Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
CUZA” IAŞI
CENTRUL DE STUDII EUROPENE
SPECIALIZAREA Studii Europene
LUCRARE DE DISERTAŢIE
PROFESOR COORDONATOR,
Conf. univ. dr. Corneliu IAŢU
ABSOLVENT MASTER,
Tudor JEMNA
ID
Iunie 2008
UNIVERSITATEA „AL. I. CUZA” IAŞI
CENTRUL DE STUDII EUROPENE
SPECIALIZAREA Studii Europene
PROFESOR COORDONATOR,
Conf. univ. dr. Corneliu IAŢU
ABSOLVENT MASTER,
Tudor JEMNA
ID
Iunie 2008
CUPRINS
INTRODUCERE
Importanţa şi Actualitatea Temei
CONCLUZII:
În căutarea Sinergiilor
Perspective şi Direcţii de Urmat
Parteneriat prin Programul URBACT pentru Oraşele României (16 aprilie 2008)
INCHEIERE:
Avantajele Zonelor Metropolitane
Bibliografie
ANEXE
INTRODUCERE:
Motto:
“Casa are o parte expusă soarelui şi alta intemperiilor; în
funcŃie de ele este orientată repartiŃia „spaŃiilor” ....”
(Martin Heidegger - Ambientul lumii ambiante
şi spaŃialitatea Dasein-ului)
1
În contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul oraşelor în economia mondială
devine tot mai important, creşterea competivităŃii şi a calităŃii vieŃii constituind obiective majore
ale politicii economice la nivel local şi naŃional. Aceste preocupări se află în sfera
managementului şi a strategiei urbane fiind integrate în obiectivele generale ale dezvoltării
economico-sociale înscrise în dinamica urbană.
În cadrul proceselor ce dau conŃinut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de
dezvoltare rezidă în necesitatea asigurării unei evoluŃii coerente, unitare a ansambului economic
în statele naŃionale, utilizării responsabile a resurselor naturale, materiale şi umane în corelaŃie cu
nevoile societăŃii dar şi adaptării la evoluŃiile şi contextul economiei mondiale dinamice şi
competitive.
Având în vedere mutaŃiile tehnologice, creşterea demografică şi legată de aceasta,
concentrarea urbană la scară mondială, problematica gestiunii urbane capătă noi dimensiuni iar
amenajarea zonelor urbane poate contribui în mod semnificativ la crearea şi dezvoltarea unor
areale urbane durabile şi echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural şi teritorial.
Ca urmare, cunoaşterea oraşului ca organism complex având propriile sale mecanisme de
dezvoltare, devine un imperativ al evoluŃiei societăŃii în ansamblul său şi amenajarea teritoriului
european.
Este necesară aşadar o evaluare a posibilităŃilor de armonizare a relaŃiilor existente între
oraş şi zonele învecinate pe de o parte precum şi valorificarea cadrului natural şi istoric
contribuind astfel la dezvoltarea echilibrată, economică, socială şi culturală a comunităŃilor
locale şi evidenŃierea interconexiunilor acestora cu mediul extern european.
Totodată, se pune problema păstrării şi conservării pentru generaŃiile viitoare a
patrimoniului natural şi construit, a realizării unui echilibru între costurile pe care le generează o
astfel de abordare şi beneficiile obŃinute din activitatea turistică.
În contextul intensificării preocupărilor tuturor celor implicaŃi în gestiunea urbană în
direcŃia asigurării unui mediu de viaŃă adecvat locuitorilor, planificarea deŃine un rol central în
strategia urbană şi strategia europeană pentru amenajarea teritoriului.
2
CAPITOLUL I – DEFINIREA OBIECTULUI CERCETĂRII:
SpaŃiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor
încă din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste
orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaŃiului geografic
în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăŃiilor şi a energiilor sociale...”. Alte
definiŃii conturează aglomerarea urbană ca un spaŃiu caracterizat prin concentrarea populaŃiei
rezidente, preponderenŃa activităŃilor industriale, dar şi prezenŃa activităŃilor comerciale şi de
servicii.
Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de
concentrare, producŃie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiŃii de spaŃiu si
timp”. Varietatea definiŃiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă
dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate
aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele.
Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva
elemente comune: tendinŃa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă
a populaŃiei şi locuinŃelor predominant colective şi mai puŃin individuale; existenŃa unui număr
minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de
viaŃă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenŃa
activităŃilor economice neagricole (industrie, comerŃ, servicii, administraŃie etc.).
Cu toate că la nivel internaŃional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a
aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile:
criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor, criteriul numeric asociat cu
nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ, criterii hotărâte de guvern
în cazul unor Ńări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc.
Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinŃe legate de poziŃia
geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenŃialul economic diversificat, structura
urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. Încercările de definire a
oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai
adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de
aceasta, un anumit nivel al densităŃii populaŃiei, precum şi prezenŃa unor dotări tehnico-edilitare
care să satisfacă cerinŃele locuitorilor.
3
Cele mai multe definiŃii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei
determinării limitelor exterioare ale acestora precum si identificării factorilor care au contribuit
la dezvoltarea acestora, fiind elaborate mai multe teorii dintre care: teoria apărării emisă de
istoricul german Ludwig Maurer şi economistul Karl Bucher, care susŃin ca oraşele au apărut ca
urmare a necesităŃilor de apărare ale oamenilor împotriva năvălitorilor, cetăŃile fortificate
devenind astfel nucleele viitoarelor oraşe, teoria condiŃiilor geoclimatice elaborată de geografi,
care explică apariŃia oraşelor ca urmare a mediului natural favorabil (condiŃiile geoclimatice,
configuraŃia terenului etc.), teoria deciziei administrative emisă de istoricii G. Below, K. Hegel
şi T. Wright, care consideră că oraşele au luat naştere ca urmare a deciziei puterii de stat, factorul
determinant fiind organizarea politico-juridică, teoria schimbului de mărfuri care subliniaza că
principalul factor de dezvoltare a oraşelor l-a constituit plasarea acestora la intersecŃia unor artere
comerciale, terestre sau maritime şi care a favorizat schimbul de mărfuri (cum este cazul oraşelor
greceşti sau a oraşelor porturi), teoria oraşelor-necropolă care aparŃine lui Lewis Mamford şi
care susŃine că multe oraşe din Egipt, China sau Grecia au apărut în apropierea marilor necropole
şi complexe religioase: Ierusalim, Delfi, Memfis etc.
În conexiune cu aceste teorii, se poate vorbi de o etapizare in evoluŃia oraşelor, în
literatura de specialitate conturându-se următoarele perioade istorice: perioada arhaică, orasul
antic, avand o serie de caracteristici, oraşul medieval, oraşul în timpul Renaşterii, oraşul baroc,
oraşul erei industriale.
O altă abordare privind apariŃia şi evoluŃia istorică a oraşelor se referă la activităŃile de
bază care au generat centrul respectiv, modalitatea de evoluŃie a acestora în timp în raport cu
condiŃiile naturale şi social-economice şi este exprimată prin intermediul funcŃiilor urbane.
Termenul de funcŃie a fost introdus pentru prima oară de F. Ratzel în 1891 şi preluat apoi
în literatura de specialitate de către toŃi urbaniştii şi desemnează “activităŃile care justifică
existenŃa şi dezvoltarea unui oraş, care aduc resursele necesare vieŃii sale”. Totodată, aceste
funcŃii se reflectă în organizarea oraşelor, de unde şi necesitatea elaborării unor principii. În
cursul timpului, au existat numeroase încercări de fundamentare a unor principii universale
privind sistematizarea oraşelor. Astfel, în 1933, CIAM (Congresul InternaŃional de Arhitectură
Modernă) adoptă un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier, având ca temă oraşul
funcŃional şi rămas sub denumirea de “Carta de la Atena”.
Aceasta reprezintă prima încercare şi propunea printre altele împărŃirea oraşului în zone
funcŃionale, izolate prin ample spaŃii verzi, rezolvarea problemei locuinŃei prin blocuri înalte cu
multe apartamente, care să asigure o mare densitate în mijlocul unor spaŃii verzi, desfiinŃarea
străzilor “coridor” prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaŃie,
separarea strictă a căilor de circulaŃie şi diferenŃierea lor pe categorii: circulaŃie pietoni, circulaŃie
4
automobile etc., amenajarea unei ample reŃele de spaŃii verzi pentru recreere şi sport, integrarea
pădurii în oraş, protejarea naturii şi a peisajului, salvarea patrimoniului arhitectural.
Deşi aceste idei şi-au propus o rezolvare a situaŃiei de criză, ele s-au dovedit incapabile să
răspundă problemelor complexe impuse de oraşul contemporan şi începând cu deceniile VII,
VIII ale secolului XX, criza oraşelor s-a declanşat cu o forŃă tot mai puternică necesitând noi
abordări referitoare atât la organizarea, cât şi la managementul acestora, fiind necesară
clarificarea conceptului de urbanism.
În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raŃională
viaŃa unei populaŃii, într-un spaŃiu geografic determinat.
Termenul de urbanism a apărut pentru prima dată în lucrarea inginerului catalan
Ildefonso Cerda “Teoria generală a urbanizării”, publicată în 1867. Cu toate că termenul este
de dată relativ recentă şi desemnează ştiinŃa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice
ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe
Hipodam din Milet, Grecia Antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni
regulate, cu străzile formând un sistem pătrat.
Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea
CIAM (Congresului InternaŃional al Arhitecturii Moderne), iniŃiat de Le Corbusier. După cel de-
al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-
satelit) ca urmare a creşterii populaŃiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului
Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect îl constituie
sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezări“.
O altă abordare, mai completă, desemnează urbanismul ca fiind „stiinŃa proiectării şi
planificării lucrărilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei aşezări
omeneşti împreună cu complexul de măsuri socio-economice, tehnice, igienice care se iau în
vederea satisfacerii necesităŃilor materiale şi social-culturale ale noilor aşezari“. În aceeaşi idee
se înscrie şi definiŃia potrivit căreia urbanismul reprezintă „un ansamblu de măsuri tehnice,
administrative, economice şi sociale care trebuie să permită o dezvoltare armonioasă, raŃională
şi umană a aglomeraŃiilor“.
Se desprinde astfel, legătura absolut necesară între urbanism şi o serie de domenii ca
economia, geografia, demografia, etc., urbanismul reprezentând „ştiinta modernă care oferă
soluŃiile normative care asigură crearea şi organizarea oraşelor în baza unui „bilant teritorial”
adecvat al cărei sarcină de bază este fundamentarea necesităŃii decretării de oraşe noi şi de a le
transforma pe cele existente, în asa fel încât acestea să corespundă atât nevoilor actuale cât şi
celor viitoare“.
5
Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o
importantă componentă a acesteia având ca obiect localităŃile, aşezarile umane, urbane sau
rurale.
Aşadar, urbanismul este privit în strânsă interdependenŃă cu amenajarea teritoriului ca
parte integrantă a acesteia şi constituit dintr-un ansamblu de activităŃi prin care sunt urmărite
obiective legate de: ameliorarea condiŃiilor de viaŃă prin eliminarea disfuncŃionalităŃilor,
asigurarea accesului la servicii publice şi locuinŃe convenabile pentru toŃi locuitorii, crearea
condiŃiilor pentru satisfacerea cerinŃelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu
handicap, utilizarea eficientă a terenurilor în acord cu funcŃiile urbanistice adecvate, extinderea
controlată a zonelor construite, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural
construit şi natural, asigurarea calităŃii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate
localităŃile, protejarea localităŃilor împotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice.
În concluzie, urbanismul reprezintă o activitate de interes general cu caracter continuu,
care se desfăşoară pe întreg teritoriul, având drept obiective principale determinarea structurii
funcŃionale a localităŃilor şi utilizarea raŃională şi echilibrată a terenurilor.
Conceptul de urbanism include acŃiuni de cunoaştere şi remodelare a spaŃiilor urbane
având la baza activităŃi de investigare şi diagnoză, prognoză, strategie şi fundamentarea
deciziilor şi priveşte: cadrul natural, funcŃiile economice ale teritoriului, populaŃia, reŃeaua
generală de localităŃi şi echiparea tehnică a teritoriului. Totodată, un alt aspect luat în
considerare în determinarea conŃinutului urbanismului îl reprezintă delimitarea unei localităŃi
care are în vedere cadrul natural şi condiŃiile specifice ale terenului, forma şi organizarea
localităŃii, asigurarea unei densităŃi economice. În acelaşi timp, identificarea zonelor funcŃionale
prezintă o deosebită importanŃă în definirea unui oraş, acestea reprezentând teritorii din cadrul
unei localităŃi, echipate şi amenajate, în care se desfăşoară cu preponderenŃă aceeaşi activitate.
Zonele funcŃionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: zona industrială, zona de
locuit, zona dotărilor social-culturale, zona de spaŃii verzi, zona de circulaŃie şi transport.
6
Urbanizarea poate fi privită şi din punct de vedere sociologic adică al „modului de viaŃă
generat de acest proces şi care, în esenŃă, exprimă un transfer de caracteristici urbane asupra
localităŃilor rurale.”
Transformările ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel
demografic au generat o serie de schimbări în caracteristicile spaŃiale şi funcŃionale ale oraşelor,
noŃiunea de aglomerare urbană căpătând dimensiuni diferite de la o Ńară la alta. Dintre oraşele
delimitate mai mult sau mai puŃin în plan teritorial, unele formează adevărate aglomerări urbane
care, în unele regiuni se unesc şi generează noi forme teritoriale urbane. Din multitudinea
acestora, se pot distinge: oraşul propriu-zis ca formă iniŃială bine conturată prin limite
administrative, aglomerarea urbană ca forma cea mai dezvoltată şi dinamică a oraşului modern
reprezentând o arie urbanizată alcătuită dintr-un oraş de cel puŃin 50.000 de locuitori împreună
cu zona sa suburbană, microregiunea urbană ca forma mai cuprinzatoare constând într-o
îmbinare, în anumite grade de dependenŃă economică, socială şi urbană, concentrată şi distinctă
în teritoriu de aşezari urbane şi rurale care conferă ansamblului un anumit profil specific
economic şi social, conurbaŃia - alcătuită din oraşe unite prin legături strânse de producŃie şi care
formează arii continue urbanizate, metropola semnificând poziŃia marilor oraşe multimilionare,
puternic extinse în teritoriu, zona metropolitană care se întinde pe o arie care cuprinde cel puŃin
100.000 de locuitori şi este alcătuită dintr-un oraş cu cel puŃin 50.000 de locuitori şi mai multe
suburbii, megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul utilizat în prezent mai mult în SUA, pentru a
desemna marile formaŃiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston
şi Washington).
