domenii
cât şi organismele internaŃionale şi naŃionale de decizie. Propunerile prin care s-a urmărit
eliberarea funcŃiilor vieŃii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinŃarea
în jurul marilor metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit, mai apropiate şi aşezate în
mijlocul unor spaŃii plantate întinse, fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe
grădină) aflate la distanŃe mai mari de forŃa de atracŃie a unui centru polarizator.
Aceste aşezări aveau menirea de a absorbi surplusul de populaŃie dislocată din provincie
şi care – altfel – sporea excesiv populaŃia marilor oraşe.
SoluŃiile au variat de la ideea dispersării în teritoriu a unei multitudini de centre mici
locuite, până la aglomerarea în formaŃiuni compacte a oraşului federativ.
Propunerile – adevărate exerciŃii de imaginaŃie – nu s-au bucurat de succes întrucât
problemele au fost abordate de o manieră abstractă, fiind rupte de fenomenele concrete ale
societăŃii contemporane. La originea acestor propuneri de amenajare au stat motivaŃii directoare
ancorate în problematica generală a societăŃii maşiniste şi care pot fi reduse, în mod schematic, la
câteva sisteme antagonice: progresism, culturalism, naturalism; credinŃă în progres şi în
atotputernicia tehnicilor; aversiune pentru societatea mecanizată şi nostalgie a vechilor
comunităŃi culturale; aversiune pentru o lume „denaturalizată” şi nostalgie a unei relaŃii
formatoare cu natura.
Pentru prima oară, oraşul a fost obiectul unei critici radicale: după ce ordinea urbană
existentă a fost calificată ca dezordine, s-a încercat să i se opună ordinii ideale, modele.
Prin caracterul lor, în acelaşi timp raŃional şi utopic, aceste modele s-au dezvăluit a fi
puternice instrumente de acŃiune: ele au exercitat o influenŃă corozivă asupra structurilor urbane
stabilite şi au contribuit la definirea şi instituirea unor norme urbane de bază.
După aceste modele au fost realizate câteva aşezări noi, dar care nu s-au bucurat de
succes deoarece au tratat incompatibilitatea dintre perfecŃiunea abstractă a lucrărilor de planşetă

24
cu realitatea complexă a vieŃii urbane pe care trebuiau să o adăpostească. Cele mai cunoscute
realizări de acest tip sunt cele două capitale moderne: Canberra şi Brasilia.
ConstrucŃia oraşului Canberra – având o structură ciorchine, destinat a deveni capitala
Australiei – a demarat în anul 1913, după planurile lui B. Griffin, pentru ca în anul 1956 Bengt
Danielson să-l considere „o duzină de clădiri oficiale, câteva mici ansambluri de locuit risipite pe
o suprafaŃă tot atât de întinsă ca Parisul . . . cirezi de vaci şi vile izolate într-o vegetaŃie
luxuriantă”.
Brasilia – construită după proiectele lui Lucio Costa şi Oscar Niemeyer – urma să devină
capitala Braziliei, fiind edificată după regulile cele mai stricte ale urbanismului progresist. Ea a
reprezentat grandiosul manifest al unei anumite avangarde, nefiind însă în nici un fel răspunsul la
probleme sociale şi economice precise.
Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de conceperea unor structuri
supraurbane, capabile să rezolve problemele unui sfârşit de mileniu confruntat cu numeroase
„blocaje”. Astfel au prins contur pe planşetă oraşul spaŃial (conceput ca o structură modulată
spaŃial, suspendată pe piloŃi amplasaŃi la distanŃe mari, aceste structuri eliberând solul), oraşul
vertical (format din cartiere independente de circa 30.000 de locuitori, volumetric închise în
imenşi hiperboloizi susŃinuŃi de pivoŃi centrali de 150 m înălŃime) şi oraşul crater (oraş subteran
în care urma să se aplice integral procedeul prefabricării). Au existat şi alte numeroase şi
seducătoare propuneri în jurul anilor 70 ai secolului XX, vehiculându-se chiar idei fanteziste care
presupuneau dilatarea Ecumenei prin invadarea oceanelor şi a spaŃiului interplanetar.
Toate aceste încercări – jocuri ale fanteziei – nu şi-au găsit loc şi aplicabilitate în
realitatea complexă căreia îi rămân de soluŃionat problemele vizând aşezările umane. Aşa stând
lucrurile trebuiau găsite soluŃii viabile, realiste pentru atingerea obiectivelor urmărite.
Abordarea urbanismului în concepŃia sistemică este o consecinŃă a aplicării acestei teorii
(elaborată de către Ludvig von Bartalanffy, în lucrarea „Teoria generală a sistemelor”) în
conformitate cu care sistemele sunt complexe de elemente aflate în interacŃiune. În anul 1964,
oraşul este comparat (de către B. J. L. Berry) cu un sistem deschis, integrat, la rândul său într-un
sistem superior de localităŃi. În anul 1971, studiul oraşului este abordat în mod asemănător cu cel
al unui subsistem creat de om, integrat într-un subsistem natural valorificat şi constituind, în
simbioză, un sistem urban, căruia urmează a i se selecta acei parametri care sunt în măsură să
furnizeze o eficienŃă maximă a eforturilor cheltuite, fie că acestea se referă la laturi
cuantificabile, fie că vizează laturi necuantificabile.
În această viziune, sistemul de localităŃi se poate constitui prin asocierea liberă a unor
localităŃi apropiate, indiferent dacă aparŃin mediului urban sau rural, între care se menŃine
delimitarea strictă a perimetrelor şi care conlucrează în vederea echipării complexe a cadrului

25
material, cooperare care prezintă interes egal pentru toate părŃile asociate indiferent de mărimea
şi capacitatea fiecăreia.
Pe principiile care stau la baza funcŃionării ca sistem a aşezărilor urbane, potenŃialele
locale – specializate sau în curs de specializare – pot contribui la constituirea unui organism cu o
complexitate sporită, ale cărei posibilităŃi globale vor depăşi simpla însumare a contribuŃiei
tuturor participanŃilor. Aşezările sunt astfel asociate încât seamănă cu celulele morfologice ale
unui organism unitar. Astfel se crează premise avantajoase în ceea ce priveşte eficienŃa
înzestrării complexe cu obiective economice, instituŃii social-culturale, echipări tehnico-edilitare,
amenajări de importanŃă centrală care depăşesc cerinŃele proprii sau capacitatea de înfăptuire a
fiecărei aşezări în parte.
EvoluŃia şi repartiŃia în teritoriu a funcŃiilor aşezărilor este un proces istoric de care
trebuie să se Ńină seama în trecerea de la formaŃiunile simple la cele mai complexe.

2.1. LARGI ZONE URBANE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Eurostat, agenŃia statistică a Uniunii Europene, a creat conceptul de Largă Zonă Urbană
(LUZ), în efortul de a armoniza definiŃiile urbanizării în Uniunea Europeană. Aceste definiŃii,
conform agrementului dintre Eurostat şi Oficiile NaŃionale de Statistică ale diferitor Ńări ale
Uniunii Europene, cu ocazia Comisiei Europene a Auditului Urban din 2004. LUZ a fost criticat
din cauza insuficienŃei armonizării datelor, care sunt colectate încă de către guvernele naŃionale
prin intermediul unităŃilor administrative locale, făcând cîteodată dificilă comparaŃia indicilor
LUZ dintre diferite tări. În 2006, o treime dintre definiŃiile LUZ au fost schimbate, îmbunătăŃind
enorm comparabilitatea indicatorului LUZ.

2.2. DEFINIłILE URBANE EUROSTAT

Lista de mai jos arată mărimea populaŃiei prin două definiŃii staŃiale: Largi Zone Urbane
şi Oraşe. Eurostat defineşte nivelul Oraşului folosind limite politice pentru a putea face referire
la actorii politici şi politicile relevante. În multe Ńări, aceste frontiere sunt clar stabilite şi bine
cunoscute. Ca rezultat, pentru cele mai multe oraşe, limitele folosite în Auditul Urban corespund
percepŃiei generale a acelui oraş. Totuşi, pentru unele oraşe, ca spre exemplu Paris, este necesară
dezvoltarea unei alte definiŃii, (vezi mai jos). Larga Zonă Urbană, reprezintă o definiŃie
armonizată a ariei metropolitane.
Obiectivul Eurostat a fost să aibă o arie de la o parte semnificativă a rezidenŃilor comutaŃi
în oraş, un concept cunoscut drept “regiune funcŃională urbană”. Pentru a se asigura o bună

26
disponibilitate a datelor, Eurostat lucrează cu limitele administrative care aproximează regiunea
funcŃional urbană.

2.1.3. CRITERIUL METODOLOGIC DE ORDONARE

Lista de mai jos conŃine oraşele Uniunii Europene, care participă la a doua rundă a
programului de Audit Urban. Pentru aceste oraşe selectate, populaŃia pentru definiŃia spaŃială
Eurostat a Oraşului şi Lagii Zone Urbane, este evidentă.
Această abordare evită lista cuprinzând Largi Zone Urbane, care nu sunt comun privite ca
adevarate oraşe, (după Randstad). Aceste oraşe sunt aranjate după mărimea şi populaŃia Largii
Zone Urbane. Alte liste pot fi create folosind alt criteriu de selecŃie şi prin aranjarea acestora
folosind un criteriu diferit. Oricare ar fi selecŃia criteriului metodologic, care figurează în baza de
date a Eurostat, acesta este o încercare şi un compromis între armonizarea tuturor datelorUniunii
Europene şi datele statistice la dispoziŃie, făcând comparaŃia mai exactă. Aceste date sunt folosite
de la Auditul Urban II din 2004, care foloseşte informaŃiile colectate din anul 2001.

2.1.4. AUDITUL URBAN


Auditul Urban3 al Eurostat este despre mult mai mult decât demografie. Pentru a putea fi
folositor ca instrument pentru politici, Comisiei Europene şi altor autorităŃi, el conŃine date
rezultate din peste 250 indicatori care ating următoarele domenii:

- Demografie

- Aspecte Sociale

- Aspecte Economice

- Implicarea Civică

- Formare şi EducaŃie

- Mediu

- Călătorii şi Transport

- Societatea InformaŃională

- Cultură şi Recreere

3 Vezi Raportul de evaluare finală a iniŃiativei EQUAL (http://ec/europa.eu/employment_social/equal/about/evaluation_en.cfm)

27
Nr. Larga Zona Definitia de Nivel al
Numele Orasului Tara
Crt. Urbana Orasului
1 Londra Regatul Unit 11,62 7,17
2 Paris Franta 10,95 6,16
3 Madrid Spania 5,37 2,96
4 Aria Ruhr Germania 5,36 --
5 Berlin Germania 4,94 3,39
6 Barcelona Spania 4,8 1,51
7 Milano Italia 3,9 1,26
8 Athena Grecia 3,89 0,79
9 Roma Italia 3,7 2,55
10 Hamburg Germania 3,08 1,73
11 Naples Italia 3,06 1
12 Regiunea Industriala Silesiana Superioara Polonia 2,75 0,34
13 Varsovia Polonia 2,63 1,61
14 Manchester Regatul Unit 2,51 0,42
15 Frankfurt Germania 2,49 0,64
16 Budapesta Ungaria 2,45 1,78
17 Munich Germania 2,45 1,23
18 Lisabona Portugalia 2,36 0,56
19 Leeds - Bradford Regatul Unit 2,36 0,72
20 Birmingham Regatul Unit 2,34 0,98
21 Valencia Spania 2,23 0,75
22 Turin Italia 2,17 0,87
23 Bucuresti Romania 2,14 1,94
24 Viena Austria 2,12 1,55
25 Praga Republica Ceha 1,94 1,17
26 Cologne Germania 1,85 0,97
27 Stockholm Suedia 1,82 0,75
28 Copenhaga Danemarca 1,81 0,5
29 Bruxelles Belgia 1,75 0,97
30 Glasgow Regatul Unit 1,75 0,58
31 Sevilia Spania 1,75 0,7
32 Lyon Franta 1,65 1,17
33 Bari Italia 1,56 0,32
34 Dublin Republica Irlandeza 1,54 0,5
35 Düsseldorf Germania 1,52 0,57
36 Liverpool Regatul Unit 1,36 0,44
37 Rotterdam Olanda 1,35 0,6
38 Amsterdam Olanda 1.,2 0,73
39 Málaga Spania 1,3 0,53
40 Bielefeld Germania 1,29 0,32
41 Hanovra Germania 1,28 0,52
42 Nuremberg Germania 1,27 0,49
43 Sheffield Regatul Unit 1,26 0,51
44 Sofia Bulgaria 1,26 1,09
45 Kraków Polonia 1,26 0,74
46 Palermo Italia 1,24 0,69
47 Helsinki Finlanda 1,21 0,56
48 Murcia Spania 1,19 0,37
49 Łódź Polonia 1,18 0,79
50 Ostrava Republica Ceha 1,16 0,32
51 Firenta Italia 1,16 0,36
52 Lille Franta 1,14 1,09
53 Bremen Germania 1,12 0,54
54 Utrecht Olanda 1,12 0,26
55 Santiago de Compostela Spania 1,11 0,09
56 Tricity Polonia 1,1 0,46
57 Porto Portugalia 1,09 0,26
58 Thessaloniki Grecia 1,08 0,39
59 Oviedo Spania 1,08 0,2
60 Catania Italia 1,05 0,31
61 Wrocław Polonia 1,03 0,63
62 Riga Latvia 1,02 0,76
63 Poznań Polonia 1,01 0,57

Oraşele Uniunii Europene prin indicatorul LUZ şi nivelul populaŃiei oraşului, în millioane4

4 Datele şi analizele sunt produse de către DG Regio şi Auditul Urban

28
Nr. Nu m e le Ari e i Popu latia ari e i Popu l ati a
Tara
C rt. Me tropol itan e m e tropoli tan e Mu n i ci pal itati i
1 Londra Regat ul Unit 13.063.441 7.517.700 (2005)
2 P aris Franta 11.818.503 2.153.600 (2005)
Cologne (983.347);
3 Rhine-Ruhr Germania 11.817.132 Essen (585.430);
Dusseldorf (574.514)
Amst erdam (743.070);
Rott erdam (588.697);
4 Randstad Olanda 6.579.720
Hague (475.627);
Utrecht (288.732)
5 Madrid Spania 6.270.551 3.128.600 (2006)
Liverpool (460.500);
Manchester (442.800);
St ockport (281.600);
Marele
6 Regat ul Unit 5.019.446 Oldham (217.393);
Manchester/Liverpool
Salford (216.103);
Rochdale (206.400);
T rafford (213.200)
7 Barcelona Spania 4.959.864 1.605.602 (2006)
8 Milano Italia 4.308.403 1.308.735 (2006)
9 Berlin Germania 4.040.690 3.395.189 (2005)
10 Roma Italia 3.858.111 2.547.677 (2006)
11 At hena Grecia 3.829.018 745.514 (2001)
12 Naples Italia 3.817.076 984.242 (2006)
Birmingham (994.900);
13 Vest Midlands Regat ul Unit 3.704.574 Covent ry (306.900);
W olverhampton
Regiunea Met ropolit ana
14 Germania 3.266.896 1.743.627 (2006)
Hamburg
Aria P rincipala Frankfurt
15 Germania 3.133.739 667.468 (2007)
Rhine
16 Lisabona P ort ugalia 2.634.878 564,657 (2001)
17 Budapest Ungaria 2.578.731 1,697,343 (2005)
Katowice (313.461);
Sosnowiec (223.284);
Aria Metropolit ana Gliwice (197.874);
18 P olonia 2.552.515
Silesiana Superioara Zabrze (189.656);
Bytom (185.793);
(June 2007)
Copenhaga
19 Copenhaga-Malmö Danemarca/Suedia 2.387.192
503.699(2007);
20 Regiunea Stutt gart Germania 2.334.683 592.569 (2005)
21 Munich Germania 2.312.477 1.259.677 (2005)
22 Varsovia P olonia 2.251.474 1.704.717 (June 2007)
Alma (Aachen, Olanda Aachen (258.208);
23 Liège, Belgia 2.215.374 Liege (187.086);
Maastricht ) Germania Maast richt (120.175)
24 Bucuresti Romania 2192372 1.921.751 (2002)
25 Breuxelles Belgia 2.175.008 144.784 (2006)
26 Viena Aust ria 2113619 1.651.365 (2006)
Leeds (448000);
27 Vest Yorkshire Regat ul Unit 1.966.583 Bradford (477.770);
Wakefield (320.600)
28 Lille-Kort rijk Franta/Belgia 1.902.966 Lille (225.100)
29 Lyon Franta 1.798.395 466.400 (2005)
30 St ockholm Suedia 1.737.995 792.593 (2007)
31 T urin Italia 1.690.119 900.608 (2006)
32 Marele Glasgow Regat ul Unit 1.633.187 632.000 (August 2007)
33 Marsilia Franta 1.623.720 820.900 (2005)

