Atlas de Histopatologie PDF

ATLAS DE
HISTOPATOLOGIE
Simona Stolnicu
Liliana Chira
Atlas de histopatologie
© University Press, 2013
Toate drepturile aparţin Editurii University Press. Reproducerea integrală sau parţială a
textului din această carte este interzisă fără acordul prealabil al editurii.
Autori: Simona Stolnicu, Liliana Chira

Tehnoredactare/Copertă: László Réka Imola
Cuprins
Prefață............................................................................................................ 6
Capitolul 1. .............................................................................................. 9
Tulburările de circulație............................................................................ 9
I.1.1. Edemul pulmonar acut .......................................................................10
I.1.2. Ficatul de stază cronică.......................................................................12
I.1.3. Plămânul de stază cronică și infarctul roșu pulmonar.........................14
I.1.4. Infarctul renal.....................................................................................16
I.1.5. Trombul arterial stratificat...................................................................18
I.1.6. Coagulopatia intravasculară diseminată (CID).....................................20
I.1.7. Embolia cu lichid amniotic.................................................................22
Capitolul 2. ............................................................................................ 25
Tulburările de metabolism...................................................................... 25
I.2.1. Amiloidoza renală...............................................................................26
I.2.2. Steatoza hepatică.................................................................................28
I.2.3. Hipercheratoza (clavusul)...................................................................30
I.2.4. Nevul melanocitar intradermic...........................................................32
Capitolul 3. ............................................................................................ 35
Inflamațiile.............................................................................................. 35
I.3.1. Pericardita fibrinoasă..........................................................................36
I.3.2. Abcesul hepatic...................................................................................38
I.3.3. Limfadenita tuberculoasă....................................................................40
I.3.4. Granulomul de corp străin..................................................................42
Capitolul 4. ............................................................................................ 45
Patologia tumorilor................................................................................. 45
I.4.1. Papilomul hipercheratozic..................................................................46
I.4.2. Fibroadenomul mamar.......................................................................48
I.4.3. Hemangiomul cavernos hepatic..........................................................50
I.4.4. Leiomiomul uterin..............................................................................52
I.4.5. Teratomul matur ovarian.....................................................................54
I.4.6. Carcinomul epidermoid al buzei.........................................................56
I.4.7. Carcinomul bazocelular......................................................................58
I.4.8. Adenocarcinomul intestinal.................................................................60
I.4.9. Leiomiosarcomul................................................................................62
I.4.10. Limfomul Hodgkin...........................................................................64
I.4.11. Metastază limfonodulară de carcinom cu celule în „inel cu pecete”.66
Capitolul 5. ............................................................................................ 69
Patologia aparatului cardio-vascular......................................................... 69
II.5.1. Infarctul miocardic acut.....................................................................70
II.5.2. Cicatricea post-infarct de miocard.....................................................72
II.5.3. Miocardoscleroza...............................................................................74
II.5.4. Ateroscleroza......................................................................................76
II.5.5. Coronaroscleroza...............................................................................78
II.5.6. Panarterita nodoasă............................................................................80
II.5.7. Hemoroizii........................................................................................82
Capitolul 6. ............................................................................................ 85
Patologia aparatului respirator................................................................. 85
II. 6.1. Bronhopneumonia............................................................................86
II. 6.2. Emfizemul pulmonar........................................................................88
II. 6.3. Aspirația de lichid amniotic..............................................................90
II. 6.4. Pneumopatia cu membrane hialine...................................................92
II. 6.5. Tuberculoza pulmonară.....................................................................94
II. 6.6. Carcinomul epidermoid pulmonar...................................................96
II. 6.7. Carcinomul pulmonar cu celule mici................................................98
Capitolul 7. .......................................................................................... 101
Patologia cavității bucale, a aparatului digestiv, a ficatului și a pancreasului.. 101
II. 7.1. Tumora Warthin..............................................................................102
II. 7.2. Adenomul pleomorf........................................................................104
II. 7.3. Sialadenita cronică..........................................................................106
II. 7.4. Mucocelul.......................................................................................108
II. 7.5. Adenocarcinomul de glandă salivară NOS (not otherwise specified)....110
II. 7.6. Epulisul cu celule gigante................................................................112
II. 7.7. Ameloblastomul..............................................................................114
II. 7.8. Chistul radicular..............................................................................116
II. 7.9. Leucoplazia.....................................................................................118
II. 7.10. Gastrita cronică.............................................................................120
II. 7.11. Ulcerul gastric cronic....................................................................122
II. 7.12. Adenocarcinomul gastric...............................................................124
II. 7.13. Apendicita acută flegmonoasă.......................................................126
II. 7.14. Hepatita cronică persistentă..........................................................128
II. 7.15. Ciroza hepatică.............................................................................130
II. 7.16. Pancreatita acută necrotico-hemoragică........................................132
Capitolul 8. .......................................................................................... 135
Patologia aparatului renal...................................................................... 135
II. 8.1. Glomerulonefrita cu semilune........................................................136
II. 8.2. Carcinomul renal cu celule clare.....................................................138
II. 8.3. Carcinomul urotelial.......................................................................140
Capitolul 9. .......................................................................................... 143
Patologia aparatului genital feminin și a glandei mamare...................... 143
II. 9.1. Neoplazia intraepitelială cervicală (NIC).........................................144
II. 9.2. Carcinomul epidermoid de col uterin.............................................146
II. 9.3. Hiperplazia endometrială...............................................................148
II. 9.4. Adenocarcinomul endometrial de tip endometrioid.......................150
II.9.5. Adenocarcinomul endometrial de tip seros......................................152
II.9.6. Chistadenomul mucinos ovarian......................................................154
II.9.7. Adenocarcinomul seros ovarian.......................................................156
II.9.8. Tumora de granuloasă de tip adult...................................................158
II.9.9. Sarcina tubară..................................................................................160
II.9.10. Mola hidatiformă completă............................................................162
II. 9.11. Mastopatia fibro-chistică...............................................................164
II. 9.12. Tumora filodă mamară..................................................................166
II. 9.13. Carcinomul ductal in situ (Neoplazia intraepitelială ductală)........168
II.9.14. Carcinomul lobular in situ (Neoplazia intraepitelială lobulară)......170
II. 9.15. Carcinomul ductal infiltrativ NST (no specific type).....................172
II. 9.16. Carcinomul lobular infiltrativ clasic..............................................174
Capitolul 10. ........................................................................................ 177
Patologia aparatului genital masculin..................................................... 177
II. 10.1. Hiperplazia benignă de prostată....................................................178
II. 10.2. Adenocarcinomul de prostată........................................................180
II. 10.3. Seminomul...................................................................................182
Capitolul 11. ........................................................................................ 185
Patologia glandei tiroide........................................................................ 185
II. 11.1. Tiroidita Hashimoto......................................................................186
II. 11.2. Carcinomul papilar tiroidian.........................................................188
Capitolul 12. ........................................................................................ 191
Patologia sistemului nervos central........................................................ 191
II. 12.1. Meningiomul................................................................................192
II. 12.2. Glioblastomul cerebral..................................................................194
Prefață
Atlasul de față s-a materializat din dorința de a oferi celor interesați un su-
port vizual pentru însușirea cunoștințelor de anatomie patologică. De aceea,
se adresează în primul rând studenților Facultății de Medicină Generală,
Medicină Dentară, Asistență Medicală și Moașe dar și medicilor rezidenți
și specialiști patologi precum și rezidenților în alte specialități (chirurgie,
oncologie, obstetrică-ginecologie, dermatologie), care sunt obligați să aibe
cunoștințe de histopatologie.
Am încercat să utilizăm imaginile ilustrate, în detrimentul ,,teoriei obosi-
toare” pentru a face acest material mai accesibil începătorilor în vasta speci-
alitate de anatomie patologică. Am interpretat patologia abordată ca repre-
zentativă pentru pregătirea studenților, de aceea această selecție a leziunilor
din patologia generală și specială reprezintă o bază, cu care studenții trebuie
să fie familiarizați. Fotografiile microscopice provin din cazuistica Labora-
torului de Anatomie Patologică a Spitalului Clinic Județean de Urgență Târ-
gu Mureș și a Disciplinei de Morfopatologie a UMF Târgu Mureș.
Sperăm ca această lucrare să fie de real ajutor în pregătirea teoretică și prac-
tică a studenților și rezidenților, întrucât este vital ca toți medicii, indiferent
de specialitate să aibă cunoștințe de bază de anatomie patologică, cu atât
mai mult acum, într-un moment în care numărul examinarilor histopato-
logice pentru confirmarea unui diagnostic clinic este în continuă creștere,
iar necesitatea de a
avea medici calificați
în domeniul anatomiei
patologice, capabili să
stabileasca un diagnos-
tic corect și util prin
examinarea unui frag-
ment de țesut la micro-
scopul optic reprezintă
o prioritate în domeniul
sănătății.
Simona Stolnicu
Liliana Chira
11 06 2013
Capitolul 1
Tulburările de circulație
I.1.1. Edemul pulmonar acut
Hematoxilină-Eozină
Diagnostic de organ: țesut pulmonar

Definiție: acumulare anormală de lichid de edem în spaţiile alveolare. Ca-
uzele edemului sunt reprezentate cel mai frecvent de insuficiența acută a
inimii stângi (infarctul de miocard) și intoxicația cu gaze toxice. În aceste
situaţii, crește brusc presiunea în venele și capilarele pulmonare, urmată de
extravazarea de lichid, inițial în pereții alveolari (edem interstițial) și ulte-
rior în alveolele pulmonare (edem alveolar).
Macroscopic: plămânul este crescut în volum, intumescent, de consistenţă
păstoasă, purtând amprenta grilajului costal pe suprafață și având pleura
lucioasă, în tensiune; la palpare, se percep crepitații, iar la comprimarea
țesutului pulmonar, pe secțiune, se elimină un lichid roz, de aspect spumos.
Microscopic: se observă septuri interalveolare îngroșate, datorită vaselor
congestionate, cu lumenul plin de hematii și a edemului interstițial precum
și spații alveolare dilatate, lumenul alveolar fiind ocupat de o substanță pro-
teică, omogenă eozinofilă. Substanța eozinofilă este reprezentată de plasma
extravazată de la nivelul capilarelor din septuri, prin transsudare. Datori-
tă faptului că extravazarea se produce brusc, aceast material eozinofil este
amestecat cu bule de aer (spații rotunde, optic goale). Materialul eozinofil
conține rare celule alveolare descuamate, precum și macrofage ce conțin în
citoplasmă pigment brun de hemosiderină (numite siderofage sau celule
cardiace). Prezența siderofagelor confirmă existența unei staze pulmonare
cronice.
10
A
b
I.1.1. a, b Edemul pulmonar acut
a.A. capilare congestionate b.A. substanţă omogenă eozinofilă (plasmă)

b.B. bule de aer
11
I.1.2. Ficatul de stază cronică
Diagnostic de organ: țesut hepatic

Definiție: reprezintă o leziune care se produce ca urmare a hiperemi-
ei venoase (stazei) în vena cavă inferioară și vena hepatică, din cadrul
insuficienței inimii drepte. Leziunile hepatice au o evoluție stadială.
Macroscopic: ficatul este crescut în volum și prezintă pe suprafața externă
și de secțiune un aspect pestriț, respectiv o alternanță de zone de culoare
normală (zone cu structura păstrată), zone de culoare galbenă (zone de dis-
trofie adipoasă) alternând cu zone de culoare violacee, punctiforme (zone
de hemoragie).
Microscopic: inițial, venele centrolobulare și capilarele sinusoide sunt di-
latate și pline cu hematii, comprimând hepatocitele din jur. Prin ruperea
pereților vaselor sau permeabilitatea crescută a acestora, se produce extra-
vazarea eritrocitelor, cu apariția hemoragiilor în centrul lobulilor. Conse-
cutiv focarelor de hemoragie, apare necroza hepatocitelor, numită necroză
hemoragică centrolobulară. Focarele de hemoragie centrolobulară conflu-
ează cu timpul, delimitând insule de celule hepatice cu structura păstrată
doar la periferia lobulului, în jurul spațiilor porto-biliare. Hepatocitele din
porțiunea mijlocie a lobulului se încarcă în citoplasmă cu lipide (vacuole
optic goale- aspect de distrofie adipoasă). Această alternanță de zone hemo-
ragice, zone cu steatoză și zone cu structura păstrată se reflectă și în aspectul
macroscopic, ce se compară pe secțiune cu nuca muscată (ficat „muscat”).
Cu timpul, zonele de necroză se vor înlocui cu fibroză, ceea ce duce la dez-
voltarea cirozei, de natură cardiacă.
12
a
b
I.1.2. a, b Ficatul de stază cronică
b.A. necroză hemoragică centrolobulară b.B. insule de hepatocite cu structură păstrată

13
I.1.3. Plămânul de stază cronică și infarctul roșu pulmonar

Definiție: plămânul de stază cronică se caraterizează prin indurarea excesi-
vă a țesutului pulmonar, care are o culoare brună, caracteristică. Cauza este
reprezentată de staza retrogradă prelungită din insuficiența cronică a ini-
mii stângi. Leziunea se mai numește și indurație brună pulmonară. Pe fon-
dul indurației brune apare infarctul pulmonar, reprezentat de necroza unei
porțiuni a parenchimului pulmonar, ca urmare a obliterării bruște și com-
plete a unei ramuri din artera pulmonară (de către un tromb sau embol).
Teritoriul interesat de necroză are o culoare roșie, datorită vascularizației
marcate a țesutului pulmonar dar și datorită faptului că necroza interesează
și pereții vaselor sangvine, ceea ce duce la inundarea cu sânge a ariei ne-
crozate.
Macroscopic: plămânul de stază cronică este mărit în volum și greutate, are
o consistență crescută, culoare maronie iar la comprimarea lui, pe suprafața
de secțiune se elimină sânge de culoare negricioasă. Zona de infarct are o
formă conică, cu baza spre periferie și vârful spre hil, o dimensiune vari-
abilă în funcție de tipul de vas obstruat și o culoare roșie-maronie, iar la
periferie este bine delimitată de parenchimul pulmonar normal adiacent.
Microscopic: în zona de stază cronică, septurile alveolare sunt îngroșate,
cu capilarele parieto-alveolare congestionate, care proemină spre lumenul
alveolar. În alveole se observă plasmă extravazată, hematii și numeroase ma-
crofage. Macrofagele prezintă pigment de hemosiderină intracitoplasmatic,
rezultat din degradarea eritrocitelor (siderofage sau celule cardiace). Celu-
lele cardiace apar în lumenele alveolare fie izolat, fie grupate. Consecutiv,
prezența pigmentului de hemosiderină în septuri duce la apariția unui pro-
ces de fibroză. Zona de infarct este net delimitată de țesutul din jur, iar la
nivelul acestei zone, spațiile alveolare conțin eritrocite, iar pereții alveolari
necrozați apar ca septuri fine acidofile, în care nucleii celulelor au dispărut.
14
A
D C
E
a
b
I.1.3. a, b Plămânul de stază cronică și infarctul roșu pulmonar
a.A. stază cronică pulmonară a.B. zonă netă de demarcaţie a infarctului

a.C. zona de infarct pulmonar a.D. eritrocite în alveole a.E. septuri fine acidofile
b.A. celule cardiace b.B. septuri interalveolare îngroşate
15
I.1.4. Infarctul renal
Diagnostic de organ: țesut renal