ApariŃia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea
unor progrese în plan economic, social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de
probleme legate de creşterea criminalităŃii, a şomajului, a presiunii funciare şi a preŃurilor
imobilelor, degradarea mediului natural, social şi cultural contribuind astfel la scăderea nivelului
calităŃii vieŃii, la amplificarea discrepanŃelor între mediul urban şi cel rural şi în consecinŃă, la
adâncirea dezechilibrelor în plan regional.
Problemele cu care sunt astăzi1 confruntate aglomerările sunt caracterizate extrem de
plastic de John Friedmann (cel care iniŃiază conceptul de “world city”), care afirmă ca între
societăŃile regionale şi institutiile locale, pe de o parte, şi strategiile companiilor economice la
nivel internaŃional (global), pe de altă parte, se înregistrează o adevarată “schizofrenie socială”
iar Manuel Castells afirmă în lucrarea sa intitulată The Informational Society: Information
Technology, Economic Restructuring and the Urban-Regional Process, apărută la Oxford în
1 Analiza Auditului Urban arată că un context naŃional nu poate influienŃa foarte mult, când trebuie să explicăm creşterea oraşelor Poloniei
Angliei sau României (Sursa: The State of European cities)
7
1989:”…cu cât economia devine mai interdependentă la scară globală, cu atât mai puŃin pot
administraŃiile publice regionale şi locale, aşa cum există ele astăzi, să acŃioneze asupra
mecanismelor de bază care condiŃionează existenŃa zilnică a locuitorilor lor.”
Luând în considerare aceste probleme şi contextul economic, social şi politic, specialiştii,
organismele locale şi naŃionale implicate în formularea politicii urbane încearcă mecanismele
cele mai suple şi operaŃionale pentru consolidarea cooperării la nivelul aglomerării urbane.
Primele încercări în acest sens au fost înregistrate în Franta prin instituirea AgenŃiilor de
Urbanism ale AglomeraŃiilor (SUA) şi în Olanda unde, în 1992, primăria din Amsterdam decide
“autofragmentarea” acestuia în mai multe “entităŃi administrative” mai mici, pentru a încuraja
comunităŃile învecinate să se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. O altă
tendinŃă care se conturează în cadrul preocupărilor de clarificare a noŃiunii de urbanism, se referă
la conceptul de „noul urbanism“, acesta reprezentând o mişcare din SUA care pune în discuŃie
crearea de mici oraşe şi asezări.
Calthorpe defineşte urbanismul prin „diversitate, scară pietonală, spaŃiu public şi
structură de vecinatate“ susŃinând că aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei
regiuni metropolitane. De altfel, el afirmă în 1994 că „...ar trebui să existe margini bine
delimitate, sistemul de circulaŃie ar trebui să funcŃioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de
tranzit regional), spaŃiul public ar trebui să fie mai mult formativ decât rezidual, domeniile
civice ar trebui să formeze o ierarhie completă (centre culturale legate, districte comerciale şi
vecinătăŃi rezidenŃiale), iar populaŃia şi utilităŃile ar trebui să fie diverse (create de spaŃieri
adecvate şi de un echilibru între locurile de muncă şi cele de locuit)“.
În prezent, devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare strictă între mediul
natural şi cel artificial având în vedere că prin simbioza lor organică, a rezultat un fenomen
calitativ nou, denumit în terminologia internaŃională “mediu uman”. Acest concept a fost adoptat
la Congresul al IX-lea al Uniunii InternaŃionale a Arhitectilor de la Praga, în 1967, prilej cu care
a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii
aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de înlăturare a cauzelor ce provoacă
raporturile de neconcordanŃă cu efecte autodistructive pentru societatea umană.
Indiscutabil, dezvoltarea oraşului are consecinŃe nefavorabile asupra spaŃiului şi mediului
înconjurător, asupra calităŃii vieŃii oamenilor. În acest sens, pot fi menŃionate: consumul de
spaŃiu cu impact asupra ecosistemului, exploatarea fără restricŃii a resurselor naturale, în
special a celor neregenerabile, efectele poluante ale marilor oraşe, efectele asupra stării de
sănătate a oamenilor, etc.
Explozia continuă a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor
pentru locuinŃe, circulaŃie, sănătate, educaŃie, petrecerea timpului liber, etc. în paralel cu
8
amploarea tendinŃelor de cosmopolitism şi segregare, creşterea somajului, a sărăciei şi
insecurităŃii sociale, a presiunii funciare şi a speculei imobiliare, contribuind în final la
degradarea calităŃii vieŃii şi a mediului.
Schimbările ce au avut loc pe plan mondial la sfarşitul sec. XX au determinat
amplificarea provocărilor economice, sociale, politice, pe care municipalităŃile trebuie să le
gestioneze în funcŃie de interesele comunităŃilor locale în condiŃiile în care competiŃia între oraşe
a devenit tot mai puternică. În acest context, marketingul urban presupune alegerea unor
modalităŃi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor
segmentelor Ńintă interesate de dezvoltarea urbană.
Astfel, marketingul urban vizează toate componentele oraşului ca sistem. SoluŃia pe
termen lung în dezvoltarea echilibrată a oraşelor presupune îmbunătăŃirea a patru factori esenŃiali
de marketing, prezenŃi în orice comunitate: garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreŃinerea
infrastructurii în beneficiul cetăŃenilor, firmelor şi al vizitatorilor, constituirea de noi elemente de
atracŃie care să ducă la o îmbunătăŃire a calităŃii vieŃii, promovarea caracteristicilor şi condiŃiilor
de viaŃă îmbunătăŃite, obŃinerea sprijinului din partea cetăŃenilor săi, a liderilor, instituŃiilor
existente, pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi, investiŃii şi vizitatori.
În actualele condiŃii ale mondializării economiei, mutaŃiilor tehnologice, creşterii
demografice şi legat de aceasta, a concentrării urbane la scară mondială, o altă problemă care
capătă noi dimensiuni o reprezintă gestiunea urbană, termenul de “administraŃie publică”
devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare şi conducere a oraşelor şi
locuitorilor acestora.
Într-o lume în care participarea întreprinderilor şi a societăŃii civile în procesul de
administrare a oraşelor devine din ce în ce mai semnificativă, o definiŃie mai cuprinzătoare a
noŃiunii de “gestiune urbană” ar include “ansamblul acŃiunilor prin care cetăŃenii oraşului îşi
rezolvă problemele în mod colectiv şi răspund nevoilor sociale cu sprijinul administraŃiei
publice”.
În plan social, conceptul de gestiune urbană poate fi înŃeles drept “capacitatea de
integrare, de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizaŃiilor şi grupurilor sociale şi de
reprezentare a acestor interese în plan extern.”
Literatura de specialitate nu cuprinde precizări referitoare la existenŃa unui model unic de
gestiune urbană, fiecare oraş adaptându-şi propria politică în funcŃie de contextul local şi
naŃional. Cu toate acestea, în Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politică şi dezvoltare
teritorială în noiembrie 2000, intitulat “ÎmbunătăŃirea gestiunii în zonele urbane” au fost
stabilite câteva principii ale politicii urbane, printre care: principiul coerenŃei, principiul
competivităŃii, principiul coordonării, principiul echităŃii, principiul flexibilităŃii, principiul
9
specificităŃii teritoriului naŃional, principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populaŃiei, principiul
subsidiarităŃii, principiul durabilităŃii Ńinând cont de păstrarea calităŃii mediului înconjurător.
O altă problemă care se situează în centrul preocupărilor pentru introducerea unor noi
metode de gestiune urbană reprezintă parteneriatul dintre sectorul public şi cel privat în procesul
complex de luare a deciziilor, dată fiind complexitatea şi dimensiunea proiectelor de dezvoltare
urbană precum şi lipsa capacităŃilor financiare.
Parteneriatul public-privat a apărut în anii ’80 în domeniul dezvoltării urbane fiind
considerat un instrument important în dinamica proiectelor urbane în care principalii parteneri
sunt: sectorul privat (investitori, bancheri, etc.), sectorul public (autorităŃile locale şi regionale,
guvernul) şi organizaŃiile non-guvernamentale.
Există însă şi opinii potrivit cărora parteneriatul public-privat reprezintă un concept “vag
şi periculos”, în sensul menŃinerii unei situaŃii în care nu există nici o responsabilitate (de
exemplu, cazul distrugerii pădurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern şi
întreprinzătorii particulari).
Se impune deci găsirea unor modalităŃi de a îmbina instrumentele economice cu
reglementările juridice, într-un cuvânt adoptarea unei politici de ecoeficacitate. Nu în ultimul
rând, politica urbană trebuie să aibă în vedere dezvoltarea locală, proces fondat pe implicarea
tuturor actorilor interesaŃi: aleşii locali, grupurile socio-profesionale, grupurile asociative,
promotorii de proiecte, populaŃia locală pe de o parte, şi întreprinderile, Camerele de ComerŃ şi
Industrie, statul, pe de altă parte.
10
Scientific American, September 1989, Muscoe Martin, A Sustainable Community Profile from
Places, Winter 1995, etc.
Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabilă, Ńările dezvoltate au
elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu şi lung legate de controlul
poluării, gestiunea resurselor şi abordarea calităŃii vieŃii într-un sens mai larg, crearea unui
cadru instituŃional şi legislativ adecvat, promovarea progresului tehnologic în favoarea unei
creşteri în acord cu cerinŃele mediului.
Prin dimensiunile şi importanŃa efectelor sale, problematica aşezărilor urbane constituie
tot mai mult obiectul reglementărilor referitoare la amenajarea şi protejarea zonelor locuite în
direcŃia asigurării dezvoltării durabile. Totodată, ea se regăseşte în sfera preocupărilor unor
organisme internaŃionale sau regionale generând evenimente, programe şi acŃiuni specifice.
Rolul principal în domeniul cooperării la nivel mondial privind aşezările urbane a fost
asumat de ONU care a consacrat acestei probleme două reuniuni interstatale: Habitat I
(Vancouver, Canada, 1976) şi Habitat II (Istanbul, Turcia, 1996). şi ConferinŃa Habitat II care a
urmărit promovarea unei “viziuni pozitive” asupra oraşelor secolului XXI punând accentul pe
rolul autorităŃilor locale şi al descentralizării acŃiunilor.
În cadrul conferinŃei au fost adoptate două documente: DeclaraŃia de la Istanbul care
promovează solidaritatea între popoare în scopul realizării dreptului la locuinŃă şi eliminării
discriminărilor şi Planul mondial de acŃiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare şi
programe de acŃiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinŃă. Tot
cu aceasta ocazie a fost creată Comisia NaŃiunilor Unite asupra aşezărilor umane (CNUAU)
alcătuită din reprezentanŃi ai colectivităŃilor locale şi societăŃii civile.
În ceea ce priveşte spaŃiul european, preocupările referitoare la aşezările urbane au fost
materializate prin adoptarea unor importante documente, dintre care pot fi menŃionate: Tratatul
de la Amsterdam (1999), noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000), angajamentele
comunitare decurgând din aderarea la ConvenŃia-cadru privind schimbările climatice (1992) şi
Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de seră, cu impact direct asupra
activităŃilor urbane, cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000),
recomandările privind ocuparea forŃei de muncă şi planurile naŃionale privind ocuparea,
schemele de dezvoltare ale spaŃiului comunitar (SDEC/ESDP), Carta Europeană a amenajării
teritoriului, adoptată la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania), etc.
Un moment de referinŃă în analiza problematicii urbane l-a constituit, în 1997,
prezentarea de către Comisia Europeană pentru Habitat a documentului intitulat “Problematica
urbană - orientări pentru o dezbatere europeană” - prin care îşi afirmă intenŃia de a examina
politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane vizând trei obiective majore şi anume:
11
afirmarea rolului oraşelor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european,
policentric şi echilibrat, promovarea unei economii urbane diversificate, flexibile şi competitive,
îmbunătăŃirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor
moderne de gestiune urbană.
12
municipali din 36 de Ńări europene şi regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat în
transformarea durabilă a municipiilor şi oraşelor şi pentru a cădea de acord asupra direcŃiilor şi
eforturilor de la începutul secolului XXI în această direcŃie.
Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanŃă doar din punct de vedere
statistic, ci constituie o sursă preŃioasă de informaŃii în ceea ce priveşte prezenŃa anumitor
trăsături tipologice. Pot fi apreciate ca:
Oraşe mici – cele care au sub 20.000 de locuitori
Oraşe mijlocii – cele care au mai mult de 20.000 de locuitori
Oraşe mari – cele care au peste100.000 de locuitori
Oraşe foarte mari – cele cu peste 500.000 de locuitori
Oraşe plurimilionare – care au peste 2.500.000 de locuitori
ConurbaŃii – aşezări cu peste 12.500.000 de locuitori şi care sunt, de fapt, regiuni urbane,
sisteme create în teritoriu şi care au funcŃiuni complexe.
Megapolisuri – concentrări suprametropolitane, cu o populaŃie mai mare de 4.000.000 de
locuitori. Există 19 asemenea tipuri de aşezări, dintre care: New-York (11.560.000), Tokio
(11.350.000), Rhein-Ruhr (10.400.000), Buenos Aires (9.000.000), Paris (8.200.000), Londra
(7.700.000 ), Moscova (7.000.000 ), Shanghai (6.900.000) etc.
În ceea ce priveşte Ńara noastră, procesul de urbanizare s-a înscris în tendinŃele generale
ale urbanizării pe plan mondial, dar condiŃiile istorice, alături de cadrul natural geografic i-au
conferit trăsături proprii. Perioada de „planificare”, de modelare dirijată – adesea incompetentă şi
iresponsabilă – a generat situaŃii care trebuie reanalizate, corectate, readuse pe direcŃiile
evolutive normale.
În domeniul celor care concep structurile şi al celor care cercetează fenomenele din
construcŃii şi arhitectură este uşor sesizabilă orientarea către direcŃii noi – precum cele din
„design-ul conceptual” sau „proiectării holistice”, care presupun o abordare şi o viziune globală
asupra obiectului arhitectural, în perspectiva integrării domeniilor de cercetare şi proiectare din
domeniul construcŃiilor, arhitecturii şi urbanismului într-o concepŃie de dezvoltare durabilă.
Politica regională a Uniunii Europene este considerată elementul cheie care a determinat
apariŃia zonelor statistice şi dezvoltarea statisticii regionale. În acest sens, statisticile regionale
13
trebuie să permită atât măsurarea situaŃiei economice regionale, cât şi fundamentarea criteriilor
de intervenŃie ale Uniunii.