Cele mai mari Arii Metropolitane şi Oraşe Europene

29
Nr.
Numele Ariei Metropolitane Tara Populatia ariei metropolitane Populatia Municipalitatii
Crt.

Mannheim (307.900);
34 Aria Rhine Neckar Germania 1.519.893 Ludwigshafen (163.560);
Heidelberg (142.993)

Douai-Lens-Bethune-
35 Franta 1.513.023 Douai (43.200)
Valenciennes
Sunderland (280.807);
36 Tyne si Wear Regatul Unit 1.467.758
Newcastle (276.400)
37 Bielefeld Germania 1.443.109 326.925 (2005)
38 Praga Republica Ceha 1.406.142 1.181.610 (2006)
Halle (237.198);
39 Halle-Leipzig Germania 1.388.578
Leipzig (502.651)
40 Valencia Spania 1.374.294 805.304 (2006)
41 Sevilia Spania 1.336.625 704.414 (2006)
42 Porto Portugalia 1.299.713 227.790.
Sheffield (446.300);
43 Sud Yorkshire Regatul Unit 1.267.139 Doncaster (289.600);
Rotherham (253.200)
44 Helsinki Finlanda 1.262.805 560.905 (2005)
45 Sofia Bulgaria 1.205.048 1.138.950 (2004)
46 Nürnberg Germania 1.204.542 499.237 (2005)
47 Bremen Germania 1.184.407 546.852 (2005)
Chemnitz (246.587);
48 Chemnitz-Zwickau Germania 1.178.838
Zwickau (97.382)
49 Antwerp Belgium 1.147.776 461.496 (2006)
50 Bilbao Spania 1.143.876 354.145 (2006)
Portsmouth (196.400);
51 Portsmouth-Southampton Regatul Unit 1.139.866
Southampton (228.600)
52 Toulouse Franta 1.133.105 435.000 (2005)
53 Hanovra Germania 1.112.463 515.729 (2005)
Germania
54 Saarbrucken-Forbach 1.102.945 Saarbrucken (178.914)
Franta
55 Dresden Germania 1.075.299 495.181 (2005)
56 Dublin Republica Irlandeza 1.058.265 506.211 (2006)
57 Nottingham Regatul Unit 1.025.970 286.400 (2006)
58 Zürich Elvetia 1.025.499 347.517 (2006)
59 Bordeaux Franta 1.009.051 229.500 (2005)
60 Palermo Italia 1.000.820 670.820 (2006)

Cele mai mari Arii Metropolitane şi Oraşe Europene (continuare)

Aceasta este lista celor mai mari arii metropolitane din Uniunea Europeană. PopulaŃiile
care apar sunt atât pentru aria metropolitană cât şi pentru oraşul central.
În unele cazuri, lista Largilor Arii Urbane poate să formeze o imagine care să reflecte mai
bine înŃelesul comun asupra mărimilor diferite ale oraşelor, aşa cum ariile metropolitane includ
de asemenea arii şi frontiere administrative non-urbane şi suburbane pentru oraşe, deseori tăiate
în jurul majorităŃii ariilor urbane.
Lista Largilor Arii Urbane (LUZ) în Uniunea Europeană, poate fi de asemenea consultată
pentru o încercare ca Eurostat (Oficiul Statistic al Uniunii Europene), să ofere date armonizate
pentru ariile metropolitane din Uniunea Europeană.
Această listă include de asemenea conurbaŃii multicentrice care nu sunt bazate pe un
singur oraş central. În plus, numerele prezentate sunt numai o pală proiecŃie, bazată pe ratele de

30
creştere istorice. Ariile metropolitane în Europa sunt mult dezbătute ca şi în restul lumii, şi
fiecare dintre surse furnizează statistici diferite (incluzind şi lista ariilor metropolitane ale lumii
întregi după populaŃie). Ea trebuie văzută ca o interpretare şi nu un fapt concluziv.
În cele mai multe cazuri, oraşele specificate sunt în capul listei pentru fiecare arie
metropolitană. Unele dintre aceste arii sunt mai mult regiuni decât o singură aşezare. Dacă nu
este indicat altfel, figurile sunt estimate pentru 01.01.2008 de către World Gazetteer.

2.2. METODOLOGII DE DETERMINARE A ZONELOR METROPOLITANE

Acceptând ideea şi realitatea că zonele metropolitane sunt formate dintr-un oraş


polarizator şi aşezările din teritoriul sau mediul înconjurător, puternic legate de acesta, atunci
problema esenŃială care se pune este aceea a delimitării graniŃelor, a aşezărilor care intră în
aceeaşi zonă de influenŃă.
Există mai multe metodologii de determinare a aşezărilor care sunt incluse în zona
metropolitană, mergând de la cele mai simple, a stabilirii distanŃei maxime faŃă de oraşul central
şi până la cele mai profunde, prin care graniŃele sunt trasate în urma aplicării unei metodologii de
evaluare a interrelaŃiei dintre oraşul central şi zona sa exterioară.
Există numeroase preocupări ale unor geografi, economişti, statisticieni, sociologi,
urbanişti etc., pentru determinarea limitelor zonelor metropolitane. În unele zone metropolitane
sunt incluse numai aşezările declarate suburbii sau localităŃi suburbane, în altele sunt incluse
toate aşezările din terioriul înconjurător aflate la o anumită distanŃă de oraşul central (de regulă,
până în 50 de km), dar sunt şi studii în care această zonă este extinsă la peste 60 de km.
Dintre criteriile mai des utilizate în determinarea limitelor zonei metropolitane,
enumerăm :
• distanŃa faŃă de oraş;
• ponderea persoanelor din localităŃile limitrofe, care vin zilnic pentru muncă, în
oraşul polarizator;
• ponderea populaŃiei din aceste localităŃi ocupate în activităŃi ne agricole legate de
oraş;
• ponderea populaŃiei ocupate în activităŃi de producŃie agricolă destinată oraşului;
• ponderea celor atraşi cu domiciliul în oraş, potenŃialul turistic al localităŃii
valorificat de orăşeni.

31
2.2.1. SISTEMUL INFORMAłIONAL GEOGRAFIC (URBAN GIS)
Analiza GIS

Studiul încordărilor structurale are drept scop realizarea unui model spaŃial pentru
evaluarea, analiza şi combaterea fenomenelor negative, cu aplicabilitate la nivel local, regional şi
naŃional. El necesitǎ un volum ridicat de date digitale: relief, geologie, vegetaŃie, hidrografie,
soluri, date de populaŃie, aşezǎri etc., care nu pot fi prelucrate decât în cadrul unui GIS.

Într-un studiu care are la bazǎ tehnologia GIS se disting trei etape: definirea problemei,
achiziŃionarea şi introducerea datelor (ceea ce presupune transformarea datelor din format
analogic în format digital) şi analiza şi interpretarea datelor.
În cadrul primei etape se definesc problemele la care o astfel de analiză trebuie să
răspundă.
În cea de-a doua se realizează baza de date spaŃială (BDS) şi baza de date atribut (BDA);
o parte dintre datele necesare se transpun digital prin procesul de digitizare (hărŃile topografice,
hărŃile geologice, hărŃile solurilor şi ale vegetaŃiei), iar o altǎ parte se derivează date de pe
imaginile satelitare ale regiunii prin algoritmi specifici (Ex: modificǎrile apǎrute în structura
vegetaŃiei vor putea fi monitorizate prin analiza hǎrŃilor digitale – imagini satelitare, putându-se
stabili şi o tendinŃǎ de evoluŃie a acestora).
Tot în cadrul primei etape se realizează şi operaŃiile de geocodificare (asocierea bazei de
date spaŃiale cu baza de date atribut) şi georeferenŃierea (transpunerea seturilor de date în
coordonate reale) (Wilson, Gallant, 2000).
Prelucrǎrile se realizează în cadrul programelor precum ArcView GIS şi ArcInfo, în timp
ce imaginile satelitare se prelucrează cu ajutorul produselor de genul ER Mapper.
Etapa cea mai importantǎ este constituitǎ de analiza GIS a hazardelor naturale şi
antropice. Sectoarele supuse fenomenelor de risc trebuie identificate cu ajutorul analizei
multivariate (bivariate).
Analiza multivariatǎ utilizeazǎ instrumente statistice pentru a explora relaŃiile spaŃiale
complexe dintre variabile, relaŃii care nu pot fi remarcate prin observaŃie directǎ (Johnson,
Wicher, 1988). Ea Ńine cont de distribuŃia statisticǎ a seturilor de date şi le organizeazǎ în grupuri
statistice în funcŃie de apartenenŃa lor. Calcularea unor parametri care definesc riscurile utilizând
straturile tematice se poate realiza prin: regresii multiple (atât regresii liniare, cât şi regresii
logistice), analizǎ de clusteri, clasificǎri şi transformǎri multivariate (în vederea stabilirii
componentului – procesului sau fenomenului – determinant în cadrul unui proces).
Ultima etapă se constituie în realizarea modelului numeric şi calibrarea acestuia,
integrarea modelului în proiectul GIS şi delimitarea zonelor expuse la riscuri.

32
În vederea construcŃiei metodologic teritoriale echilibrate a unui sistem urban, este
absolut necesară, conceperea unei HărŃi Digitale a acestuia.
Sistemele informatice geografice (GIS) îşi dovedesc utilitatea în orice domeniu de
activitate care se bazează pe tratarea informaŃiilor spaŃiale:
Cadastru
- cadastru imobiliar;
- cadastru edilitar (inventariere reŃele de apă, gaze, termoficare, telefonie, etc.);
- cadastru geotehnic.
Urbanism, Sistematizare Teritorială şi AdministraŃie locală
- stabilirea amplasării optime a noilor obiective (înzestrări edilitare, cartiere de
locuinŃe, obiective industriale, obiective social-culturale);
- spaŃiu locativ;
- arondări pe diverse criterii;
- studii de urbanism;
- acordarea permiselor de construcŃie/demolare;
- organizarea colectării şi depozitării deşeurilor menajere.
ProtecŃia Mediului
- analiza zonelor afectate de diferiŃi poluanŃi (chimici, sonori, fizici).
Agricultură şi Pedologie
- cartare pedologică.
Silvicultură şi îmbunătăŃiri funciare
- cadastru silvic;
- supravegherea stării de sănătate a pădurilor.
Cartografie
- realizarea şi actualizarea de hărŃi şi planuri topografice;
- realizarea şi actualizarea de hărŃi tematice.
Transporturi
- optimizări trasee transport;
- cadastru de specialitate (căi ferate, drumuri), etc..

2.3. EXPERIENłA METROPOLITANĂ LA NIVEL EUROPEAN

Pe măsură ce creşte populaŃia din zonele înconjurătoare ale oraşelor, în principal prin
emigraŃia din oraşe sau prin exurbaŃie, dar şi prin atragerea populaŃiei din alte localităŃi, graniŃele

33
geografice şi administrative ale oraşelor devin inadecvate pentru a defini aglomerările urbane
care rezultă.
Dezvoltarea urbană sub această formă a extinderii oraşului în spaŃiul înconjurător şi al
evoluŃiei sale integrate cu aşezările din aria sa periurbană (sau suburbană, periurbană, regională
etc.) este cunoscută mai ales în Ńările dezvoltate, fiind caracteristică unei noi faze a dezvoltării
urbane, ulterioară etapelor de concentrare a populaŃiei în oraşul actual şi de formare a
suburbiilor.
Specialiştii au denumit aceste noi realităŃi sociospaŃiale drept zone metropolitane sau, în
cazul celor foarte mari, ca regiuni urbane.
La nivelul Europei există 120 de regiuni sau zone metropolitane recunoscute. Dintre
acestea 33 sunt membre ale ReŃelei Europene a Regiunilor şi Zonelor Metropolitane (METREX).
Numai în Comunitatea Europeană există 80 de zone metropolitane. Extinderea UE la 27 de state
membre numără circa 480 de milioane de locuitori, din care 50-60% , adică cca. 240-290 de
milioane de locuitori, sunt repartizaŃi în regiuni sau zone metropolitane.

2.4. GUVERNAREA ZONELOR METROPOLITANE

Modele de guvernare metropolitană existente astăzi în Europa sunt clasificate de către


METREX (ReŃeaua Europeană a Regiunilor şi Zonelor Metropolitane) în trei categorii:
1. AutorităŃi metropolitane care dispun de puteri depline în ceea ce priveşte domeniile
social, economic, infrastructură, mediu şi de planificare sau amenajare teritorială. Aceste
autorităŃi sunt însărcinate să planifice şi să aplice efectiv şi complet strategiile de
dezvoltare armonioasă a zonelor metropolitane.
2. AutorităŃi numite sau alese, prevăzute cu puteri selective esenŃiale, prin intermediul
cărora se planifică şi se aplică strategiile pentru rezolvarea problemelor cheie.
3. AgenŃii metropolitane numite sau organisme complementare împuternicite cu
responsabilităŃi de planificare strategică şi cu funcŃii consultative de aplicare.
Indiferent de soluŃia adoptată, în funcŃie de specificul naŃional sau regional, de
problemele cu care se confruntă, va fi necesar ca autoritatea sau agenŃia să deŃină capacitatea
de planificare (amenajare), control, revizie, conservare şi aplicare a strategiei metropolitane.
Zona metropolitană trebuie să dispună de resursele profesionale necesare planificării
strategice pe termen mediu şi lung, analizei politicilor la nivel metropolitan, corelării sau
stabilirii echilibrului dintre interesele sectoriale şi cele ale zonei metropolitane.

34
CAPITOLUL III – ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ
A TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA

3.1. SCURT ISTORIC


La început, când statul în formele sale embrionare avea o competenŃă teritorială redusă la
o cetate sau la o feudă de mică întindere, organizarea administrativă, teritorială nu era necesară.

În orânduirea feudală, organizarea administrativă teritorială era înfăptuită în scopul


apărării intereselor feudalilor, a privilegiilor lor personale şi a legăturilor de familie. UnităŃile
administrative teritoriale erau formate din teritorii unite pe baza legăturilor personale şi a
raporturilor de suveranitate şi natalitate.
GraniŃele acestor unităŃi se schimbau foarte des şi în cele mai multe cazuri, numai oraşele
puteau constitui unităŃi administrative teritoriale, în timp ce satele formau, în limitele unui
domeniu feudal, forma teritorială a administraŃiei personale a feudalului respectiv.
Din timpul lui Al. cel Bun şi a lui Mircea cel Bătrân, sunt cunoscute în Moldova şi
Muntenia unităŃi administrative teritoriale ca judeŃul sau Ńinutul, oraşul sau târgul şi comuna, care
au fost create de domnitori în scopuri financiare, juridice sau militare.
Reforma administrativă înfăptuită sub dominaŃia lui Al. Ioan Cuza în anul 1864 a
constituit un progres pentru acel timp, deoarece crea condiŃii pentru acordarea unei autonomii
mai largi unităŃilor administrative locale.
Dezvoltarea capitalismului în România în ultimele decenii ale secolului XIX şi primele
decenii ale secolului XX, a dus la numeroase modificări ale legii administrative. Astfel, legilor
din 1864, respectiv legea domunală şi legea pentru înfiinŃarea consiliilor judeŃene, li s-au adus
douăzeci şi cinci de modificări. În urma schimbărilor teritoriale survenite după primul razboi
mondial, ca rezultat al integrării statului naŃional unitar român, împărŃirea administrativă
teritorială stabilită în 1864 a fost extinsa şi în provinciile alipite prin legea pentru modificare
administrativă din 24 iunie 1925, căreia i-a urmat legea administrativă din 1929.
Aceste doua legi menŃin ca unităŃi administrative teritoriale judeŃul, plasa, comunele
rurale şi urbane.
Prin decretul lege pentru organizarea administrativă din 14 august 1938, s-a introdus o
nouă unitate administrativă teritorială: Ńinutul. Prin înfiinŃarea Ńinuturilor care cuprindeau fiecare
mai multe judeŃe, întreaga administraŃie pe plan local era asigurată de funcŃionari numiŃi de rege
şi de ministrul de interne. În fruntea judeŃelor erau numiŃi rezidenŃi regali. Prin legea nr. 557 din
21 noiembrie 1940 Ńinuturile au fost desfiinŃate, revenindu-se la vechea împărŃire administrativ
teritorială în judeŃe, plase şi comune.