Definiție: reprezintă o zonă de necroză, dezvoltată consecutiv obstruării
bruște și permanente a unui ram al arterei renale (de către un tromb sau
embol, ce provine din atriul stâng în stenoza mitrală, ventriculul stâng în
infarct de miocard sau placă ateromatoasă a aortei).
Macroscopic: zona de necroză recentă are o formă conică (datorită
distribuției circulației arteriale „în evantai”), cu vârful spre hilul renal și
baza spre capsula renală, este proeminentă, bine delimitată de parenchimul
renal normal adiacent, de culoare albă-cenușie și este înconjurată de un
lizereu congestiv (o bandă violacee, reprezentată de reacția parenchimului
renal la zona de necroză).
Microscopic: zona de necroză este delimitată de un proces inflamator acut,
cu polimorfonucleare neutrofile, edem interstițial și congestie vasculară. Ea
se caracterizează prin dispariția nucleilor celulelor, ceea ce creează un aspect
„fantomatic” al acestora, în sensul că sunt păstrate contururile glomerulilor
și tubilor renali (ceea ce permite recunoașterea histologică a parenchimului
renal) dar marginile celulare sunt indistincte, iar citoplasma celulelor apare
omogenă si eozinofilă. Zona de necroză va evolua spre un proces de fibroză,
cu constituirea unei cicatrici fibroase retractate.
16
C
B
b c
I.1.4. a, b, c Infarctul renal 
a.A. zona de infarct a.B. zona de demarcaţie cu congestie vasculară şi inflamaţie

a.C. ţesut renal normal c.A. caracter ,,fantomatic”al glomerulilor şi tubilor renali
17
I.1.5. Trombul arterial stratificat
Diagnostic de organ: lumene de arteră de tip elastic (peretele arterei cu 3

straturi- intima, media, adventiția)
Definiție: reprezintă coagularea sângelui în vase și cord, în timpul vieții,
ceea ce duce la formarea unei particule solide, denumită tromb.
Macroscopic: trombul este aderent de peretele vasului arterial, obstruând
lumenul parțial (tromb parietal) sau total (tromb obliterant), este solid,
friabil, mat, neregulat uscat și prezintă zone de culoare violacee, alternând
cu benzi de culoare albicioasă.
Microscopic: trombul este format dintr-o rețea de fibrină, omogenă și
intens eozinofilă, în care se depun elemente figurate, hematiile formând
straturi roșii alternând cu leucocitele și trombocitele ce formează straturi
albe, straturile succedându-se alternativ. La locul de formare, trombul aderă
de peretele vasului, stratul de celule endoteliale fiind întrerupt. Trombul are
tendința la organizare conjunctivă, fapt demonstrat prin prezența de capi-
lare de neoformație, care permit restabilirea parțială sau totală a circulației
(tromb recanalizat).
18
A
b
I.1.5. a, b Trombul arterial stratificat
a.A. tromb aderent a.B. perete vascular vascular b.A. stratul roşu(hematii)
b.B. stratul alb (trombocite, leucocite) b.C. Perete vascular
19
I.1.6. Coagulopatia intravasculară diseminată (CID)

Definiție: reprezintă un proces patologic, ce survine într-o stare de șoc,
capabil să producă un proces de coagulare (numit și microtromboză di-
seminată) în vasele mici (intervenții chirurgicale, complicații obstetricale,
infecții grave, arsuri severe, traumatisme, tumori maligne).
Macroscopic: plămân mărit în dimensiuni, cu focare hemoragice, de cu-
loare roșie.
Microscopic: se caracterizează prin apariția de microtrombi hialini în ca-
pilare, arteriole și venule, trombi ce conțin fibrină și trombocite, puține he-
matii și leucocite. Consecutiv, datorită consumului fibrinogenului și trom-
bocitelor, dar și activării în exces a factorilor fibrinolitici și anticoagulanți
(hemoragie prin consum sau fibrinoliză excesivă) apar hemoragii intraal-
veolare. Datorită caracterului obliterant, microtrombii produc și necroza
tisulară în teritoriul respectiv.
20
B
b
I.1.6. a, b Coagulopatia intravasculară diseminată (CID)
a.A. ţesut pulmonar a.B. lumen vascular a.C. microtromb hialin (fibrină şi
trombocite, rare hematii şi leucocite) b.A. microtromb hialin
21
I.1.7. Embolia cu lichid amniotic
PAS-Alcian

Definiție: reprezintă o complicație a travaliului, care se manifestă clinic
prin sindrom de insuficiență respiratorie, colaps cardiovascular și CID.
Macroscopic: plămân cu focare hemoragice si arii de necroză.
Microscopic: vasele pulmonare conțin elemente de lichid amniotic (mici
mase amorfe de mucus Alcian-pozitiv, de culoare albastru intens), celule
pavimentoase cheratinizate de tip fetal- elemente eozinofile poligonale sau
hematoxilinofile alungite și rulate cu aspect de „frunză veștedă”, particule
de meconiu, reprezentate de structuri rotunde sau ovale, omogene și de
culoare maronie-roșiatică. Pe lângă elemente ale lichidului amniotic, vasele
pulmonare conțin și trombi fibrino-plachetari, ce produc împreună cu li-
chidul amniotic obstrucția vaselor.
22
A
b
I.1.7. a, b Embolia cu lichid amniotic
a.A. ţesut pulmonar a.B. lumen vascular obliterat b.A. masă amorfă de mucus
Alcian pozitiv în lumenul unui vas
23
a
Capitolul 2
Tulburările de metabolism
b
I.2.1. Amiloidoza renală
Hematoxilină-Eozină, roșu de Congo

Definiție: este o formă particulară de nefropatie severă, cu evoluție spre
insuficiență renală cronică. Constă în depunerea unei substanțe proteice de-
numită amiloid (care în mod normal nu există în organism) la nivel extra-
celular (la nivelul membranei bazale a capilarelor glomerulare, a tubilor și
în pereții vaselor), sub forma unui material omogen, colorat metacromatic.
Amiloidul se depune în rinichi în diferite boli inflamatorii (tuberculoză)
sau non-inflamatorii (tumori maligne). Pe secțiunile colorate cu Hematoxi-
lină-Eozină are un aspect eozinofil, ușor de confundat cu materialul hialin.
Cu ajutorul colorației roșu de Congo, depunerea de amiloid se evidențiază
sub forma unor depozite roșu-oranj.
Macroscopic: rinichiul este mărit în volum, palid (rinichi mare alb), cu
consistență fermă. Pe suprafața externă se observă supradenivelări (sub for-
mă de noduli- depuneri de amiloid) și șanțuri- zone de cicatrice fibroasă
(rezultate în urma leziunilor vasculare, consecutive depunerii de amiloid).
Microscopic: glomerulii cu depozite de amiloid sunt măriți în volum iar
amiloidul se depune în membrana bazală a capilarelor glomerulare și în
mezangiu. Membrana bazală a anselor glomerulare este îngroșată. Uneori,
capilarele glomerulare se obstruează și se contopesc, celulele endoteliale
dispar iar spațiul subcapsular se reduce complet (blocuri de amiloid). Ami-
loidul se depune și la nivelul membranei bazale a tubilor, precum și la ni-
velul vaselor, micșorând lumenul acestora. Obliterarea lumenului are drept
consecință fibroza interstițială.
26
A
b
I.2.1. a, b Amiloidoza renală
a.A. depozite de amiloid în glomeruli (Hematoxilină-eozină) b.A. depozite de

amiloid în perete vascular, tubi, şi glomeruli (Roşu de Congo)
27
I.2.2. Steatoza hepatică

Definiție: reprezintă o distrofie lipidică ce constă în depunerea de lipide
în citoplasma celulelor. Colorația Sudan (secțiunea efectuată prin metoda
congelării) permite evidențierea vacuolelor de lipide, de culoare oranj, in-
tracitoplasmatic.
Macroscopic: ficat mărit în volum și greutate, cu zone de culoare galbenă
și consistență moale.
Microscopic: structura lobulară hepatică se păstrează dar în citoplasma
hepatocitelor, se observă vacuole optic goale, rotunde, bine delimitate, de
mărime variabilă. Acest aspect se datorează dizolvării lipidelor prin proce-
deele tehnice utilizate pentru includerea în parafină și colorația Hematoxi-
lină-Eozină. În unele hepatocite, vacuolele confluează, deplasând nucleul la
periferia celulei. Capilarele sinusoide sunt comprimate.
28
A
b
I.2.2. a, b Steatoza hepatică
a.A. lobul hepatic cu structură păstrată a.B. spaţiu port b.A. vacuolă unică optic
goală în hepatocit
29
I.2.3. Hipercheratoza (clavusul)
Diagnostic de organ: piele

Definiție: proces patologic ce interesează pielea și constă în îngroșarea
acesteia, ca urmare a unei acțiuni mecanice prelungite asupra țesutului cu-
tanat.
Macroscopic: leziune cutanată albă, relativ bine delimitată, sub forma unei
plăci.
Microscopic: creșterea cantității de cheratină la nivelul epidermului, su-
perficial (îngroșarea stratului cornos). Leziunea nu se asociază cu prolife-
rare epitelială.
30
A
b
I.2.3. a, b Hipercheratoza (clavusul)
a.A. epiderm a.B. derm a.C. hipoderm b.A. strat cornos îngroşat
31
I.2.4. Nevul melanocitar intradermic

Definiție: reprezintă o tumoră benignă, de origine melanocitară.
Macroscopic: este o leziune plană sau proeminentă, cu diametrul variabil
și culoare variabilă, deseori maronie.
Microscopic: proliferare de celule nevice, dispuse în cuiburi în dermul su-
perficial și în cordoane în dermul profund. Cuiburile și cordoanele celulare
sunt delimitate de septuri fibroase, atât între ele, cât și de membrana bazală
a epidermului. Leziunea nu prezintă activitate joncțională. Celulele nevice
sunt rotunde, uniforme, cu citoplasmă moderată și nucleu hipercrom, fără
semne de atipie. Atât în citoplasma acestora cât și în stroma din jur se ob-
servă granule brune de pigment melanic (distrofie cu pigment melanic).
32
A
A
B
b c
I.2.4. a, b Nevul melanocitar intradermic
a.A. proliferare de celule nevice în derm b.A. cuiburi de celule nevice

b.B. pigment melanic
33
a
Capitolul 3
Inflamațiile
b
I.3.1. Pericardita fibrinoasă
Diagnostic de organ: miocard și pericard

Definiție: inflamație fibrinoasă a pericardului, caracterizată prin depune-
rea de fibrină pe suprafața acestuia, în diferite situații patologice (infarct
de miocard, tuberculoză, reumatism articular acut- cardită reumatismală,
uremie).
Macroscopic: miocard de aspect normal, pericard îngroșat, mat, neregulat,
cu depozite pe suprafață, de aspect cenușiu; aspect vilos, comparabil în lite-
ratură cu „limba de pisică”.
Microscopic: miocardul de aspect normal, pericardul supraiacent îngroșat,
datorită congestiei capilare și prezenței unui infiltrat inflamator limfo-
plasmocitar, dispus difuz și perivascular. Pe suprafața pericardului se identi-
fică un exsudat fibrinos, constituit dintr-o rețea de fibrină, intens eozinofilă.
Ea este formată din filamente de fibrină, de grosime variabilă. Filamentele
de fibrină constituie o rețea în ochiurile căreia se observă polimorfonuclea-
re neutrofile, în număr redus. Celulele mezoteliale care tapetează pericardul
sunt distruse.
36
C
b
I.3.1. a, b Pericardita fibrinoasă
a.A. miocard a.B. pericard îngroşat a.C. depozite de fibrină b.A. reţea de fibrină
37
I.3.2. Abcesul hepatic

Definiție: reprezintă o inflamație acută purulentă, ce interesează parenchi-
mul hepatic, produsă de infecții bacteriene sau parazitare.
Macroscopic: una sau mai multe cavități bine delimitate de parenchimul
hepatic înconjurător, pline cu puroi, galben-verzui, de aspect cremos.
Microscopic: structura lobulară a ficatului este păstrată, iar în parenchi-
mul hepatic se observă formațiuni rotunde sau ovalare, bine delimitate, în
interiorul cărora hepatocitele sunt distruse și înlocuite cu un exsudat in-
flamator, constituit din granulocite și globule de puroi, detritus necrotic și
macrofage. În jurul abceselor se observă o proliferare de țesut conjunctiv, iar
cordoanele de hepatocite sunt dispuse circular și concentric.
38
A
b
I.3.2. a, b Abcesul hepatic
a.A. ţesut hepatic a.B. abces hepatic b.A. polimorfonucleare neutrofile

b.B. cordoane de hepatocite dispuse concentric
39
I.3.3. Limfadenita tuberculoasă
Diagnostic de organ: limfonodul

Definiție: inflamație cronică gralunomatosă, produsă de bacilul Kock
(Mycobacterium tuberculosis), cu interesarea unui limfonodul. Limfono-
dulul poate fi interesat în cadrul unei tuberculoze primare sau secundare.
Macroscopic: leziune rotundă de mărime variabilă, alb-cenușie, bine deli-
mitată de țesutul din jur, pe secțiune cu centrul necrozat (substanță friabilă,
albă, denumită cazeum).
Microscopic: leziunea este caracterizată prin persistența țesutului normal
la periferie, subcapsular, în timp ce medulara prezintă numeroase granu-
loame tuberculoase. Aceste granuloame au aspectul unor micronoduli cu
tendință la confluare și evoluție spre necroză de cazeificare. Granuloamele
prezintă central o zonă de necroză cazeoasă, reprezentată de un material
amorf, omogen, eozinofil și lipsit de nuclei, iar în jur o zonă mijlocie, celu-
lară, formată din celule epitelioide și celule gigante multinucleate Langhans.
Celulele epitelioide au formă alungită, citoplasmă moderată eozinofilă și
nuclei fuziformi iar dispoziția lor este de obicei perpendiculară pe zona de
necroză. Celulele gigante multinucleate Langhans au dimensiuni mult mai
mari, formă rotundă sau ovalară, citoplasmă abundentă sau eozinofilă și
numeroși nuclei dispuși la periferia celulei, sub formă de coroană completă
sau incompletă (potcoavă). La periferie, se observă o a treia zonă, denumită
coroană limfocitară.
40
A
C
b c D
I.3.3. a, b, c Limfadenita tuberculoasă
a.A. ţesut limfoid normal a.B. granuloame tuberculoase c.A. necroză cazeoasă
c.B. celule epitelioide c.C. celulă gigantă multinucleată Langhans
c.D. coroana limfocitară
41
I.3.4. Granulomul de corp străin
Diagnostic de organ: țesut mamar

Definiție: reprezintă un proces inflamator, care poate să se dezvolte con-
secutiv prezenței unor particule străine de talc, pulberi, substanțe uleioa-
se, materiale chirurgicale (fire de ață), cristale de colesterol, cristale de
acid uric (tof gutos), cheratină, produși de dezintegrare lipidică (necroza
țesutului adipos).
Macroscopic: nodul bine delimitat, de consistență crescută, de culoare
cenușie.
Microscopic: formațiune nodulară, constituită din macrofage cu citoplas-
ma spumoasă, celule gigante multinucleate de corp străin (macrofage mai
mari, conținând numeroși nuclei dispuși central în citoplasmă și care se
formează prin fuzionarea mai multor macrofage), limfocite, plasmocite.
Celulele gigante multinucleate înconjură cristalele de colesterol, reprezen-
tate de spații aciculare, optic goale (cristalele de colesterol se dizolvă în
timpul prelucrării tehnice). Cu timpul, nodulul este înconjurat de un țesut
de granulație, cu numeroase vase de neoformație și ulterior înlocuit de un
proces de fibroză.
42
A
b
I.3.4. a, b Granulomul de corp străin
a.A. ţesut mamar normal a.B. granulom de corp străin b.A. cristale de
colesterol b.B. celule gigante multinucleate de corp străin
43
a
Capitolul 4
Patologia tumorilor
b
I.4.1. Papilomul hipercheratozic

Definiție: tumoră epitelială benignă, dezvoltată la nivelul epiteliului pavi-
mentos cutanat sau mucos, precum și la nivelul epiteliului tranzițional al
căilor urinare.
Macroscopic: formațiune proeminentă, sesilă sau pediculată, bine delimi-
tată, cu suprafața ușor neregulată, de culoare cenușie și consistență crescută.
Microscopic: tumora este constituită dintr-o proliferare de aspect papilar,
reprezentată de axe conjunctivo-vasculare, tapetate de o proliferare a epi-
teliului, produsă pe seama stratului spinos (acantoză), a stratului granulos
(hipergranuloză), precum și a stratului cornos (hipercheratoză). Dacă la
nivelul stratului cornos proliferat persistă nucleii, aspectul se numește pa-
racheratoză. La nivelul stratului spinos îngroșat celulele sunt uniforme, de
formă poligonală și nu se observă atipii, iar mitozele interesează de obicei
doar stratul bazal. Caracteristic papilomului este integritatea membranei
bazale. La nivelul dermului subiacent, leziunea se însoțește de un infiltrat
inflamator limfo-plasmocitar.
46
A
b
I.4.1. a, b Papilomul hipercheratozic
a.A. epiderm îngroşat a.B. derm a.C. hipoderm b.A. acantoză b.B. hipercherato-
ză b.C. membrană bazală integră b.D. infiltrat inflamator
47
I.4.2. Fibroadenomul mamar
Diagnostic de organ: glandă mamară (se observă la periferia tumorii)