În prezent, în Uniunea Europeană, la baza statisticilor regionale stau cele două
nomenclatoarele statistice elaborate şi actualizate de EUROSTAT:
- Nomenclatorul UnităŃilor Teritorial Statistice (NUTS);
- Nomenclatorul „Regiunile statistice ale statelor EFTA şi Central Europene”.
Nomenclatorul UnităŃilor Teritorial Statistice (NUTS2) a fost înfiinŃat în urmă cu 25 de
ani pentru a oferi un cadru comun pentru colectarea datelor statistice la nivel regional în cadrul
ComunităŃii Europene. Prima referire la clasificarea NUTS este făcută în textul Regulamentului
2054/1988 care stă la baza Fondurilor Structurale, făcându-se referire la criteriile privind
acordarea de sprijin prin Fondurile Structurale. De-a lungul timpului, NUTS a fost permanent
actualizat, iar un regulament propriu a fost adoptat de Parlament şi de Consiliu abia în 2003. În
acest regulament se defineşte împărŃirea teritorială numai pentru Statele Membre ale UE şi este
organizat pe trei nivele statistice.
NUTS este utilizat pentru colectarea, îmbunătăŃirea şi armonizarea statisticii regionale la
nivelul întregii Uniuni Europene, pentru analiza economico-socială a regiunilor, dar şi pentru
aplicarea politicilor de dezvoltare.
Analiza economico-socială a regiunilor se realizează la toate cele trei nivele teritorial-
statistice şi urmăreşte identificarea problemelor regionale ale UE (prin analiza comparativă a
regiunilor de nivel NUTS 1), a problemelor regionale ale Statelor Membre şi Candidate (prin
analiza comparativă a regiunilor de nivel NUTS 2), precum şi a problemelor locale ale acestora
(prin analiza comparativă a regiunilor de nivel NUTS 3).
Statisticile regionale la nivelurile NUTS 2 şi NUTS 3 sunt folosite de Comisia Europeană
pentru stabilirea eligibilităŃii regiunilor de a primi sprijin financiar din Fondurile Structurale.
Astfel, cea mai mare parte a acestor fonduri este alocată regiunilor clasificate la nivelul teritorial-
statistic NUTS 2.
Nivelul teritorial-statistic NUTS 2 reprezintă, cel mai important element al politicii de
dezvoltare regională. Nivelul NUTS 2 este esenŃial atât pentru România, cât şi pentru celelalte
Ńări deoarece criteriile de alocare a Fondurilor Structurale se bazează, pe indicatori statistici
calculaŃi la acest nivel.
Indiferent de structura administrativă, regulamentul defineşte nivelurile NUTS pe baza
criteriului populaŃiei:
2 NUTS = Nomenclature des unités territoriales statistiques (nomenclature of territorial units for statistics) şi este guvernat de Regulamentul UE
Regulation. Vezi mai multe informaŃii la : http://ec.europa.eu/comm/eurostat/ramon/nuts/lau_en.html
14
Teritoriile celor opt regiunilor de dezvoltare din România sunt considerate teritorii
statistice de nivel NUTS 2, iar teritoriile celor 41 judeŃe şi teritoriul Municipiului Bucureşti sunt
considerate teritorii statistice de nivel NUTS 3.
Scopul lucrării îl constituie identificarea unor direcŃii spre care se îndreptă urbanizarea
în Uniunea Europeană, prin prisma Amenajării Teritoriului, studiind evoluŃia cunoştintelor
asupra dezvoltării Zonelor Metropolitane, pentru evidenŃierea exigenŃelor diferitelor scenarii de
dezvoltare, astfel încât o dezvoltare prea rapidă dictată de sectorul economic, neglijând celelalte
laturi ale echi-triunghiului de dezvoltare – social-economic-mediu, să nu ne surprindă fără a
avea la dispoziŃie soluŃii alternative compensatorii.
15
Din 1970 CEMAT s-a reunit în 12 sesiuni şi a adoptat de-a lungul timpului, documente
fundamentale pentru amenajarea teritoriului european. După 1991 România a participat constant
la Sesiunile CEMAT prin reprezentanŃi ai ministerului responsabil cu amenajarea teritoriului.
Statele Uniunii Europene au adoptat politici funciare diferite. Analizând situaŃia din
câteva Ńări, este surprinzător să constatăm că Ńările care se consideră liberale au o politică foarte
voluntaristă în ceea ce priveşte protecŃia suprafeŃelor agricole. Acest tip de politică a fost adoptat
de Anglia. Cu toate acestea, pentru majoritatea statelor Uniunii Europene, modificarea funcŃiei
terenurilor agricole este o preocupare majoră.
În FranŃa, din ce în ce mai multe persoane condamnă slăbiciunile politicii de împiedicare
a pierderii suprafeŃelor agricole în favoarea urbanizării. Această problemă a fost discutată în
detaliu, pe parcursul congresului Safer, de la Metz (FranŃa). SituaŃia este foarte diferită în statele
Uniunii Europene şi este determinată atât de aspectele economice cât şi de cele culturale.
Austria se confruntă cu una din cele mai dificile situaŃii: “În jurul oraşelor şi satelor, în
special din regiunea Tyrol, se pot observă modificări pregnante în ceea ce priveşte destinaŃia
suprafeŃelor agricole”, explică Christa Bauer, consilier pentru agricultură şi mediu.
Între 2001 şi 2005, suprafeŃele ocupate de oraşe au crescut cu 7%. În Austria, teritoriul
este împărŃit în nouă landuri şi comune. “Ar trebui să întărim instrumentele legislative pentru a
proteja terenurile agricole”, adaugă demnitarul austriac.
"Zone naturale" în Olanda
În Olanda, presiunea funciară este foarte intensă: 16 milioane de locuitori “împart”
teritoriul cu 14 milioane de porci şi 125 milioane de pui! PreŃul terenurilor agricole a crescut
ameŃitor: între 20.000 şi 40.000 de euro/hectar.
Există o multitudine de planuri pentru amenajarea spaŃiului rural, dar acestea nu au
efectul scontat în micşorarea presiunii. “Observăm cum se dezvoltă o agricultură cu două
viteze”, explică Mariann Vaes, ataşatul agricol al ambasadei Olandeze în FranŃa, “una care
16
răspunde cerinŃelor de competitivitate de pe piaŃa mondială şi o alta care contribuie la
ameliorarea peisajului”.
În Olanda, am implementat “zone naturale”, ajutându-i pe agricultori să dezvolte alte
activităŃi, în special cele turistice.
Cele 5 milioane de danezi deŃin în crescătorii peste 26 de milioane de porci. Acest număr
este colosal, dar în Danemarca există o veritabilă politică de gestionare a fondului funciar.
Sistemul impune taxe fiscale pentru proprietarii care cer modificarea destinaŃiei terenurilor
agricole.
Recent, autorităŃile daneze au implementat o politică de mediu care tinde să retragă
anumite terenuri din agricultură pentur a proteja zonele cu un echilibru fragil.
“Centuri verzi” în Anglia
Anglia, a pus în practică, începand cu anul 1955, o politică foarte strictă de amenajare a
teritoriului, care instituie “centuri verzi”. Aceste teritorii acoperă 12% din suprafaŃa totală.
“Centurile verzi permit controlul expanisiunii oraşelor, împiedică oraşele vecine să se
regrupeze şi împedică zonele construite să invadeze zonele agricole”, explică Andy Gregory,
ataşatul agricol al ambasadei Marii Britanii, la Paris. Terenurile agricole sunt clasate în cinci
categorii, în funcŃie de calitatea lor. “AutorizaŃiile de urbanizare sunt greu de obŃinut pe
terenurile agricole cele mai bune”, adaugă Andy Gregory. “Legile care reglementează
amenajarea funciară sunt foarte stricte, dar piaŃa terenurilor este liberă, precizează ataşatul
agricol englez.
Prima dată când s-a explicat dreptul de preemŃiune, am crezut că am înteles greşit, din
cauza unei probleme lingvistice!”.
În Ungaria, terenul rămâne în proprietatea maghiarilor
Care este situaŃia în noile state ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte fondul funciar?
SituaŃia este foarte diferită de la o Ńară la alta. Ungaria, unde terenurile agricole sunt
fertile, dispune de o legislaŃie foarte strictă. “Odată cu legea din 1994, o investitie non agricolă
pe un teren agricol nu poate să fie realizată decât în cazuri excepŃionale şi vom utiliza prioritar
terenuri cu o fertilitate redusă”, explică Viktoria Pallagra, ataşatul agricol al ambasadei Ungariei
la Paris.
Alte măsuri de protecŃie: este interzis ca societăŃile, persoanele juridice şi străine să
cumpere terenuri agricole în Ungaria, până în anul 2011.
PreŃurile terenurilor agricole variază între 1.400 şi 1.600 de euro/ha. Persoanele străine
care au cumpărat terenuri în Ungaria au profitat de vidul legislativ de după căderea regimului
comunist, dar acest lucru nu mai este posibil. “În Ungaria, terenul este considerat ca o
17
moştenire pe care trebuie să o protejăm! Acesta este motivul pentru care statul subvenŃionează
tehnicile agricole durabile”, adaugă demnitarul maghiar.
Ravagiile derivei liberale din Slovenia
Slovenia nu a luat măsuri drastice şi ministrul agriculturii îşi face probleme. “TendinŃa de
dispariŃie a terenurilor agricole este foarte preocupantă”, declară Milena Smit, consilieră
guvernamentală slovenă. „Dacă menŃinem acceaşi orientare, terenurile agricole vor dispărea în
următorii 100 de ani iar patrimoniul natural este ameninŃat”. Slovenia a fost condusă, timp de
12 ani, de un guvern foarte liberal, care nu a implementat o politică de amenajare a teritoriului.
(Sursa: Agra Presse Hebdo, Numărul 3038 )
„Regiunile de dezvoltare ale României stabilite în 1998 sunt prea mari şi nu Ńin cont
foarte bine de tradiŃii, însă reprezintă un reper de unde se poate porni”.
18
Dacă avem ambiŃia să discutăm reorganizarea acestor regiuni pe baze ştiintifice, atunci
trebuie ca până în 2009 să avem acest concept strategic fundamentat ştiinŃific care să permită
politicului să discute cu Comisia Europeană reorganizarea şi acordarea de atribuŃii administrative
regiunilor până în 2012 a mai declarat Laszlo Borbely.
CSDTR 2007-2030 este elaborat sub coordonarea MDLPL de către Institutul NaŃional de
Cercetare şi Dezvoltare URBAN PROIECT şi de către Universitatea de Arhitectură şi Urbanism
"Ion Mincu" Bucureşti şi se bazează pe consultarea largă la nivel naŃional a entităŃilor relevante.
Scopul elaborării CSDTR 2007-2030 este de a pune în evidenŃă, din perspectiva
teritorială integrată, modalităŃile de valorificare a potenŃialului naŃional în vederea recuperării
decalajelor de dezvoltare şi a stimulării dezvoltării echilibrate a României, pe de o parte, şi de
afirmare şi consolidare a rolului României ca stat membru al Uniunii Europene şi de actor activ
în zona Europei Centrale şi de Est, pe de altă parte. De asemenea, este vizată asigurarea
transparenŃei, la nivel teritorial, a impactului investiŃional în raport cu problemele şi potenŃialul
teritorial.
19
Principii directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a continentului european –
document al Consiliului Europei, adoptat la ConferinŃa Europeană a Miniştrilor Responsabili cu
Amenajarea Teritoriului (CEMAT) – Hanovra, Germania (septembrie 2000)
Agenda Teritorială Europeană - document al COMISIEI EUROPENE (mai 2007)
InitiaŃive Comunitare care Sprijină Amenajarea Teritoriului
Activitatea de amenajare a teritoriului la nivel european este sprijinită de INTERREG,
ESPON
20
Conform Legii 350/2001 activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întreg
teritoriul României pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaŃiale la nivel
naŃional, regional, judeŃean, orăşenesc şi comunal, creând cadrul adecvat pentru dezvoltarea
echilibrată şi utilizarea raŃională a teritoriului precum şi gestionarea responsabilă a resurselor
naturale şi protecŃia mediului.
Activitatea în domeniu la nivel naŃional este coordonată de către Guvern, care stabileşte
în raport cu conŃinutul Programului de Guvernare, programe prioritare, linii directoare şi politici
sectoriale.
21
Consiliul judeŃean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la
nivel judeŃean, conform legii şi stabileşte orientările generale privind amenajarea teritoriului şi
organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităŃilor, pe baza planurilor de amenajare a
teritoriului şi de urbanism.
Coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel judeŃean,
conform legii, şi stabileşte orientările generale privind amenajarea teritoriului şi organizarea şi
dezvoltarea urbanistică a localităŃilor, pe baza planurilor de amenajare a teritoriului şi de
urbanism.
În acest scop coordonează activitatea consiliilor locale şi le acordă asistenŃă tehnică de
specialitate.
Consiliul judeŃean asigură preluarea prevederilor cuprinse în planurile de amenajare a
teritoriului naŃional, regional şi zonal în cadrul documentaŃiilor de amenajare a teritoriului şi de
urbanism pentru teritoriile administrative ale localităŃilor din judeŃ, asigură elaborarea Planului
de Amenajare a Teritoriului JudeŃean, a planurilor zonale de amenajare a teritoriului care sunt
de interes judeŃean şi le aprobă conform prevederilor legii.
22
Serviciul Planificare Teritorială - compartiment funcŃional al DirecŃiei Generale
Dezvoltare Teritorială care coordonează:
• activitatea în domeniul amenajării teritoriului la nivel naŃional, zonal - regional;
• detalierea conceptului strategic în planuri de amenajare a teritoriului;
• activitatea de elaborare a Planului de Amenajare a Teritoriului NaŃional (PATN)
şi a Planului de Amenajarea Teritoriului Regional (PATZR), precum şi altor
planuri şi proiecte de amenajare a teritoriului conform competenŃelor stabilite de
lege;
• activitatea de reglementare metodologică a elaborării documentaŃiilor de
amenajare a teritoriului;
În coordonarea MDLPL funcŃionează INCD URBANPROIECT şi CDCAS înfiinŃate în
scopul desfăşurării activităŃii de cercetare ştiinŃifică şi dezvoltare tehnologică în domeniul
urbanismului şi amenajării teritoriului.
În cadrul Consiliului judeŃean, municipal sau orăşenesc şi în cel al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti funcŃionează potrivit legii structuri specializate în domeniul amenajării
teritoriului şi al urbanismului, conduse de arhitectul şef al judeŃului, al municipiului sau oraşului,
respectiv de arhitectul şef al Municipiului Bucureşti.