35
Această organizare a rămas în vigoare până la reforma administrativă din 1950 când, prin
legea 5 din 6 septembrie 1950, au fost stabilite ca unităŃi administrativ teritoriale raionul, oraşul
şi comuna. Această organizare administrativă teritorială, s-a considerat a fi un cadru depăşit în
raport cu transformările sociale, economice şi politice ce s-au produs şi, la 16 februarie 1950, a
fost adoptată legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului României. Potrivit
acestei legi, unităŃile administrative teritoriale sunt: judeŃul, oraşul şi comuna.

3.2. UNITĂłILE ADMINISTRATIVE TERITORIALE DIN ROMÂNIA

În articolul 3, alineatul 3, ConstituŃia stabileşte că teritoriul este organizat sub aspect


administrativ în comune, oraşe şi judeŃe şi că, în condiŃiile legii, unele oraşe sunt declarate
municipii. Prin organizarea administrativă a teritoriului se înŃelege delimitarea acestuia cu
unităŃile administrative teritoriale în scopul situării autorităŃii administrative publice şi locale şi
judeŃene, precum şi a instanŃelor judecătoreşti, ca şi cu scopul aplicării principiilor autonomiilor
locale şi al descentralizării politice.
JudeŃul este unitatea administrativ teritorială alcatuită din oraşe şi comune şi are rolul de
verigă intermediară în cadrul organizării administrative a teritoriului. Organele de stat din judeŃe,
au legături directe cu organele centrale de stat. Delimitarea celor 41 de judeŃe s-a făcut astfel
încât fiecare din acestea să fie echilibrate ca suprafaŃă, număr egal de locuitori şi potenŃial
economic.
SuprafaŃa medie a unui judeŃ este de aproape 6100Km², iar numărul mediu al locuitorilor
de peste 450.000. Au fost constituite însă şi judeŃe care au o suprafaŃă şi un număr de locuitori
diferite de proporŃiile mediei în funcŃie de condiŃiile naturale, de starea căilor de comunicaŃii şi
de legăturile dintre localităŃi. În funcŃie de importanŃa economică, socială şi politică şi de
perspectivele de dezvoltare, au fost stabilite oraşele reşedinŃă de judeŃ în care îşi au sediul
autorităŃile publice judeŃene.
În stabilirea oraşului reşedinŃă de judeŃ, s-a urmărit ca acesta să ocupe o poziŃie
geografică cât mai centrală, pentru a asigura legături rapide cu toate localităŃile din cuprinsul
judeŃului.
Oraşul constituie un centru politico-administrativ dezvoltat cu un potenŃial economic,
social cultural şi edilitar gospodăresc mai ridicat. Oraşele care au un număr mai mare de
locuitori, un nivel de dezvoltare economică, social-politică, cultural-ştiinŃifică şi o bogată tradiŃie
istorică, au fost declarate municipii.

36
Municipiul Bucureşti este asimilat sub aspectul regimului juridic cu judeŃul. Fiind
capitala Ńării, municipiul Bucureşti are o organizare proprie, destinată, şi este organizat pe 6
sectoare. Fiecare sector are un organism propriu care se subordoneaza organelor de stat.
Comuna reprezintă unitatea administrativă teritorială alcatuită din unu sau mai multe
sate, în funcŃie de condiŃiile economice, social-culturale, geografice, demografice, de interese şi
tradiŃii.
Satele în care îşi au sediile organele de conducere ale comunei, sunt sate de reşedinŃă.
Potrivit legii nr. 2 din 1968, oraşele şi comunele care, datorită condiŃiilor climaterice,
hidrografice sau aşezării lor, prezintă importanŃă pentru ocrotirea sănătăŃii şi asigurarea odihnei
cetăŃenilor, sunt organizate ca staŃiuni balneoclimaterice. Acestea nu constituie unităŃi
administrative teritoriale destinate de cele prezentate mai sus.
Satele şi catunele – legea administrării publice locale modificată şi republicată stabileşte
posibilitatea formării comunelor din unul sau mai multe sate şi catune.

3.3. AMENAJAREA TERITORIULUI NAłIONAL


TIPOLOGIA ORAŞELOR ROMÂNEŞTI

În ceea ce priveşte tipologia localităŃilor urbane din Ńara noastră, se acceptă următoarea
clasificare :
1) În funcŃie de mărime, există oraşe - foarte mari, cu peste 500.000 de locuitori

- mari, având între 100.000 şi 500.000 de locuitori

- mijlocii, având între 20.000 şi 100.000 de locuitori

- mici, având un număr mai mic de 20.000 de locuitori


2) În funcŃie de rolul în teritoriu, de funcŃiunile social-culturale şi de modul de asigurare al
serviciilor pentru populaŃia din zona de influenŃă avem de a face cu:

- Oraşe de categoria I – oraşe mari, cu funcŃiuni complexe, centre de importanŃă


republicană, având arii largi de influenŃă (de ex. Bucureşti, Cluj-Napoca,
Timişoara, Craiova, ConstanŃa, Braşov, GalaŃi );

- Oraşe de categoria a II-a – oraşe mari, cu funcŃiuni complexe, centre economice şi


social - culturale importante, cu arie de influenŃă mai mare decât suprafaŃa unui
judeŃ ( de ex. Ploieşti, Oradea, Sibiu );

- Oraşe de categoria a III-a – oraşe cu funcŃiuni economice şi social-culturale de


importanŃă judeŃeană ( Alba-Iulia, Vaslui, Sf.Gheorghe, Rm.-Vâlcea );

37
- Oraşe de categoria a IV-a – oraşe – centre industriale (Hunedoara, Oneşti,
Călăraşi);

- Oraşe de categoria a V-a – oraşe cu activităŃi economice şi rol de servire social-


culturală de importanŃă locală (Babadag, Lugoj, Năsăud);

- Oraşe de categoria a VI-a – oraşe – staŃiuni balneo - climaterice şi turistice


(Sinaia, Buşteni, Călimăneşti, Eforie).
Reteaua de localitati.
Din legea cu numarul 351 din 24 iulie 2001, a fost aprobat de Parlamentul României
planul de amenajare al teritoriului naŃional şi reŃeaua de localităŃi.
Trecererea localităŃilor de la un rang la altul se face prin lege, la propunerea consiliilor
locale, după consultarea populaŃiei prin referendum, şi a instituŃiilor implicate, în condiŃiile legii,
cu respectarea principalilor indicatori cantitativ şi calitativ minimali prevăzuŃi pentru localităŃile
urbane şi pentru localităŃile rurale.
Principalii indicatori, elementele şi nivelele de dotare prevăzute de lege pentru
ierarhizarea localităŃilor urbane şi rurale, stau la baza criteriilor de stabilire a impozitelor şi
taxelor.
În ceea ce priveşte organizarea de noi comune, aceasta se face prin lege, la propunerea
consiliului local în urma consultării prin referendum local a populaŃiei din unitatea
administrativă teritorială de la care se preiau localităŃile rurale în cauză pe baza documentaŃiei
prin care se atestă îndeplinirea condiŃiilor minime de dotare.
Pentru dezvoltarea echilibrată a localităŃilor urbane şi rurale, Guvernul, cu participarea
autorităŃilor administrative publice locale, actionează pentru sprijinirea şi revizuirea unor
comune în care s-au produs scăderi accentuate de populaŃie în ultimii ani. În vederea dezvoltării
echilibrate a teritoriului din zona capitalei României şi a municipiilor de rangul 1, unităŃile
administrative teritoriale de bază şi aceste zone se pot asocia într-un parteneriat voluntar în
scopul finanŃării de zone metropolitane aferente spaŃiului urban.

38
COMPETENłE NAłIONALE DE AVIZARE ŞI DE APROBARE
Nr. Categorii de
Avizează Aprobă
crt. documentaŃii
0 1 2 3
A. Amenajarea teritoriului
Plan de amenajare a teritoriului
1. NaŃional Guvernul Parlamentul
Zonal
•Regional sau
interjudeŃean •Ministerul Lucrărilor
•Interorăşenesc sau Publice, Transporturilor şi
•Consiliile judeŃene
2. intercomunal LocuinŃei
•Consiliile locale
•Frontalier •Organisme centrale şi
•Metropolitan, periurban teritoriale interesate
al principalelor municipii
şi oraşe
•Ministerul Lucrărilor
•Consiliul judeŃean
Publice, Transporturilor şi
•Consiliul General al
3. JudeŃean LocuinŃei
Municipiului
•Organismele centrale şi
Bucureşti
teritoriale

Zonele metropolitane acŃionează ca entităŃi independente, fără personalitate juridică la


distanŃe de până la 30 km, şi cuprind localităŃi urbane şi rurale între care s-au dezvoltat relaŃii de
cooperare pe multiple planuri.
Zonele metropolitane pot funcŃiona pe un perimetru independent de limitele unităŃilor
administrative teritoriale stabilite de comun acord de autorităŃile administrative publice locale.
În vederea optimizării evoluŃiei marilor aglomerări urbane, se pot înfiinŃa în cadrul
acestora, zone de dezvoltare cu acordul consiliilor locale şi dupa consultarea populaŃiei.
Planurile de dezvoltare naŃională regională, inclusiv cele transfrontaliere şi dezvoltare
pentru integrarea în spaŃiul european, precum şi cele sectoriale se elaborează pe baza planului de
amenajare a teritoriului naŃional.

3.4. CADRUL LEGAL ROMĂNESC PRIVIND ZONELE METROPOLITANE

Actele normative care reglementează statutul zonelor metropolitane sunt următoarele :


- ORDONANłA nr. 53 din 16 august 2002 privind Statutul-cadru al unităŃii
administrativ-teritoriale;
- LEGE nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a
teritoriului naŃional - SecŃiunea a IV-a - ReŃeaua de localităŃi.

39
Potrivit acestor acte normative, Capitala şi municipiile de rangul întâi pot să se asocieze
cu localităŃile limitrofe în vederea înfiinŃării de zone metropolitane, noŃiunea de zona
metropolitană fiind definită astfel :
- zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre
urbane (Capitala României şi municipiile de rangul I) şi localităŃile urbane şi rurale
aflate în zona imediată, la distanŃe de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relaŃii de
cooperare pe multiple planuri.
De asemenea, Legea 351/2001, defineşte noŃiunea de sistem urban astfel:
- sistem de localităŃi învecinate între care se stabilesc relaŃii de cooperare economică,
socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi de protecŃie a mediului, echipare
tehnico-edilitară, fiecare păstrându-şi autonomia administrativă.
Alt act normativ cu implicaŃii asupra problemei studiate, îl constituie Ordinul 745/2002
privind stabilirea şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităŃii aerului în
România, emis de Ministerului Apelor şi ProtecŃiei Mediului. Potrivit acestui act normativ,
aglomerarea reprezintă o zonă cu o populaŃie al cărei număr depăşeşte 250.000 de locuitori sau o
zonă în care numărul populaŃiei este egal sau mai mic de 250.000 de locuitori, dar densitatea
populaŃiei pe km2 justifică necesitatea evaluării şi gestionării calităŃii aerului înconjurător.
Zona reprezintă o suprafaŃă în interiorul Ńării, ale cărei limite sunt precizate în mod
convenŃional în scopul evaluării şi gestionării calităŃii aerului, aprobată de Guvern.

40
CAPITOLUL IV – ANALIZA ŞI SINTEZA

4.1. PRIN INTERMEDIUL INSTRUMENTELOR – ESPON

Abordarea morfologică focalizată pe comparabilitate


(Proiect ESPON 1.4.3/FuncŃii Urbane)
Bazat pe morfologia ariilor urbane, ESPON face o aproximare pentru ariile funcŃional
urbane. Luând în calcul acestă morfologie, o definiŃie comună poate fi dezvoltată trecând peste
diferenŃele naŃionale.
Pentru aceste ajustări, proiectul ESPON a lucrat cu probleme de densitatea populaŃiei,
urmărind prezumŃiile că un oraş este organizat în jurul unui nod dens populat, cu un adevărat
peisaj urban şi chiar mai mult, un centru istoric. De aceea, municipalităŃile sau unităŃile
echivalente (LAU2, cel care era mai devreme NUTS5), cu mai mult de 650 locuitori / kmp au
fost luate ca punct de plecare. Apoi toate municipalităŃile cu această densitate au fost adăugate
pentru definiŃia centrului morfologic al ariilor urbane. Există totuşi şi municipalităŃi care nu
ajung la nivelul de 650 de locuitori / kmp, din cauza delimitărilor specifice ale unităŃilor
administrative. Din acest motiv, au fost luate în considerare toate municipalităŃile cu mai mult de
20.000 de locuitori, atunci când acestea au un clar centru morfologic concentrat.

Arii functional urbane

41
Tipare morfologice in proiectul ESPON 1.4.3/FuncŃii Urbane

În multe cazuri, această abordare conduce la dezalinieri pentru ariile urbane care sunt mai
mari decât cele identificate în proiectul anterior. Aceasta comportă critici ridicate asuprta unei
alte discuŃii grele despre a fi prea mult orientaŃi înspre aspectul morfologic.

Descrierea funcŃională a ariei urbane


Odată ce proiectul este acordat cu o definiŃie şi delimitare ale ariilor urbane, întrebarea
care se strecoară este: ce caracteristică trebuie folosită pentru a descrie dezvoltarea unei arii
urbane, pentru a dezvolta tipologii pline de sens? În general cu ESPON, tipologiile sunt văzute
ca forme particulare ale unui indicator. Aşa cum este declarat în Nijmegen Guidance Paper
(2005, 8), tipologiile ESPON sunt pentru a oferi “o vedere specială a spaŃiului ESPON
permiŃând identificarea diferenŃelor şi analiza cauzelor acestor diferenŃe. Ele nu sunt simple
unelte de însemnat arătând care regiune se descurcă mai bine, asupra unui indicator particular,
ci un instrument analitic care arată structura teritorială a Europei.” Din acest motiv sunt
rezultatul unei analize integrate bazate pe o serie de factori şi deseori construiŃi mai mult pe
partea apropierii metodologice.

Arii FuncŃional Urbane în ESPON / Policentricitatea luată în calcul prin şase funcŃii diferite

42
Acestea tind să reproducă structurile ierarhice în sistemul urban, dar nu necesar dezvăluie
nodurile care ar putea potenŃial provoca aşezarea curentă urbană. Din acest motiv, ar fi de folos
considerarea clasificării nu numai în concordanŃa criteriului de ordonare, dar şi în concordanŃa
importanŃei relative a diferenŃei. Abordări curente bazate pe principiile Analizei Componentelor,
clasificări discutate în cadrul ESPON (conform Glosersen, 2006).

Oricum o imagine mai detaliată în caracterizarea principalelor grupe ale fucŃiilor urbane,
Ariile de Dezvoltare Metropolitană Europeană (MEGA’s), arată care sunt funcŃiile principale
unde se regăseşte semnificaŃia ariei. Aceasta înfăŃişează pe un strat GDP pe cap de locuitor
dezvoltat între 1995 şi 2003 pentru a da o primă impresie asupra contextului economic al
MEGA-urilor.

Arii Majore FuncŃional Urbane în Proiectul ESPON 1.1.1 / Policentricitatea şi câmpurile ei de


semnificaŃie internaŃională

43
O privire mai detaliată asupra situaŃiei economice şi asupra rolului MEGA-urilor este
posibilă prin urmărirea GDP pe cap de locuitor în procent de medie europeană, dar de asemenea
diferenŃele între regiunile vecine în totalul GDP în Euro.