Definiție: reprezintă a treia leziune mamară ca frecvenţă, după mastopatia
fibro-chistică şi carcinomul mamar. Tumora se dezvoltă din unitatea duct
terminal-acini, sub influenţa hiperestrogenismului şi apare la orice vârstă,
dar mai ales la femeile tinere (20-24 de ani).
Macroscopic: este de obicei o leziune solitară, cu diametrul de 2-3 centi-
metri, dar uneori poate depăşi şi 10 centimetri (mai ales la paciente tine-
re, din rasa afro-americană). Au fost descrise cazuri de tumoră multiplă la
adolescente. Tumora este bine delimitată la periferie, are consistenţă elastică
şi culoare albă-cenuşie. Uneori are aspect gelatinos (în formele mixoide).
Microscopic: constă într-o proliferare mixtă de elemente epiteliale şi
mezenchimale. Aspectul fibroadenomului diferă de la un caz la altul sau
în cadrul aceleiaşi leziuni, în funcţie de cantitatea de ţesut epitelial sau
mezenchimal proliferate sau de aspectul produs de acestea. Se observă două
variante microscopice (care deseori coexistă în aceeaşi leziune), distincţia
dintre ele neavând semnificaţie prognostică: tipul pericanalicular (proli-
ferarea de ţesut conjunctiv este difuză şi se dispune sub forma unor man-
şoane, în jurul acinilor şi a ductelor înmulţite; structurile ductale și acinare
îşi păstrează forma rotundă şi sunt tapetate de cele două straturi celulare
caracteristice) și tipul intracanalicular (ţesutul conjunctiv proliferează în
focare, comprimând dinafară înăuntru lumenul ductelor şi al acinilor în-
mulţiţi; astfel, lumenul structurilor epiteliale se deformează, producând un
aspect asemănător cu cel al „coarnelor de cerb”; ductele şi acinii cu lume-
nul deformat sunt delimitaţi de asemenea de cele două straturi celulare).
Denumirea de fibroadenom intracanalicular este improprie, pentru că ţesu-
tul conjunctiv proliferat nu pătrunde în interiorul lumenelor, dar patologii
continuă să folosească acest termen pentru a descrie leziunea. Stroma tu-
morii are uneori un caracter mixoid. În cele mai multe cazuri, tumora este
delimitată la periferie de o capsulă.
48
A
b
I.4.2. a, b Fibroadenomul mamar
a.A. ţesut mamar normal a.B. nodul tumoral b.A. aspect de fibroadenom
pericanalicular b.B. ,,coarne de cerb”
49
I.4.3. Hemangiomul cavernos hepatic

Definiție: tumoră mezenchimală benignă, de origine vasculară, ce se poate
dezvolta în diferite organe.
Macroscopic: formațiune tumorală nodulară, relativ bine delimitată, de cu-
loare roșie și consistență spongioasă
Microscopic: proliferare de vase sangvine cu lumen dilatat (aspect ca-
vernos) delimitate de un strat de celule endoteliale turtite, fără atipii și
conținând în lumen eritrocite. Spațiile vasculare sunt înconjurate de o stro-
mă fibroasă. Unele vase prezintă în lumen trombi vasculari. Leziunea este
relativ bine delimitată de parenchimul hepatic înconjurător, format din cor-
doane de hepatocite, cu structură păstrată.
50
B
C
b
I.4.3. a, b Hemangiomul cavernos hepatic
a.A. ţesut hepatic normal a.B. nodul tumoral b.A. spaţii vasculare dilatate
b.B. septuri fibroase b.C. celule endoteliale
51
I.4.4. Leiomiomul uterin
Diagnostic de organ: miometru

Definiție: reprezintă cea mai frecventă tumoră benignă a corpului uterin,
cu origine în fibrele musculare netede din miometru și se dezvoltă ca ur-
mare a hiperestrogenismului.
Macroscopic: tumora este fie unică, fie multiplă și apare sub forma unor
noduli de dimensiuni variabile, bine delimitați, neîncapsulați, de aspect fas-
ciculat pe secțiune, culoare cenușie-albicioasă și consistență crescută. Se
localizează intramural, submucos sau subseros.
Microscopic: proliferare de fibre musculare netede, dispuse în fascicule,
care sunt orientate diferit în spațiu, alcătuind vârtejuri. Dacă celulele tumo-
rale sunt secționate longitudinal, atunci ele au aspect alungit, limite celulare
indistincte, nuclei fuziformi, cu capete rotunjite, iar dacă celulele tumorale
sunt secționate transversal, atunci nucleii celulelor tumorale sunt rotunzi.
Activitatea mitotică este redusă și nu se observă arii de necroză.
52
B
A
a
b
I.4.4. a, b Leiomiomul uterin
a.A. miometru a.B. nodul leiomiomatos b.A. incidenţă longitudinală de secţiu-

ne a fibrelor musculare netede b.B. incidenţă transversală de secţiune a fibrelor
musculare netede
53
I.4.5. Teratomul matur ovarian
Diagnostic de organ: neidentificabil (secţiunea este reprezentată doar de

ţesut tumoral)
Definiție: este o tumoră relativ frecventă și caracteristică pacientelor tinere.
Ea prezintă două variante: chistul dermoid și teratomul matur propriu-zis,
care de obicei este solid. Din punct de vedere clinic, se poate complica cu
torsiunea pediculului, ruptura tumorii, cu diseminarea conținutului tumo-
ral în cavitatea abdominală și dezvoltarea consecutivă a unei peritonite cu
numeroase granuloame de corp străin (la prezența de cheratină) sau a glio-
matozei peritoneale (implante formate din țesut neuroglial).
Macroscopic: chistul dermoid este reprezentat pe secțiune de o cavita-
te uniloculară, cu pereți netezi dar îngroșați și cu un conținut de sebum,
fire de păr, uneori structuri dentare și țesut osos proeminând în cavitate
(protuberanța Rokitansky). Teratomul matur este o formaţiune solidă pe
secțiune, cu numeroase chisturi mai mici și uneori focare de hemoragie.
Microscopic: teratomul matur este constituit din variate tipuri de țesuturi
de aspect matur, derivate din două sau trei straturi embrionare: piele, țesut
cartilaginos, osos, conjunctiv, adipos, muscular, nervos, intestinal, respira-
tor, tiroidian, glande salivare. În varianta chistică, aceste tipuri de ţesuturi
sunt dispuse în jurul unui chist delimitat de obicei de un epiteliu scuamos
cheratinizat, ce conţine lamele cornoase sau de un epiteliu aplatizat şi par-
ţial denudat.
54
A
b
I.4.5. a, b Teratomul matur ovarian
a.A. epiteliu scuamos cheratinizat a.B. ţesut cartilaginos b.A. ţesut nervos
55
I.4.6. Carcinomul epidermoid al buzei
Diagnostic de organ: buză

Definiție: reprezintă 40 % din toate carcinoamele orale, apare mai ales la
bărbaţi şi se întâlneşte mai ales pe buza inferioară, la nivelul joncţiunii din-
tre roşul buzei şi porţiunea cutanată a acesteia, la jumătatea distanţei dintre
linia mediană şi comisura bucală.
Macroscopic: are aspectul unei leziuni ulcerate sau indurate, cu caracter
infiltrativ local. Tumora are culoare albă-cenușie și consistență crescută.
Microscopic: carcinomul de buză este de obicei de tip scuamos cheratinizat
bine diferenţiat, mai rar moderat sau slab diferenţiat. Se caracterizează prin-
tr-o proliferare de celule tumorale, dispuse în placarde şi cordoane. Celulele
tumorale au citoplasmă abundentă eozinofilă, nuclei hipercromi, pleomorfi
şi figuri mitotice atipice. La nivelul placardelor tumorale pot fi evidenţiate
perle de cheratină, sub forma unor corpusculi rotunzi, eozinofili, concentrici.
Stroma din jurul celulelor tumorale prezintă un infiltrat inflamator şi arii de
necroză. Gradarea microscopică a carcinomului scuamos se face în funcţie
de diferenţierea celulelor tumorale şi de producerea de cheratină.
56
D
E
b
I.4.6. a, b Carcinomul epidermoid al buzei
a.A. versantul intern a.B. glandă salivară a.C. versantul extern a.D. tumoră
infiltrativă a.E. ulceraţie b.A. placarde tumorale b.B. perle de cheratină
57
I.4.7. Carcinomul bazocelular

Definiție: tumoră malignă epitelială, ce se dezvoltă exclusiv la nivel cutanat
(în special la nivelul feței) și care derivă din celulele stratului bazal al epi-
dermului și glandelor anexe. Tumora dezvoltă frecvent recidive locale.
Macroscopic: formațiune nodulară, ulcerată de obicei pe suprafață.
Microscopic: proliferare de celule tumorale, dispuse în insule și având ca-
racter infiltrativ la nivelul dermului. Insulele pot avea formă rotundă, ovalară
sau policiclică, de dimensiuni diferite, determinând atrofia și ulcerarea epi-
teliului de acoperire. Unele insule au un aspect solid, compact (tip solid),
altele prezintă cavități chistice de formă rotundă, cu un conținut acelular,
eozinofil (tip adenoid-chistic) iar alte insule prezintă în centru un proces
de cheratinizare. Celulele tumorale care formează insulele, asemănătoare
celor din stratul bazal al epidermului, au o formă alungită la periferia pla-
cardelor, unde se dispun paralel între ele și perpendicular pe stroma din
jur (aspect de palisadă) și fuziformă în centrul placardelor, unde se dispun
dezordonat. Citoplasma celulelor este intens bazofilă (producând aspect în-
tunecat al placardelor) iar nucleii sunt mari, ovali, bogați în cromatină și
prezentând numeroase mitoze atipice. Stroma din jurul insulelor conține de
obicei un infiltrat inflamator limfo-plasmocitar.
58
A
b
I.4.7. a, b Carcinomul bazocelular
a.A. formaţiune tumorală b.A. insule de celule tumorale b.B. dispoziţia în

palisadă a celulelor tumorale la periferia insulelor
59
I.4.8. Adenocarcinomul intestinal
Diagnostic de organ: perete intestinal (intestin gros)

Definiție: tumoră malignă epitelială glandulară, ce se dezvoltă din mucoasa
colonului dar și din alte mucoase sau organe cu structură glandulară.
Macroscopic: poate avea o formă vegetantă, ulcerativă sau infiltrativă; are
de obicei margini imprecise delimitate, consistență crescută și culoare albă-
cenușie.
Microscopic: proliferare de structuri glandulare, înconjurate de o stromă
ce variază cantitativ de la o zonă la alta, în cadrul aceleiași tumori. Glandele
tumorale sunt diferite de cele normale, având dimensiuni diferite, forme
diferite (rotunde, ovalare, alungite, dilatate chistic) și fiind tapetate de un
epiteliu plustratificat. Celulele tumorale au polaritatea pierdută a nucleilor,
citoplasma redusă, intens bazofilă, nuclei pleomorfi și hipercromi, cu nu-
meroase mitoze atipice. În unele zone, tumora formează placarde solide sau
trabecule (arii nediferențiate). Structurile tumorale infiltrează toate stratu-
rile peretelui intestinal, inclusiv seroasa. Atât în stromă cât și în lumenul
glandelor atipice se observă infiltrat inflamator granulocitar.
60
B
b
I.4.8. a, b Adenocarcinomul intestinal
a.A. mucoasă intestinală normală a.B. ţesut tumoral b.A. glande atipice prolifera-
te infiltrând musculara b.B. strat muscular
61
I.4.9. Leiomiosarcomul
Diagnostic de organ: neidentificabil

Definiție: tumoră malignă mezenchimatoasă, cu origine în fibre muscula-
re netede din diferite organe; se dezvoltă mai frecvent în corpul uterin, în
perimenopauză.
Macroscopic: nodul imprecis delimitat, pe secțiune de consistență crescu-
tă, culoare cenușie, frecvent cu focare roșii de hemoragie și necroză.
Microscopic: proliferare de celule tumorale de formă alungită, dispuse în
fascicule, care se întretaie, având orientări diferite în spațiu. Celulele tumo-
rale alungite au citoplasma eozinofilă, fibrilară și nuclei fuziformi, cu capete
rotunjite; uneori pot apare celule tumorale gigante multinucleate. Celulele
tumorale prezintă pleomorfism nuclear marcat și numeroase figure mito-
tice atipice. Se remarcă arii de necroză tumorală, în care nucleii celulelor
sunt complet dispăruți.
62
A
a
C
b
I.4.9. a, b Leiomiosarcomul
a.A. ţesut tumoral a.B. zonă de necroză b.A. dispoziţie fasciculată a celulelor
tumorale b.B. celulă gigantă multinucleată atipică b.C. mitoză atipică
63
I.4.10. Limfomul Hodgkin

Definiție: neoplasm malign, ce interesează mai ales limfonodulii și prezin-
tă patru tipuri microscopice: predominență limfocitară, celularitate mixtă,
depleție limfocitară și scleroză nodulară.
Macroscopic: limfonodul mărit în dimensiuni, de consistență crescută.
Microscopic: tipul cu predominență limfocitară se caracterizează prin
ștergerea arhitecturii limfonodulare, datorită unei infiltrari tumorale de
aspect nodular, constituită predominant din limfocite mici dar și din his-
tiocite și mai rar eozinofile și plasmocite. Fibroza și necroza sunt absente,
iar celulele Reed-Sternberg sunt de asemenea rare. Aceste celule sunt ca-
racterizate prin dimensiuni mari, citoplasmă eozinofilă și doi nuclei mari,
identici ca formă și dimensiuni, cu nucleoli proeminenți eozinofili (nuclei
„în oglindă”). Celula de tip Reed-Sternberg poate avea și aspectul de „po-
pcorn”, caracterizat prin nucleu multiplu, polilobat, cu nucleoli evidenți.
Tipul cu celularitate mixtă se caracterizează prin structură limfonodulară
dispărută, aceasta fiind complet înlocuită de o populație celulară, în care,
pe lângă limfocite, plasmocite, histiocite, leucocite apar și numeroase celu-
le Reed-Sternberg. Tipul cu depleție limfocitară se caracterizează printr-un
număr mare de celule Reed-Sternberg, de aspect bizar, precum și rare lim-
focite dar și arii de necroză și fibroză. Tipul cu scleroză nodulară se carac-
terizează prin ștergerea structurii limfonodulare și înlocuirea ei cu noduli
tumorali, cu dimensiuni diferite, înconjurați de benzi de țesut conjunctiv
dens. Celulele Reed-Sternberg, caracteristice acestui subtip microscopic se
numesc celule „lacunare”. Ele au formă rotundă sau ovală, citoplasmă eo-
zinofilă sau clară, cu o retracție artefactuală (raportat la celulele din jur) și
nucleu neregulat sau multilobat, cu cromatina fină și nucleol mic. Pe lângă
aceste celule mari, mai apare o populație heterogenă celulară, constituită
din limfocite mici, eozinofile și histiocite.
64
A
b
I.4.10. a, b Limfomul Hodgkin
a.A. benzi groase de fibroză a.B. noduli tumorali b.A. celulă Reed-Sternberg
,,lacunară”
65
I.4.11. Metastază limfonodulară de carcinom cu celule în
„inel cu pecete”

Definiție: se datorează capacității de metastazare la distanță a celulelor
tumorale din diferite tumori primare maligne; pe cale limfatică, celulele
tumorale metastazează în limfonodulii regionali, producând metastaze lim-
fonodulare.
Macroscopic: limfonodul mărit în dimensiuni.
Microscopic: structura normală a limfonodulului este parțial înlocuită atât
în corticală cât și în medulară de o proliferare tumorală, formată din celule
mici, dispuse în variate forme arhitecturale. Celulele tumorale sunt mici,
rotunde, cu limite distincte și prezintă abundent mucus intracitoplasmatic,
care împinge nucleul atipic la periferie (aspect de celule tumorale în „inel
cu pecete”). În jurul acestor celule, se observă mase abundente de mucus
extracitoplasmatic.
66
A
b
I.4.11. a, b Metastaza limfonodulară de carcinom cu
celule în “inel cu pecete”
a.A. ţesut limfoid a.B. ţesut tumoral b.A. celule în ,,inel cu pecete” b.B. lacuri
de mucină extracitoplasmatică
67
a
Capitolul 5
Patologia aparatului cardio-vascular
b
II.5.1. Infarctul miocardic acut
Diagnostic de organ: miocard

Definiție: reprezintă necroza unei porțiuni a țesutului miocardic, surveni-
tă în urma obliterării bruște și complete a unei ramuri a arterei coronare
(prin tromboză sau embolie).
Macroscopic: zonă de culoare palidă-gălbuie, proeminentă, de consistentă
moale, înconjurată de un lizereu congestiv (bandă de culoare roșie-violacee,
de grosime variabilă, reprezentată de inflamație de demarcație) și bine de-
limitată de țesutul miocardic adiacent.
Microscopic: zona de necroză prezintă fibre musculare cu citoplasmă omo-
genă și intens acidofilă, nuclei absenți și limitele celulare păstrate (necroză
structurată). În spațiile dintre fibrele miocardice apare edem și un detritus
fin granular, asociat cu polimorfonucleare neutrofile. Zona de necroză este
delimitată de miocardul adiacent printr-o inflamație de demarcație, caracte-
rizată de congestie și exsudat cu polimorfonucleare neutrofile și macrofage.
Cu timpul, zona de necroză este înconjurată de un țesut de granulație și
ulterior se transformă într-o cicatrice fibroasă (cicatricea post-infarct).
70
A
A B
b
II.5.1. a, b Infarctul miocardic acut
a.A. zona de infarct a.B. zona de demarcaţie a.C. zona de miocard normal b.A.
fibre miocardice necrozate, fără nuclei b.B. polimorfonucleare neutrofile
71
II.5.2. Cicatricea post-infarct de miocard