FuncŃia de arhitect şef este îndeplinită de un funcŃionar public având de regulă formaŃia
de arhitect sau urbanist licenŃiat al învăŃămîntului superior de lungă durată.
23
CAPITOLUL II. – METODOLOGIA CERCETĂRII
24
cu realitatea complexă a vieŃii urbane pe care trebuiau să o adăpostească. Cele mai cunoscute
realizări de acest tip sunt cele două capitale moderne: Canberra şi Brasilia.
ConstrucŃia oraşului Canberra – având o structură ciorchine, destinat a deveni capitala
Australiei – a demarat în anul 1913, după planurile lui B. Griffin, pentru ca în anul 1956 Bengt
Danielson să-l considere „o duzină de clădiri oficiale, câteva mici ansambluri de locuit risipite pe
o suprafaŃă tot atât de întinsă ca Parisul . . . cirezi de vaci şi vile izolate într-o vegetaŃie
luxuriantă”.
Brasilia – construită după proiectele lui Lucio Costa şi Oscar Niemeyer – urma să devină
capitala Braziliei, fiind edificată după regulile cele mai stricte ale urbanismului progresist. Ea a
reprezentat grandiosul manifest al unei anumite avangarde, nefiind însă în nici un fel răspunsul la
probleme sociale şi economice precise.
Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de conceperea unor structuri
supraurbane, capabile să rezolve problemele unui sfârşit de mileniu confruntat cu numeroase
„blocaje”. Astfel au prins contur pe planşetă oraşul spaŃial (conceput ca o structură modulată
spaŃial, suspendată pe piloŃi amplasaŃi la distanŃe mari, aceste structuri eliberând solul), oraşul
vertical (format din cartiere independente de circa 30.000 de locuitori, volumetric închise în
imenşi hiperboloizi susŃinuŃi de pivoŃi centrali de 150 m înălŃime) şi oraşul crater (oraş subteran
în care urma să se aplice integral procedeul prefabricării). Au existat şi alte numeroase şi
seducătoare propuneri în jurul anilor 70 ai secolului XX, vehiculându-se chiar idei fanteziste care
presupuneau dilatarea Ecumenei prin invadarea oceanelor şi a spaŃiului interplanetar.
Toate aceste încercări – jocuri ale fanteziei – nu şi-au găsit loc şi aplicabilitate în
realitatea complexă căreia îi rămân de soluŃionat problemele vizând aşezările umane. Aşa stând
lucrurile trebuiau găsite soluŃii viabile, realiste pentru atingerea obiectivelor urmărite.
Abordarea urbanismului în concepŃia sistemică este o consecinŃă a aplicării acestei teorii
(elaborată de către Ludvig von Bartalanffy, în lucrarea „Teoria generală a sistemelor”) în
conformitate cu care sistemele sunt complexe de elemente aflate în interacŃiune. În anul 1964,
oraşul este comparat (de către B. J. L. Berry) cu un sistem deschis, integrat, la rândul său într-un
sistem superior de localităŃi. În anul 1971, studiul oraşului este abordat în mod asemănător cu cel
al unui subsistem creat de om, integrat într-un subsistem natural valorificat şi constituind, în
simbioză, un sistem urban, căruia urmează a i se selecta acei parametri care sunt în măsură să
furnizeze o eficienŃă maximă a eforturilor cheltuite, fie că acestea se referă la laturi
cuantificabile, fie că vizează laturi necuantificabile.
În această viziune, sistemul de localităŃi se poate constitui prin asocierea liberă a unor
localităŃi apropiate, indiferent dacă aparŃin mediului urban sau rural, între care se menŃine
delimitarea strictă a perimetrelor şi care conlucrează în vederea echipării complexe a cadrului
25
material, cooperare care prezintă interes egal pentru toate părŃile asociate indiferent de mărimea
şi capacitatea fiecăreia.
Pe principiile care stau la baza funcŃionării ca sistem a aşezărilor urbane, potenŃialele
locale – specializate sau în curs de specializare – pot contribui la constituirea unui organism cu o
complexitate sporită, ale cărei posibilităŃi globale vor depăşi simpla însumare a contribuŃiei
tuturor participanŃilor. Aşezările sunt astfel asociate încât seamănă cu celulele morfologice ale
unui organism unitar. Astfel se crează premise avantajoase în ceea ce priveşte eficienŃa
înzestrării complexe cu obiective economice, instituŃii social-culturale, echipări tehnico-edilitare,
amenajări de importanŃă centrală care depăşesc cerinŃele proprii sau capacitatea de înfăptuire a
fiecărei aşezări în parte.
EvoluŃia şi repartiŃia în teritoriu a funcŃiilor aşezărilor este un proces istoric de care
trebuie să se Ńină seama în trecerea de la formaŃiunile simple la cele mai complexe.
Eurostat, agenŃia statistică a Uniunii Europene, a creat conceptul de Largă Zonă Urbană
(LUZ), în efortul de a armoniza definiŃiile urbanizării în Uniunea Europeană. Aceste definiŃii,
conform agrementului dintre Eurostat şi Oficiile NaŃionale de Statistică ale diferitor Ńări ale
Uniunii Europene, cu ocazia Comisiei Europene a Auditului Urban din 2004. LUZ a fost criticat
din cauza insuficienŃei armonizării datelor, care sunt colectate încă de către guvernele naŃionale
prin intermediul unităŃilor administrative locale, făcând cîteodată dificilă comparaŃia indicilor
LUZ dintre diferite tări. În 2006, o treime dintre definiŃiile LUZ au fost schimbate, îmbunătăŃind
enorm comparabilitatea indicatorului LUZ.
Lista de mai jos arată mărimea populaŃiei prin două definiŃii staŃiale: Largi Zone Urbane
şi Oraşe. Eurostat defineşte nivelul Oraşului folosind limite politice pentru a putea face referire
la actorii politici şi politicile relevante. În multe Ńări, aceste frontiere sunt clar stabilite şi bine
cunoscute. Ca rezultat, pentru cele mai multe oraşe, limitele folosite în Auditul Urban corespund
percepŃiei generale a acelui oraş. Totuşi, pentru unele oraşe, ca spre exemplu Paris, este necesară
dezvoltarea unei alte definiŃii, (vezi mai jos). Larga Zonă Urbană, reprezintă o definiŃie
armonizată a ariei metropolitane.
Obiectivul Eurostat a fost să aibă o arie de la o parte semnificativă a rezidenŃilor comutaŃi
în oraş, un concept cunoscut drept “regiune funcŃională urbană”. Pentru a se asigura o bună
26
disponibilitate a datelor, Eurostat lucrează cu limitele administrative care aproximează regiunea
funcŃional urbană.
Lista de mai jos conŃine oraşele Uniunii Europene, care participă la a doua rundă a
programului de Audit Urban. Pentru aceste oraşe selectate, populaŃia pentru definiŃia spaŃială
Eurostat a Oraşului şi Lagii Zone Urbane, este evidentă.
Această abordare evită lista cuprinzând Largi Zone Urbane, care nu sunt comun privite ca
adevarate oraşe, (după Randstad). Aceste oraşe sunt aranjate după mărimea şi populaŃia Largii
Zone Urbane. Alte liste pot fi create folosind alt criteriu de selecŃie şi prin aranjarea acestora
folosind un criteriu diferit. Oricare ar fi selecŃia criteriului metodologic, care figurează în baza de
date a Eurostat, acesta este o încercare şi un compromis între armonizarea tuturor datelorUniunii
Europene şi datele statistice la dispoziŃie, făcând comparaŃia mai exactă. Aceste date sunt folosite
de la Auditul Urban II din 2004, care foloseşte informaŃiile colectate din anul 2001.
- Demografie
- Aspecte Sociale
- Aspecte Economice
- Implicarea Civică
- Formare şi EducaŃie
- Mediu
- Călătorii şi Transport
- Societatea InformaŃională
- Cultură şi Recreere
27
Nr. Larga Zona Definitia de Nivel al
Numele Orasului Tara
Crt. Urbana Orasului
1 Londra Regatul Unit 11,62 7,17
2 Paris Franta 10,95 6,16
3 Madrid Spania 5,37 2,96
4 Aria Ruhr Germania 5,36 --
5 Berlin Germania 4,94 3,39
6 Barcelona Spania 4,8 1,51
7 Milano Italia 3,9 1,26
8 Athena Grecia 3,89 0,79
9 Roma Italia 3,7 2,55
10 Hamburg Germania 3,08 1,73
11 Naples Italia 3,06 1
12 Regiunea Industriala Silesiana Superioara Polonia 2,75 0,34
13 Varsovia Polonia 2,63 1,61
14 Manchester Regatul Unit 2,51 0,42
15 Frankfurt Germania 2,49 0,64
16 Budapesta Ungaria 2,45 1,78
17 Munich Germania 2,45 1,23
18 Lisabona Portugalia 2,36 0,56
19 Leeds - Bradford Regatul Unit 2,36 0,72
20 Birmingham Regatul Unit 2,34 0,98
21 Valencia Spania 2,23 0,75
22 Turin Italia 2,17 0,87
23 Bucuresti Romania 2,14 1,94
24 Viena Austria 2,12 1,55
25 Praga Republica Ceha 1,94 1,17
26 Cologne Germania 1,85 0,97
27 Stockholm Suedia 1,82 0,75
28 Copenhaga Danemarca 1,81 0,5
29 Bruxelles Belgia 1,75 0,97
30 Glasgow Regatul Unit 1,75 0,58
31 Sevilia Spania 1,75 0,7
32 Lyon Franta 1,65 1,17
33 Bari Italia 1,56 0,32
34 Dublin Republica Irlandeza 1,54 0,5
35 Düsseldorf Germania 1,52 0,57
36 Liverpool Regatul Unit 1,36 0,44
37 Rotterdam Olanda 1,35 0,6
38 Amsterdam Olanda 1.,2 0,73
39 Málaga Spania 1,3 0,53
40 Bielefeld Germania 1,29 0,32
41 Hanovra Germania 1,28 0,52
42 Nuremberg Germania 1,27 0,49
43 Sheffield Regatul Unit 1,26 0,51
44 Sofia Bulgaria 1,26 1,09
45 Kraków Polonia 1,26 0,74
46 Palermo Italia 1,24 0,69
47 Helsinki Finlanda 1,21 0,56
48 Murcia Spania 1,19 0,37
49 Łódź Polonia 1,18 0,79
50 Ostrava Republica Ceha 1,16 0,32
51 Firenta Italia 1,16 0,36
52 Lille Franta 1,14 1,09
53 Bremen Germania 1,12 0,54
54 Utrecht Olanda 1,12 0,26
55 Santiago de Compostela Spania 1,11 0,09
56 Tricity Polonia 1,1 0,46
57 Porto Portugalia 1,09 0,26
58 Thessaloniki Grecia 1,08 0,39
59 Oviedo Spania 1,08 0,2
60 Catania Italia 1,05 0,31
61 Wrocław Polonia 1,03 0,63
62 Riga Latvia 1,02 0,76
63 Poznań Polonia 1,01 0,57
Oraşele Uniunii Europene prin indicatorul LUZ şi nivelul populaŃiei oraşului, în millioane4
28
Nr. Nu m e le Ari e i Popu latia ari e i Popu l ati a
Tara
C rt. Me tropol itan e m e tropoli tan e Mu n i ci pal itati i
1 Londra Regat ul Unit 13.063.441 7.517.700 (2005)
2 P aris Franta 11.818.503 2.153.600 (2005)
Cologne (983.347);
3 Rhine-Ruhr Germania 11.817.132 Essen (585.430);
Dusseldorf (574.514)
Amst erdam (743.070);
Rott erdam (588.697);
4 Randstad Olanda 6.579.720
Hague (475.627);
Utrecht (288.732)
5 Madrid Spania 6.270.551 3.128.600 (2006)
Liverpool (460.500);
Manchester (442.800);
St ockport (281.600);
Marele
6 Regat ul Unit 5.019.446 Oldham (217.393);
Manchester/Liverpool
Salford (216.103);
Rochdale (206.400);
T rafford (213.200)
7 Barcelona Spania 4.959.864 1.605.602 (2006)
8 Milano Italia 4.308.403 1.308.735 (2006)
9 Berlin Germania 4.040.690 3.395.189 (2005)
10 Roma Italia 3.858.111 2.547.677 (2006)
11 At hena Grecia 3.829.018 745.514 (2001)
12 Naples Italia 3.817.076 984.242 (2006)
Birmingham (994.900);
13 Vest Midlands Regat ul Unit 3.704.574 Covent ry (306.900);
W olverhampton
Regiunea Met ropolit ana
14 Germania 3.266.896 1.743.627 (2006)
Hamburg
Aria P rincipala Frankfurt
15 Germania 3.133.739 667.468 (2007)
Rhine
16 Lisabona P ort ugalia 2.634.878 564,657 (2001)
17 Budapest Ungaria 2.578.731 1,697,343 (2005)
Katowice (313.461);
Sosnowiec (223.284);
Aria Metropolit ana Gliwice (197.874);
18 P olonia 2.552.515
Silesiana Superioara Zabrze (189.656);
Bytom (185.793);
(June 2007)
Copenhaga
19 Copenhaga-Malmö Danemarca/Suedia 2.387.192
503.699(2007);
20 Regiunea Stutt gart Germania 2.334.683 592.569 (2005)
21 Munich Germania 2.312.477 1.259.677 (2005)
22 Varsovia P olonia 2.251.474 1.704.717 (June 2007)
Alma (Aachen, Olanda Aachen (258.208);
23 Liège, Belgia 2.215.374 Liege (187.086);
Maastricht ) Germania Maast richt (120.175)
24 Bucuresti Romania 2192372 1.921.751 (2002)
25 Breuxelles Belgia 2.175.008 144.784 (2006)
26 Viena Aust ria 2113619 1.651.365 (2006)
Leeds (448000);
27 Vest Yorkshire Regat ul Unit 1.966.583 Bradford (477.770);
Wakefield (320.600)
28 Lille-Kort rijk Franta/Belgia 1.902.966 Lille (225.100)
29 Lyon Franta 1.798.395 466.400 (2005)
30 St ockholm Suedia 1.737.995 792.593 (2007)
31 T urin Italia 1.690.119 900.608 (2006)
32 Marele Glasgow Regat ul Unit 1.633.187 632.000 (August 2007)
33 Marsilia Franta 1.623.720 820.900 (2005)
29
Nr.
Numele Ariei Metropolitane Tara Populatia ariei metropolitane Populatia Municipalitatii
Crt.