Arii FuncŃionale Majore în Proiectul ESPON 1.1.1 / Policentricitatea


în contextul concentraŃiei economice şi creşterii echilibrate

Un alt mod de a pune aglomerările urbane în contextul lor ecomonic a fost testat de către
Proiectul ESPON 3.4.3 / MAUP. Luând în considerare modificările problemelor posibile ale
unităŃilor areale în aceste hărŃi, acest proiect a cartografiat ariile urbane în concordanŃa GDP şi
nivelului NUTS3. Aceasta arată o imagine foarte diferită a distribuŃiei geografice şi locale ale
majorelor arii urbane.

Aglomerări urbane majore în Proiectul ESPON 3.4.3 / MAUP


în arii proporŃional cu GDP la nivelul NUTS3

44
Trecând prin toate experienŃele cercetării aplicate în ESPON prezentate, acestea pot
sugera imposibilitatea comparaŃiei internaŃionale, însă ESPON a arătat faptul că cercetarea care
acoperă sistematic o vastă gamă de Ńări este posibilă şi necesară. Într-adevăr, în multe dintre
privinŃe, ESPON a oferit noi puncte de vedere ale teritoriului.

ZONE METROPOLITANE ÎN EUROPA


PopulaŃia în Aria
PopulaŃia în Oraşul
Aria Metropolitană Metropolitană (mii
Centru (mii locuitori)
locuitori)
Amsterdam 1.875 713
Antwerp 1.225 157
Atena 3.188 745
Barcelona 3.766 1.504
Berlin 4.101 3.388
Birmingham 2.705 966
Bruxelles 2.500 137
Copenhaga 1.524 501
Dublin 1.004 495
Dusseldorf 1.316 571
Frankfurt 1.897 641
Glasgow 1.870 663
Hamburg 2.593 1.726
Helsinki 1.070 559
Koln 1.893 968
Leeds 1.530 424
Lille 1.143 185
Lisabona 2.250 564
Liverpool 1.515 482
Londra 13.945 2.766
Lyon 1.649 422
Madrid 5.087 2.939
Manchester 2.760 403
Mannheim 1.569 308
Marsilia 1.516 798
Milano 3.790 1.306
Munchen 1.894 1.228
Naples 3.150 1.047
Newcastle 1.350 189
Nurnberg 1.018 491
Paris 11.175 2.125
Porto 1.035 263
Rhine-Ruhr 5.823 592
Roma 3.235 2.650
Rotterdam 1.325 599
Sevilia 1.180 685
Stockholm 1.684 758
Stuttgart 2.593 587
Turin 1.550 921
Valencia 1.398 738
Viena 1.825 1.550
Zurich 1.220 340

Europa de Vest: Cele 42 de Zone Metropolitane şi Oraşele Centru

45
Scopul pe care ESPON l-a avut întotdeauna a fost să informeze asupra politicilor care
trebuie să fie puse în practică în privinŃa teritoriului european şi nu asupra unor regiuni sau Ńări
particulare sau singulare. RaŃionalitatea aceasta a conturat proiectele de cercetare aplicată şi
definiŃiile Ńi metodologiile folosite.
Acesta a fost unul dintre cazurile în care proiecte care se adresează ariilor metropolitane ,
în care ESPON a fost primul care a alcătuit până în prezent o imagine comprehensivă a
sistemului european urban, luând în considerare ariile funcŃional urbane şi funcŃiile social-
economice selectate.

Cu proiectele în discuŃie, ESPON a făcut un substanŃial progres în descrierea sistemului


urban European şi asupra potenŃialelor sale provocări. Politicile făcute prin focalizarea pe
creşterea competitivităŃii precum şi a coeziunii în teritoriul european fac larg folosite aceste
metode ale ESPON, precum şi rezultatele sale.
DiscuŃiile cauzate de cerecetarea întreprinsă în ESPON, arată de asemenea că o imagine a
EUROPEI întregi este necesară şi ea se constituie cu siguranŃă în mai mult decât un puzzle al
imaginilor naŃionale (după Böhme & Schön, 2006). Prin urmare, pentru schiŃarea concluziilor,
trebuie trecut dincolo de percepŃiile naŃionale, iar evidenŃele Europei întregi sunt necesare pentru
punerea imaginilor naŃionale şi regionale într-o perspectivă mai vastă.

46
4.3. ZONE METROPOLITANE ÎN ROMÂNIA
4.3.1 ZONELE METROPOLITANE CONSTITUITE ÎN PREZENT

Zona Metropolitană Iaşi – este o regiune în judeŃul Iaşi, care include municipalitatea Iaşi
şi 13 comune învecinate: Aroneanu, Bârnova, Ciurea, Holboca, LeŃcani, Miroslava, Popricani,
Rediu, Schitu Duca, Tomeşti, Ungheni, Valea Lupului şi Victoria.
A fost constituită în anul 2005 pentru a crea un mediu de afaceri mai bun, pentru a atrage
mai mulŃi investitori şi o mai bună coordonare a mediului şi proiectelor de infrastructura. Are o
suprafaŃă totală de 787.87 km² din totalul de 5,476 km² ai judeŃului şi o populaŃie de 397,800 din
cei 834,000 locuitori ai judeŃului.
Zona Metropolitană Iaşi va avea o populaŃie de peste 450.000 de locuitori sau chiar mai
mult dacă va include oraşe precum Ungheni de peste Râul Prut, teritoriu aparŃinând în prezent
Republicii Moldova.

LegislaŃia curentă în România reglementează statutul a 265 de orase în concordanŃă cu


populaŃia acestora şi importanŃa lor regională.

Zona Metropolitană ConstanŃa (constituită din anul


2007) – proiectul Zonei Metropolitane este în proces şi are
o populaŃie de cca 550.000 locuitori cca 33% din aria
judeŃului. Aceasta include oraşe ca Năvodari, Ovidiu,
Eforie, Techirghiol şi Basarabi.

47
Zona Metropolitană Oradea (constituită din anul 2005) – avea o populatie de 240.800 în
anul 2006 fiind cea mai mare Larga Arie Urbană din regiunea istorică Crişana, întinzându-se şi
asupra oraşului DebreŃin (Debrecen) din Ungaria printr-un proiect ce se va desfăşura până în
anul 2020. Viitoarea arie metropolitană extinsă va cuprinde un număr de cca 700.000 de
locuitori. (populaŃia Oradei este de 206.000 în timp ce a Debrecen-ului este de 204.000 de
locuitori, constituindu-se într-o Zonă Metropolitană româno-ungară). Viitoarea structură urbană
se va constitui într-un magnet pentru investiŃii pentru îndeplinirea strategiei comune în turism,
educaŃie, viaŃă culturală, servicii medicale şi sociale.

4.3.2. ZONE METROPOLITANE ÎN PROIECT

Zona metropolitană se constituie în baza unei asocieri benevole, a intereselor comune


identificate între un municipiu de primul şi al doilea rang şi unităŃi adminitrativ-teritoriale din
judeŃul respectiv. Raza aproximativă a zonei metropolitane in România, este de 30 km.
Asocierea nu este o nouă formă administrativă şi nu afectează prerogativele locale (Mihaela
Vrabete, consilierul ministrului delegat pentru lucrări publice Laszlo Borbely, pentru NewsIn).

Potrivit datelor furnizate de Ministerul Transporturilor, ConstrucŃiilor şi Turismului


(MTCT), în România există oficial doar trei zone metropolitane, respectiv în Oradea din 2002,
Iaşi din 2004 şi ConstanŃa din 2007. La ora actuală, există alte nouă proiecte pentru constituirea
zonelor metropolitane. Astfel, autorităŃile din localităŃile din jurul municipiului Ploieşti au iniŃiat
proiecte comune, iar în Timişoara au fost făcute mai multe studii şi proiecte comune, fără a se
face asocierea oficial.

La Cluj-Napoca a fost demarat un plan de a amenajare a teritoriului metropolitan, în timp


ce la Bacău reprezentanŃii consiliilor locale au început discuŃiile pentru asociere. Un caz aparte îl
reprezintă municipiile GalaŃi şi Brăila, autorităŃile din cele doua zone având în vedere un proiect
pentru constituirea unei singure regiuni metropolitane. În ceea ce priveşte localităŃile din jur, deşi
procesul a fost iniŃiat în urmă cu câŃiva ani, asocierea nu a fost încă realizată.
Pentru consolidarea poziŃiei şi a rolului în teritoriu, reprezentanŃii consiliilor locale din
Sibiu, Baia Mare şi Târgu Mureş au iniŃiat deja procedurile pentru crearea zonelor metropolitane.
„Asocierea aduce multe avantaje pe termen mediu şi lung, bazându-se pe asumarea unor
proiecte comune. Aceasta vizează dezvoltarea infrastructurii de transport, a serviciilor de apă şi
canalizare, gestionarea corectă a deşeurilor şi reducerea poluării", (consilierul MTCT, Mihaela
Vrabete).

48
În acest moment, Ministerul Transporturilor, ConstrucŃiilor şi Turismului are în lucru o
strategie pentru dezvoltarea reŃelei naŃionale de zone metropolitane prin identificarea unor
modalităŃi de racordare la reŃeaua europeană. În acest context, Oradea a devenit membră a unei
reŃele de zone metropolitane din Europa care implementează proiecte de anvergură. De altfel, în
luna decembrie a anului trecut, ministrul delegat, Laszlo Borbely a lansat ideea unei asocieri la
nivel naŃional a potenŃialelor zone metropolitane şi asocierea acesteia la reŃeaua europeană.

Zona Metropolitană Bucureşti (ZMB) – astăzi însumând o populaŃie de 2.200.000 şi


uşor mai mare decât oraşul propriu-zis (1.9 millioane). Există planuri pentru o creştere masivă a
ariei metropolitane în următorii cinci – zece ani. Numele posibil al acesteia este Marele
Bucureşti. În 2018 sau 2020, aria metropolitană va fi de 20 de ori mai mare decât în prezent,
incluzând oraşele Giurgiu, OlteniŃa şi Otopeni şi 87 de comune din judeŃele Ilfov, Giurgiu şi
Călăraşi. Aria Metropolitană Bucureşti va include două porturi la Dunăre, la OlteniŃa şi Giurgiu.
Există proiecte de mărire substanŃială a ZMB astfel încât ea va include 94 de unităŃi
administrativ-teritoriale, situate pe circa 5.000 km², va fi gată în aproximativ 10-12 ani de zile,
urmând a fi efectuate studii, următorii trei-patru ani fiind alocaŃi consultărilor publice. În mod
curent, proiectele avanseaza cu lentitudine.

Proiect pentru Zona Metropolitană Bucureşti

ÎnfiinŃarea zonei metropolitane a Bucureştiului, după modelul altor capitale europene


precum Roma sau Paris, este o iniŃiativă primită cu entuziasm de oamenii de afaceri, fie că
aceştia sunt mici patroni de firme, constructori, furnizori de servicii sau deŃinători de agenŃii

49
imobiliare. ToŃi consideră că zona metropolitană ar putea să contribuie la înflorirea investiŃiilor
şi la un trai mai bun pentru locuitorii ei.
Marele impediment al realizării acestui proiect este însă lipsa infrastructurii necesare, în
primul rând a infrastructurii de transport. De aceasta se leagă şi absenŃa serviciilor de calitate
(învăŃământ preşcolar şi şcolar, prestaŃii medicale etc.) în localităŃile care vor compune zona
metropolitană. Potrivit informaŃiilor oferite de autorităŃi, viitoarea zonă metropolitană ar include
94 de unităŃi administrativ-teritoriale (dintre care 84 de comune, opt oraşe, municipiul OlteniŃa şi
municipiul Bucureşti) şi s-ar întinde pe un teritoriu de 5.046,1 kilometri pătraŃi. Proiectul zonei a
fost elaborat de Centrul de Planificare Metropolitană şi Urbană Bucureşti şi în curând va fi supus
dezbaterii publice.
Un mediu care va favoriza afacerile
Preşedintele Consiliului NaŃional al Intreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România
(CNIPMMR), Ovidiu Nicolescu, apreciază că, fără nici o îndoială, înfiinŃarea zonei
metropolitane va avea multiple efecte pozitive asupra creării şi dezvoltării de IMM-uri, întrucât
se vor constitui noi zone de investiŃii şi se vor creiona noi direcŃii de dezvoltare. Efectul va fi cu
atât mai amplu cu cât se vor avea în vedere şi necesităŃile specifice ale firmelor. "O consultare a
CNIPMMR, a organizaŃiilor de IMM-uri este intens benefică şi pe acest plan", susŃine Nicolescu,
care arată că organizaŃia sa este gata să se implice major în acest proiect. Întreprinzătorii mai
spun că, "dacă va fi raŃional concepută şi manageriată profesionist, zona metropolitană va
reprezenta ea însăşi un mediu zonal favorizant afacerilor. Ea se poate constitui într-un model
naŃional similar celor existente în alte Ńări".
SpaŃii mai bune pentru agenŃii economici. În opinia mai multor oameni de afaceri, după
înfiinŃarea zonei metropolitane se va putea vorbi despre o "delocalizare" a investiŃiilor din
actualul perimetru al Capitalei, urmată de transferul lor în afara metropolei.
"Consider că măsura înfiinŃării zonei metropolitane era, în primul rând, o necesitate
determinată de dezvoltarea economică a oraşului, care impune o localizare specifică pentru o
anume industrie. Spre exemplu, în prezent, existenŃa capacităŃilor industriale create înainte de '89
în zone care au devenit rezidenŃiale după 1989 creeaza presiunea ca astfel de industrii să fie
mutate în zona metropolitană, dat fiind, de exemplu, caracterul lor poluant", (Florin Pogonaru,
preşedintele AsociaŃiei Oamenilor de Afaceri din România - AOAR).
Pogonaru mai susŃine că în zona metropolitană ar trebui separate zonele industriale de
cele rezidenŃiale, cu stabilirea gradului admisibil de poluare în diverse zone industriale. "Acest
lucru este benefic mediului de afaceri, întrucât se stabilesc nişte reguli clare ale jocului privind
dreptul de localizare a industriilor în funcŃie de caracterul lor poluant, evitându-se, spre exemplu,
situaŃiile din prezent, în care se încearcă delocalizarea industriilor poluante prin creşterea taxelor

50
aplicate acestora (fără a exista o regulă clară privind diversele taxe aplicate, privind modul cum
sunt crescute aceste taxe)", spune preşedintele AOAR.
În mod natural, crearea zonei metropolitane va modifica numarul, structura şi amplasarea
agenŃilor economici din Bucureşti şi judeŃul Ilfov. Astfel, o parte dintre agenŃii economici care
funcŃionează în prezent în Bucureşti în condiŃii improprii vor migra în zona metropolitană. "În
plus, respectarea cerinŃelor ecologice impuse de apartenenŃa la Uniunea Europeana va avea
acelaşi efect pentru alŃi agenŃi economici. Concomitent însă, pe o parte dintre locaŃiile părăsite
din Bucureşti se vor crea alte afaceri sau se vor dezvolta zone de locuinŃe".
Principalele probleme pe care trebuie să le rezolve autorităŃile în cazul zonei
metropolitane sunt construirea infrastructurii de transport şi dezvoltarea serviciilor publice (şcoli,
grădiniŃe, servicii medicale etc.). Astfel ar trebui să fie urmat exemplul altor metropole europene,
astfel încât Bucureştiul să fie legat de zona metropolitană prin trenuri şi metrouri uşoare de mare
viteză, care să asigure deplasarea localnicilor. ExistenŃa infrastructurii de transport va contribui
apoi la atragerea în zona metropolitană a investitorilor instituŃionali privaŃi, precum şi a mai
multor persoane fizice care doresc să-şi ridice aici locuinŃe.
Toate strategiile de dezvoltare pe termen lung depind de infrastructură.
Mai multe grupuri de cetăŃeni şi investitori interesaŃi de punerea în practică a proiectului
zonei metropolitane şi-au constituit deja grupuri de lobby pentru promovarea zonelor lor.
Deocamdata, activitatea se desfăşoară pe Internet, promovează o serie de localităŃi situate în zona
de nord a Capitalei, precum Snagov, Gruiu, Ciolpani, Moara Vlasiei şi Periş. Dezvoltarea zonei
de sud a Capitalei promoveaza în principal localitatea Comana, din judeŃul Giurgiu.
Investitorii mici şi mijlocii recomandă utilizarea tuturor categoriilor de finanŃare pentru
ca zona metropolitană să se dezvolte rapid şi la parametri de funcŃionalitate şi performanŃă
moderni. (Sursa: România Liberă, 5 Septembrie 2005, Camelia Popa)

Organizarea pentru conducerea Zonelor Metropolitane


Potrivit Legii administraŃiei publice locale nr.286 din 06.07.2006, metropolele vor fi
conduse de un consiliu de administraŃie compus din reprezentanŃi ai unităŃilor administrativ-
teritoriale componente. Membrii consiliului vor fi propuşi de primar sau de preşedintele
consiliului judeŃean şi desemnaŃi de consiliul local sau de cel judeŃean.
Consiliul îşi va desemna dintre membri un preşedinte, care va fi ales prin votul
majorităŃii, iar pentru realizarea obiectivelor proprii, consiliul poate înfiinŃa un aparat tehnic, care
va fi finanŃat din resursele asociaŃiei de dezvoltare intercomunitară.