Definiție: zonă de fibroză, care se dezvoltă după un infarct de miocard și
înlocuiește zona de necroză.
Macroscopic: zonă de culoare albă-cenuşie, dură, retractilă; peretele mi-
ocardic în zona de cicatrice fibroasă are o grosime mai mică decât restul
peretelui miocardic.
Microscopic: zonă sărac celulară, constituită din țesut conjunctiv adult,
care conține numeroase fibre de colagen, un număr redus de celule și vase.
În jur, se remarcă miocardul de aspect normal.
72
A
A C
b
II.5.2. a, b Cicatricea post-infarct de miocard
a.A. zonă de miocard normal a.B. zonă cicatricială b.A. ţesut conjunctiv adult
b.B. miocard normal b.C. vase
73
II.5.3. Miocardoscleroza

Definiție: leziune caracterizată prin atrofia și fibroza miocardului, cauzate
de îngustarea lentă și progresivă a lumenului arterelor coronare, cu diminu-
area cantității de sânge care irigă unele porțiuni ale miocardului.
Macroscopic: striații albicioase pe suprafața de secțiune a miocardului (as-
pect de „cord tigrat”).
Microscopic: fascicule și benzi conjunctive colorate în roz (pe colorația
Hematoxilină-Eozină) care delimitează grupuri de fibre miocardice sau fi-
bre miocardice izolate atrofiate. Din zonele cicatriciale se pot desprinde
benzi de țesut conjunctiv, care pătrund printre fibrele musculare învecinate.
Gradul fibrozei variază de la un câmp microscopic la altul, cu evidențierea
unor focare mai mari cicatriciale, corespunzătoare unor infarcte vechi.
74
B
b
II.5.3. a, b Miocardoscleroza
a.A. benzi de fibroză a.B. miocard normal b.A. benzi de fibroză

b.B. fibre miocardice normale
75
II.5.4. Ateroscleroza
Diagnostic de organ: artera aortă (perete de vas cu cele 3 straturi- intima,

media și adventiția).
Definiție: boală cronică cu caracter distrofic, care constă în depunerea de
lipide în intima aortei, sub formă de plăci, numite ateroame, înconjurate de
un proces de scleroză.
Macroscopic: placă de culoare galbenă, proeminentă, rotundă sau ovală, de
1-2 centimetri diametru.
Microscopic: celule spumoase în intimă, reprezentate de monocite sang-
vine și histiocite subendoteliale, fibre musculare netede precum și depozite
de lipide extracelular (depozite amorfe și cristale de colesterol sub formă de
spații aciculare, optic goale pe H-E), limfocite și plasmocite.
76
A
b
II.5.4. a, b Ateroscleroza
a.A. depozite de colesterol b.A. celule spumoase

77
II.5.5. Coronaroscleroza
Diagnostic de organ: miocard și artere coronare localizate subepicardic

Definiție: depunerea de lipide în intima arterei coronare, cu formarea de
plăci ateromatoase (manifestarea aterosclerozei la nivelul arterei coronare).
Macroscopic: lumen îngustat, plăci ateromatoase proeminente, de culoare
cenușie (plăci fibrozate).
Microscopic: miocardul are un aspect normal; peretele de arteră corona-
ră cu intima îngroșată, fibrozată, cu suprafața ondulată, datorită prezenței
unei plăci fibroase. Această placă este constituită dintr-un țesut fibros, în
care se pot observa lipide neutre (mase amorfe). Această placă se numește
placă fibroasă cu centru ateromatos. La nivelul plăcii fibroase se pot observa
depozite de calciu, sub forma unei mase colorate în albastru-violet (placă
fibroasă calcificată). Media este de asemenea îngroșată.
78
A
b
II.5.5. a, b Coronaroscleroza
a.A. miocard a.B. artere coronare localizate subepicardic b.A. intimă îngroşată,
fibrozată b.B. suprafaţă ondulată a intimei
79
II.5.6. Panarterita nodoasă
Diagnostic de organ: perete de colecist

Definiție: reprezintă o arterită necrozantă de natură imună, care intere-
sează artere mijlocii și mici, din diferite organe; vasele din submucoasa
colecistului pot fi afectate.
Macroscopic: leziune segmentară, cu dezvoltarea de noduli de culoare
cenușie-roșiatică pe traiectul vaselor.
Microscopic: necroză fibrinoidă a peretelui vascular (perete îngroșat,
omogen și intens eozinofil) cu fragmentarea elasticei, asociată cu un in-
filtrat inflamator neutrofil și eozinofil, dar și limfocitar, ce interesează atât
toate straturile peretelui cât și zona adiacentă vasului. Consecutiv, unele vase
pot prezenta trombi în lumen, cu necroza țesutului corespunzător irigat.
Ruperea peretelui vascular afectat poate produce hemoragie.
80
B
b
II.5.6. a, b Panarterita nodoasă
a.A. perete de colecist a.B. vas în submucoasă b.A. necroză fibrinoidă b.B. infil-
trat inflamator în jurul vasului
81
II.5.7. Hemoroizii
Diagnostic de organ: joncțiunea rect-canal anal

Definiție: dilatări varicoase (circumscrise și permanente) ale venelor he-
moroidale; apar în diferite profesii, în sarcină sau ca urmare a hipertensiu-
nii portale din ciroza hepatică.
Macroscopic: vase cu lumen dilatat.
Microscopic: multiple lumene venoase dilatate, delimitate de celule endo-
teliale, unele conținând trombi.
82
B A
b
II.5.7. a, b Hemoroizii
a.A. epiteliu scuamos a.B. mucoasă glandulară b.A. lumene venoase dilatate
83
a
Capitolul 6
Patologia aparatului respirator
b
II. 6.1. Bronhopneumonia

Definiție: reprezintă o inflamație acută a bronșiilor și bronșiolelor, cu ex-
tensie secundară la nivelul alveolelor, produsă de diferiți agenți patologici.
Macroscopic: focare multiple de condensare a parenchimului pulmonar,
ce interesează mai mulți lobi, uneori bilateral; focarele de condensare au
culoare roșie-violacee, consistență crescută, cu tendința de confluare; în jur
se observă parenchim pulmonar normal aerat, uneori cu emfizem compen-
sator.
Microscopic: congestie capilară în septuri, ceea ce produce îngroșarea
acestora și infiltrat inflamator masiv, bogat în polimorfonucleare, macrofa-
ge, limfocite, situate într-o rețea de fibrină (alveolită fibrino-leucocitară).
În unele zone, datorită exsudatului alveolar abundent, pereții alveolari se
necrozează și se constituie focare abcedate. Același tip de exsudat inflama-
tor interesează și lumenul bronșiilor, care centrează focarele de conden-
sare. Epiteliul acestor bronșii poate prezenta zone de ulcerație (leziuni de
bronșiolită purulentă). La periferia focarelor de condensare, unele alveole
sunt dilatate (emfizem).
86
A
b
II.6.1. a, b Bronhopneumonia
a.A. zonă de condensare pulmonară a.B. zonă de parenchim pulmonar aerat b.A.
reţea de fibrină b.B. polimorfonucleare neutrofile
87
II. 6.2. Emfizemul pulmonar

Definiție: reprezintă distensia și distrucția cu caracter permanent a căilor
aeriene situate distal față de bronșiola terminală. Se dezvoltă în special la
fumători, în asociere cu bronșita cronică.
Macroscopic: plămân mărit în volum, de culoare palid-cenușie, pe suprafață
cu formațiuni veziculoase sau buloase, cu pereți subțiri și transparenți, pline
cu aer.
Microscopic: alveole dilatate și pereți alveolari subțiri. În unele zone,
pereții alveolari sunt rupți, astfel încât, mai multe alveole confluează, for-
mând spații largi, cu aspect policiclic, în interiorul cărora se observă cape-
tele libere ale septurilor rupte.
88
A
b
II.6.2. a, b Emfizemul pulmonar cronic
a.A. spaţii largi formate din alveole confluate b.A. spaţii aerice mari b.B. septuri
interalveolare subţiate şi rupte b.C. pigment de antracoză
89
II. 6.3. Aspirația de lichid amniotic

Definitțe: reprezintă o aspirație a lichidului amniotic, datorită mișcărilor
respiratorii apărute precoce, încă din timpul nașterii; apare mai ales la nou-
născuți prematuri.
Macroscopic: plămân de aspect pestriț, cu zone normal aerate, de culoare
roz, alternând cu zone de culoare violacee, de condensare.
Microscopic: alveolele pulmonare și bronșiile conțin un exsudat inflama-
tor cu polimorfonucleare neutrofile (aspect de bronhopneumonie), un ma-
terial granular proteic eozinofil și elemente care apar în lichidul amniotic:
celule pavimentoase cheratinizate fetale (celule epiteliale poligonale, mari),
particule de meconiu (rotunde, de culoare brună-roșiatică, acelulare), mase
de mucus, celule coriale (celule cubice, mici). Capilarele parieto-alveolare
prezintă congestie.
90
A
b
II.6.3. a, b Aspiraţia de lichid amniotic
a.A. zonă aerată de parenchim pulmonar a.B. zonă condensată de parenchim

pulmonar b.A. corpi de meconiu b.B. celulă epitelială pavimentoasă
91
II. 6.4. Pneumopatia cu membrane hialine

Definiție: denumită și boala membranelor hialine sau sindromul de de-
tresă respiratorie, reprezintă o leziune pulmonară ce apare la nou-născuții
prematuri, datorită depunerii pe suprafața alveolelor și a bronșiilor a unei
membrane omogene, acidofile, cu grosime variabilă. Cauza este reprezenta-
tă de lipsa de formare a surfactantului.
Macroscopic: plâmân normal ca volum și greutate, dar de aspect pestriț,
zone roz aerate, alternând cu zone de culoare violacee, condensate.
Microscopic: pe suprafața septurilor alveolare și a pereților bronșici se ob-
servă în unele arii ale parenchimului pulmonar prezența unei membrane
acidofile, de grosime varibilă, continuă (în formele grave) sau fragmenta-
tă. Prezența ei împiedică pătrunderea aerului, ceea ce face ca alveolele să
fie colabate (zone de atelectazie). Zonele de atelectazie alternează cu arii
aerate și chiar cu alveole dilatate. Membranele acidofile se numesc impro-
priu „membrane hialine”, deoarece nu sunt formate din material hialin, ci
din mucopolizaharide, fibrină, celule alveolare descuamate. Vasele sangvine
din septuri sunt congestionate și se observă un redus infiltrat inflamator în
pereții alveolari.
92
B
b
II.6.4. a, b Pneumopatia cu membrane hialine
a.A. alveole colabate a.B. congestie vasculară b.A. membrană acidofilă fragmentată
93
II. 6.5. Tuberculoza pulmonară

Definiție: inflamație cronică granulomatoasă, produsă de Mycobacterium
tuberculosis. În plămân, leziunea poate apare în forma primară sau post-
primară a infecției.
Macroscopic: formațiuni relativ bine delimitate, de culoare albă, cu centrul
necrozat, reprezentat de un material alb, sfărâmicios.
Microscopic: numeroase formațiuni rotunde sau ovale, cu tendința de con-
fluare și de formare de leziuni de dimensiuni mai mari; leziunile se numesc
granuloame tuberculoase. Central, prezintă o zonă de necroză cazeoasă, cu
aspect de masă omogenă, acidofilă, astructurată. Necroza este înconjurată
de o zonă intermediară, formată din celule epitelioide și celule gigante mul-
tinucleate Langhans și o zonă periferică, constituită din numeroase limfo-
cite (coroana limfocitară).
94
B
b
II.6.5. a, b Tuberculoza pulmonară
a.A. ţesut pulmonar a.B. granuloame tuberculoase a.C. granuloame confluente

b.A. necroză cazeoasă b.B. celule gigante multinucleate Langhans
95
II. 6.6. Carcinomul epidermoid pulmonar

Definiție: cea mai frecventă tumoră malignă epitelială, dezvoltată în plă-
mân, cu origine la nivelul mucoasei bronșice, ce prezintă metaplazie pavi-
mentoasă și displazie. Dezvoltarea ei este în legătură directă cu fumatul. Are
un prognostic mai bun decât celelalte subtipuri microscopice.
Macroscopic: nodul imprecis delimitat, de culoare albă-cenușie, localizat
cel mai frecvent central; pe suprafața de secțiune, se observă arii de necroză
și hemoragie.
Microscopic: proliferare tumorală de aspect placardiform, formată din ce-
lule tumorale de formă poligonală, cu limite distincte, citoplasmă eozin-
ofilă, nucleu pleomorf și nucleol proeminent, numeroase mitoze atipice.
Unele celule tumorale se diferențiază, cu formare de perle de cheratină.
Placardele tumorale infiltrează parenchimul pulmonar, iar în jurul lor se
observă un infiltrat inflamator. Tumora prezintă zone de necroză și emboli
vasculari.
96
A
b
II.6.6. a, b Carcinomul epidermoid pulmonar
a.A. epiteliu de tip respirator cu metaplazie scuamoasă şi displazie a.B. placarde

infiltrative b.A. celule tumorale b.B. infiltrat inflamator
97
II. 6.7. Carcinomul pulmonar cu celule mici

Definiție: tumoră malignă epitelială agresivă, care se poate dezvolta atât din
bronșii cât și din porțiunea periferică a plămânului.
Macroscopic: nodul imprecis delimitat, de culoare albă-cenușie, frecvent
pe suprafața de secțiune cu arii de necroză.
Microscopic: proliferare difuză de celule tumorale, lipsite de coezivitate,
de dimeniuni mici, alungite, cu nuclei hipercromi, nucleoli indistincți și o
citoplasmă redusă. Celulele tumorale se numesc celule în „bob de ovăz”. Se
observă numeroase figure mitotice atipice. Unele celule tumorale sunt mici
și rotunde, asemănătoare limfocitelor. În țesutul pulmonar adiacent tumorii
se remarcă hiperemie vasculară și infiltrat inflamator, precum și numeroși
emboli tumorali vasculari.
98
B
b
II.6.7. a, b Carcinomul pulmonar cu celule mici
a.A. ţesut pulmonar a.B. ţesut tumoral a.C. emboli tumorali vasculari b.A. celule
tumorale
99
a
Capitolul 7
Patologia cavității bucale, a aparatului
digestiv, a ficatului și a pancreasului
b
II. 7.1. Tumora Warthin
Diagnostic de organ: glanda parotidă (se observă la periferia tumorii)

Definiție: reprezintă o tumoră benignă, ce se dezvoltă exclusiv în glanda
parotidă, din ducte heterotopice salivare, localizate într-un limfonodul in-
traparotidian sau în ţesutul periparotidian. Tumora se situează pe locul doi
ca frecvenţă, între tumorile de glandă salivară. Bărbaţii sunt mai frecvent
afectaţi, iar vârsta medie de apariţie este de 62 de ani.
Macroscopic: tumora este fluctuentă și ușor palpabilă sub capsulă, nedu-
reroasă, localizată în porţiunea inferioară şi superficială a glandei, înapoia
unghiului mandibulei; are formă sferică sau ovoidală, este bine circumscrisă
de o capsulă groasă, cu dimensiuni de 2-4 centimetri sau mai mare. Pe su-
prafaţa de secţiune, apar numeroase chisturi, cu conţinut fluid și de culoare
maronie.
Microscopic: tumora prezintă o capsulă la periferie şi este alcătuită din
spaţii chistice delimitate de un epiteliu bistratificat. În stroma din jur există
ţesut limfoid abundent, alcătuit din celule limfocitare mici, uniforme. Epi-
teliul este reprezentat, în porţiunea luminală, de celule columnare oncoci-
tare, cu palisadarea nucleilor ovoizi, localizaţi central sau la polul apical. Ci-
toplasma celulelor este intens eozinofilă, fin granulară, cu margini celulare
distincte. Aspectul granular este datorat conţinutului crescut în mitocondrii.
Lumenul chisturilor conţine o secreţie caracteristică, cu debride celulare
şi corpusculi laminari, asemănători corpilor amilacei. Sub şi între celule-
le columnare există celule bazaloide, mai puţin evidente şi de dimensiuni
mai mici, cubice sau triunghiulare, cu nucleu veziculos. Epiteliul formează
papile de dimensiuni şi forme variate, orientate spre lumenul chisturilor.
Proporţia dintre elementele epiteliale şi cele limfoide este variabilă de la o
tumoră la alta sau chiar în aceeaşi tumoră.
102
C
A C
b c
II.7.1. a, b, c Tumora Warthin
a.A. glandă parotidă a.B. limfonodul a.C. tumoră b.A. spaţiu chistic b.B. epiteliu
bistratificat b.C. stromă limfoidă c.A. celule cu citoplasmă eozinofilă, granulară
103
II. 7.2. Adenomul pleomorf