Mannheim (307.900);
34 Aria Rhine Neckar Germania 1.519.893 Ludwigshafen (163.560);
Heidelberg (142.993)
Douai-Lens-Bethune-
35 Franta 1.513.023 Douai (43.200)
Valenciennes
Sunderland (280.807);
36 Tyne si Wear Regatul Unit 1.467.758
Newcastle (276.400)
37 Bielefeld Germania 1.443.109 326.925 (2005)
38 Praga Republica Ceha 1.406.142 1.181.610 (2006)
Halle (237.198);
39 Halle-Leipzig Germania 1.388.578
Leipzig (502.651)
40 Valencia Spania 1.374.294 805.304 (2006)
41 Sevilia Spania 1.336.625 704.414 (2006)
42 Porto Portugalia 1.299.713 227.790.
Sheffield (446.300);
43 Sud Yorkshire Regatul Unit 1.267.139 Doncaster (289.600);
Rotherham (253.200)
44 Helsinki Finlanda 1.262.805 560.905 (2005)
45 Sofia Bulgaria 1.205.048 1.138.950 (2004)
46 Nürnberg Germania 1.204.542 499.237 (2005)
47 Bremen Germania 1.184.407 546.852 (2005)
Chemnitz (246.587);
48 Chemnitz-Zwickau Germania 1.178.838
Zwickau (97.382)
49 Antwerp Belgium 1.147.776 461.496 (2006)
50 Bilbao Spania 1.143.876 354.145 (2006)
Portsmouth (196.400);
51 Portsmouth-Southampton Regatul Unit 1.139.866
Southampton (228.600)
52 Toulouse Franta 1.133.105 435.000 (2005)
53 Hanovra Germania 1.112.463 515.729 (2005)
Germania
54 Saarbrucken-Forbach 1.102.945 Saarbrucken (178.914)
Franta
55 Dresden Germania 1.075.299 495.181 (2005)
56 Dublin Republica Irlandeza 1.058.265 506.211 (2006)
57 Nottingham Regatul Unit 1.025.970 286.400 (2006)
58 Zürich Elvetia 1.025.499 347.517 (2006)
59 Bordeaux Franta 1.009.051 229.500 (2005)
60 Palermo Italia 1.000.820 670.820 (2006)
Aceasta este lista celor mai mari arii metropolitane din Uniunea Europeană. PopulaŃiile
care apar sunt atât pentru aria metropolitană cât şi pentru oraşul central.
În unele cazuri, lista Largilor Arii Urbane poate să formeze o imagine care să reflecte mai
bine înŃelesul comun asupra mărimilor diferite ale oraşelor, aşa cum ariile metropolitane includ
de asemenea arii şi frontiere administrative non-urbane şi suburbane pentru oraşe, deseori tăiate
în jurul majorităŃii ariilor urbane.
Lista Largilor Arii Urbane (LUZ) în Uniunea Europeană, poate fi de asemenea consultată
pentru o încercare ca Eurostat (Oficiul Statistic al Uniunii Europene), să ofere date armonizate
pentru ariile metropolitane din Uniunea Europeană.
Această listă include de asemenea conurbaŃii multicentrice care nu sunt bazate pe un
singur oraş central. În plus, numerele prezentate sunt numai o pală proiecŃie, bazată pe ratele de
30
creştere istorice. Ariile metropolitane în Europa sunt mult dezbătute ca şi în restul lumii, şi
fiecare dintre surse furnizează statistici diferite (incluzind şi lista ariilor metropolitane ale lumii
întregi după populaŃie). Ea trebuie văzută ca o interpretare şi nu un fapt concluziv.
În cele mai multe cazuri, oraşele specificate sunt în capul listei pentru fiecare arie
metropolitană. Unele dintre aceste arii sunt mai mult regiuni decât o singură aşezare. Dacă nu
este indicat altfel, figurile sunt estimate pentru 01.01.2008 de către World Gazetteer.
31
2.2.1. SISTEMUL INFORMAłIONAL GEOGRAFIC (URBAN GIS)
Analiza GIS
Studiul încordărilor structurale are drept scop realizarea unui model spaŃial pentru
evaluarea, analiza şi combaterea fenomenelor negative, cu aplicabilitate la nivel local, regional şi
naŃional. El necesitǎ un volum ridicat de date digitale: relief, geologie, vegetaŃie, hidrografie,
soluri, date de populaŃie, aşezǎri etc., care nu pot fi prelucrate decât în cadrul unui GIS.
Într-un studiu care are la bazǎ tehnologia GIS se disting trei etape: definirea problemei,
achiziŃionarea şi introducerea datelor (ceea ce presupune transformarea datelor din format
analogic în format digital) şi analiza şi interpretarea datelor.
În cadrul primei etape se definesc problemele la care o astfel de analiză trebuie să
răspundă.
În cea de-a doua se realizează baza de date spaŃială (BDS) şi baza de date atribut (BDA);
o parte dintre datele necesare se transpun digital prin procesul de digitizare (hărŃile topografice,
hărŃile geologice, hărŃile solurilor şi ale vegetaŃiei), iar o altǎ parte se derivează date de pe
imaginile satelitare ale regiunii prin algoritmi specifici (Ex: modificǎrile apǎrute în structura
vegetaŃiei vor putea fi monitorizate prin analiza hǎrŃilor digitale – imagini satelitare, putându-se
stabili şi o tendinŃǎ de evoluŃie a acestora).
Tot în cadrul primei etape se realizează şi operaŃiile de geocodificare (asocierea bazei de
date spaŃiale cu baza de date atribut) şi georeferenŃierea (transpunerea seturilor de date în
coordonate reale) (Wilson, Gallant, 2000).
Prelucrǎrile se realizează în cadrul programelor precum ArcView GIS şi ArcInfo, în timp
ce imaginile satelitare se prelucrează cu ajutorul produselor de genul ER Mapper.
Etapa cea mai importantǎ este constituitǎ de analiza GIS a hazardelor naturale şi
antropice. Sectoarele supuse fenomenelor de risc trebuie identificate cu ajutorul analizei
multivariate (bivariate).
Analiza multivariatǎ utilizeazǎ instrumente statistice pentru a explora relaŃiile spaŃiale
complexe dintre variabile, relaŃii care nu pot fi remarcate prin observaŃie directǎ (Johnson,
Wicher, 1988). Ea Ńine cont de distribuŃia statisticǎ a seturilor de date şi le organizeazǎ în grupuri
statistice în funcŃie de apartenenŃa lor. Calcularea unor parametri care definesc riscurile utilizând
straturile tematice se poate realiza prin: regresii multiple (atât regresii liniare, cât şi regresii
logistice), analizǎ de clusteri, clasificǎri şi transformǎri multivariate (în vederea stabilirii
componentului – procesului sau fenomenului – determinant în cadrul unui proces).
Ultima etapă se constituie în realizarea modelului numeric şi calibrarea acestuia,
integrarea modelului în proiectul GIS şi delimitarea zonelor expuse la riscuri.
32
În vederea construcŃiei metodologic teritoriale echilibrate a unui sistem urban, este
absolut necesară, conceperea unei HărŃi Digitale a acestuia.
Sistemele informatice geografice (GIS) îşi dovedesc utilitatea în orice domeniu de
activitate care se bazează pe tratarea informaŃiilor spaŃiale:
Cadastru
- cadastru imobiliar;
- cadastru edilitar (inventariere reŃele de apă, gaze, termoficare, telefonie, etc.);
- cadastru geotehnic.
Urbanism, Sistematizare Teritorială şi AdministraŃie locală
- stabilirea amplasării optime a noilor obiective (înzestrări edilitare, cartiere de
locuinŃe, obiective industriale, obiective social-culturale);
- spaŃiu locativ;
- arondări pe diverse criterii;
- studii de urbanism;
- acordarea permiselor de construcŃie/demolare;
- organizarea colectării şi depozitării deşeurilor menajere.
ProtecŃia Mediului
- analiza zonelor afectate de diferiŃi poluanŃi (chimici, sonori, fizici).
Agricultură şi Pedologie
- cartare pedologică.
Silvicultură şi îmbunătăŃiri funciare
- cadastru silvic;
- supravegherea stării de sănătate a pădurilor.
Cartografie
- realizarea şi actualizarea de hărŃi şi planuri topografice;
- realizarea şi actualizarea de hărŃi tematice.
Transporturi
- optimizări trasee transport;
- cadastru de specialitate (căi ferate, drumuri), etc..
Pe măsură ce creşte populaŃia din zonele înconjurătoare ale oraşelor, în principal prin
emigraŃia din oraşe sau prin exurbaŃie, dar şi prin atragerea populaŃiei din alte localităŃi, graniŃele
33
geografice şi administrative ale oraşelor devin inadecvate pentru a defini aglomerările urbane
care rezultă.
Dezvoltarea urbană sub această formă a extinderii oraşului în spaŃiul înconjurător şi al
evoluŃiei sale integrate cu aşezările din aria sa periurbană (sau suburbană, periurbană, regională
etc.) este cunoscută mai ales în Ńările dezvoltate, fiind caracteristică unei noi faze a dezvoltării
urbane, ulterioară etapelor de concentrare a populaŃiei în oraşul actual şi de formare a
suburbiilor.
Specialiştii au denumit aceste noi realităŃi sociospaŃiale drept zone metropolitane sau, în
cazul celor foarte mari, ca regiuni urbane.
La nivelul Europei există 120 de regiuni sau zone metropolitane recunoscute. Dintre
acestea 33 sunt membre ale ReŃelei Europene a Regiunilor şi Zonelor Metropolitane (METREX).
Numai în Comunitatea Europeană există 80 de zone metropolitane. Extinderea UE la 27 de state
membre numără circa 480 de milioane de locuitori, din care 50-60% , adică cca. 240-290 de
milioane de locuitori, sunt repartizaŃi în regiuni sau zone metropolitane.
34
CAPITOLUL III – ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ
A TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA
35
Această organizare a rămas în vigoare până la reforma administrativă din 1950 când, prin
legea 5 din 6 septembrie 1950, au fost stabilite ca unităŃi administrativ teritoriale raionul, oraşul
şi comuna. Această organizare administrativă teritorială, s-a considerat a fi un cadru depăşit în
raport cu transformările sociale, economice şi politice ce s-au produs şi, la 16 februarie 1950, a
fost adoptată legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului României. Potrivit
acestei legi, unităŃile administrative teritoriale sunt: judeŃul, oraşul şi comuna.
36
Municipiul Bucureşti este asimilat sub aspectul regimului juridic cu judeŃul. Fiind
capitala Ńării, municipiul Bucureşti are o organizare proprie, destinată, şi este organizat pe 6
sectoare. Fiecare sector are un organism propriu care se subordoneaza organelor de stat.
Comuna reprezintă unitatea administrativă teritorială alcatuită din unu sau mai multe
sate, în funcŃie de condiŃiile economice, social-culturale, geografice, demografice, de interese şi
tradiŃii.
Satele în care îşi au sediile organele de conducere ale comunei, sunt sate de reşedinŃă.
Potrivit legii nr. 2 din 1968, oraşele şi comunele care, datorită condiŃiilor climaterice,
hidrografice sau aşezării lor, prezintă importanŃă pentru ocrotirea sănătăŃii şi asigurarea odihnei
cetăŃenilor, sunt organizate ca staŃiuni balneoclimaterice. Acestea nu constituie unităŃi
administrative teritoriale destinate de cele prezentate mai sus.
Satele şi catunele – legea administrării publice locale modificată şi republicată stabileşte
posibilitatea formării comunelor din unul sau mai multe sate şi catune.
În ceea ce priveşte tipologia localităŃilor urbane din Ńara noastră, se acceptă următoarea
clasificare :
1) În funcŃie de mărime, există oraşe - foarte mari, cu peste 500.000 de locuitori
37
- Oraşe de categoria a IV-a – oraşe – centre industriale (Hunedoara, Oneşti,
Călăraşi);
38
COMPETENłE NAłIONALE DE AVIZARE ŞI DE APROBARE
Nr. Categorii de
Avizează Aprobă
crt. documentaŃii
0 1 2 3
A. Amenajarea teritoriului
Plan de amenajare a teritoriului
1. NaŃional Guvernul Parlamentul
Zonal
•Regional sau
interjudeŃean •Ministerul Lucrărilor
•Interorăşenesc sau Publice, Transporturilor şi
•Consiliile judeŃene
2. intercomunal LocuinŃei
•Consiliile locale
•Frontalier •Organisme centrale şi
•Metropolitan, periurban teritoriale interesate
al principalelor municipii
şi oraşe
•Ministerul Lucrărilor
•Consiliul judeŃean
Publice, Transporturilor şi
•Consiliul General al
3. JudeŃean LocuinŃei
Municipiului
•Organismele centrale şi
Bucureşti
teritoriale
39
Potrivit acestor acte normative, Capitala şi municipiile de rangul întâi pot să se asocieze
cu localităŃile limitrofe în vederea înfiinŃării de zone metropolitane, noŃiunea de zona
metropolitană fiind definită astfel :
- zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre
urbane (Capitala României şi municipiile de rangul I) şi localităŃile urbane şi rurale
aflate în zona imediată, la distanŃe de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relaŃii de
cooperare pe multiple planuri.
De asemenea, Legea 351/2001, defineşte noŃiunea de sistem urban astfel:
- sistem de localităŃi învecinate între care se stabilesc relaŃii de cooperare economică,
socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi de protecŃie a mediului, echipare
tehnico-edilitară, fiecare păstrându-şi autonomia administrativă.
Alt act normativ cu implicaŃii asupra problemei studiate, îl constituie Ordinul 745/2002
privind stabilirea şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităŃii aerului în
România, emis de Ministerului Apelor şi ProtecŃiei Mediului. Potrivit acestui act normativ,
aglomerarea reprezintă o zonă cu o populaŃie al cărei număr depăşeşte 250.000 de locuitori sau o
zonă în care numărul populaŃiei este egal sau mai mic de 250.000 de locuitori, dar densitatea
populaŃiei pe km2 justifică necesitatea evaluării şi gestionării calităŃii aerului înconjurător.
Zona reprezintă o suprafaŃă în interiorul Ńării, ale cărei limite sunt precizate în mod
convenŃional în scopul evaluării şi gestionării calităŃii aerului, aprobată de Guvern.
40
CAPITOLUL IV – ANALIZA ŞI SINTEZA
41
Tipare morfologice in proiectul ESPON 1.4.3/FuncŃii Urbane
În multe cazuri, această abordare conduce la dezalinieri pentru ariile urbane care sunt mai
mari decât cele identificate în proiectul anterior. Aceasta comportă critici ridicate asuprta unei
alte discuŃii grele despre a fi prea mult orientaŃi înspre aspectul morfologic.