51
Aria Metropolitană Braşov – este o regiune din judeŃul Braşov, ce cuprinde municipiul
Braşov şi 11 comunităŃi învecinate acestuia, constituită în scopul creării de noi oportunităŃi de
afaceri, al construcŃiei şi amenajării de locuinŃe şi locuri de recreere, al atragerii de investiŃii mai
consistente, şi al coordonării mai bune a proiectelor de mediu şi infrastructură. În prezent zona
are o populaŃie de 398.125 de locuitori, dar se estimează o creştere de până la 600.000 până în
2012. SuprafaŃa actuală a zonei metropolitane este în jur de 1300 kilometri pătraŃi.
Următorii paşi ar fi: transport comun unificat; infrastructură (drumuri, apă, gaz, canal,
etc.) unificată; administraŃie locală unificată... pentru a se putea dezvolta proiecte imobiliare
rezidenŃiale şi industriale care să cuprindă teritorii comune mai multor actuale localităŃi.

Componenta celor 12 comunitati:


Municipiile: Braşov, Codlea, Săcele
Oraşele: Ghimbav, Predeal şi Râşnov,
urmând a se va extinde asupra oraşului
Sfântu Gheorghe în viitorul apropiat.
Comunele: Cristian, Sânpetru, Hălchiu,
Tărlungeni, Prejmer şi Hărman

Aria Metropolitană Timişoara – are o populatie de 387.885, dar se va contopi cu oraşul


Arad şi aria sa metropolitană în viitor. Este un
proiect în derulare pentru crearea unei unităŃi
administrative integrate între Timişoara şi
localităŃile din imediata apropiere. În acest sens s-a
constituit un Consiliu Consultativ având ca scop
consultarea autorităŃilor administraŃiei publice
locale din Timişoara şi comunele periurbane
Ghiroda, MoşniŃa Nouă, Giroc, Sânmihaiu Român, Săcălaz, Sânandrei, Giarmata, OrŃişoara,
Remetea Mare, Şag şi ParŃa în probleme de urbanism şi amenajarea teritoriului. Cu toate că
proiectul iniŃial cuprinde şi localitatea-comună DumbrăviŃa, conducerea ei nu a aprobat proiectul.

52
STATISTICI

PopulaŃie PopulaŃie SuprafaŃă Densitate


Nume
(2002)* (2006)** (km²)** (loc/km²)**

Timişoara 317.651 336.089 129,27 2457,27


DumbrăviŃa 2.672 2.98 18,98 140,78
Ghiroda 4.909 5.029 34,13 143,83
Giarmata 5.414 6.017 71,50 75,72
Giroc 4.295 4.512 55.28 77,70
MoşniŃa Nouă 4.313 4.25 66,37 64,98
OrŃişoara 4.085 4.182 145,63 28,05
ParŃa 1.75 1.683 61,37 28,50
Remetea Mare 3.51 3.29 105,41 33,30
Săcălaz 6.242 6.715 119,49 52,24
Sânandrei 5.358 5.845 92,40 57.99
Sânmihaiu Român 4.389 4.514 75,26 58,32
Şag 2.759 2.779 95,39 47,27
Total 367.347 387.885 1070,48 344,80

*Conform recensământului din 2002 **Date actualizate de ADETIM *** exclus municipiul Timişoara

Aria Metropolitană Cluj-Napoca – în prezent are o populaŃie estimată la 360.000 şi va


creşte la 500.000 de locuitori când aria sa metropolitană se va dezvolta şi va include oraşe
precum Turda. Probabil va fi stabilită în 2008.
Zona metropolitană a municipiului Cluj-Napoca este un proiect iniŃiat pentru crearea unei
zone constituite prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între Cluj-Napoca şi localităŃiile
urbane şi rurale aflate în zona imediată, la distanŃe de până la 30 km (Apahida, Baciu, Floreşti şi
Feleacu), între care s-au dezvoltat relaŃii de cooperare pe multiple planuri.
ReşedinŃa de judeŃ se va constitui ca şi centru de administrare a viitoarei zone
metropolitane, care va cuprinde şi comunele Apahida, Feleacu, Ciurila, Floreşti , Gilău, Baciu şi
Chinteni.
La acestea urmează să se adauge, într-o a doua etapa şi alte 14 comune din zona de
influenŃă a municipiului (periurbana): Aghireşu, Gârbău, Sânpaul, Borşa, BonŃida, Jucu,
Cojocna, Aiton, Căianu, Tureni, Băişoara, Săvădisla, Râşca şi Căpuşu Mare. În acest fel, zona
metropolitană va ajunge la o suprafaŃă de 185.000 de hectare şi va însuma peste 400.000 de
locuitori.
Într-o ulterioara a treia etapă de dezvoltare a zonei metropolitane se va depaşi deja
structurile administrative ale judeŃului, pentru ca Dejul este legat economic şi social de Beclean
(BistriŃa Năsăud), Câmpia Turzii de Unirea (Alba), iar Huedinul de comunele învecinate din
Bihor.

53
Aria Metropolitană Craiova - are o populaŃie de 370.000 (în 2006) şi va depăşi 400.000
în viitorul apropiat. Zona metropolitană Craiova este un proiect de înfiinŃare a unei zone cu
numele Noua Craiovă care ar cuprinde municipiul Craiova şi alte 10 localităŃi: Podari, IşalniŃa,
Şimnicu de Sus, Gherceşti, Pieleşti, Breasta, Malu Mare, BucovăŃ, Mischii şi Cârcea.

Aria Metropolitană Cantemir – este formată din oraşele GalaŃi şi Brăila şi este estimată
la o populaŃie de 600.000 de locuitori. Este a 2-a aglomerare din România ca număr de locuitori.
Ea va include cel mai probabil şi un nou aeroport internaŃional. Dupa ce un nou pod peste
Dunăre în zona oraşului Brăila va fi construit peste Râul Dunărea, oraşul Măcin şi câteva
comune din Nord Vestul judeŃului Tulcea vor fi cel mai probabil anexate ariei metropolitane.
Probabil se va extinde şi dincolo de graniŃă, în Ucraina (Raionul Reni) şi către Moldova pentru a
include şi Cahulul oraşului Cantemir.

Aria Metropolitană Bacău – include aria urbană Bacău şi se va extinde către Buhuşi - o
zonă cu o populaŃie de aproximativ 276.000 de băcăuani, dezvoltare de care vor putea beneficia
mai târziu şi copiii lor.
AsociaŃia Zona Metropolitană Bacău, prin proiectele pe care le va concepe, va putea
atrage fonduri din partea UE care se vor adresa comunităŃii prin cele 4 axe prioritare de
dezvoltare POR:
1. ÎmbunătăŃirea infrastructurii locale şi regionale ;
2. Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri local şi regional ;
3. Dezvoltarea turismului local şi regional ;
4. Dezvoltarea urbană durabilă.
Uniunea Europeană vede doar pe cei care se asociază!
AsociaŃia Zona Metropolitană Bacău este singura structură prin care un întreg teritoriu se
poate manifesta solidar: servicii către populaŃie, comune, strategii de dezvoltare locală comune,
proiecte şi programe de finanŃare comune.
Zona metropolitană va fi constituită cu acordul expres al celor 23 de consilii locale ale
unităŃilor administrativ-teritoriale componente, la care se adaugă acordul Consiliului JudeŃean
Bacău. În perioada imediat următoare, autorităŃile deliberative de la nivelul fiecărei unităŃi
administrativ-teritoriale componente vor aproba Actul Constitutiv şi Statutul Zonei
Metropolitane. AsociaŃia va dobândi personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaŃiilor
şi fundaŃiilor aflat la grefa judecătoriei.
AsociaŃia va funcŃiona ca organizaŃie neguvernamentală de dezvoltare intercomunitară, şi
va avea drept scop dezvoltarea infrastructurilor şi a obiectivelor de dezvoltare de interes comun,

54
crearea şi sprijinirea unor parteneriate durabile între autorităŃile administrative autonome din
judeŃul Bacău, între instituŃiile publice şi societatea civilă, angajarea în acŃiuni de implementare a
strategiilor de dezvoltare, construcŃie instituŃională şi de adoptare a acquis-ului comunitar.
Aria Metropolitană Ploieşti – este formată din aria urbană Ploieşti şi alte localităŃi din
împrejurimi (Băicoi, Plopeni, UrlaŃi, Brazi, Bucov, Blejoi, Boldeşti-Scăeni şi se va extinde spre
Vălenii de Munte sau spre Buzău) şi are o populaŃie de mai mult de 300.000 de locuitori.
Altele:
Sunt unele arii urbane care îşi pot dezvolta propriile arii metropolitane în viitor:
Oraşele cu populaŃie peste 150.000 de
locuitori: Arad, Piteşti, Sibiu, Târgu Mureş.
Oraşele cu populaŃie între 100.000 şi
150.000 de locuitori: Baia Mare, Buzău, Satu
Mare, Botoşani, Râmnicu Vâlcea, Suceava,
Piatra NeamŃ, Drobeta-Turnu Severin, Focşani.
Alte similare aglomerări urbane:
Noua Sarmizegetusa - nume posibil
(formată din Deva-Hunedoara-Simeria, populaŃie de peste 180.000 de locuitori)
Valea Jiului (Petroşani, Petrila, Vulcan, Uricani, Lupeni; populaŃie de aproape 170.000
de locuitori)
Trotuş (Oneşti, Moineşti, Comăneşti, Dărmăneşti, Târgu Ocna, Bălan şi comunele dintre
ele; cu o populaŃie în jurul a 170.000 de locuitori).
Alba Iulia - Sebeş (Sebeş, Alba Iulia şi VinŃu de Jos; populaŃie de aproape 100.000 de
locuitori)
Turda - Câmpia Turzii (Turda şi Câmpia Turzii; populaŃie de aproape 85.000 de
locuitori)
Aria Metropolitană Roman (oraşul Roman şi comunele din împrejurul său în Estul
judeŃului NeamŃ; populaŃie de aproape 150.000 de locuitori)
Valea Prahovei (Câmpina, Breaza, Comarnic, Sinaia, Buşteni, Azuga; populaŃie de
aproape 120.000 de locuitori)
Mediaş (Mediaş, Copşa Mică Ńi câteva comune din Nordul JudeŃului Sibiu; populaŃie de
aproape 100.000 de locuitori)
MunicipalitaŃi cu un număr între 100.000 şi 106.000 de locuitori
Focşani – 101.854
Târgu Jiu – 101.562: PopulaŃia Târgu Jiu - Rovinari este de aproximativ 120.000 de
locuitori

55
MUNICIPALITĂłI CU MAI MULT DE 106.000 DE LOCUITORI
Nr Indicativul Arie
Oraş Central PopulaŃie*
Crt JudeŃului Metropolitană*
1 Bucharest B 1.931.838 2.200.000
2 Iaşi IS 315.214 397.800
3 Cluj - Napoca CJ 310.243 360.000
4 Timişoara TM 307.347 387.900
5 ConstanŃa CT 304.279 550.000
6 Craiova DJ 299.429 370.000
7 GalaŃi GL 293.523 600.000**
8 Braşov BV 277.945 398.100
9 Ploieşti PH 230.240 300.000
10 Brăila BR 215.316 600.000**
11 Oradea BH 205.077 240.800
12 Bacău BC 178.203 250.000
13 Piteşti AG 168.958 -
14 Arad AR 167.238 -
15 Sibiu SB 154.458 -
16 Târgu Mureş MS 145.943 -
17 Baia Mare MM 139.870 -
18 Buzău BZ 134.619 -
19 Botoşani BT 115.739 -
20 Satu Mare SM 113.688 -
21 Râmnicu Vâlcea VL 111.342 -
22 Piatra - NeamŃ NT 108.085 -
23 Drobeta - Turnu Severin MH 107.882 -
24 Suceava SV 106,397 -
-
Nota: * denota o estimare din iulie 2007; ** denota arii metropolitane

Bugetele pentru anul 2008 ale oraşelor cu mare potenŃial de dezvoltare a unor zone
metropolitane sunt:
Bugetul Oraşului Bucureşti pentru anul 2008 – 1,4 bilioane EURO echivalent a 2
bilioane $
Nr. Număr de
Oraş EURO
Crt locuitori
1 Timişoara 257.000.000 300.000
2 Iaşi 260.000.000 320.000
3 Cluj 200.000.000 310.000
4 ConstanŃa 125.000.000 310.000
5 Braşov 142.000.000 280.000
6 Craiova 126.000.000 300.000
7 Ploieşti 114.000.000 230.000
8 Sibiu 110.000.000 170.000
9 GalaŃi 110.000.000 300.000
10 Arad 90.000.000 70.000
11 Piteşti 83.000.000 170.000
12 Bacău 52.000.000 170.000
Bugetele pentru anul 2008 ale principalelor oraşe din România
cu un potenŃial ridicat de dezvoltare pentru ariile metropolitane

56
Transformarea unor oraşe în zone metropolitane este un subiect de actualitate în toată
lumea, nu numai Ńara noastră se confruntă cu el, a declarat Gabriel Oprea, ministru delegat
pentru AdministraŃia Publică. "Crearea unor asemenea zone în jurul marilor oraşe, precum
Oradea sau Braşovul, reprezintă o formă nouă, modernă, de gospodarire ce asigură coeziunea
socială şi economică, dar şi competenŃa benefică între localităŃi pe baza asocierii libere a
acestora. Acest lucru nu înseamnă dispariŃia de pe harta administrativă a unor localităŃi şi nici
încălcarea principiului autonomiei locale". De asemenea, la baza asocierii localităŃilor va sta
decizia colectivităŃilor, iar pentru demararea unor proiecte comune se va avea în vedere şi
posibilitatea atragerii fondurilor structurale. Pentru realizarea proiectelor zonelor metropolitane
acestea vor fi analizate de către specialişti, iar cetăŃenii vor fi consultaŃi prin referendum.