Definiție: este o tumoră benignă cu origine epitelială, ale cărei celule pre-
zintă atât diferenţiere epitelială, cât şi diferenţiere mioepitelială şi mezen-
chimală. Tumora poate apare atât la nivelul glandelor majore cât şi la nivelul
glandelor minore. Este cea mai frecventă tumoră a glandelor salivare, repre-
zentând 45-74 % din toate tumorile care apar la nivelul glandei parotide.
Cea mai frecventă localizare de la nivelul cavităţii bucale este la nivelul pala-
tului. Vârsta medie de apariţie este de 43 de ani iar femeile sunt în general
mai frecvent afectate.
Macroscopic: apare sub forma unei mase tumorale asimptomatice, discre-
te, mobile, neaderentă de planurile supra- şi subiacente, bine delimitată,
care creşte încet. Dimensiunea tumorii poate fi de la câţiva milimetri la
câţiva centimetri, dar poate atinge dimensiuni uriaşe după câţiva ani. Tu-
mora are consistenţă si aspect variabil pe secţiune, în funcţie de conţinutul
de ţesut condroid şi osos. Chiar dacă tumora ajunge la dimensiuni mari, nu
determină niciodată pareza nervului facial.
Microscopic: poate avea aspecte foarte variate, cu prezenţa atât de structuri
epiteliale, cât şi de structuri mezenchimale. Proporţia dintre cele două com-
ponente este foarte variabilă. Celulele epiteliale pot fi cuboidale, scuamoase,
bazaloide şi oncocitare, iar celulele mioepiteliale pot avea aspect fuziform
şi plasmocitoid. Celulele sunt uniforme, cu nucleoli mici sau absenţi, iar
mitozele sunt absente. Celulele tumorale au dispoziţie arhitecturală foarte
variată, de la o tumoră la alta, dar şi în cadrul aceleiaşi tumori. Astfel, pot
apare structuri ductale sau tubulare, asociate cu prezenţa de trabecule ana-
stomozate, benzi solide sau structuri microchistice. Componenta mezen-
chimală se dispune printre elementele epiteliale, fiind formată din ţesut
conjunctiv hialin, mixoid, condroid sau osos.
104
A
b
II.7.2. a, b Adenomul pleomorf
a.A. componentă mezenchimală a.B. componentă epitelială

b.A. trabecule şi structuri tubulare b.B. ţesut mixoid
105
II. 7.3. Sialadenita cronică
Diagnostic de organ: glanda parotidă

Definiție: sialadenita cronică nespecifică interesează mai frecvent glanda
parotidă şi este favorizată de factori generali (scăderea rezistenţei organis-
mului, diabetul) sau de factori locali (litiaza salivară, procese inflamatorii,
stricturi ale canalelor excretorii).
Macroscopic: glanda se tumefiază şi are duritate crescută, lemnoasă.
Microscopic: ductele ectaziate care conţin o secreţie sub forma unor mase
acidofile, se asociază cu infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, care cu tim-
pul, produce fibroza şi atrofia acinilor, aceştia apărând reduşi numeric.
106
A
b
II.7.3. a, b Sialadenita cronică
a.A. benzi de fibroză b.A. duct ectaziat b.B. infiltrat inflamator limfoplasmocitar
107
II. 7.4. Mucocelul
Diagnostic de organ: buză

Definiție: apare la nivelul glandelor salivare minore, fiind localizat cel mai
frecvent la nivelul buzei inferioare, dar poate să apară şi la nivelul mucoasei
jugale, a părţii ventrale a limbii, în regiunea sublinguală, practic oriunde
există glande salivare minore. Se dezvoltă mai ales la copii şi adulţii tineri.
Este datorat întreruperii continuităţii unui duct salivar, cel mai frecvent în
urma unui traumatism, având drept consecinţă eliminarea produsului de
secreţie în stroma din jur.
Macroscopic: nodul bine delimitat, fluctuent, care proemină la suprafaţă,
cu dimensiuni între 1 milimetru până la câţiva centimetri, suprafaţa netedă,
transparentă, de culoare albăstruie. În cazul unui mucocel situat mai pro-
fund, transparenţa şi culoarea albăstruie sunt mai atenuate.
Microscopic: în corionul mucoasei şi în submucoasă se observă un ma-
terial bazofil, mucinos, în care plutesc macrofage cu citoplasmă spumoasă
şi care este înconjurat de ţesut de granulaţie, care cu timpul se transformă
într-o capsulă fibroasă. Deoarece nu este delimitat de un epiteliu, mucocelul
nu este un chist adevărat.
108
A
B
A
b
II.7.4. a, b Mucocelul
a.A. glandă salivară minoră a.B. epiteliu pavimentos b.A. material mucinos
b.B. ţesut de granulaţie
109
II. 7.5. Adenocarcinomul de glandă salivară NOS
(not otherwise specified)
Diagnostic de organ: glanda parotidă

Definitie: este cea de a doua tumoră malignă ca frecvenţă la nivelul glan-
delor salivare, după carcinomul mucoepidermoid. Denumirea de adenocar-
cinomul NOS (not otherwise specified- fără alte specificaţii, fără caractere
particulare) se folosește pentru a diferenţia acest subtip de adenocarci-
nom, de alte subtipuri microscopice particulare. Tumora apare cu aceeaşi
frecvență la nivelul glandelor salivare majore (mai frecvent în parotidă) şi
minore (la nivelul palatului dur, mucoasa bucală, buza superioară şi inferi-
oară). Există o predispoziţie pentru sexul feminin. Vârsta medie de apariţie
este de 58 de ani. Clinic, tumorile localizate la nivelul glandelor salivare
majore apar sub forma unor mase solitare, asimptomatice. Cele de la nivelul
glandei parotide se asociază cu durere sau afectarea nervului facial în 20 %
din cazuri. Tumora are diametrul variabil între 2- 8 centimetri și este fixată
în cele mai multe cazuri de tegument sau de structurile învecinate. Tumo-
rile de la nivelul palatului sunt asimptomatice, dar se asociază cu ulceraţia
mucoasei şi cu invazia structurii osoase subiacente.
Macroscopic: asemănător altor tumori maligne salivare, adenocarcinomul
NOS are margini predominant infiltrative, pe suprafaţa de secţiune o culoa-
re albă-gălbuie, cu zone de hemoragie şi necroză.
Microscopic: adenocarcinomul poate avea arhitectură variabilă, în cadrul
aceleaşi tumori sau de la o tumoră la alta. Celulele tumorale formează in-
sule, cuiburi, cordoane ramificate, tubi sau zone solide sau trabeculare. Ele-
mentul microscopic comun pentru adenocarcinoame este reprezentat de
formarea de ducte sau tubi, alături de caracterul infiltrativ al tumorii la
periferie. De aceea, de cele mai multe ori, diagnosticul de adenocarcinom
NOS este un diagnostic de excludere a altor tipuri de tumori salivare sau de
adenocarcinom metastatic. Celulele tumorale sunt relativ uniforme, dar cu
grade de atipie variabilă, adenocarcinomul putându-se grada în adenocarci-
nom cu grad jos, intermediar sau înalt de malignitate. Între celulele tumo-
rale dispuse în cuburi sau noduli bine delimitaţi există o stromă bogată în
colagen sau mucus. Alteori, stroma este foarte redusă cantitativ.
110
A
b
II.7.5. a, b Adenocarcinomul de glanda salivară
a.A. acini salivari normali a.B. ţesut tumoral b.A. glande atipice şi arii
cribriforme b.B. stromă fibroasă
111
II. 7.6. Epulisul cu celule gigante
Diagnostic de organ: mucoasa gingivală

Definiție: reprezintă o leziune pseudotumorală frecventă a cavităţii bucale,
care se dezvoltă consecutiv unei iritaţii sau a unui traumatism local (resturi
radiculare, coroane metalice sau acrilice largi, tartrul dentar).
Macroscopic: apare exclusiv la nivelul gingiei, sub forma unei mase nodu-
lare, de culoare cenuşie, cu diametrul sub 2 centimetri. Se dezvoltă la adulţi
şi mai ales la sexul feminin. Leziunea este sesilă sau pediculată și uneori este
asociată cu ulcerarea mucoasei supraiacente.
Microscopic: este constituită din celule gigante multinucleate, precum şi
celule mezenchimale, fuziforme sau ovalare. Celulele gigante au dimensiuni
mari, citoplasmă abundentă, eozinofilă şi numeroşi nuclei dispuşi central.
Printre celulele gigante multinucleate, apar focare de hemoragie şi depozite
de hemosiderină. Uneori pot apare focare de calcificare sau de osificare.
112
B
b
II.7.6. a, b Epulisul cu celule gigante
a.A. epiteliu pavimentos a.B. nodul b.A. celule gigante multinucleate b.B. celule
mezenchimale b.C. focare de hemoragie
113
II. 7.7. Ameloblastomul
Diagnostic de organ: secţiunea este reprezentată doar de ţesut tumoral

Definiție: reprezintă cea mai frecventa tumoră odontogenă, fiind o tumoră
benignă, de natură epitelială, cu caracter invaziv local, lent distructivă, care
recidivează frecvent şi care constă în proliferarea epiteliului de tip odonto-
gen. Provine din resturi intraosoase ale organului adamantin, care formează
smalţul dentar (tumora se mai numeşte şi adamantinom), din epiteliul care
delimitează chisturile odontogene, din resturi de lamină dentară sau din
celule bazale ale mucoasei orale. Se localizează mai ales în mandibulă, mai
frecvent în regiunea molarilor şi ramul ascendent, dar şi la nivelul maxila-
rului superior. Apare la pacienți cu vârsta între 20-50 ani, fără predilecţie
de sex.
Macroscopic: tumora are aspect nodular, pe secţiune este solidă sau chis-
tică, de culoare alb-cenuşie, cu zone dure alternând cu zone gelatinoase.
Tumora este neîncapsulată, de aceea, dezvoltată intraosos, determină ex-
pansiunea corticalei şi uneori erodarea acesteia, cu infiltrarea ţesuturilor
perimaxilare.
Microscopic: este formată dintr-o proliferare epitelială sub formă de plaje
sau insule rotunde sau ovalare, înconjurate de o stromă conjunctivă. La pe-
riferia plajelor şi a cuiburilor, celulele se dispun în palisadă. Celulele tumo-
rale sunt cubice sau cilindrice, cu nuclei ovalari şi citoplasmă redusă. Spre
centrul plajelor, celulele au o formă stelată, anastomozate într-o reţea, ale
cărei ochiuri sunt pline cu o masă mucoidă. Stroma din jur prezintă zone de
hialinizare şi uneori poate conţine un număr mare de vase sangvine.
114
A
b
II.7.7. a, b Ameloblastomul
a.A. ţesut tumoral b.A. insule epiteliale b.B. palisadă b.C. celule stelate
115
II. 7.8. Chistul radicular
Diagnostic de organ: secţiunea este reprezentată doar de cavitatea chistică

Definiție: este cea mai frecventă formă de chist odontogen, care poate inte-
resa orice dinte gangrenat şi poate apare la toate vârstele. Chistul se formea-
ză în urma unui proces infecţios pulpar şi periapical, care cuprinde resturile
epiteliale de la acest nivel. Consecutiv procesului inflamator, resturile epiteliale
Mallasez incluse într-un granulom se transformă chistic, apărând o cavitate, care
se inseră în jurul extremităţii radiculare a dintelui respectiv.
Macroscopic: este format dintr-un perete fibros, de grosime variabilă, în
interior conţinând material necrotic, cu depozite de lipide sau de colesterol.
Microscopic: cavitatea este delimitată de un epiteliu scuamos necheratini-
zat, stratificat, conţinând în interior un material eozinofil, cu celule epiteli-
ale descuamate, iar în peretele din jur se observă un infiltrat inflamator cro-
nic, asociat cu eritrocite, macrofage spumoase, celule gigante multinucleate
de corp străin, depozite de hemosiderină şi cristale de colesterol.
116
A
b
II.7.8. a, b Chistul radicular 
a.A. cavitate chistică b.A. epiteliu scuamos necheratinizat b.B. material eozinofil
şi celule scuamoase descuamate
117
II. 7.9. Leucoplazia
Diagnostic de organ: mucoasa bucală

Definiție: reprezintă principala leziune precanceroasă a cavităţii ora-
le, transformarea malignă apărând în 5-6 % din cazuri. Este definită ca o
„pată” sau placă albă, nu mai mică de 5 milimetri diametru, care nu poate fi
înlăturată prin ştergere. Apare mai frecvent la sexul masculin şi la persoane
cu vârstă peste 40 de ani, ca urmare a factorilor iritativi locali (mecanici,
electrici, termici, chimici, inflamatori).
Macroscopic: se descriu trei forme de leucoplazie: leucoplazia simplex
(mucoasă de aspect alb, cheratinizată), leucoplazia verucoasă (proliferare
verucoasă de aspect alb) şi leucoplazie pătată (leziune formată din arii albe,
alternând cu arii eritematoase sau eroziuni). Poate fi localizată pe versan-
tul mucos al buzei inferioare, limbă, mucoasa jugală dar poate apare şi sub
forma de leziuni extinse la aproape toată suprafaţa mucoasei bucale (leuco-
plazie pan-orală).
Microscopic: se caracterizează prin îngroşarea epiteliului, de aspect plan
sau papilar, ca urmare a acantozei (îngroşarea stratului spinos) şi hiper-
cheratozei (îngroşarea stratului cornos). Membrana bazală este intactă, iar
în corion se observă un abundent infiltrat inflamator limfo-plasmocitar.
Uneori se asociază cu displazia epiteliului (celule epiteliale imature, ca-
racterizate de lipsa de polaritate a nucleilor, pleomorfism şi hipercromazie
nucleară, mitoze atipice).
118
A
B
A
b
II.7.9. a, b Leucoplazia
a.A. epiteliu scuamos îngroşat b.A. acantoză b.B. hipercheratoză b.C. infiltrat
inflamator
119
II. 7.10. Gastrita cronică
Diagnostic de organ: perete gastric

Definiție: inflamație a mucoasei gastrice, produsă de Helicobacter pylori;
reprezintă una din cele mai frecvente forme de gastrită. Se asociază frecvent
cu atrofia mucoasei, precum și prezența de metaplazie intestinală (înlo-
cuirea epiteliului de suprafață și din cripte cu epiteliu de tip intestinal) și
displazie (înlocuirea celulelor normale cu celule epiteliale imature, atipice).
Atât metaplazia intestinală cât și displazia reprezintă leziuni precursoare
carcinomului gastric.
Macroscopic: focare multiple de culoare roșie, inegale ca mărime, pliurile
gastrice ale mucoasei se subțiază.
Microscopic: intens infiltrat inflamator cronic limfo-plasmocitar difuz, ce
interesează mucoasa gastrică, atât la nivelul foveolelor cât și al glandelor, în
toata grosimea acesteia.
120
A
b
II.7.10. a, b Gastrita cronică 
a.A. mucoasă gastrică b.A. musculara mucoasei b.B. infiltrat inflamator difuz
121
II. 7.11. Ulcerul gastric cronic
Diagnostic de organ: perete gastric