Arii FuncŃional Urbane în ESPON / Policentricitatea luată în calcul prin şase funcŃii diferite
42
Acestea tind să reproducă structurile ierarhice în sistemul urban, dar nu necesar dezvăluie
nodurile care ar putea potenŃial provoca aşezarea curentă urbană. Din acest motiv, ar fi de folos
considerarea clasificării nu numai în concordanŃa criteriului de ordonare, dar şi în concordanŃa
importanŃei relative a diferenŃei. Abordări curente bazate pe principiile Analizei Componentelor,
clasificări discutate în cadrul ESPON (conform Glosersen, 2006).
Oricum o imagine mai detaliată în caracterizarea principalelor grupe ale fucŃiilor urbane,
Ariile de Dezvoltare Metropolitană Europeană (MEGA’s), arată care sunt funcŃiile principale
unde se regăseşte semnificaŃia ariei. Aceasta înfăŃişează pe un strat GDP pe cap de locuitor
dezvoltat între 1995 şi 2003 pentru a da o primă impresie asupra contextului economic al
MEGA-urilor.
43
O privire mai detaliată asupra situaŃiei economice şi asupra rolului MEGA-urilor este
posibilă prin urmărirea GDP pe cap de locuitor în procent de medie europeană, dar de asemenea
diferenŃele între regiunile vecine în totalul GDP în Euro.
Un alt mod de a pune aglomerările urbane în contextul lor ecomonic a fost testat de către
Proiectul ESPON 3.4.3 / MAUP. Luând în considerare modificările problemelor posibile ale
unităŃilor areale în aceste hărŃi, acest proiect a cartografiat ariile urbane în concordanŃa GDP şi
nivelului NUTS3. Aceasta arată o imagine foarte diferită a distribuŃiei geografice şi locale ale
majorelor arii urbane.
44
Trecând prin toate experienŃele cercetării aplicate în ESPON prezentate, acestea pot
sugera imposibilitatea comparaŃiei internaŃionale, însă ESPON a arătat faptul că cercetarea care
acoperă sistematic o vastă gamă de Ńări este posibilă şi necesară. Într-adevăr, în multe dintre
privinŃe, ESPON a oferit noi puncte de vedere ale teritoriului.
45
Scopul pe care ESPON l-a avut întotdeauna a fost să informeze asupra politicilor care
trebuie să fie puse în practică în privinŃa teritoriului european şi nu asupra unor regiuni sau Ńări
particulare sau singulare. RaŃionalitatea aceasta a conturat proiectele de cercetare aplicată şi
definiŃiile Ńi metodologiile folosite.
Acesta a fost unul dintre cazurile în care proiecte care se adresează ariilor metropolitane ,
în care ESPON a fost primul care a alcătuit până în prezent o imagine comprehensivă a
sistemului european urban, luând în considerare ariile funcŃional urbane şi funcŃiile social-
economice selectate.
46
4.3. ZONE METROPOLITANE ÎN ROMÂNIA
4.3.1 ZONELE METROPOLITANE CONSTITUITE ÎN PREZENT
Zona Metropolitană Iaşi – este o regiune în judeŃul Iaşi, care include municipalitatea Iaşi
şi 13 comune învecinate: Aroneanu, Bârnova, Ciurea, Holboca, LeŃcani, Miroslava, Popricani,
Rediu, Schitu Duca, Tomeşti, Ungheni, Valea Lupului şi Victoria.
A fost constituită în anul 2005 pentru a crea un mediu de afaceri mai bun, pentru a atrage
mai mulŃi investitori şi o mai bună coordonare a mediului şi proiectelor de infrastructura. Are o
suprafaŃă totală de 787.87 km² din totalul de 5,476 km² ai judeŃului şi o populaŃie de 397,800 din
cei 834,000 locuitori ai judeŃului.
Zona Metropolitană Iaşi va avea o populaŃie de peste 450.000 de locuitori sau chiar mai
mult dacă va include oraşe precum Ungheni de peste Râul Prut, teritoriu aparŃinând în prezent
Republicii Moldova.
47
Zona Metropolitană Oradea (constituită din anul 2005) – avea o populatie de 240.800 în
anul 2006 fiind cea mai mare Larga Arie Urbană din regiunea istorică Crişana, întinzându-se şi
asupra oraşului DebreŃin (Debrecen) din Ungaria printr-un proiect ce se va desfăşura până în
anul 2020. Viitoarea arie metropolitană extinsă va cuprinde un număr de cca 700.000 de
locuitori. (populaŃia Oradei este de 206.000 în timp ce a Debrecen-ului este de 204.000 de
locuitori, constituindu-se într-o Zonă Metropolitană româno-ungară). Viitoarea structură urbană
se va constitui într-un magnet pentru investiŃii pentru îndeplinirea strategiei comune în turism,
educaŃie, viaŃă culturală, servicii medicale şi sociale.
48
În acest moment, Ministerul Transporturilor, ConstrucŃiilor şi Turismului are în lucru o
strategie pentru dezvoltarea reŃelei naŃionale de zone metropolitane prin identificarea unor
modalităŃi de racordare la reŃeaua europeană. În acest context, Oradea a devenit membră a unei
reŃele de zone metropolitane din Europa care implementează proiecte de anvergură. De altfel, în
luna decembrie a anului trecut, ministrul delegat, Laszlo Borbely a lansat ideea unei asocieri la
nivel naŃional a potenŃialelor zone metropolitane şi asocierea acesteia la reŃeaua europeană.
49
imobiliare. ToŃi consideră că zona metropolitană ar putea să contribuie la înflorirea investiŃiilor
şi la un trai mai bun pentru locuitorii ei.
Marele impediment al realizării acestui proiect este însă lipsa infrastructurii necesare, în
primul rând a infrastructurii de transport. De aceasta se leagă şi absenŃa serviciilor de calitate
(învăŃământ preşcolar şi şcolar, prestaŃii medicale etc.) în localităŃile care vor compune zona
metropolitană. Potrivit informaŃiilor oferite de autorităŃi, viitoarea zonă metropolitană ar include
94 de unităŃi administrativ-teritoriale (dintre care 84 de comune, opt oraşe, municipiul OlteniŃa şi
municipiul Bucureşti) şi s-ar întinde pe un teritoriu de 5.046,1 kilometri pătraŃi. Proiectul zonei a
fost elaborat de Centrul de Planificare Metropolitană şi Urbană Bucureşti şi în curând va fi supus
dezbaterii publice.
Un mediu care va favoriza afacerile
Preşedintele Consiliului NaŃional al Intreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România
(CNIPMMR), Ovidiu Nicolescu, apreciază că, fără nici o îndoială, înfiinŃarea zonei
metropolitane va avea multiple efecte pozitive asupra creării şi dezvoltării de IMM-uri, întrucât
se vor constitui noi zone de investiŃii şi se vor creiona noi direcŃii de dezvoltare. Efectul va fi cu
atât mai amplu cu cât se vor avea în vedere şi necesităŃile specifice ale firmelor. "O consultare a
CNIPMMR, a organizaŃiilor de IMM-uri este intens benefică şi pe acest plan", susŃine Nicolescu,
care arată că organizaŃia sa este gata să se implice major în acest proiect. Întreprinzătorii mai
spun că, "dacă va fi raŃional concepută şi manageriată profesionist, zona metropolitană va
reprezenta ea însăşi un mediu zonal favorizant afacerilor. Ea se poate constitui într-un model
naŃional similar celor existente în alte Ńări".
SpaŃii mai bune pentru agenŃii economici. În opinia mai multor oameni de afaceri, după
înfiinŃarea zonei metropolitane se va putea vorbi despre o "delocalizare" a investiŃiilor din
actualul perimetru al Capitalei, urmată de transferul lor în afara metropolei.
"Consider că măsura înfiinŃării zonei metropolitane era, în primul rând, o necesitate
determinată de dezvoltarea economică a oraşului, care impune o localizare specifică pentru o
anume industrie. Spre exemplu, în prezent, existenŃa capacităŃilor industriale create înainte de '89
în zone care au devenit rezidenŃiale după 1989 creeaza presiunea ca astfel de industrii să fie
mutate în zona metropolitană, dat fiind, de exemplu, caracterul lor poluant", (Florin Pogonaru,
preşedintele AsociaŃiei Oamenilor de Afaceri din România - AOAR).
Pogonaru mai susŃine că în zona metropolitană ar trebui separate zonele industriale de
cele rezidenŃiale, cu stabilirea gradului admisibil de poluare în diverse zone industriale. "Acest
lucru este benefic mediului de afaceri, întrucât se stabilesc nişte reguli clare ale jocului privind
dreptul de localizare a industriilor în funcŃie de caracterul lor poluant, evitându-se, spre exemplu,
situaŃiile din prezent, în care se încearcă delocalizarea industriilor poluante prin creşterea taxelor
50
aplicate acestora (fără a exista o regulă clară privind diversele taxe aplicate, privind modul cum
sunt crescute aceste taxe)", spune preşedintele AOAR.
În mod natural, crearea zonei metropolitane va modifica numarul, structura şi amplasarea
agenŃilor economici din Bucureşti şi judeŃul Ilfov. Astfel, o parte dintre agenŃii economici care
funcŃionează în prezent în Bucureşti în condiŃii improprii vor migra în zona metropolitană. "În
plus, respectarea cerinŃelor ecologice impuse de apartenenŃa la Uniunea Europeana va avea
acelaşi efect pentru alŃi agenŃi economici. Concomitent însă, pe o parte dintre locaŃiile părăsite
din Bucureşti se vor crea alte afaceri sau se vor dezvolta zone de locuinŃe".
Principalele probleme pe care trebuie să le rezolve autorităŃile în cazul zonei
metropolitane sunt construirea infrastructurii de transport şi dezvoltarea serviciilor publice (şcoli,
grădiniŃe, servicii medicale etc.). Astfel ar trebui să fie urmat exemplul altor metropole europene,
astfel încât Bucureştiul să fie legat de zona metropolitană prin trenuri şi metrouri uşoare de mare
viteză, care să asigure deplasarea localnicilor. ExistenŃa infrastructurii de transport va contribui
apoi la atragerea în zona metropolitană a investitorilor instituŃionali privaŃi, precum şi a mai
multor persoane fizice care doresc să-şi ridice aici locuinŃe.
Toate strategiile de dezvoltare pe termen lung depind de infrastructură.
Mai multe grupuri de cetăŃeni şi investitori interesaŃi de punerea în practică a proiectului
zonei metropolitane şi-au constituit deja grupuri de lobby pentru promovarea zonelor lor.
Deocamdata, activitatea se desfăşoară pe Internet, promovează o serie de localităŃi situate în zona
de nord a Capitalei, precum Snagov, Gruiu, Ciolpani, Moara Vlasiei şi Periş. Dezvoltarea zonei
de sud a Capitalei promoveaza în principal localitatea Comana, din judeŃul Giurgiu.
Investitorii mici şi mijlocii recomandă utilizarea tuturor categoriilor de finanŃare pentru
ca zona metropolitană să se dezvolte rapid şi la parametri de funcŃionalitate şi performanŃă
moderni. (Sursa: România Liberă, 5 Septembrie 2005, Camelia Popa)
51
Aria Metropolitană Braşov – este o regiune din judeŃul Braşov, ce cuprinde municipiul
Braşov şi 11 comunităŃi învecinate acestuia, constituită în scopul creării de noi oportunităŃi de
afaceri, al construcŃiei şi amenajării de locuinŃe şi locuri de recreere, al atragerii de investiŃii mai
consistente, şi al coordonării mai bune a proiectelor de mediu şi infrastructură. În prezent zona
are o populaŃie de 398.125 de locuitori, dar se estimează o creştere de până la 600.000 până în
2012. SuprafaŃa actuală a zonei metropolitane este în jur de 1300 kilometri pătraŃi.
Următorii paşi ar fi: transport comun unificat; infrastructură (drumuri, apă, gaz, canal,
etc.) unificată; administraŃie locală unificată... pentru a se putea dezvolta proiecte imobiliare
rezidenŃiale şi industriale care să cuprindă teritorii comune mai multor actuale localităŃi.
52
STATISTICI
*Conform recensământului din 2002 **Date actualizate de ADETIM *** exclus municipiul Timişoara
53
Aria Metropolitană Craiova - are o populaŃie de 370.000 (în 2006) şi va depăşi 400.000
în viitorul apropiat. Zona metropolitană Craiova este un proiect de înfiinŃare a unei zone cu
numele Noua Craiovă care ar cuprinde municipiul Craiova şi alte 10 localităŃi: Podari, IşalniŃa,
Şimnicu de Sus, Gherceşti, Pieleşti, Breasta, Malu Mare, BucovăŃ, Mischii şi Cârcea.
Aria Metropolitană Cantemir – este formată din oraşele GalaŃi şi Brăila şi este estimată
la o populaŃie de 600.000 de locuitori. Este a 2-a aglomerare din România ca număr de locuitori.
Ea va include cel mai probabil şi un nou aeroport internaŃional. Dupa ce un nou pod peste
Dunăre în zona oraşului Brăila va fi construit peste Râul Dunărea, oraşul Măcin şi câteva
comune din Nord Vestul judeŃului Tulcea vor fi cel mai probabil anexate ariei metropolitane.
Probabil se va extinde şi dincolo de graniŃă, în Ucraina (Raionul Reni) şi către Moldova pentru a
include şi Cahulul oraşului Cantemir.
Aria Metropolitană Bacău – include aria urbană Bacău şi se va extinde către Buhuşi - o
zonă cu o populaŃie de aproximativ 276.000 de băcăuani, dezvoltare de care vor putea beneficia
mai târziu şi copiii lor.
AsociaŃia Zona Metropolitană Bacău, prin proiectele pe care le va concepe, va putea
atrage fonduri din partea UE care se vor adresa comunităŃii prin cele 4 axe prioritare de
dezvoltare POR:
1. ÎmbunătăŃirea infrastructurii locale şi regionale ;
2. Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri local şi regional ;
3. Dezvoltarea turismului local şi regional ;
4. Dezvoltarea urbană durabilă.
Uniunea Europeană vede doar pe cei care se asociază!
AsociaŃia Zona Metropolitană Bacău este singura structură prin care un întreg teritoriu se
poate manifesta solidar: servicii către populaŃie, comune, strategii de dezvoltare locală comune,
proiecte şi programe de finanŃare comune.
Zona metropolitană va fi constituită cu acordul expres al celor 23 de consilii locale ale
unităŃilor administrativ-teritoriale componente, la care se adaugă acordul Consiliului JudeŃean
Bacău. În perioada imediat următoare, autorităŃile deliberative de la nivelul fiecărei unităŃi
administrativ-teritoriale componente vor aproba Actul Constitutiv şi Statutul Zonei
Metropolitane. AsociaŃia va dobândi personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaŃiilor
şi fundaŃiilor aflat la grefa judecătoriei.