57
4.4. ANALIZA SWOT A ZONELOR URBANE ALE UNIUNII EUROPENE

O analiză a Punctelor Tari, Punctelor Slabe, OportunităŃilor şi AmeninŃărilor a fost


produsă în cadrul ex-ante evaluării viitorului Programului URBACT II
El adresează patru priorităŃi Europene:
- Competitivitate
- Inovare
- Creare de locuri de muncă
- Coeziune socială
Tabelul de mai jos oferă un sumar al acestei analize. Trei fenomene care sunt menŃionate
mai devreme sunt evidenŃiate ca provocări important particulare pentru URBACT II:
1) Paradoxul Urban asupra situaŃiei în care oraşe au de asemenea cel mai mare număr
de oportunităŃi pentru locuri de munca şi şomaj. Evaluarea ex-ante compilează “necesitatea de
reflectare asupra scopului pentru a asigura că rezidenŃii – în particular cei care sunt dezavantajaŃi
de vecinătăŃi – storc maximum de beneficii din partea vitalităŃii economice a oraşului lor”5
2) Ruptura dintre oraşe din Europa de Vest şi cele din noile State Membre, unde
ultima apariŃie “a unui tăvălug de probleme urbane legate în particular de calitatea serviciilor şi
accesul la serviciile de interes general şi sănătate”
3) Rolul major al ariilor urbane în promovarea inovării şi creşterii, rezultate din
concentrarea unor oameni înalt educaŃi, a capitalului şi a fertilizării încrucişate (efecte
multiplicatoare) între diferite sectoare economice
Privitor la grupurile de populaŃie ca cele de somaj de lungă durată, femeile musulmane,
copiii străzii, trebuie tratate separat. (Sursa: Evaluarea Ex-ante a Programului URBACT II, draft
de raport intermediar, Ernst & Young, Decembrie 2006, p. 34)
Analiza SWOT a problemelor majore ale oraşelor Europene – analiza încrucişată a
elementelor diagnostice în oraşele Europene şi Liniile Directoare Strategice pentru Uniunea
Europeană (Competitivitate, Angajare şi Politică de Coeziune)

5 Sursa: Evaluarea Ex-ante a Programului URBACT II, draft interimar raport, Ernst & Young, Decembrie 2006, p. 34

58
PriorităŃi Tematice
ale Uniunii
Europene (Liniile
Directoare
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE OPORTUNITĂłI AMENINłĂRI
Strategice
Comunitare pentru
2007 – 2013)

Concentrarea locuitorilor, investitori Infrastructura slaba în noile state Concursul şi dezvoltarea rolului Competitivitate cu două
locali şi străini şi vizitatori membre ariilor urbane în contextul globalizării viteze, forŃarea unei logici a
ConcentraŃia UniversităŃilor, centrelor Probleme de protecŃie a calităŃii economice şi declinul frontierelor competiŃiei între oraşe.
de cercetare şi dinamicile de inovare vieŃii şi a mediului în ariile urbane naŃionale
(patente...) (poluarea aerului, poluarea fonică...) Competitivitate crescută între oraşe la
Competitivitate Concentrarea activităŃilor economice nivel naŃional şi european
Accesibilitatea la reŃelele de transport Mobilitate crescută a indivizilor care
şi comunicaŃii întăreşte competitivitatea urbană
Accesibilitatea la pieŃe (importuri şi
exporturi) Puternica prezenŃă a
societăŃii informaŃionale
PoziŃii strategice puternice a oraşelor la Creşterea IT&C prin conducerea
centrul nervos al noii economii industriilor (finanŃe, media, educaŃie,
Inovare, Participarea oraşelor în reŃele de artă, cultură, design, servicii publice
antreprenoriat şi informaŃii şi de schimb şi private).
societatea Mediul urban conduce la schimburi Cerere crescută de acces la IT&C
informaŃională libere şi globale prin intermediul IT&C Întărirea funcŃiilor centrale ale
centrelor urbane în marile oraşe şi în
dinamicile comunicaŃionale
Schimbările în activităŃile economice Paradoxul urban: prezenŃa puternică Expansiunea rapidă a societăŃii Rate înalte ale şomajului
ale oraşelor a activităŃilor creatoare de locuri de informaŃionale Relocalizarea industriilor
Setarea clusterelor muncă şi rate ridicate ale şomajului. Dezvoltarea tehnologiilor avansate şi consumatoare de forŃă de
Angajare şi
Creşterea activităŃilor economice Declinul industriilor manufacturiere preluarea de către IT&C prin muncă în noile state membre
cerere de locuri
legate de divertisment şi serviciile (mult mai rapid în noile state întreprinderile mici şi mijlocii Limitarea transferului de
de munca
turistice membre) Sectorul creativ de locuri de muncă locuri de muncă de la
Afacerea turismului, artei şi culturii Venituri slabe in oraşele noilor state pentru divertisment şi servicii de industriile manufacturiere la
membre turism industriile de servicii

59
InteracŃiuni puternice între oraşe Rata înaltă a criminalităŃii PrezenŃa crescută şi rolul reŃelelor Trendul ascendent al
Creşterea sentimentului de urbane de legătură între oraşe cu exculziunii sociale şi al
insecuritate funcŃii economice similare (logistică, segregării spaŃiului
Probleme legate de sărăcie, şomaj, centre financiare...) Trendul în creştere al
delicvenŃa juvenilă Întărirea reŃelei logice a oraşelor între disparităŃilor socio-
Largi mişcări de oameni părăsind ele însele (transferul de cunoştinŃe, economice în ariile urbane
noile state membre pentru a se bune practici de schimb, ex: practicile Polarizarea oraşelor în jurul a
stabili în ariile urbane ale Europei de dezvoltare sustenabilă...) două grupuri distintive de
de Vest, care deja găzduiesc grupuri oameni: cei educaŃi care
Politica de
numeroase de oameni de origine participă în dezvoltarea
Coeziune
străină economică a oraşelor şi cei
Declinul populaŃiei în unele dintre excluşi
noile state membre Dezvoltarea urbană
Probleme familiale (în special dezechilibrată
supraaglomerarea familială în Frâne în dezvoltarea oraşelor
acelaşi spaŃiu de locuit, oameni fără Probleme legate de integrarea
locuinŃă şi înalte preŃuri pe pieŃe comunităŃilor de origine
contribuind la închiderea ariilor străină
urbane şi polarizare)
Concentrarea spaŃială a serviciilor, Infrastructura de trafic slabă în ÎmbunătăŃirea accesibilităŃii AbsenŃa coeziunii vecinătăŃii
activităŃilor economice şi culturale unele oraşe Dezvoltarea transportului public Probleme de sănătate publică
Zonele de tranzit şi înaltă mobilitate a Probleme familiale (notabilă urban
populaŃiei suprapopularea în spaŃiile de locuit, Calitatea serviciilor publice
Atractivitate şi Concentrarea populaŃiei oamenii fără locuinŃă în noile state Dezvoltarea urbană integrată
Mediu membre, preŃurile înalte ale ProtecŃia calităŃii vieŃii şi mediului în
locuinŃelor conduc la izolarea şi ariile urbane (poluarea aerului,
polarizarea zonelor urbane) poluarea fonică)
Probleme de congestie
Punctele în italic reprezintă situaŃia în noile state membre

60
4.5. SINTEZA: REZULTATELE ANALIZEI SWOT

Analiza SWOT indică faptul că cele mai mari slăbiciuni şi ameninŃări sunt situate în aria
coeziunii sociale şi sunt legate de:
- Sărăcie, şomaj, delicvenŃă
- Crime, sentimentul insecurităŃii
- Servicii
- Restabilirea unui mare număr de persoane prin mutarea din noile State Membre în
oraşe Vest Europene.
În adiŃionalitatea acestor chestiuni, sănătatea trebuie considerată de asemenea ca o
prioritate adresându-se toate în termenii serviciilor de sănătate furnizate şi infrastructurii
medicale.
Evaluarea ex-ante forŃează din această cauză Programul URBACT II să se concentreze
particular asupra ameninŃărilor rezultate din problemele menŃionate în continuare:
- Creşterea excluziunii sociale şi segregarea spaŃială
- Adâncirea decalajului economic între bogaŃi şi săraci în ariile urbane
- Polarizarea oraşelor în jurul a doua grupuri de populaŃie – cei educaŃi şi cei excluşi
- Dezvoltare urbană inegală
- Încetinire a dezvoltării economice a oraşelor
- Probleme privind integrarea comunităŃilor de altă origine
Evaluarea ex-ante forŃează programul URBACT II de asemenea să se concentreze asupra
Punctelor Tari pentru dezvoltare şi asupra OportunităŃilor de exploatat:
- Dezvoltarea rolului ariilor urbane în contextul globalizării economice
- Creşterea competitivităŃii între oraşe şi nivelul european
- Provocările IT&C prin aplicaŃiile industriale; creşterea cererii de accesibilitate la
IT&C
- Întărirea funcŃiilor centrale ale centrelor urbane
- Expansiunea rapidă a societăŃii informaŃionale
- Dezvoltarea companiilor mici şi mijlocii (IMM)
- Creşterea rolului reŃelelor urbane care unesc oraşe cu funcŃii similare
- Întărirea reŃelelor logice ale oraşelor între ele.

61
CONCLUZII:

ÎN CĂUTAREA SINERGIILOR

Oraşele dintr-un sistem urban, nu se dezvoltă într-o măsură comparabilă, cu aceeaşi


viteză de creştere putându-se întâmpla chiar, ca unul dintre oraşele în discuŃie să se afle în declin.
DisparităŃile care intervin între oraşe în termenii de dezvoltare a populaŃiei, creşterii
economice, accesibilitate, productivitate, dezvoltarea veniturilor medii, accesibilitatea la
serviciile publice şi private precum educaŃia, facilităŃile medicale, facilităŃile culturale şi accesul
la slujbe şi alte oportunităŃi. În multe Ńări, disparităŃile în dezvoltare între categoriile de oraşe din
sistemul urban naŃional, rămân mari sau se adâncesc. O asemenea dezvoltare inegală,
influenŃează în potenŃial negativ polarizarea în sistemul urban, care va fi considerată
neproductivă în multe Ńări europene.
Pentru a inversa acestă tendinŃă, multe naŃiuni şi guverne au început să dezvolte scenarii
politice care să conducă la o dezvoltare policentrică. În dezvoltarea europeană asupra dezvoltării
policentrice un punct de răscruce a fost dat de ESDP (CEC, 1999), acest document indicând
dominaŃia ariilor dintre Londra, Paris, Milano, Munchen si Hamburg, care este numit şi
Pentagonul.
După finalizarea documentului de dezvoltare policentrică ESDP, se constată importanŃa
intervenŃiei fondurilor structurale în contextul dezvoltării policentrice şi coeziunii.

PERSPECTIVE ŞI DIRECłII DE URMAT

Integrarea teritorială a Europei este un proces permanent care se realizează cu paşi mici şi
în care cooperarea – peste frontiere – a Statelor membre ale Consiliului Europei, cu deosebire a
regiunilor şi municipalităŃilor europene, joacă un rol-cheie. Principiile directoare constituie, în
calitate de viziune a unei Europe integrate, un document politic de referinŃă pentru numeroase
acŃiuni şi iniŃiative de amenajare teritorială pe continentul european şi mai ales pentru cooperarea
transnaŃională şi internaŃională.
ActivităŃile politice de amenajare a teritoriului ale ConferinŃei Europene a Miniştrilor
Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) în cadrul Consiliului Europei sunt o condiŃie
importantă pentru urmărirea unei integrări armonioase a continentului european, în măsura în
care ele atrag atenŃia asupra dimensiunii teritoriale a politicii de coeziune socială. Adoptarea
Principiilor directoare pentru dezvoltarea durabilă a teritoriului pe continentul european şi
luarea lor în considerare în cadrul deciziilor privind amenajarea contribuie net la facilitarea

62
cooperării în ansamblul Europei, urmărind să creeze o Europă mai echilibrată din punct de
vedere regional şi mai durabilă.
Dezvoltare urbană durabilă: bordarea problemelor ce afectează zonele metropolitane şi
sistemele regionale de aşezări; promovarea unui tipar echilibrat al zonelor cu potenŃial în ceea ce
priveşte accesibilitatea şi atractivitatea acestora; promovarea utilizării patrimoniului cultural
pentru dezvoltare. Aria de cooperare eligibilă acestui program cuprinde atât state membre UE,
cât şi state candidate, potenŃial candidate şi state cu care Uniunea Europeană are relaŃii speciale:

- trei state membre vechi: Austria, Grecia si Italia;

- cinci state membre noi: Bulgaria, Ungaria, România, Slovenia, Slovacia;

- doua state candidate: Turcia, CroaŃia;

- un stat cu statut de candidat cu care nu au fost demarate negocierile: Fosta


Republică Iugoslavă a Macedoniei;

- patru state potenŃial candidate: Albania, Bosnia, Serbia si Muntenegru;

- două state cu care UE are relaŃii speciale: Moldova şi Ucraina.


Beneficiari eligibili, care pot depune proiecte pentru finanŃare singuri sau în parteneriat
cu alte instituŃii din aria de cooperare eligibilă sunt instituŃii publice din România şi structuri
echivalente (de exemplu: ministere, consilii judeŃene, consilii locale, ONG-uri, AgenŃii pentru
Dezvoltare Regională, alte agenŃii şi autorităŃi, asociaŃii, universităŃi, institute de cercetare etc.)
Bugetul programului, unic pentru cele opt state membre pe cei şapte ani de
programare2007 – 2013, este de 245.111 mil EUR, din care fonduri europene din Fondul
European de Dezvoltare Regională – 206.691 mil. EUR, şi co-finanŃare naŃională – 38.420 mil.
EUR. Din acest buget România beneficiază de o sumă totală de 83.011.76 mil. EUR, din care co-
finanŃarea naŃională 13.011 mil. EUR.

PARTENERIAT PRIN PROGRAMUL URBACT


PENTRU ORAŞELE ROMÂNIEI (16 APRILIE 2008)

IniŃiativa „Regiuni pentru Schimbare Economică” a lansat, prin intermediul


instrumentului „ReŃele pentru Proiecte-pilot”, două proiecte-pilot în domeniul dezvoltării
urbane şi al politicii emigraŃionale locale.
Pînă pe 24 aprilie a.c., oraşele interesate să participe în cadrul acestor reŃele trebuiau să
completeze o primă scrisoare de intenŃie .Nu este acceptată participarea aceluiaşi oraş în cadrul
celor două reŃele.

63
La o astfel de reŃea vor participa 10 oraşe şi 10 AutorităŃi de Management relevante ale
programelor operaŃionale naŃionale, un expert, precum şi un reprezentant al Comisiei Europene.
Cele două propuneri pentru proiectele pilot sunt următoarele:
• Dezvoltarea urbană integrată în zonele metropolitane, în special în zonele
degradate sau în curs de degradare. Liderul proiectului este Comunitatea Urbană
Lyon (fost partener lider în proiectul URBACT I “Regenera”).
Proiectul vizează oraşele capitală sau oraşele mari din statele membre, în vederea
analizării, într-o primă etapă, a metodelor de succes pentru implementarea proiectelor urbane
integrate în zonele degradate.
• Gestionarea situaŃiilor de emigrare şi integrare a persoanelor în oraşe şi regiuni.
Partenerul lider al proiectului este Municipalitatea VeneŃia (fost partener lider în
proiectul URBACT I ”UDIEX”). Acesta vizează oraşele capitală sau oraşele
mari, în vederea analizării, într-o primă etapă, a metodelor de succes privind
gestionarea cazurilor de emigrare şi integrarea persoanelor în oraşele şi regiunile
Uniunii Europene.
Cele două proiecte pilot vor avea două etape: prima va fi implementată în cadrul
URBACT 2002-2006, în perioada mai-octombrie 2007, iar pentru această etapă liderii de proiect
îşi vor partenerii. Etapa a doua va fi implementată în cadrul URBACT 2007-2013, în perioada
octombrie 2007-octombrie 2009, iar în acest scop vor fi lansate două licitaŃii (estimate pentru
mai a.c.).
Bugetul estimat pentru prima etapă este de 100.000 EUR, din care vor fi finanŃate
constituirea echipei care va gestiona proiectul şi realizarea unor activităŃi relevante pentru
proiecte, între care pregătirea aplicaŃiei aferente celei de-a doua etape. AplicaŃia va fi transmisă,
spre aprobare, primului Comitet de Monitorizare URBACT 2007-2013 în perioada septembrie-
octombrie a.c. Co-finanŃarea va fi asigurată în proporŃie de 50% din Fondul European de
Dezvoltare Regională (FEDR) şi 50% din contribuŃia proprie (aproximativ 5.000 EUR/oraş).
Detaliile privind această a doua etapă vor fi prezentate în documentele-suport aferente celor două
licitaŃii menŃionate şi vor fi publicate pe pagina de Internet a Programului URBACT,
(www.urbact.eu.)
Formatul-cadru pentru o a doua scrisoare de intenŃie (cuprinzând detaliile financiare)
urmează a fi transmis la sfârşitul lunii aprilie a.c., de către liderii de proiect ai celor două reŃele.
Programul de Cooperare Teritorială Europeană URBACT face parte din iniŃiativa „Regiuni
pentru Schimbare Economică”, al cărei principal obiectiv este cooperarea între oraşele Uniunii
Europene. Această cooperare urmăreşte schimbul de experienŃă în domeniul dezvoltării urbane
durabile, al elaborării de proiecte şi planuri de acŃiune la nivel local, pentru a fi finanŃate ulterior,

64
în cadrul programelor operaŃionale naŃionale cu finanŃare europeană. DirecŃia Cooperare
Teritoriala cu Statele Membre a MDLPL se afla în dialog cu cei doi parteneri lideri ai proiectelor
pilot, pentru a asigura participarea oraşelor din România la aceste reŃele.