Definiție: pierdere de substanță a mucoasei gastrice, care depășește muscu-
lara mucoasei; se localizează mai frecvent pe mica curbură și antrul piloric.
Macroscopic: ulcerație rotundă sau ovală, de dimensiuni diferite, bine de-
limitată; pliurile mucoasei gastrice adiacente iradiază spre zona de ulcerație;
fundul ulcerației este neted și prezintă adesea semne de hemoragie.
Microscopic: zona de ulcerație prezintă patru straturi. Stratul extern are o
grosime variabilă și este format dintr-o rețea de fibrină, în ochiurile căreia
se găsesc granulocite și celule necrozate (stratul de exsudație sau fibrino-
leucocitar). Sub acest strat, apare o bandă omogenă și intens eozinofilă,
formată din fibrină și resturi nucleare (stratul de necroză fibrinoidă). Subi-
acent, există al treilea strat, format din numeroase capilare de neoformație
dar și limfocite, plasmocite, granulocite, histiocite, dispuse într-o stromă
laxă (stratul de țesut de granulație). Cel mai profund, apare al patrulea strat,
denumit stratul de fibroză, având celularitate redusă și numeroase fibre de
colagen, în parte hialinizate (țesut conjunctiv adult). Acest strat disecă pere-
tele muscular în profunzime.
122
B
b
II.7.11. a, b Ulcerul gastric cronic
a.A. mucoasă gastrică a.B. ulceraţie b.A. stratul de exudaţie b.B. necroză fibrino-
idă b.C. ţesut de granulaţie
123
II. 7.12. Adenocarcinomul gastric
Diagnostic de organ: perete gastric (nu se identifică mucoasa gastrică și

submucoasa ci doar stratul muscular și seroasa)
Definiție: tumoră epitelială malignă, care se dezvoltă din mucoasa gastrică,
mai frecvent după vârsta de 55 ani, la sexul masculin.
Macroscopic: formațiune tumorală vegetantă, ulcerativă sau infiltrativă, de
consistență crescută și culoare albicioasă, care infiltrează peretele gastric.
Microscopic: proliferare de celule tumorale, care formează glande tumora-
le, înconjurate de o stromă variabilă cantitativ (subtipul intestinal). Glandele
tumorale prezintă forme și dimensiuni diferite și sunt tapetate de un epi-
teliu pluristratificat, cu celule cilindrice, care au citoplasmă redusă, bazofilă
și nucleu pleomorf, cu nucleoli proeminenți și numeroase mitoze atipice.
Aceste glande infiltrează mucoasa, submucoasa și stratul muscular al perete-
lui gastric. Stroma ce le înconjoară prezintă un abundent infiltrat inflamator.
Unele glande sunt interesate de zone de necroză. În funcție de gradul de
diferențiere, în adenocarcinoamele slab diferențiate, pe lângă glande tumo-
rale, se observă și placarde solide de celule tumorale.
124
A
b
II.7.12. a, b Adenocarcinomul gastric
a.A. ţesut tumoral infiltrând peretele gastric b.A. tunica musculară b.B. seroasa
peritoneală b.C. glande tumorale
125
II. 7.13. Apendicita acută flegmonoasă
Diagnostic de organ: perete apendicular

Definiție: inflamație acută purulentă, ce apare mai frecvent la persoane
tinere, favorizată de infecția microbiană și obstruarea lumenului.
Macroscopic: apendice mărit în volum, cu seroasa congestionată și
edemațiată, pe suprafața de secțiune în lumen cu conținut de puroi galben-
verzui și perete îngroșat.
Microscopic: peretele apendicular prezintă congestie vasculară și este in-
teresat difuz de un infiltrat inflamator granulocitar, care produce ulcerația
mucoasei și se extinde în toate straturile. Pe suprafața seroasei, se observă
un exsudat inflamator fibrino-leucocitar. Lumenul este ocupat de numeroa-
se granulocite și globule de puroi.
126
A
b
II.7.13. a, b Apendicita acută flegmonoasă
a.A. lumen apendicular a.B. mezenter apendicular b.A. exudat granulocitar în

lumen b.B. ulceraţie a mucoasei b.C. infiltrat inflamator granulocitar difuz
127
II. 7.14. Hepatita cronică persistentă

Definiție: inflamația cronică a parenchimului hepatic, produsă de virusuri
hepatotrope (B și C) dar și de intoxicația alcoolică, diferite medicamente,
cauze autoimune; se asociază cu persistența semnelor clinice, de laborator
și microscopice cu o durată de peste 6 luni, dar acestea sunt atenuate; are
tendința de vindecare în câteva luni.
Macroscopic: ficat mărit în dimensiuni și palid.
Microscopic: prezența unui infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, localizat
și limitat la nivelul spațiilor porte, asociat cu intumescența clară a hepato-
citelor.
128
A
B
b
II.7.14. a, b Hepatita cronică persistentă
a.A. spaţiu port lărgit a.B. lobul hepatic b.A. infiltrat inflamator
129
II. 7.15. Ciroza hepatică

Definiție: leziune hepatică difuză și ireversibilă, în care se produce distru-
gerea arhitecturii lobulare a ficatului, urmată de remanierea parenchimatoa-
să, cu formarea unor noduli (pseudolobuli) înconjurați de septuri fibroase.
Cea mai frecventă cauză o reprezintă intoxicația alcoolică; ciroza poate fi
produsă însă și de infecții virale, mecanisme autoimune, hemocromatoză.
Macroscopic: ficat micșorat în volum și greutate, marginea anterioară
ascuțită, consistență crescută, cu noduli de diferite dimensiuni, vizibili pe
suprafața externă și de secțiune, înconjurați de septuri fibroase.
Microscopic: arhitectura normală lobulară dispărută și înlocuită de noduli
de formă rotundă sau ovalară, dimensiuni diferite, fără venă centrolobula-
ră și constituiți din cordoane de hepatocite, dispuse dezordonat. Celulele
hepatocitare regenerate prezintă nuclei voluminoși și nucleoli evidenți, iar
unele celule sunt binucleate. În jur, se observă arii de fibroză, asociate cu un
infiltrat inflamator limfocitar, precum și o hiperplazie de canalicule biliare
neoformate. Unele hepatocite prezintă vacuole de lipide (optic goale), ceea
ce demonstrează etiologia alcoolică a leziunii.
130
B
C
D B
b
II.7.15. a, b Ciroza hepatică 
a.A. septuri fibroase a.B. noduli b.A. distrofie adipoasă b.B. fibroză b.C.
regenerare hepatocitară b.D. infiltrat inflamator
131
II. 7.16. Pancreatita acută necrotico-hemoragică
Diagnostic de organ: țesut pancreatic

Definiție: denumită și „marea dramă abdominală” este o leziune gravă, ce
apare la persoane de vârstă mijlocie, mai frecvent obeze și de sex feminin;
se datorează activării intrapancreatice a enzimelor pancreatice, în diferite
situații, precum obstrucție a ductului pancreatic, reflux biliar, intoxicație
alcoolică, șoc, infecții, traumatisme, hipotermie. Poate fi foarte severă, cau-
zând deces sau poate evolua spre o pancreatită cronică.
Macroscopic: pancreas mărit în dimensiuni, pe suprafața externă cu zone
de hemoragie (de culoare roșie-violacee), zone de necroză, de culoare
cenușie și zone de steatonecroză (necroza țesutului adipos, de culoare alb-
gălbuie).
Microscopic: necroza acinilor pancreatici (nuclei absenți, se identifică
doar conturul celulelor), necroza țesutului adipos (celule adipoase cu ca-
racter „fantomatic”, cu nuclei absenți și contur celular acidofil), infiltrat
hemoragic masiv și infiltrat inflamator, format din numeroase polimorfo-
nucleare neutrofile.
132
A
A b
II.7.16. a, b Pancreatita acută necrotico-hemoragică
a.A. necroza ţesutului adipos a.B. acini normali b.A. necroza acinilor pancreatici
133
a
Capitolul 8
Patologia aparatului renal
b
II. 8.1. Glomerulonefrita cu semilune

Definiție: denumită și glomerulonefrită rapid progresivă, este o nefropatie
severă, cu evoluție rapidă spre insuficiență renală cronică; poate avea o cau-
ză infecțioasă sau o cauză imună.
Macroscopic: rinichi mare alb sau rinichi mare pestriț (palid, cu mici fo-
care hemoragice).
Microscopic: în glomeruli se observă semilune, constituite dintr-o pro-
liferare de celule epiteliale ale foiței parietale a capsule lui Bowman, care
ocupă spațiul de filtrare și determină comprimarea progresivă a capilarelor
glomerulare. În contrast, tubii și interstițiul nu prezintă modificări. Leziu-
nea evoluează în timp, spre fibroză glomerulară.
136
A
b
II.8.1. a, b Glomerulonefrita cu semilune
a.A. glomeruli b.A. semilune

137
II. 8.2. Carcinomul renal cu celule clare

Definiție: numită și tumora Grawitz sau hipernefromul, reprezintă o tu-
moră epitelială malignă frecventă, mai ales la adulți și la sexul masculin.
Macroscopic: formațiune tumorală solidă, care ocupă și distorsionează pa-
renchimul renal și se dezvoltă de obicei la polul superior renal; tumora are
culoare cenușie-galbenă, este aparent bine delimitată și are pe secțiune arii
de hemoragie și necroză.
Microscopic: proliferare de celule mari, cu citoplasma clară, dispuse în
cuiburi, cordoane, trabecule, pe alocuri de aspect chistic sau papilar, deli-
mitate de axe conjunctive subțiri, ce conțin numeroase capilare. Celulele tu-
morale prezintă o citoplasmă cu aspect clar (datorită conținutului de lipide
și glicogen), precum și atipii nucleare variabile de la un câmp microscopic
la altul sau de la o arie la alta a tumorii. Membrana celulară este net contu-
rată. Parenchimul renal adiacent prezintă un abundent infiltrat inflamator
limfo-plasmocitar interstițial, cu zone de scleroză tubulară și glomerulară.
138
A
b
II.8.2. a, b Carcinomul renal cu celule clare
a.A. ţesut renal atrofiat a.B. ţesut tumoral b.A. celule tumorale
139
II. 8.3. Carcinomul urotelial
Diagnostic de organ: nu se identifică organul, secțiunea este constituită

doar din fragmente tumorale provenite din TUR-V (rezecție transuretrală a
vezicii urinare)
Definiție: denumit și carcinom tranzițional, reprezintă o tumoră epitelială
malignă, cu origine în epiteliul tranzițional al vezicii urinare, ce se dezvoltă
mai frecvent la bărbați, cu vârsta de peste 50 ani.
Macroscopic: formațiune vegetantă, friabilă, ce sângerează ușor, de dimen-
siuni diferite.
Microscopic: proliferare exofitică de aspect papilar, reprezentată de axe
conjunctivo-vasculare, tapetate de o proliferare epitelială stratificată, forma-
tă din celule cu polaritatea pierdută, nuclei pleomorfi, hipercromi, nucleoli
proeminenți și mitoze atipice.
140
A
b
II.8.3. a, b Carcinomul urotelial
a.A. ţesut tumoral b.A. axe conjunctivo-vasculare b.B. epiteliu pluristratificat atipic
141
a
Capitolul 9
Patologia aparatului genital feminin și a
glandei mamare
b
II. 9.1. Neoplazia intraepitelială cervicală (NIC)
Diagnostic de organ: col uterin (exocol cu stroma cervicală tapetată de

epiteliu scuamos și canal endocervical, cu stroma tapetată de epiteliu endo-
cervical cilindric)
Definiție: apare la femei în perioada reproductivă şi se datorează infecţiei
cu Virusul Papiloma Uman (Human Papillomavirus- HPV) cu trasmitere
pe cale sexuală. Vârsta medie de apariţie a leziunii a scăzut în ultimii ani,
apărând astfel la femei mai tinere (mai frecvent în intervalul 25-29 de ani).
Neoplazia intraepitelială scuamoasă se dezvoltă mai frecvent pe buza an-
terioară a colului, la nivelul zonei de transformare, de unde, leziunea se
extinde ulterior în epiteliul scuamos sau în epiteliul cilindric endocervical
(cu metaplazie scuamoasă). Mărimea leziunii depinde de gradul acesteia.
Macroscopic: leziunea este fie inaparentă, fie are aspectul unor zone nere-
gulate de culoare roşie, uneori ulcerate. Neoplazia intraepitelială cervicală
(NIC) reprezintă un spectru ce cuprinde leziuni cu grade diferite: NIC grad
I, II şi III.
Microscopic: în toate cele trei tipuri se observă o înlocuire a celulelor nor-
male din grosimea epiteliului cu celule nediferenţiate. Epiteliul este îngroşat.
În NIC grad I, celulele nediferenţiate ocupă treimea inferioară a epiteliului,
în NIC grad II, celulele nediferenţiate ocupă între o treime şi două treimi
inferioare ale epiteliului iar în NIC grad III, celulele nediferenţiate ocupă
între două treimi şi întreaga grosime a epiteliului. Celulele nediferențiate
au un aspect asemănător cu celulele bazale, prezintă pleomorfism nuclear
şi pierderea polarităţii nucleare. Nucleii au dimensiuni mai mari decât în
mod normal, variaţii de mărime (anizocarie) şi cromatina dispusă în gra-
nule neregulate. Citoplasma celulelor este redusă, ceea ce face ca raportul
nucleu/citoplasmă să fie modificat în favoarea nucleului, iar glicogenul in-
tracitoplasmatic este mult scăzut sau absent. Limitele celulare sunt de obicei
indistincte, iar celulele prezintă numeroase figuri mitotice, unele anormale.
Membrana bazală este intactă. Subiacent se poate observa un infiltrat infla-
mator limfo-plasmocitar.
144
B
C
b
II.9.1. a, b Neoplazia intraepitelială cervicală (NIC)
a.A. epiteliu scuamos normal a.B. infiltrat inflamator a.C. epiteliu îngroşat cu
displazie b.A. celule nediferenţiate în toată grosimea epiteliului
145
II. 9.2. Carcinomul epidermoid de col uterin
Diagnostic de organ: col uterin (exocol cu stroma cervicală tapetată de

epiteliu scuamos și canal endocervical, cu stroma tapetată de epiteliu endo-
cervical cilindric)
Definiție: reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă a tractului genital
feminin. Vârsta medie de apariţie este de 50 ani, cu 15-20 de ani mai mult
decât la pacientele care prezintă leziuni precursoare (NIC II și III). În ceea
ce priveşte etiologia tumorii, s-a demonstrat o relaţie cu infecţia cu Virusu-
lui Papiloma Uman (HPV- Human Papillomavirus), mai ales cu subtipurile
16 şi 18.
Macroscopic: tumora poate avea aspect nodular, ulcerat, polipoid (papi-
lar), infiltrativ. Mărimea leziunii variază de la câţiva milimetri la câţiva cen-
timetri, culoarea este albă-cenuşie; tumora sângerează cu uşurinţă la atinge-
re. Cele mai multe tumori se dezvoltă în zona de transformare.
Microscopic: este constituit dintr-o proliferare de celule tumorale dispuse
în placarde, de formă şi dimensiuni variate, înconjurate de o stromă desmo-
plazică. Celulele tumorale sunt mari, poligonale, cu membrane celulare dis-
tincte, citoplasmă eozinofilă şi nuclei cu pleomorfism variabil. În forma
cheratinizată, în centrul placardelor, celulele tumorale se cheratinizează, se
dispun concentric şi formează perle epiteliale. În carcinomul epidermoid
necheratinizat, celulele tumorale pot prezenta semne de cheratinizare indi-
viduală, dar niciodată nu formează perle de cheratină. Gradarea microsco-
pică a carcinomului scuamos infiltrativ (bine diferenţiat- grad 1, moderat
diferenţiat- grad 2 şi slab diferenţiat- grad 3) are la bază trei criterii micro-
scopice: cheratinizarea celulelor tumorale, activitatea mitotică şi plemorfis-
mul nuclear.
146
A
b
II.9.2. a, b Carcinomul epidermoid de col uterin
a.A. tumoră infiltrativă b.A. placard de carcinom scuamos b.B. perlă epitelială
b.C. infiltrat inflamator
147
II. 9.3. Hiperplazia endometrială
Diagnostic de organ: polip endometrial cu focare microscopice de hiper-

plazie complexă
Definiție: reprezintă o înmulţire a glandelor și stromei endometriale, care
duce la îngroşarea mucoasei şi care se produce ca efect al unei stimulări
estrogenice prelungite, endogene (anovulaţie cronică) sau exogene (terapie
hormonală substitutivă). Această leziune este caracteristică mai ales femei-
lor în perimenopauză şi postmenopauză, dar poate apare şi la femeile tine-
re, în timpul vieţii reproductive, de obicei la paciente cu boală polichistică
ovariană.
Macroscopic: uterul poate fi mărit uşor în volum, iar endometrul este
îngroşat. Îngroşarea endometrului are un aspect difuz sau polipoid, iar con-
sistenţa lui este moale.
Microscopic: hiperplazia endometrială poate fi fără atipii (simplă sau com-
plexă) sau cu atipii. În hiperplazia complexă cu atipii, glandele endometria-
le sunt înmulţite, aglomerate, stroma dintre ele se reduce mult (apar uneori
glande „spate la spate”); glandele sunt dilatate, ramificate, au excrescenţe
papilare. Ele sunt delimitate de un epiteliu stratificat, cu atipie nucleară (nu-
clei măriți in dimensiuni, rotunzi, cu nucleol evident). Activitatea mitotică
este variabilă. Celulele stromale au un aspect ceva mai alungit, probabil da-
torită compresiunii exercitate de către glandele hiperplaziate din jur.
148
A
b
II.9.3. a, b Hiperplazia endometrială
a.A. polip endometrial a.B. focar de hiperplazie b.A. glande aglomerate

b.B. stroma redusă b.C. epiteliu atipic
149
II. 9.4. Adenocarcinomul endometrial de tip endometrioid
Diagnostic de organ: fragmente de țesut tumoral, recoltate cu sonda de