AsociaŃia va funcŃiona ca organizaŃie neguvernamentală de dezvoltare intercomunitară, şi
va avea drept scop dezvoltarea infrastructurilor şi a obiectivelor de dezvoltare de interes comun,
54
crearea şi sprijinirea unor parteneriate durabile între autorităŃile administrative autonome din
judeŃul Bacău, între instituŃiile publice şi societatea civilă, angajarea în acŃiuni de implementare a
strategiilor de dezvoltare, construcŃie instituŃională şi de adoptare a acquis-ului comunitar.
Aria Metropolitană Ploieşti – este formată din aria urbană Ploieşti şi alte localităŃi din
împrejurimi (Băicoi, Plopeni, UrlaŃi, Brazi, Bucov, Blejoi, Boldeşti-Scăeni şi se va extinde spre
Vălenii de Munte sau spre Buzău) şi are o populaŃie de mai mult de 300.000 de locuitori.
Altele:
Sunt unele arii urbane care îşi pot dezvolta propriile arii metropolitane în viitor:
Oraşele cu populaŃie peste 150.000 de
locuitori: Arad, Piteşti, Sibiu, Târgu Mureş.
Oraşele cu populaŃie între 100.000 şi
150.000 de locuitori: Baia Mare, Buzău, Satu
Mare, Botoşani, Râmnicu Vâlcea, Suceava,
Piatra NeamŃ, Drobeta-Turnu Severin, Focşani.
Alte similare aglomerări urbane:
Noua Sarmizegetusa - nume posibil
(formată din Deva-Hunedoara-Simeria, populaŃie de peste 180.000 de locuitori)
Valea Jiului (Petroşani, Petrila, Vulcan, Uricani, Lupeni; populaŃie de aproape 170.000
de locuitori)
Trotuş (Oneşti, Moineşti, Comăneşti, Dărmăneşti, Târgu Ocna, Bălan şi comunele dintre
ele; cu o populaŃie în jurul a 170.000 de locuitori).
Alba Iulia - Sebeş (Sebeş, Alba Iulia şi VinŃu de Jos; populaŃie de aproape 100.000 de
locuitori)
Turda - Câmpia Turzii (Turda şi Câmpia Turzii; populaŃie de aproape 85.000 de
locuitori)
Aria Metropolitană Roman (oraşul Roman şi comunele din împrejurul său în Estul
judeŃului NeamŃ; populaŃie de aproape 150.000 de locuitori)
Valea Prahovei (Câmpina, Breaza, Comarnic, Sinaia, Buşteni, Azuga; populaŃie de
aproape 120.000 de locuitori)
Mediaş (Mediaş, Copşa Mică Ńi câteva comune din Nordul JudeŃului Sibiu; populaŃie de
aproape 100.000 de locuitori)
MunicipalitaŃi cu un număr între 100.000 şi 106.000 de locuitori
Focşani – 101.854
Târgu Jiu – 101.562: PopulaŃia Târgu Jiu - Rovinari este de aproximativ 120.000 de
locuitori
55
MUNICIPALITĂłI CU MAI MULT DE 106.000 DE LOCUITORI
Nr Indicativul Arie
Oraş Central PopulaŃie*
Crt JudeŃului Metropolitană*
1 Bucharest B 1.931.838 2.200.000
2 Iaşi IS 315.214 397.800
3 Cluj - Napoca CJ 310.243 360.000
4 Timişoara TM 307.347 387.900
5 ConstanŃa CT 304.279 550.000
6 Craiova DJ 299.429 370.000
7 GalaŃi GL 293.523 600.000**
8 Braşov BV 277.945 398.100
9 Ploieşti PH 230.240 300.000
10 Brăila BR 215.316 600.000**
11 Oradea BH 205.077 240.800
12 Bacău BC 178.203 250.000
13 Piteşti AG 168.958 -
14 Arad AR 167.238 -
15 Sibiu SB 154.458 -
16 Târgu Mureş MS 145.943 -
17 Baia Mare MM 139.870 -
18 Buzău BZ 134.619 -
19 Botoşani BT 115.739 -
20 Satu Mare SM 113.688 -
21 Râmnicu Vâlcea VL 111.342 -
22 Piatra - NeamŃ NT 108.085 -
23 Drobeta - Turnu Severin MH 107.882 -
24 Suceava SV 106,397 -
-
Nota: * denota o estimare din iulie 2007; ** denota arii metropolitane
Bugetele pentru anul 2008 ale oraşelor cu mare potenŃial de dezvoltare a unor zone
metropolitane sunt:
Bugetul Oraşului Bucureşti pentru anul 2008 – 1,4 bilioane EURO echivalent a 2
bilioane $
Nr. Număr de
Oraş EURO
Crt locuitori
1 Timişoara 257.000.000 300.000
2 Iaşi 260.000.000 320.000
3 Cluj 200.000.000 310.000
4 ConstanŃa 125.000.000 310.000
5 Braşov 142.000.000 280.000
6 Craiova 126.000.000 300.000
7 Ploieşti 114.000.000 230.000
8 Sibiu 110.000.000 170.000
9 GalaŃi 110.000.000 300.000
10 Arad 90.000.000 70.000
11 Piteşti 83.000.000 170.000
12 Bacău 52.000.000 170.000
Bugetele pentru anul 2008 ale principalelor oraşe din România
cu un potenŃial ridicat de dezvoltare pentru ariile metropolitane
56
Transformarea unor oraşe în zone metropolitane este un subiect de actualitate în toată
lumea, nu numai Ńara noastră se confruntă cu el, a declarat Gabriel Oprea, ministru delegat
pentru AdministraŃia Publică. "Crearea unor asemenea zone în jurul marilor oraşe, precum
Oradea sau Braşovul, reprezintă o formă nouă, modernă, de gospodarire ce asigură coeziunea
socială şi economică, dar şi competenŃa benefică între localităŃi pe baza asocierii libere a
acestora. Acest lucru nu înseamnă dispariŃia de pe harta administrativă a unor localităŃi şi nici
încălcarea principiului autonomiei locale". De asemenea, la baza asocierii localităŃilor va sta
decizia colectivităŃilor, iar pentru demararea unor proiecte comune se va avea în vedere şi
posibilitatea atragerii fondurilor structurale. Pentru realizarea proiectelor zonelor metropolitane
acestea vor fi analizate de către specialişti, iar cetăŃenii vor fi consultaŃi prin referendum.
57
4.4. ANALIZA SWOT A ZONELOR URBANE ALE UNIUNII EUROPENE
5 Sursa: Evaluarea Ex-ante a Programului URBACT II, draft interimar raport, Ernst & Young, Decembrie 2006, p. 34
58
PriorităŃi Tematice
ale Uniunii
Europene (Liniile
Directoare
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE OPORTUNITĂłI AMENINłĂRI
Strategice
Comunitare pentru
2007 – 2013)
Concentrarea locuitorilor, investitori Infrastructura slaba în noile state Concursul şi dezvoltarea rolului Competitivitate cu două
locali şi străini şi vizitatori membre ariilor urbane în contextul globalizării viteze, forŃarea unei logici a
ConcentraŃia UniversităŃilor, centrelor Probleme de protecŃie a calităŃii economice şi declinul frontierelor competiŃiei între oraşe.
de cercetare şi dinamicile de inovare vieŃii şi a mediului în ariile urbane naŃionale
(patente...) (poluarea aerului, poluarea fonică...) Competitivitate crescută între oraşe la
Competitivitate Concentrarea activităŃilor economice nivel naŃional şi european
Accesibilitatea la reŃelele de transport Mobilitate crescută a indivizilor care
şi comunicaŃii întăreşte competitivitatea urbană
Accesibilitatea la pieŃe (importuri şi
exporturi) Puternica prezenŃă a
societăŃii informaŃionale
PoziŃii strategice puternice a oraşelor la Creşterea IT&C prin conducerea
centrul nervos al noii economii industriilor (finanŃe, media, educaŃie,
Inovare, Participarea oraşelor în reŃele de artă, cultură, design, servicii publice
antreprenoriat şi informaŃii şi de schimb şi private).
societatea Mediul urban conduce la schimburi Cerere crescută de acces la IT&C
informaŃională libere şi globale prin intermediul IT&C Întărirea funcŃiilor centrale ale
centrelor urbane în marile oraşe şi în
dinamicile comunicaŃionale
Schimbările în activităŃile economice Paradoxul urban: prezenŃa puternică Expansiunea rapidă a societăŃii Rate înalte ale şomajului
ale oraşelor a activităŃilor creatoare de locuri de informaŃionale Relocalizarea industriilor
Setarea clusterelor muncă şi rate ridicate ale şomajului. Dezvoltarea tehnologiilor avansate şi consumatoare de forŃă de
Angajare şi
Creşterea activităŃilor economice Declinul industriilor manufacturiere preluarea de către IT&C prin muncă în noile state membre
cerere de locuri
legate de divertisment şi serviciile (mult mai rapid în noile state întreprinderile mici şi mijlocii Limitarea transferului de
de munca
turistice membre) Sectorul creativ de locuri de muncă locuri de muncă de la
Afacerea turismului, artei şi culturii Venituri slabe in oraşele noilor state pentru divertisment şi servicii de industriile manufacturiere la
membre turism industriile de servicii
59
InteracŃiuni puternice între oraşe Rata înaltă a criminalităŃii PrezenŃa crescută şi rolul reŃelelor Trendul ascendent al
Creşterea sentimentului de urbane de legătură între oraşe cu exculziunii sociale şi al
insecuritate funcŃii economice similare (logistică, segregării spaŃiului
Probleme legate de sărăcie, şomaj, centre financiare...) Trendul în creştere al
delicvenŃa juvenilă Întărirea reŃelei logice a oraşelor între disparităŃilor socio-
Largi mişcări de oameni părăsind ele însele (transferul de cunoştinŃe, economice în ariile urbane
noile state membre pentru a se bune practici de schimb, ex: practicile Polarizarea oraşelor în jurul a
stabili în ariile urbane ale Europei de dezvoltare sustenabilă...) două grupuri distintive de
de Vest, care deja găzduiesc grupuri oameni: cei educaŃi care
Politica de
numeroase de oameni de origine participă în dezvoltarea
Coeziune
străină economică a oraşelor şi cei
Declinul populaŃiei în unele dintre excluşi
noile state membre Dezvoltarea urbană
Probleme familiale (în special dezechilibrată
supraaglomerarea familială în Frâne în dezvoltarea oraşelor
acelaşi spaŃiu de locuit, oameni fără Probleme legate de integrarea
locuinŃă şi înalte preŃuri pe pieŃe comunităŃilor de origine
contribuind la închiderea ariilor străină
urbane şi polarizare)
Concentrarea spaŃială a serviciilor, Infrastructura de trafic slabă în ÎmbunătăŃirea accesibilităŃii AbsenŃa coeziunii vecinătăŃii
activităŃilor economice şi culturale unele oraşe Dezvoltarea transportului public Probleme de sănătate publică
Zonele de tranzit şi înaltă mobilitate a Probleme familiale (notabilă urban
populaŃiei suprapopularea în spaŃiile de locuit, Calitatea serviciilor publice
Atractivitate şi Concentrarea populaŃiei oamenii fără locuinŃă în noile state Dezvoltarea urbană integrată
Mediu membre, preŃurile înalte ale ProtecŃia calităŃii vieŃii şi mediului în
locuinŃelor conduc la izolarea şi ariile urbane (poluarea aerului,
polarizarea zonelor urbane) poluarea fonică)
Probleme de congestie
Punctele în italic reprezintă situaŃia în noile state membre
60
4.5. SINTEZA: REZULTATELE ANALIZEI SWOT
Analiza SWOT indică faptul că cele mai mari slăbiciuni şi ameninŃări sunt situate în aria
coeziunii sociale şi sunt legate de:
- Sărăcie, şomaj, delicvenŃă
- Crime, sentimentul insecurităŃii
- Servicii
- Restabilirea unui mare număr de persoane prin mutarea din noile State Membre în
oraşe Vest Europene.
În adiŃionalitatea acestor chestiuni, sănătatea trebuie considerată de asemenea ca o
prioritate adresându-se toate în termenii serviciilor de sănătate furnizate şi infrastructurii
medicale.
Evaluarea ex-ante forŃează din această cauză Programul URBACT II să se concentreze
particular asupra ameninŃărilor rezultate din problemele menŃionate în continuare:
- Creşterea excluziunii sociale şi segregarea spaŃială
- Adâncirea decalajului economic între bogaŃi şi săraci în ariile urbane
- Polarizarea oraşelor în jurul a doua grupuri de populaŃie – cei educaŃi şi cei excluşi
- Dezvoltare urbană inegală
- Încetinire a dezvoltării economice a oraşelor
- Probleme privind integrarea comunităŃilor de altă origine
Evaluarea ex-ante forŃează programul URBACT II de asemenea să se concentreze asupra
Punctelor Tari pentru dezvoltare şi asupra OportunităŃilor de exploatat:
- Dezvoltarea rolului ariilor urbane în contextul globalizării economice
- Creşterea competitivităŃii între oraşe şi nivelul european
- Provocările IT&C prin aplicaŃiile industriale; creşterea cererii de accesibilitate la
IT&C
- Întărirea funcŃiilor centrale ale centrelor urbane
- Expansiunea rapidă a societăŃii informaŃionale
- Dezvoltarea companiilor mici şi mijlocii (IMM)
- Creşterea rolului reŃelelor urbane care unesc oraşe cu funcŃii similare
- Întărirea reŃelelor logice ale oraşelor între ele.
61
CONCLUZII:
ÎN CĂUTAREA SINERGIILOR
Integrarea teritorială a Europei este un proces permanent care se realizează cu paşi mici şi
în care cooperarea – peste frontiere – a Statelor membre ale Consiliului Europei, cu deosebire a
regiunilor şi municipalităŃilor europene, joacă un rol-cheie. Principiile directoare constituie, în
calitate de viziune a unei Europe integrate, un document politic de referinŃă pentru numeroase
acŃiuni şi iniŃiative de amenajare teritorială pe continentul european şi mai ales pentru cooperarea
transnaŃională şi internaŃională.
ActivităŃile politice de amenajare a teritoriului ale ConferinŃei Europene a Miniştrilor
Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) în cadrul Consiliului Europei sunt o condiŃie
importantă pentru urmărirea unei integrări armonioase a continentului european, în măsura în
care ele atrag atenŃia asupra dimensiunii teritoriale a politicii de coeziune socială. Adoptarea
Principiilor directoare pentru dezvoltarea durabilă a teritoriului pe continentul european şi
luarea lor în considerare în cadrul deciziilor privind amenajarea contribuie net la facilitarea
62
cooperării în ansamblul Europei, urmărind să creeze o Europă mai echilibrată din punct de
vedere regional şi mai durabilă.