ÎNCHEIERE:
AVANTAJELE ZONELOR METROPOLITANE

Constituirea zonelor metropolitane răspunde unei necesităŃi sau oportunităŃi determinate


de evoluŃia organică a aşezărilor. Procesul de urbanizare pe teritoriul european a condus la
dezvoltarea interdependentă a metropolelor cu localităŃile aflate în zona lor de influenŃă, formând
deja realităŃi metropolitane, primare care, chiar dacă nu sunt denumite zone metropolitane
funcŃionează practic ca zone unitare, relativ independente.
Multe dintre problemele strategice de amenajare urbană la nivel european nu pot fi
tratate direct decât la nivel de zone metropolitane, care să faciliteze dezvoltarea producŃiei, a
schimburilor şi a consumului de bunuri la nivelul Europei, astfel încât să fie evitate piedicile
datorate atât localismului excesiv cât şi centralismului la nivel naŃional.
Este vorba, în esenŃă, de formarea zonelor metropolitane ca poli şi regiuni de creştere
sau dezvoltare la nivelul Europei, incluse în cadrul unor strategii naŃionale, dar şi
transnaŃionale.
Zonele metropolitane pot deveni astfel capete de pod care să beneficieze de noile căi de
comunicaŃii şi de relaŃii comerciale, pentru schimbul de mărfuri şi servicii, de know-how, ca
centre ale circulaŃiei de capital şi ca destinaŃii pentru turism şi cumpărători.
Dezvoltarea zonelor metropolitane facilitează amenajarea integrată a teritoriului la nivel
regional astfel încât prin aceasta să se diminueze dezechilibrele dintre centru şi aria limitrofă,
provocate de dispersarea în planul structurii demografice, sociale şi economice, de
dezechilibrele legate de transportul în comun, finanŃarea infrastructurii, rezervele de spaŃiu
pentru locuit şi comerŃ, înlăturarea sau diminuarea unor astfel de dezechilibre va conduce la o
îmbunătăŃire a calităŃii vieŃii populaŃiei.
Implementarea politicilor de dezvoltare şi amenajare a teritoriului printr-un management
eficient şi performant, în care fundamentarea politicilor de dezvoltare să Ńină seama de cererea
pieŃei, dar şi de alte cerinŃe legate de asigurarea unei densităŃi suportabile, infrastructura tehnică
şi socială (servicii), aprovizionare în apropierea locuinŃelor, localizarea spaŃiilor de agrement etc.
Realizarea acestor politici de dezvoltare se face de regulă printr-o bună cooperare între
localităŃi în domeniile amenajării teritoriului, locuinŃelor, infrastructurii, dezvoltării economice,
protecŃiei mediului, utilizării resurselor umane etc.

65
Cele mai performante acŃiuni sunt, de regulă, cele legate de transportul în comun,
alimentarea cu apă, prelucrarea deşeurilor şi implementarea unor proiecte investiŃionale care au
rezultate imediat vizibile, măsurabile şi cuantificabile, care sporesc ridicarea nivelului calităŃii
vieŃii, pentru oricare cetăŃean European.

66
Bibliografie

Adrian Iancu (2002), Elemente de arhitectură şi urbanism, Edit. U.T. Pres, Cluj-Napoca;
Antikainen J. (2005), The concept of Functional Urban Areas: Findings of the ESPON project;
Augustin Ioan (2002), O (nouă) „Estetică a reconstrucŃiei”, Edit. Paideia, Bucureşti;
Böhme, K. & P. Schön (2006), ESPON Atlas. Mapping the structure of the European territory,
Bonn;
Cornelia Bărbulescu (2002), Integrare tehnologică în arhitectura contemporană, Edit. Presa
Universitară Clujană, Cluj-Napoca;
Cristin Nicolae Popa (2002), Rolul administraŃiei publice în procesul de urbanizare, teză de
doctorat, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca;
Doina Niculescu (2000), Elemente de urbanism, Edit. UniversităŃii Politehnice din Timişoara;
Dühr, S. (2005), Potentials for Polycentric Development in Europe: The ESPON 1.1.1 Project
Report, Planning, Practice & Research Vol. 20, Nr. 2, p. 235-239. ESPON (2006a)
Mapping regional competitiveness and cohesion. European and global outlook on
territorial diversities. ESPON Briefing 2. ESPON: Luxembourg. ESPON (2006b) Territory
matters for competitiveness and cohesion. Facets of regional diversity and potentials in
Europe. ESPON Synthesis Report III. ESPON: Luxembourg. ESPON (2006c) Applied
territorial research. Building a scientific platform for competitiveness and cohesion
ESPON Scientific Report II. ESPON: Luxembourg;
European Rural Heritage, CEMAT, 2003;
Francoise Choay (2002), Urbanismul – utopii şi realităŃi, Edit. Paideia & Simetria, Bucureşti;
G. M. Cantacuzino (2001), Despre o estetică a reconstrucŃiei, Edit. Paideia, Bucureşti;
Gabriel Pascariu (2007), Analiză regională urbană, Modulul Dezvoltare Regională– Suport de
curs;
Gabriel Pascariu (2004), Curs de planificare şi Dezvoltare SpaŃială, Universitatea Bucureşti,
Facultatea de Sociologie şi AsistenŃă Socială;
Gabriel Pascariu (2007), UAUIM – Facultatea de urbanism, anul V, semestrul I - Curs
Dezvoltare Regională;
Gloersen, E. (2006), A first step towards an improved understanding of urban profiles and
polycentric development potentials, ESPON (ed.) European Territorial Research in
Progress, Luxembourg: ESPON, p. 29-53;
Henri Jacquot, Francois Priet (2001), Droit de l’urbanisme, Edit. Dalloz, Paris;
http://www.bmvbs.de/Anlage/original_1005295/Territorial-Agenda-of-the-European-
Union-Agreed-on-25-May-2007-barrier-free.pdf

67
Hubert Charles (1993), Les principes de l’ urbanisme, Edit. Dalloz, Paris;
IaŃu Corneliu (2007), Geografie şi Amenajarea Teritoriului, Suport de curs, Universitatea “Al. I.
Cuza”, Iaşi;
Ledebur L, Barnes W. R. (1993), All in it together: Cities, Suburbs and Local Economic
Regions, Washington DC, League of Cities;
Marin Nicolau – Golfin (1972), Istoria artei, Vol.I, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Mircea DuŃu (1998), Dreptul urbanismului, Edit. Economica, Bucureşti;
Nordregio (2004) Potentials for polycentric development in Europe. Final Report of the ESPON
Project 1.1.1.
OIR (2006) The role of small and medium-sized town. Final Report of the ESPON Project 1.4.1.
www.espon.eu
Peterson, Kingsley, Telgarsky (1990), Multi-sectorial investment planning, UNCHS-Habitat;
Stoica, M. (coord.), Berca M., Rojanschi V., Gheorghe M., Radu I. (2004), Capitalul natural
antropic al judeŃului Bacău în perspective elaborării strategiei de dezvoltare durabilă,
Editura ASE, Bucureşti;
Teodor O. Gheorghiu (2002), Locuire şi neAşezare, Edit. Paideia, Bucureşti;
Territorial Agenda (2007): Territorial Agenda of the European Union: Towards a More
Competitiveand Sustainable Europe of Diverse Regions. Agreement made at the Informal
Ministerial Meeting on Urban Development and Territorial Cohesion on 24 / 25 May 2007.
Territorial State (2007): The Territorial State and Perspectives of the European Union:
Towards a Stronger European Territorial Cohesion in the Light of the Lisbon and
Gothenburg Ambitions – A Background Document to the Territorial Agenda of the
European Union. http://www.bmvbs.de/Anlage/-origial_998253/The-Territorial-Stateand-
Dr. Andreas Faludi and-Perspectives-of-the-European-Union.pdf
The European Urban Charter, Local and Regional Authorities of Europe, 2002
The Final Report of the ESPON Project 1.1.2, www.espon.eu
Unité de l’Europe, solidarité des peuples, diversité de territoires, Commission Européenne, 2001
Voinea Liviu (coord.) (2007), Manual de evaluare a competitivităŃii regionale, Bucureşti;
http://ec.europa.eu/regional_policy/
http://www.territorial-agenda.eu
http://www.cemat-region.eu
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/extraction/evalight/EVAlight.jsp?A=1&language=en&root=/the
me1/urb/urb_ikey
http://www.eurometrex.org
POR.

68
ANEXE
ANEXA I

GLOSAR DE TERMENI

AMENAJAREA TERITORIULUI (engl. spatial planning - fr. aménagement du territoire)


Amenajarea teritoriului este o activitate globală, funcţională, prospectivă, democratică
care are ca scop de bază armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice,
sociale, ecologice şi culturale, stabilite la nivel naţional şi local pentru asigurarea echilibrului în
dezvoltarea diferitelor zone ale ţării, urmărindu-se creşterea coeziunii şi eficienţei relaţiilor
economice şi sociale dintre acestea şi care se exercită pe întregul teritoriu al României, pe baza
principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean.

(Legea nr. 350 /2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul)

Expresia spaţială a politicilor economice, sociale, culturale şi ecologice ale oricărei


societăţi, care are drept scop o dezvoltare echilibrată a regiunilor şi organizarea fizică a spaţiului
conform unei concepţii directoare, pentru a oferi omului un cadru şi o calitate a vieţii care să-i
asigure desăvârşirea personalităţii sale, într-un mod şi la o scară umană.

(Carta Europeană a Amenajării Teritoriului, adoptată în 1983 la Torremolinos –


Spania)

Ansamblul acţiunilor de pregătire a unui teritoriu prin executarea unor lucrări de


echipare, asanare, nivelare, plantare sau defrişare, etc. pentru a-l face corespunzător unor
destinaţii şi funcţiuni stabilite prin studiile de sistematizare a teritoriului respectiv.

(Erdeli, G., – Dicţionar de geografie umană, Ed. Corint 1999)

Arie metropolitană

• Termen american care desemnează o aşezare urbană de dimensiuni mari sau formată
prin expansiunea arealului urban. Conceptului i-a fost oferită o definiţie operaţională, pentru
prima dată, de către biroul de recensăminte al SUA în 1910, sub denumirea de district
metropolitan. În 1950 denumirea uzuală devine arie metropolitană standard, care semnifică aria
urbană funcţională. În 1960 conceptul capătă numele de arie statistică metropolitană standard.

(Erdeli, G., – Dicţionar de geografie umană, Ed. Corint 1999)


ZONĂ

[Geografic] Porţiune dintr-un teritoriu, delimitată pe baza existenţei unor elemente


caracteristice distinctive, a unor categorii de fenomene, fapte sau împrejurări sociale. Delimitarea
unei arii de acest tip se bazează pe elemente naturale.

[Sistematizare] Suprafaţă de teren delimitată, care face parte dintr-o localitate sau dintr-
un teritoriu mai larg (care poate cuprinde şi localităţi), căreia i se atribuie un tip de folosinţă bine
determinat sau pe care se întâmplă anumite lucruri dirijate de oameni.

(Mic lexicon ilustrat al noţiunilor de sistematizare – Ed. Tehnică, Bucureşti 1983)

Zonă de dezvoltare

• Perimetru delimitat în cadrul teritoriului administrativ al unui municipiu sau în


cadrul unei zone metropolitane în care se propun unele facilităţi de natură fiscală, în
scopul favorizării dezvoltării economice prin atragerea de investiţii de capital străin
sau autohton.

(Legea nr. 351 /2001privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional


– Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi)

Zonă de influenţă

• Între un oraş şi regiunea sa se ţes numeroase fire de legătură. Ele corespund


diferitelor forme de raporturi şi de influenţă, suprapunându-se şi combinându-se, fără
să fie, în mod necesar, integral reprezentate. Ansamblul lor constituie zona de
influenţă, care se întinde până acolo unde pătrund diversele forme de raporturi cu
oraşul. Aici, accentul nu se pune pe oraş, ci pe regiunea care depinde de oraş.

(Garnier, J., B., Chabot, G. – Geografia urbană, ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1971)

• Teritoriul şi localităţile care înconjoară un centru urban şi care sunt influenţate


direct de evoluţia oraşului şi de relaţiile de intercondiţionare şi de cooperare care se
dezvoltă pe linia activităţilor economice a aprovizionării cu produse agroalimentare,
a accesului la dotările sociale şi comerciale a echipării cu elemente de infrastructură
şi cu amenajări pentru odihnă, recreare şi turism. Dimensiunile zonei de influenţă
sunt în relaţie directă cu mărimea şi cu funcţiunile centrului urban polarizator.

(Legea nr. 351 /2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional
– Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi)

• Teritoriu asupra căruia o localitate urbană îşi extinde o serie de funcţiuni. Mărimea
acestui teritoriu este dependentă de nivelul dezvoltării social-economice, de poziţia
geografică, de talia oraşului, de densitatea centrului urban. Limita extensiunii medii a
acesteia se află situată la intersecţia ariilor de influenţă a cel puţin trei funcţiuni.

(George Erdeli – Dicţionar de geografie umană, ed. Corint, Bucureşti, 1999)

Zone dinamizatoare

• Zone noi de servicii, cu utilizări comerciale intensive şi activităţi mixte şi cu


densităţi diferite. Ele au un nucleu central de birouri, spaţii comerciale şi pentru
distracţie şi sunt în general în jurul unui nod de transport de importanţă
metropolitană, deseori staţii de transfer feroviar, legate de oraşe intermediare.

(Institut d’Etudis Territorials, Barcelona - Factors clau de la planificacio territorial


a l’area metropolitana de Barcelona, 1999)

Zonă metropolitană

• Suprafaţă situată în jurul marilor aglomerări urbane, delimitate prin studii de


specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii reciproce de influenţă în domeniul
căilor de comunicaţii, economic, social, cultural şi al infrastructurii edilitare. De
regulă, limita teritoriului metropolitan depăşeşte limita administrativă a localităţilor
şi poate limita judeţului din care face parte.

(Legea nr. 350 /2001 privind Amenajarea Teritoriului şi Urbanismului)

• Zonă construită prin asociere bazată de parteneriat voluntar, între marile centre
urbane (capitala României şi municipiile de rang I) şi localităţile urbane şi rurale
aflate în zona imediată, la distanţa de până la 30km, între care s-au dezvoltat relaţii
de cooperare pe multiple planuri.

(Legea nr. 351 /2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional
– Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi, Anexa I)

• Zona metropolitană apare numai în cazul în care aceasta nu coincide cu regiunea


metropolitană. Regiunea metropolitană poate coincide cu una sau mai multe regiuni
administrative.

(Census Bureau – US State Office of Management and Budget - OMB)

Zonă suburbană

• Zonă situată în apropierea oraşelor sau la limita spaţială a acestora, care se


caracterizează printr-un nivel de urbanizare mai redus faţă de standardele
recunoscute şi ai cărei locuitori au un mod de viaţă şi comportament specifice.

(Erdeli, G. – Dicţionar de geografie umană, ed. Corint, Bucureşti, 1999)


Zona urbană

• Este constituită dintr-un oraş central (uneori două) de cel puţin 50.000 de locuitori
rezidenţi şi aria din imediata vecinătate. Zona urbană este astfel, oraşul fizic definit
fără legătură cu graniţele politice sau administrative. În lucrare termenul de zonă
urbană se referă generic la regiuni cu o densitate mare a populaţiei.

(Edwin S. Mills – Urban Economics, 1995)

ZONE PURTĂTOARE DE DEZVOLTARE


Termenul este utilizat în special în literatura de specialitate din Franţa şi defineşte, în
sensul cel mai general şi mai cuprinzător, acele noi categorii de grupări de activităţi de "vârf",
tractante pentru dezvoltare, localizate pe un anumit teritoriu definit (interior, tangent sau exterior
unei localităţi) şi care constituie atât o modalitate de adaptare la transformările socio–economice
din perioada post–industrială a informatizării şi globalizării, cât şi una dintre cele mai importante
componente ale strategiilor de dezvoltare urbană şi teritorială prin care este provocată sau
stimulată această dezvoltare. Categoriile de ZPD au în comun prezenţa unor activităţi legate de
tehnologiile de vârf şi sunt caracterizate spaţial fie printr-o localizare legată direct de marile
circuite de transporturi trans-continentale /naţionale şi cu metropolele (platformele logistice,
polii de transfer), fie prin localizări privilegiate ca valoare arhitectural-urbanistică şi peisagistică
în raport cu structura localităţilor şi a aglomeraţiilor urbane (polii principali urbani, parcurile de
activităţi în, special cele ştiinţifice şi tehnologice care pot conferi gradul de tehnopol localităţilor
/aglomeraţiilor în care se înscriu).