biopsie endometrială Pipelle
Definiție: adenocarcinomul endometrioid (Tipul I) reprezintă cel mai
frecvent tip microscopic de carcinom endometrial (15-65 % din carci-
noamele endometriale). Adenocarcinomul endometrioid apare la o vârstă
medie de 60 de ani, cele mai multe paciente fiind în postmenopauză, deşi
poate apare şi la femei tinere sau mult mai în vârstă. Se dezvoltă mai ales
la rasa albă, pe un endometru hiperplazic, într-un context hiperestrogenic,
este de obicei bine diferenţiat microscopic, invazia în miometru este limi-
tată, fără emboli tumorali în vasele limfatice, are răspuns bun la tratament
şi deci un prognostic bun.
Macroscopic: tumoră vegetantă, de culoare cenuşie, cu focare hemoragice
şi necrotice, de obicei cu consistenţă friabilă. Pe măsură ce creşte în di-
mensiuni, tumora produce creşterea în volum a corpului uterin şi invazia
miometrului adiacent şi a colului uterin.
Microscopic: aspectul depinde în mare măsură de gradul microscopic.
Adenocarcinomul endometrioid este reprezentat de o proliferare de glande
tumorale asemănătoare cu cele ale endometrului normal (în faza de prolife-
rare), între care există o cantitate minimă de stromă sau aceasta lipseşte. As-
pectul arhitectural este foarte caracteristic, în adenocarcinoamele bine dife-
renţiate (grad I) glandele având forme şi dimensiuni diferite, dar câteodată
şi numeroase proiecţii papilare spre lumen, formate din axe fibro-vasculare
subţiri. Cele două aspecte pot coexista în cadrul aceleiaşi tumori. Glandele
şi proiecţiile papilare sunt tapetate de un epiteliu pluristratificat, format din
celule cu un pleomorfism moderat. Câteodată, epiteliul proliferează într-un
lumen glandular, fără a fi acompaniat şi de o proliferare stromală, creând
spaţii secundare, aspect denumit „cribriform”. Stroma dintre glande este
desmoplazică de cele mai multe ori şi poate conţine grupuri de macrofa-
ge spumoase (care se poate observa şi în hiperplaziile endometriale). În
stromă se observă un infiltrat inflamator și necroză. În adenocarcinoamele
moderat şi slab diferenţiate (grad II şi III), celulele tumorale se dispun şi în
placarde solide, care alternează cu zonele glandulare şi papilare, în adeno-
carcinoamele de grad II, pentru ca în cele de grad III să predomine zonele
solide.
150
B
A
B
b
II.9.4. a, b Adenocarcinomul endometrial de tip endome-
trioid
a.A. fragmente tumorale a.B. mase hematice b.A. glande tumorale b.B. proiecţii
papilare b.C. epiteliu stratificat atipic
151
II.9.5. Adenocarcinomul endometrial de tip seros
Diagnostic de organ: polip glandular endometrial cu focare de adenocarci-

nom seros (fragment de polip)
Definiție: adenocarcinomul endometrial seros (non-endometrioid, tipul
II) reprezintă un tip microscopic de carcinom endometrial, care se dezvoltă
mai rar la nivelul endometrului (cu o frecvenţă de sub 20 % din carcinoa-
mele endometriale), în special la femeile mai în vârstă, din rasa afro-ameri-
cană, în postmenopauză (vârsta medie de apariţie fiind de 68 de ani), pe un
endometru atrofic (fără hiperplazie), expunerea estrogenică fiind redusă,
gradul microscopic înalt (tumori slab diferenţiate), este asociată cu invazie
în miometru, cu emboli tumorali în vasele limfatice; nu are de obicei răs-
puns la tratament şi deci are un prognostic rezervat.
Macroscopic: deseori corpul uterin care conţine tumora este mic şi atrofic,
dar pe secţiune tumora este exofitică în cavitatea uterină.
Microscopic: arhitectura este complexă, de tip papilar (foarte asemănătoa-
re cu cea din carcinomul seros papilar ovarian), dar apar şi zone glandulare,
cu formare de fante caracteristice sau solide. Papilele sunt scurte şi constitu-
ite dintr-un ax fibro-vascular bine reprezentat şi frecvent hialinizat, acoperit
de un epiteliu stratificat, format din celule tumorale, de multe ori cu aspect
de „celule ţintă” („hobnail cells”). Citoplasma celulelor este redusă, clară
sau eozinofilă, nucleii prezintă pleomorfism marcat, hipercromazie, ma-
cronucleoli și se observă numeroase figuri mitotice. Caracteristic, celulele
tumorale se detașează de pe suprafața epiteliului în lumenul structurilor
glandulare. Adenocarcinomul seros endometrial are întotdeauna grad III de
malignitate histologică.
152
B
A
B
b
II.9.5. a, b Adenocarcinomul endometrial de tip seros
a.A. polip glandular a.B. focar de adenocarcinom seros b.A. celule detaşate în
lumen b.B. structuri glandulare atipice b.C. glande endometriale normale
153
II.9.6. Chistadenomul mucinos ovarian

Definiție: tumoră benignă rară, ce se dezvoltă din epiteliul de suprafață al
ovarului, ce prezintă o metaplazie mucinoasă.
Macroscopic: tumoră chistică de dimensiuni foarte mari, de obicei multi-
loculară, dar uneori uniloculară, cu diametrul ce poate ajunge până la 30 de
centimetri, cu suprafaţa externă netedă, conținutul este gelatinos, de culoa-
re galben-verzuie; în unele cazuri însă, conținutul este lichidian, sero-citrin.
Microscopic: formaţiunile chistice sunt delimitate de un epiteliu unistrati-
ficat, columnar, cu nuclei uniformi dispuşi la bază și citoplasma ce conține
mucus. Epiteliul seamănă cu cel de tip endocervical sau gastrointestinal. În
unele cazuri pot fi întâlnite structuri papilare, dar acestea nu sunt extinse și
sunt tapetate de același tip de epiteliu. În jurul structurilor chistice se obser-
vă o stromă redusă. În această stromă poate apare mucină extravazată de la
nivelul chisturilor, leziunea fiind denumită pseudomixom ovarian.
154
A
b
II.9.6. a, b Chistadenomul mucinous ovarian
a.A. perete de chist b.A. epiteliu columnar unistratificat b.B. nuclei dispuşi bazal
b.C. citoplasmă cu mucină
155
II.9.7. Adenocarcinomul seros ovarian
Diagnostic de organ: neidentificabil, întreaga secţiune fiind reprezentată

doar de ţesut tumoral
Definiție: reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă ovariană (40 % din
toate tumorile maligne primare). În 50 % din cazuri, tumora este bilaterală,
iar pacientele sunt de obicei în decadele 4-6 de viaţă.
Macroscopic: sunt tumori chistice mari, multiloculare, măsurând peste 15
centimetri diametru. Cavităţile chistice sunt pline de proiecţii papilare fri-
abile și aceste cavități frecvent alternează cu arii solide. Suprafaţa externă
poate fi netedă, dar dacă tumora a invadat capsula, proiecţii papilare apar şi
pe suprafaţa externă. În formele slab diferenţiate, aspectele macroscopice
nu sunt caracteristice, fiind identice cu cele ale altor carcinoame, frecvent
pe suprafața de secțiune prezentând arii de necroză şi hemoragie.
Microscopic: adenocarcinoamele seroase sunt caracterizate de prezenţa in-
vaziei stromale distructive, în cadrul unei arhitecturi foarte variate: papile
fine, neregulate, alături de structuri glandulare sau fante, cuiburi de celule
tumorale mici sau chiar celule tumorale izolate, înconjurate de o stromă
densă fibroasă sau hialinizată în care se observă prezenţa de corpi psamo-
matoşi. Adenoarcinoamele seroase pot fi gradate în tumori cu grad jos sau
tumori cu grad înalt de malignitate, în funcţie de pleomorfismul nuclear şi
numărul de figuri mitotice, cele două variante având prognostic total diferit.
156
A
A
C
b
II.9.7. a, b Adenocarcinomul seros ovarian
a.A. capsulă a.B. tumoră b.A. fante b.B. papile b.C. stromă fibroasă
157
II.9.8. Tumora de granuloasă de tip adult
Diagnostic de organ: ovar

Definiție: se dezvoltă în special la pacientele adulte sau în postmenopauză
și de obicei este unilaterală. Reprezintă o tumoră cu potențial malign redus,
dar este capabilă de recidive locale, uneori la 10-15 ani de la diagnosticul
inițial.
Macroscopic: are un diametru variabil, cu o medie de 12 centimetri, este
încapsulată, cu suprafața externă netedă și lobulată. Pe secțiune, tumora are
în mod caracteristic o culoare galbenă, cu arii solide alternând cu zone
chistice și frecvent cu focare de hemoragie. Rareori, tumora poate avea un
aspect chistic unilocular pe secțiune, pretând la confuzii de diagnostic.
Microscopic: se observă o proliferare de celule de granuloasă asociată cu
o componentă fibrotecală, formată din fibroblaste, celule tecale și celule
luteinizate. Celulele tumorale de granuloasă au dimensiuni mici, citoplas-
mă redusă, nuclei rotunzi sau ovalari, cu o incizură longitudinală caracte-
ristică și activitate mitotică redusă. Aceste celule sunt dispuse sub variate
aspecte arhitecturale: microfolicular (placarde ce conțin mici spații chistice
rotunde, numite Call-Exner și uneori cu un material eozinofil în interior),
macrofolicular (spații chistice mari, delimitate de celule tumorale), insular,
trabecular, difuz. Numărul de figuri mitotice este de obicei redus şi rareori
se observă arii de necroză.
158
A
B
a
b
II.9.8. a, b Tumora de granuloasă de tip adult
a.A. tumoră a.B. ţesut ovarian normal b.A. spaţii Call-Exner b.B. placarde de
celule tumorale
159
II.9.9. Sarcina tubară
Diagnostic de organ: trompa uterină

Definiție: sarcina ectopică reprezintă implantarea ovulului fecundat îna-
fara cavității uterine. Cel mai frecvent, implantarea se produce la nivelul
trompei, în special în porțiunea ampulară a acesteia, mai ales datorită unei
salpingite (care se asociază cu aderențe și modificări ale motilității tubare)
sau prezenței în cavitatea uterină a unor formațiuni tumorale (de tipul unui
leiomiom). Consecințele sarcinii ectopice sunt: hematosalpinx (acumula-
rea de infiltrat hemoragic în lumenul trompei, provenit de la nivelul locu-
lui de implantare, cu distensia acesteia), ruperea trompei, hemoperitoneu
(acumularea de sânge în cavitatea peritoneală, consecutiv ruperii trompei)
și stare de șoc.
Macroscopic: trompa este dilatată și pe secțiune se observă țesut friabil,
uneori embrionul și sânge. În unele cazuri însă, peretele trompei este rupt
şi conţinutul este eliminat în cavitatea peritoneală.
Microscopic: în lumenul trompei, se observă vilozităţi coriale precum şi
infiltrat hemoragic. Țesutul trofoblastic penetrează peretele tubar, similar
leziunii din placenta increta sau percreta de la nivelul corpului uterin.
160
A
b
II.9.9. a, b Sarcina tubară
a.A. perete tubar b.A. vilozităţi coriale b.B. mase hematice
161
II.9.10. Mola hidatiformă completă
Diagnostic de organ: secțiunea este constituită dintr-un material de chiu-

retaj din cavitatea uterină (fragmente multiple)
Definiție: reprezintă o leziune trofoblastică, rezultată prin fertilizarea unui
ovul fără conținut de ADN (având toți cromozomii de origine paternă), în
care toate vilozitățile coriale sunt afectate, iar structurile fetale sunt absente.
Apare mai frecvent la mame tinere (sub 15 ani) precum și la mame cu vâr-
sta de peste 40 de ani. Clinic, se manifestă prin uter mărit în dimensiuni și
sângerare vaginală anormală. Nivelul seric al hCG este mult crescut față de
o sarcină normală.
Macroscopic: leziunea are aspect de „ciorchine de strugure”, fiind formată
din cavități chistice cu diametrul de aproximativ 5 milimetri-1 centimetru,
cu conținut lichidian, uneori hemoragic, ce umplu și dilată cavitatea uteri-
nă.
Microscopic: vilozitățile coriale sunt dilatate, cu degenerescență hidropică
(axul fibro-vascular acelular, edemațiat și fără structuri vasculare) și prolife-
rarea trofoblastului pe suprafața acestora, ce prezintă semne de atipie (sunt
prezente toate trei tipurile de celule trofoblastice: cito-, sincițiotrofoblast și
trofoblast intermediar).
162
A
A
B
b
II.9.10. a, b Mola hidatiforma completă
a.A. mase hematice b.A. degenerare hidropică a vilozităţilor coriale

b.B. proliferare trofoblastică
163
II. 9.11. Mastopatia fibro-chistică

Definiție: reprezintă o leziune extrem de importantă, datorită frecvenţei mari,
capacităţii sale de a simula clinic, radiologic şi morfologic un carcinom, precum
şi relaţiilor posibile dintre unele forme ale ei şi dezvoltarea carcinomului ma-
mar. Ea are originea în acinii şi ductele intralobulare. Apariţia ei este favorizată
de tulburările hormonale (modificarea balanţei între estradiol şi progesteron).
Leziunea este mai frecvent multifocală şi bilaterală și apare mai ales între 20-45
de ani.
Macroscopic: are margini imprecis delimitate şi este constituită dintr-un ţesut
fibros de culoare alb-cenuşie, cu consistenţă elastică, care prezintă numeroase
chisturi, cu diametrul variabil, de 2-20 milimetri, cu un conţinut lichidian.
Microscopic: se caracterizează printr-o serie de leziuni care de obicei se asoci-
ază între ele. În cadrul mastopatiei fibro-chistice funcţionale apar următoarele
leziuni: înmulţirea ductelor şi a acinilor mamari, care îşi păstrează forma rotun-
dă şi sunt tapetați de două straturi celulare caracteristice (stratul intern putând fi
cubic, cilindric, metaplaziat sau atrofiat); dilatarea chistică a ductelor şi acinilor,
cu formare de micro- şi macrochisturi, care au în lumen un material eozinofil
acelular; în lumen mai pot apare celule epiteliale descuamate sau histiocite cu
citoplasma vacuolată, datorită conţinutului în lipide; metaplazia apocrină, ce
apare în acinii şi ductele intralobulare, dar uneori şi în ductele extralobulare,
reprezintă o transformare a celulelor epiteliului normal într-un epiteliu for-
mat din celule cilindrice, cu citoplasmă abundentă, eozinofilă, granulară, nucleu
rotund, cu nucleol proeminent, localizat în centrul celulei; proces inflamator
cronic, datorat ruperii chisturilor şi eliberării conţinutului acestora în stroma
din jur; fibroza stromei, care variază cantitativ de la o leziune la alta; stroma
intralobulară este scleroasă, uneori imposibil de diferenţiat de stroma interlo-
bulară; modificări fibroadenomatoide, asemănătoare celor care apar în cadrul
fibroadenoamelor, dar în mastopatie având un caracter difuz şi nu circumscris.
La aceste modificări, în cadrul mastopatiei fibro-chistice proliferative se adaugă
hiperplazia epitelială, care reprezintă cea mai importantă componentă, deoa-
rece ea este cea care predispune la apariţia carcinomului mamar. Constă în în-
mulţirea celulelor epiteliale şi mioepiteliale în interiorul lumenelor acinare sau
ductale. Hiperplazia epitelială poate fi de tip ductal sau lobular, în funcție de
tipul de diferențiere, aspectul morfologic și imunohistochimic, ambele putând
fi fără atipii sau asociate cu semne de atipie.
164
A
A
C
B
D
b
II.9.11. a, b Mastopatia fibro-chistică
a.A. ducte mamare hiperplaziate şi dilatate chistic a.B. stromă fibroasă

b.A. hiperplazie epitelială intraductală b.B. metaplazie apocrină
b.C. infiltrat inflamator b.D. fibroză
165
II. 9.12. Tumora filodă mamară
Diagnostic de organ: țesut mamar (se observă la periferia tumorii)