Dezvoltare urbană durabilă: bordarea problemelor ce afectează zonele metropolitane şi
sistemele regionale de aşezări; promovarea unui tipar echilibrat al zonelor cu potenŃial în ceea ce
priveşte accesibilitatea şi atractivitatea acestora; promovarea utilizării patrimoniului cultural
pentru dezvoltare. Aria de cooperare eligibilă acestui program cuprinde atât state membre UE,
cât şi state candidate, potenŃial candidate şi state cu care Uniunea Europeană are relaŃii speciale:
63
La o astfel de reŃea vor participa 10 oraşe şi 10 AutorităŃi de Management relevante ale
programelor operaŃionale naŃionale, un expert, precum şi un reprezentant al Comisiei Europene.
Cele două propuneri pentru proiectele pilot sunt următoarele:
• Dezvoltarea urbană integrată în zonele metropolitane, în special în zonele
degradate sau în curs de degradare. Liderul proiectului este Comunitatea Urbană
Lyon (fost partener lider în proiectul URBACT I “Regenera”).
Proiectul vizează oraşele capitală sau oraşele mari din statele membre, în vederea
analizării, într-o primă etapă, a metodelor de succes pentru implementarea proiectelor urbane
integrate în zonele degradate.
• Gestionarea situaŃiilor de emigrare şi integrare a persoanelor în oraşe şi regiuni.
Partenerul lider al proiectului este Municipalitatea VeneŃia (fost partener lider în
proiectul URBACT I ”UDIEX”). Acesta vizează oraşele capitală sau oraşele
mari, în vederea analizării, într-o primă etapă, a metodelor de succes privind
gestionarea cazurilor de emigrare şi integrarea persoanelor în oraşele şi regiunile
Uniunii Europene.
Cele două proiecte pilot vor avea două etape: prima va fi implementată în cadrul
URBACT 2002-2006, în perioada mai-octombrie 2007, iar pentru această etapă liderii de proiect
îşi vor partenerii. Etapa a doua va fi implementată în cadrul URBACT 2007-2013, în perioada
octombrie 2007-octombrie 2009, iar în acest scop vor fi lansate două licitaŃii (estimate pentru
mai a.c.).
Bugetul estimat pentru prima etapă este de 100.000 EUR, din care vor fi finanŃate
constituirea echipei care va gestiona proiectul şi realizarea unor activităŃi relevante pentru
proiecte, între care pregătirea aplicaŃiei aferente celei de-a doua etape. AplicaŃia va fi transmisă,
spre aprobare, primului Comitet de Monitorizare URBACT 2007-2013 în perioada septembrie-
octombrie a.c. Co-finanŃarea va fi asigurată în proporŃie de 50% din Fondul European de
Dezvoltare Regională (FEDR) şi 50% din contribuŃia proprie (aproximativ 5.000 EUR/oraş).
Detaliile privind această a doua etapă vor fi prezentate în documentele-suport aferente celor două
licitaŃii menŃionate şi vor fi publicate pe pagina de Internet a Programului URBACT,
(www.urbact.eu.)
Formatul-cadru pentru o a doua scrisoare de intenŃie (cuprinzând detaliile financiare)
urmează a fi transmis la sfârşitul lunii aprilie a.c., de către liderii de proiect ai celor două reŃele.
Programul de Cooperare Teritorială Europeană URBACT face parte din iniŃiativa „Regiuni
pentru Schimbare Economică”, al cărei principal obiectiv este cooperarea între oraşele Uniunii
Europene. Această cooperare urmăreşte schimbul de experienŃă în domeniul dezvoltării urbane
durabile, al elaborării de proiecte şi planuri de acŃiune la nivel local, pentru a fi finanŃate ulterior,
64
în cadrul programelor operaŃionale naŃionale cu finanŃare europeană. DirecŃia Cooperare
Teritoriala cu Statele Membre a MDLPL se afla în dialog cu cei doi parteneri lideri ai proiectelor
pilot, pentru a asigura participarea oraşelor din România la aceste reŃele.
ÎNCHEIERE:
AVANTAJELE ZONELOR METROPOLITANE
65
Cele mai performante acŃiuni sunt, de regulă, cele legate de transportul în comun,
alimentarea cu apă, prelucrarea deşeurilor şi implementarea unor proiecte investiŃionale care au
rezultate imediat vizibile, măsurabile şi cuantificabile, care sporesc ridicarea nivelului calităŃii
vieŃii, pentru oricare cetăŃean European.
66
Bibliografie
Adrian Iancu (2002), Elemente de arhitectură şi urbanism, Edit. U.T. Pres, Cluj-Napoca;
Antikainen J. (2005), The concept of Functional Urban Areas: Findings of the ESPON project;
Augustin Ioan (2002), O (nouă) „Estetică a reconstrucŃiei”, Edit. Paideia, Bucureşti;
Böhme, K. & P. Schön (2006), ESPON Atlas. Mapping the structure of the European territory,
Bonn;
Cornelia Bărbulescu (2002), Integrare tehnologică în arhitectura contemporană, Edit. Presa
Universitară Clujană, Cluj-Napoca;
Cristin Nicolae Popa (2002), Rolul administraŃiei publice în procesul de urbanizare, teză de
doctorat, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca;
Doina Niculescu (2000), Elemente de urbanism, Edit. UniversităŃii Politehnice din Timişoara;
Dühr, S. (2005), Potentials for Polycentric Development in Europe: The ESPON 1.1.1 Project
Report, Planning, Practice & Research Vol. 20, Nr. 2, p. 235-239. ESPON (2006a)
Mapping regional competitiveness and cohesion. European and global outlook on
territorial diversities. ESPON Briefing 2. ESPON: Luxembourg. ESPON (2006b) Territory
matters for competitiveness and cohesion. Facets of regional diversity and potentials in
Europe. ESPON Synthesis Report III. ESPON: Luxembourg. ESPON (2006c) Applied
territorial research. Building a scientific platform for competitiveness and cohesion
ESPON Scientific Report II. ESPON: Luxembourg;
European Rural Heritage, CEMAT, 2003;
Francoise Choay (2002), Urbanismul – utopii şi realităŃi, Edit. Paideia & Simetria, Bucureşti;
G. M. Cantacuzino (2001), Despre o estetică a reconstrucŃiei, Edit. Paideia, Bucureşti;
Gabriel Pascariu (2007), Analiză regională urbană, Modulul Dezvoltare Regională– Suport de
curs;
Gabriel Pascariu (2004), Curs de planificare şi Dezvoltare SpaŃială, Universitatea Bucureşti,
Facultatea de Sociologie şi AsistenŃă Socială;
Gabriel Pascariu (2007), UAUIM – Facultatea de urbanism, anul V, semestrul I - Curs
Dezvoltare Regională;
Gloersen, E. (2006), A first step towards an improved understanding of urban profiles and
polycentric development potentials, ESPON (ed.) European Territorial Research in
Progress, Luxembourg: ESPON, p. 29-53;
Henri Jacquot, Francois Priet (2001), Droit de l’urbanisme, Edit. Dalloz, Paris;
http://www.bmvbs.de/Anlage/original_1005295/Territorial-Agenda-of-the-European-
Union-Agreed-on-25-May-2007-barrier-free.pdf
67
Hubert Charles (1993), Les principes de l’ urbanisme, Edit. Dalloz, Paris;
IaŃu Corneliu (2007), Geografie şi Amenajarea Teritoriului, Suport de curs, Universitatea “Al. I.
Cuza”, Iaşi;
Ledebur L, Barnes W. R. (1993), All in it together: Cities, Suburbs and Local Economic
Regions, Washington DC, League of Cities;
Marin Nicolau – Golfin (1972), Istoria artei, Vol.I, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Mircea DuŃu (1998), Dreptul urbanismului, Edit. Economica, Bucureşti;
Nordregio (2004) Potentials for polycentric development in Europe. Final Report of the ESPON
Project 1.1.1.
OIR (2006) The role of small and medium-sized town. Final Report of the ESPON Project 1.4.1.
www.espon.eu
Peterson, Kingsley, Telgarsky (1990), Multi-sectorial investment planning, UNCHS-Habitat;
Stoica, M. (coord.), Berca M., Rojanschi V., Gheorghe M., Radu I. (2004), Capitalul natural
antropic al judeŃului Bacău în perspective elaborării strategiei de dezvoltare durabilă,
Editura ASE, Bucureşti;
Teodor O. Gheorghiu (2002), Locuire şi neAşezare, Edit. Paideia, Bucureşti;
Territorial Agenda (2007): Territorial Agenda of the European Union: Towards a More
Competitiveand Sustainable Europe of Diverse Regions. Agreement made at the Informal
Ministerial Meeting on Urban Development and Territorial Cohesion on 24 / 25 May 2007.
Territorial State (2007): The Territorial State and Perspectives of the European Union:
Towards a Stronger European Territorial Cohesion in the Light of the Lisbon and
Gothenburg Ambitions – A Background Document to the Territorial Agenda of the
European Union. http://www.bmvbs.de/Anlage/-origial_998253/The-Territorial-Stateand-
Dr. Andreas Faludi and-Perspectives-of-the-European-Union.pdf
The European Urban Charter, Local and Regional Authorities of Europe, 2002
The Final Report of the ESPON Project 1.1.2, www.espon.eu
Unité de l’Europe, solidarité des peuples, diversité de territoires, Commission Européenne, 2001
Voinea Liviu (coord.) (2007), Manual de evaluare a competitivităŃii regionale, Bucureşti;
http://ec.europa.eu/regional_policy/
http://www.territorial-agenda.eu
http://www.cemat-region.eu
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/extraction/evalight/EVAlight.jsp?A=1&language=en&root=/the
me1/urb/urb_ikey
http://www.eurometrex.org
POR.
68
ANEXE
ANEXA I
GLOSAR DE TERMENI
Arie metropolitană
• Termen american care desemnează o aşezare urbană de dimensiuni mari sau formată
prin expansiunea arealului urban. Conceptului i-a fost oferită o definiţie operaţională, pentru
prima dată, de către biroul de recensăminte al SUA în 1910, sub denumirea de district
metropolitan. În 1950 denumirea uzuală devine arie metropolitană standard, care semnifică aria
urbană funcţională. În 1960 conceptul capătă numele de arie statistică metropolitană standard.
[Sistematizare] Suprafaţă de teren delimitată, care face parte dintr-o localitate sau dintr-
un teritoriu mai larg (care poate cuprinde şi localităţi), căreia i se atribuie un tip de folosinţă bine
determinat sau pe care se întâmplă anumite lucruri dirijate de oameni.
Zonă de dezvoltare
Zonă de influenţă
(Garnier, J., B., Chabot, G. – Geografia urbană, ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1971)
(Legea nr. 351 /2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional
– Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi)
• Teritoriu asupra căruia o localitate urbană îşi extinde o serie de funcţiuni. Mărimea
acestui teritoriu este dependentă de nivelul dezvoltării social-economice, de poziţia
geografică, de talia oraşului, de densitatea centrului urban. Limita extensiunii medii a
acesteia se află situată la intersecţia ariilor de influenţă a cel puţin trei funcţiuni.
Zone dinamizatoare
Zonă metropolitană
• Zonă construită prin asociere bazată de parteneriat voluntar, între marile centre
urbane (capitala României şi municipiile de rang I) şi localităţile urbane şi rurale
aflate în zona imediată, la distanţa de până la 30km, între care s-au dezvoltat relaţii
de cooperare pe multiple planuri.
(Legea nr. 351 /2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional
– Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi, Anexa I)
Zonă suburbană
• Este constituită dintr-un oraş central (uneori două) de cel puţin 50.000 de locuitori
rezidenţi şi aria din imediata vecinătate. Zona urbană este astfel, oraşul fizic definit
fără legătură cu graniţele politice sau administrative. În lucrare termenul de zonă
urbană se referă generic la regiuni cu o densitate mare a populaţiei.
Regiune metropolitană
(Ca urmare a Conferinţei ONU privind Mediul şi Dezvoltarea – Rio de Janeiro 1992
şi pe baza Agendei Habitat II adoptată la Istambul 1996, a avut loc la Essen în 1999
Conferinţa “Regiuni Metropolitane Europene”)
• Există mai multe definiţii ale acestei noţiuni care depind de modul de abordare a
termenului. Economic aceasta reprezintă o concentrare şi o centralizare a mijloacelor
de producţie, unităţi de conducere, forţă de muncă, pieţe şi consumatori într-un spaţiu
larg şi complex. Legal aceasta reprezintă un grup de aglomerări urbane în jurul unui
oraş mare, interconectate şi care constituie un sistem socio-economic complex.
(Faerstein, E. - Metropolitan - Governance in Brazil, 1989)
Regiune statistică
(Programul Phare 9708 /Aster S cons arl, Note informative pentru Consiliile de
Dezvoltare Regională, 1997)
Regiuni urbane
• Ansamblu de oraşe, legate între ele din punct de vedere morfologic, structural şi
relaţional, caracterizându-se printr-o întindere relativ mare şi un anumit policentrism.
Reţea de localităţi
• reţele de oraşe mijlocii care regrupează unităţi urbane de mărime comparabilă, cuprinse
între10.000 şi 100.000 locuitori; acestea sunt marcate de o funcţiune dominantă şi sunt
conştiente denecesitatea de a schimba dimensiunea de intervenţie pentru a-şi ameliora sau
regăsi atractivitatea. Reţeaua de oraşe le va permite să-şi descopere noi capacităţi, să-şi
articuleze funcţiunile complementare şi să se angajeze într-un demers de propuneri şi
prospecţiuni concertate pentru a-şi a anima şi dezvolta teritoriul;
• reţele de armătură regională, care regrupează principalele centre urbane ale regiunii;
acestereţele sunt destinate să afirme funcţiunile regionale majore (funcţiuni universitare şi
decercetare, competenţe industriale strategice, poli de iradiere culturală care alimentează
ţesutulinfra-regional);
• reţele de poli de dezvoltare economică majoră -reţele care întăresc capacitatea oraşelor ce
constituie poli de dezvoltare economică majoră pentru teritoriile pe care le deservesc;
• reţeaua de armătură naţională -reţele prefigurând marile sisteme urbane care oferă
odeschidere a spaţiului naţional către sistemul european şi mondial de schimb.
Tehnopoli
Tehnopol multipolar
Legea 184/2001 privind exercitarea profesiunii de arhitect (modificată prin Legea 43/2004)