Regiune metropolitană

• Conform raportului de bază “Strategii pentru Dezvoltarea durabilă a regiunilor


urbane”, regiunile metropolitane sunt regiunile administrative care au ca “inimă” o
metropolă (nucleu central – capitala sau localitatea propriu zisă) împreună cu
aglomeraţia ei urbană (capitala + localităţi din imediata ei vecinătate).

(Ca urmare a Conferinţei ONU privind Mediul şi Dezvoltarea – Rio de Janeiro 1992
şi pe baza Agendei Habitat II adoptată la Istambul 1996, a avut loc la Essen în 1999
Conferinţa “Regiuni Metropolitane Europene”)

• Există mai multe definiţii ale acestei noţiuni care depind de modul de abordare a
termenului. Economic aceasta reprezintă o concentrare şi o centralizare a mijloacelor
de producţie, unităţi de conducere, forţă de muncă, pieţe şi consumatori într-un spaţiu
larg şi complex. Legal aceasta reprezintă un grup de aglomerări urbane în jurul unui
oraş mare, interconectate şi care constituie un sistem socio-economic complex.
(Faerstein, E. - Metropolitan - Governance in Brazil, 1989)

• Zonă cu o suprafaţă foarte întinsă, compusă dintr-o unitate administrativă centrală


şi dintr-o aureolă periferică largă, cuprinzând mai multe nuclee rezidenţiale şi
comerciale secundare şi zone intermediare încă rurale, dar strâns legate de oraş.

(Bonnet, J. - Marile Metropole Mondiale, 2000)

Regiune prioritară de dezvoltare

• Unităţile de bază pentru politica regională (UPR), respectiv regiunile de dezvoltare


şi ariile prioritare, pot fi considerate ca elemente componente ale unui proces pe
termen lung de specificare şi testare, pornind de la principiile care stipulează că
definirea regiunilor: să fie orientată în sensul identificării problemelor teritoriale; să
fie astfel făcută, încât să permită identificarea unor spaţii adecvate pentru anumite
tipuri de acţiuni, precum alocarea de fonduri, aplicarea diferenţiată a taxelor,
cooperare sau parteneriat etc.; să fie realizată prin interacţiune între specialişti în
dezvoltare regională, decidenţi şi populaţii la nivelul regiunilor.

(Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România – aprobată de Guvern în 1997)

Regiune statistică

• Regiune de dezvoltare utilizată pentru adunarea, interpretarea şi analiza datelor


publice.

(Programul Phare 9708 /Aster S cons arl, Note informative pentru Consiliile de
Dezvoltare Regională, 1997)

Regiuni urbane

• Ansamblu de oraşe, legate între ele din punct de vedere morfologic, structural şi
relaţional, caracterizându-se printr-o întindere relativ mare şi un anumit policentrism.

(Erdeli, G. – Dicţionar de geografie umană, ed. Corint, Bucureşti, 1999)

Reţea de localităţi

• Totalitatea localităţilor de pe un teritoriu (naţional, judeţean, zonă funcţională) a


căror existenţă şi dezvoltare sunt caracterizate printr-un ansamblu de relaţii
desfăşurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politico-
administrative şi altele). Reţeaua de localităţi este constituită din localităţi urbane şi
localităţi rurale.

(Legea nr. 350 /2001 privind Amenajarea Teritoriului şi Urbanismul)


Reţea de oraşe

• Expresia "reţea de oraşe" desemnează politica aplicată de DATAR pentru


susţinerea experienţelor favorizând alianţa la distanţă între primarii localităţilor, în
scopul dezvoltării globale unanim acceptate în cadrul unui teritoriu lărgit. Ea este
prezentată ca o alternativă la metropolizare şi ca una dintre pârghiile de acţiune în
sprijinul dezvoltării teritoriale.

(Lionel Jospin, Prim Ministru al Republicii Franceze-Politique des Réseaux des


Villes, 2000)

Reţelele actuale sunt de trei categorii:

• reţele de oraşe mijlocii care regrupează unităţi urbane de mărime comparabilă, cuprinse
între10.000 şi 100.000 locuitori; acestea sunt marcate de o funcţiune dominantă şi sunt
conştiente denecesitatea de a schimba dimensiunea de intervenţie pentru a-şi ameliora sau
regăsi atractivitatea. Reţeaua de oraşe le va permite să-şi descopere noi capacităţi, să-şi
articuleze funcţiunile complementare şi să se angajeze într-un demers de propuneri şi
prospecţiuni concertate pentru a-şi a anima şi dezvolta teritoriul;

• reţele de armătură regională, care regrupează principalele centre urbane ale regiunii;
acestereţele sunt destinate să afirme funcţiunile regionale majore (funcţiuni universitare şi
decercetare, competenţe industriale strategice, poli de iradiere culturală care alimentează
ţesutulinfra-regional);

• reţele transfrontaliere în care se exprimă voinţa colectivităţilor locale de a coopera în


spaţiile deschimburi validate unanim de locuitorii lor.

Alte reţele de oraşe pot fi însoţite la o altă scară de cooperare de:

• reţele de poli de dezvoltare economică majoră -reţele care întăresc capacitatea oraşelor ce
constituie poli de dezvoltare economică majoră pentru teritoriile pe care le deservesc;

• reţeaua de armătură naţională -reţele prefigurând marile sisteme urbane care oferă
odeschidere a spaţiului naţional către sistemul european şi mondial de schimb.

• pentru aceste tipuri de reţele, ca şi pentru cele transfrontaliere, trebuie avute ca


referinţeexperimentele cuprinse în programele comunitare "INTERREG" şi perspectivele de
dezvoltarede care sunt legate.

(Lionel Jospin, 2000 )


Sistem urban

Sistem de localităţi învecinate, între care se stabilesc relaţii de cooperare economică,


socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi protecţie a mediului, echipare tehnico-edilitară,
fiecare păstrându-şi autonomia administrativă.

(Legea 351 /2001privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional –


Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi)

Sistem urban (sistem de aşezări) – totalitatea aşezărilor dintr-un spaţiu determinat şi


relaţiile complexe de interdependenţă care se stabilesc între ele. Sistemele de aşezări au două
trăsături de bază: ierarhia şi centralitatea; pot fi urbane şi rurale.

(Erdeli, G. – Dicţionar de geografie umană, ed. Corint, Bucureşti, 1999)

RELAŢII URBAN - RURAL


Totalitatea relaţiilor care se stabilesc în cadrul sistemului de localităţi urbane şi rurale pe
linia locuirii, a procesului de producţie agricolă, industrială etc. Cunoscând aceste relaţii, se pot
determina fluxurile convergente şi divergente de populaţie şi bunuri între oraş şi teritoriul său
înconjurător, se pot stabili capacităţile mijloacelor de transport, ale serviciilor colective, ale
echipărilor în sistem, se pot evita fenomenele de migrare masivă, respectiv de depopulare a unor
zone rurale şi de suprapopulare a oraşelor.

(Erdeli, G. – Dicţionar de geografie umană, ed. Corint, Bucureşti, 1999)

Tehnopoli

Structuri de dezvoltare economică, iniţiate la nivel naţional, regional şi local, care au


misiunea de a promova şi dezvolta inovaţia în teritoriul lor de influenţă. Un Tehnopol constituie
suportul politicii de dezvoltare a unui teritoriu, pornind de la inovare, care favorizează
"fertilizarea încrucişată" (potenţarea reciprocă). Accepţiunile termenului sunt:

• O zonă de activităţi economice care beneficiază de prezenţă universităţilor, a


cercetării, unităţilor industriale şi de servicii şi al cărui teritoriu cuprinde ansamblul
serviciilor urbane ale metropolei (model instituţionalizat din anul 2000 în Franţa,
utilizat şi în Japonia). Tehnopolii sunt teritoriile de acţiune a unui /unor parcuri
tehnologice sau ştiinţifice la nivelul aglomeraţiei urbane sau al teritoriului său de
influenţă economică, care promovează întregul oraş ca spaţiu de resurse ştiinţifice şi
tehnologice;

• O zonă de activităţi economice în care sinergia între universitate, cercetare şi


industrie favorizează crearea unor poli de competenţă în domenii specializate şi care
cuprinde parcuri sau ansambluri de parcuri de activităţi specializate (parcuri
tehnologice), care, prin promovarea resurselor ştiinţifice şi tehnologice locale,
vizează atragerea şi dezvoltarea activităţilor de înaltă tehnologie. Sunt cel mai adesea
situate în apropierea universităţilor sau centrelor de cercetare, după principiul că
proximitatea spaţială a activităţilor de cercetare, de învăţământ superior şi de
producţie favorizează transferul de competenţă şi tehnologie (Marea Britanie).

(UIAUIM, INCD-UP, IG, UD - Definirea Zonelor Urbane Purtătoare de Dezvoltare


în Teritoriu ca factor de anticipare şi stimulare a ridicării calităţii vieţii urbane prin
restructurarea economică sectorială - Studiu în cadrul programului AMTRANS 2002-
2002)

Consultări privind amenajarea tehnopolilor

Consultările au fost concepute ca un apel la idei prospective, chiar dacă rezultatul


conduce la elaborareaunui plan de situaţie. Este vorba înainte de toate de solicitarea unor “noi
concepte” privind amenajarea unuitehnopol. În această formă de consultare, nu se cere nici un
nivel de precizie asupra documentelor rezultate.Datele de program nu sunt decât indicative, ele
trebuie să se constituie într-un suport pentru reflecţia asupraamenajării sitului şi nu au pretenţie
operaţională. Trebuie “inventată o noua forma urbană, care păstrează şivalorizează un sit natural
privilegiat, răspunzând în acelaşi timp exigenţelor activităţilor industriale şi decercetare.
Proiectele elaborate vor simboliza o nouă cultură urbană şi tehnică” (extras din
programulconsultării).

(Ministerul Echipării, Transportului şi Turismului din Franţa - Parteneriate –


sinteză, Studiu de caz – Operaţiunea Atlanpole Nantes– Articol, 1993)

Tehnopol multipolar

• Desemnează spaţiul de acţiune al mai multor tehnopoli repartizaţi pe teritoriul unei


metropole (după Philippe Madrelle).

(UIAUIM, INCD-UP, IG, UD - Definirea Zonelor Urbane Purtătoare de Dezvoltare


în Teritoriu ca factor de anticipare şi stimulare a ridicării calităţii vieţii urbane prin
restructurarea economică sectorială - Studiu în cadrul programului AMTRANS 2002)
ANEXA II

LEGISLAŢIE PRINCIPALĂ URBANISM ŞI


AMENAJAREA TERITORIULUI

Legea administraţiei publice locale - nr.215/2001- cu modificările ulterioare

Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România.

Codul civil - reglementări privind amplasamentul construcţiilor

Regulamentul general de urbanism republicat (Hotărârea Guvernului României


pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism nr.525/1996 cu modificările ulterioare

Legea privind amenajarea teritoriului şi urbanismul nr.350/2001


Ordin nr.13/N/1999 al ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului Ghid
privind metodologia de elaborare a conţinutului cadru a PUG

Ordin nr.21/N/2000 al ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului Ghid


privind elaborarea şi aprobarea regulamentelor locale de urbanism
Ordin nr.176/N/2000 al ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului Ghid
privind metodologia de elaborare a conţinutului cadru a PUZ

Ordin nr.37/N/2000 al ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului Ghid


privind metodologia de elaborare a conţinutului cadru a PUD

Ordin nr.201/N/2000 al ministrului Lucrărilor publice şi amenajării teritoriului Ghid


metodologic privind elaborarea analizelor de evaluare a impactului asupra mediului ca parte
integrantă a planurilor de amenajare a teritoriului şi urbanism

Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor cu modificările şi


completările ulterioare

Ordinul ministrului transporturilor construcţiilor şi turismului privind aprobarea


Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, nr.1430/2005

Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului, al ministrului apărării


naţionale, al ministrului de interne, al directorului Serviciului Român de Informaţii pentru
aprobarea precizărilor privind avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului,
precum şi a documentaţiilor tehnice pentru autorizarea executării construcţiilor nr.34/N/1995 /
M.30/1995 / 3422/1995 / 4221/1995
Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului, al ministrului apărării
naţionale, al ministrului de interne, al directorului Serviciului Român de Informaţii, al
ministrului justitiei, al directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, al şefului
Serviciului de Informaţii Externe şi al directorului Serviciului de protecţie şi pază privind
aprobarea condiţiilor de autorizare a construcţiilor cu caracter militar nr.
3376/MC/2.05.1996 /M.3556/9.05.1996/ 2102/8.05.1996/667/ C1/9.05.1996/ 4093/9.05.1996/
2012/7.05.1996/ 14083/9.05.1996/ D 821/8.05.1996
Hotărârea Guvernului nr.62/1996 privind aprobarea listei obiectivelor de investiţii şi
de dezvoltare, precum şi a criteriilor de realizare a acestora, pentru care este obligatoriu avizul
Statului Major General

Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii - cu modificările ulterioare

Legea fondului funciar- nr. 18/1991 republicată, cu modificările ulterioare

Ordonanţa privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier


naţional nr.96/1998

Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996

Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia - nr. 213/1998

Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor cu modificările ulterioare

Legea nr.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor

Legea apelor - nr. 107/1996 cu modificările ulterioare

Ordonanţa de urgenţă nr.195/2005 privind protecţia mediului

Legea nr.71/1996 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -


Secţiunea I - Căi de comunicaţie

Legea 171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -


Secţiunea II - Apă

Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea


a III-a Zone protejate
Legea nr.351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi

Legea nr.575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -


Secţiunea a V-a Zone de risc natural

Ordinul ministrului sănătăţii pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor


privind mediul de viată al populaţiei nr.536/23.06.1997

Ordonanţa nr.43/1997 privind regimul juridic al drumurilor cu completările ulterioare


Ordin al ministrului transporturilor pentru aprobarea normelor tehnice privind
proiectarea şi amplasarea construcţiilor, instalaţiilor şi panourilor publicitare în zona drumurilor,
pe poduri, pasaje, viaducte şi tuneluri rutiere-nr. 571/1997

Legea privind protejarea monumentelor istorice nr.422/2001

Legea locuinţei nr.114/1996 republicată

Legea 184/2001 privind exercitarea profesiunii de arhitect (modificată prin Legea 43/2004)

Hotărârea Guvernului nr.723/2002 privind înfiinţarea Comisiei interministeriale pentru


zone construite protejate

Ordinul nr.562/2003 al Ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului pentru


aprobarea Reglementării tehnice "Metodologie de elaborare a conţinutului-cadru al
documentaţiilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)

Hotărârea Guvernului nr.447/2003 pentru aprobarea normelor metodologice


privind modul de elaborare şi continutul hărtilor de risc natural la alunecări de teren şi inundaţii

Ordinul comun al Ministerului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi Ministerului


Administraţiei şi Internelor nr.139/2003/ 6/2003 privind măsuri pentru respectarea disciplinei în
domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului în scopul asigurării fluidizării traficului şi a
siguranţei circulaţiei pe drumurile publice de interes naţional şi judeţean

Hotărârea Guvernului nr.382/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind


exigenţele minime de conţinut ale documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi de urbanism pentru
zonele de riscuri naturale
Hotărârea Guvernului nr.31/1996 privind metodologia de avizare a documentaţiilor de
urbanism privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice privind construcţiile

Hotărârea Guvernului nr.1122/2002 pentru aprobarea condiţiilor şi procedurilor de


atestare a staţiunilor turistice, precum şi pentru declararea unor localităţi ca staţiuni turistice de
interes naţional, respectiv local
Ordinul nr.45/1998 al Ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor tehnice
privind proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor

Ordinul nr.47/1998 al Ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor tehnice


privind amplasarea, lucrărilor edilitare, a stâlpilor pentru instalaţii şi a pomilor în localităţile
urbane şi rurale
Ordinul nr.49/1998 al Ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor tehnice
privind proiectarea şi realizarea străzilor în localităţile urbane
Ordinul nr.50/1998 al Ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor tehnice
privind proiectarea şi realizarea străzilor în localităţile rurale