Definiție: reprezintă o tumoră mamară mixtă, care poate fi: benignă (pro-
duce recurenţe locale, dar nu produce metastaze la distanțâ), borderline
(sau cu grad jos de malignitate, prezintă tendinţă mai mare de recurenţă
locală decât tumorile benigne, dar prezintă un risc mai mic de metastazare
la distanţă decât tumorile maligne), malignă (produce recurenţe locale şi
metastaze la distanţă). Tumora filodă este rară, reprezentând 1-2 % din tu-
morile fibroepiteliale mamare şi se dezvoltă mai frecvent în decada a 4-a şi
a 5-a de viaţă, fie de novo, fie dintr-un fibroadenom.
Macroscopic: este de obicei unilaterală, bine delimitată, uneori cu dimen-
siuni foarte mari (peste 10 centimetri, diametrul mediu fiind de 5 centi-
metri). Tumora are culoare alb-cenuşie, consistenţă crescută şi pe secţiu-
ne prezintă fante sau cavităţi chistice caracteristice, uneori cu un material
mucoid. Pot apare arii de hemoragie sau necroză, mai ales în tumorile mai
mari și cu caracter malign.
Microscopic: în tumora filodă benignă se observă ducte dilatate chistic, în-
conjurate de o proliferare stromală abundentă, care comprimă aceste ducte,
pe alocuri ducând la formarea de fante. Uneori, cu obiectivul mic, tumora
apare formată doar din stromă. Spaţiile chistice sunt delimitate de două
straturi de celule (strat epitelial şi strat mioepitelial). Stroma este mai ce-
lulară decât în fibroadenom şi este formată din celule alungite, cu nuclei
fuziformi, de tip fibroblastic sau miofibroblastic şi rare mitoze. Celulari-
tatea este mai mare în jurul componentei epiteliale. La periferie, tumora
este bine delimitată. În tumora filodă de tip borderline, aspectul microsco-
pic este asemănător cu cel din tumora benignă, dar componenta stromală
poate prezenta semne de atipie minimă şi figuri mitotice mai numeroase
(sub 3 mitoze/10 câmpuri de x40), mai ales în jurul componentei epi-
teliale, iar la periferie nu este bine delimitată, ci are margini infiltrative,
de tip „pushing”. Tumora filodă malignă prezintă margini infiltrative, iar
componenta mezenchimală are aspect de sarcom omolog (fibrosarcom)
sau cu diferenţiere heterologă (liposarcom, osteosarcom, condrosarcom,
rabdomiosarcom).
166
B
b
II.9.12. a, b Tumora filodă mamară
a.A. nodul tumoral a.B. ţesut mamar normal b.A. spaţii chistice
b.B. proliferare stromală
167
II. 9.13. Carcinomul ductal in situ (Neoplazia intraepitelială
ductală)
Diagnostic de organ: țesut mamar (în care se observă arii de carcinom

ductal infiltrativ asociat cu focare microscopice de carcinom ductal in situ)
Definiție: reprezintă o leziune care poate avea un aspect foarte heterogen.
Are originea în unitatea duct terminal-acini, dar poate progresa cu timpul şi
poate afecta şi sistemul ductelor mari. Leziunea afectează rar adolescentele,
cel mai frecvent se dezvoltă la paciente între 51-60 de ani. Leziunea este
doar în 22 % din cazuri bilaterală.
Macroscopic: proliferarea intraductală este de obicei o leziune inaparentă.
Totuşi, în unele cazuri, ductele sunt dilatate, prin comprimarea lor se expri-
mă un material necrotic, de consistenţă moale şi culoare galbenă, iar reacţia
din jur face ca adiacent ductelor, ţesutul să prezinte o consistenţă crescută.
Microscopic: există mai multe tipuri microscopice de carcinom ductal in
situ (comedocarcinomul, carcinomul solid, cribriform, micropapilar etc).
Pentru diagnostic, această leziune trebuie să afecteze complet unul sau mai
multe structuri acinare şi ductale dintr-o unitate duct terminal-acini, al că-
ror diametru măsurat şi însumat trebuie să depăşească 2 milimetri. Carci-
nomul in situ ductal se gradează microscopic în trei grade de malignita-
te: 1, 2 şi 3. Comedocarcinomul reprezintă cea mai frecventă variantă de
carcinom intraductal şi se caracterizează microscopic printr-o proliferare
de celule cu atipie marcată, cu figuri mitotice numeroase, care umplu și
destind lumenul ductelor şi se asociază cu prezenţa necrozei intraluminale
centrale. În jurul ductului afectat se observă un proces de fibroză, precum
şi un marcat infiltrat inflamator limfo-plasmocitar. Comedocarcinomul pre-
zintă întotdeauna un grad 3 de malignitate.
168
A
b
II.9.13. a, b Carcinomul ductal in situ
(Neoplazia intraepitelială ductală)
a.A. focar de carcinom ductal in situ b.A. necroză intraluminală

(comedocarcinom) b.B. proliferare intraductală de celule epiteliale atipice
169
II.9.14. Carcinomul lobular in situ (Neoplazia intraepitelială
lobulară)

Definiție: reprezintă o proliferare de celule epiteliale, în general mici şi
lipsite de coezivitate, care afectează acinii unităţii duct terminal-acini, cu
sau fără afectarea secundară a ductelor terminale. Leziunea este multifocală,
multicentrică, fiind prezentă simultan în mai mulţi lobuli, în mai multe ca-
drane şi este frecvent bilaterală. Incidenţa neoplaziei lobulare variază mult
de la un studiu la altul şi de cele mai multe ori este descoperită incidental,
alături de leziuni mamare benigne. Vârsta de apariţie a neoplaziei lobulare
este foarte variabilă, dar cele mai multe paciente sunt în premenopauză.
Macroscopic: leziunea este inaparentă.
Microscopic: aspectul arhitectural al unităţii duct terminal-acini se păs-
trează. Celulele epiteliale sunt de obicei mici şi uniforme, cu margini indis-
tincte şi citoplasmă redusă. Uneori însă celulele pot fi mari, cu citoplasmă
abundentă eozinofilă, granulară, alteori cu secreţie de mucus intracitoplas-
matică. Nucleii sunt de obicei rotunzi şi uniformi, dar câteodată pot fi foar-
te variaţi ca formă şi dimensiuni şi pot prezenta nucleoli proeminenţi. Ce-
lulele tumorale sunt lipsite de coezivitate. Aceste celule înlocuiesc complet
celulele epiteliale iniţiale, acestea din urmă fiind „împinse” spre centrul
acinilor. Celulele atipice se pot extinde uneori şi în ductul terminal adia-
cent, extinderea fiind de tip „pagetoid”. În funcţie de gradul de proliferare
şi de extinderea acesteia, neoplazia lobulară poate fi gradată în 3 grade de
malignitate: 1, 2 si 3. Celulele mioepiteliale sunt de obicei prezente la peri-
feria structurilor acinare sau ductale interesate.
170
C
A
B
b
II.9.14. a, b Carcinomul lobular in situ
(Neoplazia intraepitelială lobulară)
a.A. arhitectură păstrată a.B. acini destinşi a.C. extindere ,,pagetoidă” în duct
b.A. celule atipice necoezive
171
II. 9.15. Carcinomul ductal infiltrativ NST (no specific type)
Diagnostic de organ: țesut mamar (la periferia tumorii)

Definiție: este cea mai frecventă formă microscopică de carcinom mamar
infiltrativ, reprezentând 40-75 % din carcinoamele mamare invazive și re-
prezintă un grup heterogen, în care aspectul microscopic nu este caracte-
ristic pentru nici una din variantele microscopice particulare de carcinom
mamar. Vârsta medie de apariţie este de 50-60 de ani.
Macroscopic: tumora are dimensiuni foarte variabile, de la câţiva milimetri
la peste 10 centimetri, margini infiltrative, iar forma poate fi stelată sau no-
dulară, rar cu degenerescenţă chistică. Consistenţa tumorii este crescută şi
uneori tumora este atât de dură încât acest element se compară cu duritatea
lemnoasă. Culoarea este variabilă între alb şi cenuşiu, cu striaţii galbene (ce
reflectă prezenţa elastozei în tumoră).
Microscopic: aspectul este extrem de variabil, datorită faptului că arhitec-
tural pot apare cuiburi, cordoane, placarde, tubi sau celule izolate, într-o
stromă mai mult sau mai puţin abundentă. Aceste structuri sunt formate din
celule epiteliale tumorale şi nu sunt însoţite nici de celule mioepiteliale şi
nici de membrană bazală. Celulele tumorale au formă rotundă, poligonală,
citoplasmă abundentă şi eozinofilă, nuclei cu pleomorfism variabil şi cu
unul sau mai mulţi nucleoli evidenţi. În stromă apar focare de elastoză (pe-
riductal şi perivascular), necroză, precum şi un infiltrat inflamator limfo-
plasmocitar, uneori cu caracter granulomatos. Tumora se gradează în bine,
moderat şi slab diferenţiată, în funcţie de formarea de lumene glandulare,
pleomorfismul nuclear şi numărul de figuri mitotice.
172
A
b
II.9.15. a, b Carcinomul ductal infiltrativ NST
(no specific type)
a.A. ţesut tumoral a.B. ţesut mamar normal a.C. caracter infiltrativ b.A. tubi
b.B. placarde de celule tumorale b.C. stromă
173
II. 9.16. Carcinomul lobular infiltrativ clasic

Definiție: reprezintă un carcinom invaziv al cărui aspect morfologic este
total diferit de al carcinomului ductal infiltrativ clasic. Incidenţa lui este
variabilă de la o statistică la alta, reprezentând 5-15 % din toate tumorile
mamare invazive. Carcinomul lobular infiltrativ se dezvoltă la paciente mai
în vârstă decât în cazul carcinomului ductal infiltrativ (65-70 de ani). Frec-
vent, tumora este multifocală sau multicentrică și bilaterală.
Macroscopic: tumora are de obicei aspect nodular, cu margini infiltrative şi
culoare albă-cenuşie. Uneori însă, tumora poate fi depistată doar la palpare,
când în parenchimul mamar se simt mici focare dure, ca nişte „granule de
nisip”.
Microscopic: se caracterizează printr-o proliferare de celule tumorale mici,
uniforme, lipsite de coezivitate şi localizate într-o stromă fibroasă. Celulele
tumorale se dispun în şiruri (acestea poartă denumirea de „şiruri indie-
ne”), iar aceste şiruri se aranjează paralel între ele şi concentric în jurul
ductelor normale restante (aspect denumit „targetoid”). Celulele tumora-
le sunt rotunde sau ovalare, cu nuclei rotunzi şi citoplasmă moderată. De
multe ori, intracitoplasmatic este prezent mucus, evidenţiabil prin colora-
ţii speciale. Carcinomul lobular infiltrativ se gradează microscopic folosind
acelaşi sistem de gradare ca şi în cazul carcinomului ductal infiltrativ.
174
C
b
II.9.16. a, b Carcinomul lobular infiltrativ clasic
a.A. carcinom lobular in situ a.B. ţesut normal a.C. tumoră b.A. şiruri de celule
tumorale b.B. stromă fibroasă
175
a
Capitolul 10
Patologia aparatului genital masculin
b
II. 10.1. Hiperplazia benignă de prostată
Diagnostic de organ: țesut prostatic

Definiție: leziune benignă, non-neoplazică și foarte frecventă a prostatei,
care se dezvoltă dupa vârsta de 50 ani, datorită unor tulburări hormonale și
care determină creșterea în volum a prostatei.
Macroscopic: noduli ce interesează de obicei ambii lobi laterali ai glandei,
prin creșterea lor producând comprimarea uretrei prostatice și tulburări de
micțiune. Nodulii sunt bine delimitați, au consistență crescută și culoare
cenușie. Netratată, poate produce infecții urinare recurente și insuficiență
renală.
Microscopic: se caracterizează prin proliferarea a trei tipuri de țesuturi:
țesut glandular, conjunctiv și muscular neted. Glandele sunt hiperplaziate,
prezentând talii și forme variate și sunt tapetate de un epiteliu cubic sau
cilindric, cu aspect aplatizat în glandele dilatate chistic. Pe alocuri, epiteliul
prezintă proiecții papilare spre lumen, centrate de axe conjunctive. Celulele
epiteliale au nuclei uniformi, situați la polul bazal al celulei și nu prezintă
nucleoli evidenți. Stratul de celule mioepiteliale este bine reprezentat. Unele
dintre lumene conțin o secreție omogenă, eozinofilă, dispusă sub forma
unor corpusculi rotunzi, numiți simpexioanele lui Robin. În jurul glandelor
hiperplaziate apare o proliferare a țesutului conjunctiv și muscular neted,
sub formă de fascicule. Stroma poate conține infiltrat inflamator și edem.
178
B
A
A
B
b
II.10.1. a, b Hiperplazia benignă de prostată 
a.A. ţesut glandular a.B. ţesut conjunctiv şi muscular neted b.A. glande prostatice
hiperplaziate b.B. simpexioane Robin b.C. proiecţii papilare spre lumen b.D.
celule mioepiteliale prezente
179
II. 10.2. Adenocarcinomul de prostată
Diagnostic de organ: țesut prostatic

Definiție: tumoră epitelială malignă, ce apare de obicei la bărbații în vârstă;
produce metastaze limfonodulare și osoase, pe cale hematogenă; este hor-
mono-dependentă în cele mai multe cazuri.
Macroscopic: tumoră galben-cenușie, imprecis delimitată și de consistență
crescută, cu diametru varibil și localizată în porțiunea periferică a glandei
prostatice.
Microscopic: proliferare glandulară de celule tumorale, în formele bine
diferențiate și solidă, în cele slab diferențiate, înconjurată de o stromă fi-
broasă, cu infiltrat inflamator cronic. Glandele tumorale sunt mici, rotunde
sau deformate. Celulele tumorale prezintă o citoplasmă moderată, eozinofi-
lă, nuclei pleomorfi, cu nucleol evident. Stratul de celule mioepiteliale este
absent. Pentru gradarea tumorii se folosește sistemul de gradare Gleason.
180
A
b
II.10.2. a, b Adenocarcinomul de prostată
a.A. ţesut prostatic a.B. ţesut tumoral b.A. glande tumorale

181
II. 10.3. Seminomul
Diagnostic de organ: țesut testicular

Definiție: tumoră malignă testiculară, cu origine în celulele germinale, ca-
racteristică persoanelor tinere.
Macroscopic: testicolul este mărit în dimensiuni, datorită prezenței unui
nodul tumoral solid, de dimensiune variabilă, pe secţiune având culoare
cenuşie-marmorată, aspect lobulat, de consistenţă moale. Odată cu creşte-
rea tumorii, apar necroze şi hemoragii. Nu are capsulă proprie. La periferia
tumorii de obicei se observă țesut testicular restant și atrofic, comprimat de
către tumoră.
Microscopic: în varianta tipică, seminomul este constituit din plaje de ce-
lule rotunde sau poligonale, mari, cu citoplasmă clară, încărcată cu glico-
gen. Nucleii celulelor sunt rotunzi, pleomorfi, cu cromatină granulată și nu-
cleoli proeminenți. Aceste celule seamănă cu celulele germinale primitive.
Plajele de celule tumorale sunt înconjurate de benzi subțiri de țesut fibros,
ce conțin un infiltrat inflamator. Tumora este înconjurată la periferie de
țesut testicular atrofic.
182
A
b
II.10.3. a, b Seminomul
a.A. ţesut testicular a.A. ţesut tumoral b.A. celule tumorale b.B. septuri
conjunctive subţiri
183
a
Capitolul 11
Patologia glandei tiroide
b
II. 11.1. Tiroidita Hashimoto
Diagnostic de organ: țesut tiroidian

Definiție: proces patologic autoimun tiroidian, care se dezvoltă la sexul
feminin, mai frecvent între 40-50 ani; seric, pacienții prezintă auto-anti-
corpi.
Macroscopic: tiroida este inițial mărită în volum, bilateral și difuz. Pe sec-
ţiune are culoare palidă și consistentă fermă. Cu timpul, tiroida scade în
dimensiuni și devine atrofică.
Microscopic: infiltrat inflamator difuz limfo-plasmocitar, care tinde să for-
meze foliculi limfatici cu centri germinali (zone clare rotunde în centrul
foliculilor). Foliculii tiroidieni persistenți au dimensiuni diferite și sunt
delimitați de un epiteliu atrofic. Uneori acest epiteliu suferă metaplazie on-
cocitară, astfel încât celulele devin mai mari, cu citoplasma eozinofilă, in-
tens granulară, ce conține numeroase mitocondrii, asemănătoare cu celule-
le din glandele salivare. Această metaplazie se numește metaplazie cu celule
Hürtel sau cu celule Askanazy. Cu timpul, se dezvoltă un proces de fibroză.
186
B
b
II.11.1. a, b Tiroidita Hashimoto
a.A. ţesut tiroidian a.B. infiltrat inflamator b.A. foliculi limfoizi cu centri
germinali b.B. foliculi tiroidieni atrofici
187
II. 11.2. Carcinomul papilar tiroidian
Diagnostic de organ: țesut tiroidian

Definiție: tumoră epitelială malignă bine diferențiată, cu origine în epite-
liul folicular tiroidian; se dezvoltă mai frecvent la sexul feminin și la per-
soane tinere. Cea mai frecventă cale de metastazare este calea limfatică,
metastazele se dezvoltă în limfonodulii cervicali. Tumora are de obicei un
prognostic excelent.
Macroscopic: tumoră unică sau multiplă, neîncapsulată, imprecis delimi-
tată, de consistență dură.
Microscopic: proliferare tumorală de aspect architectural papilar.
Formațiunile papilare sunt centrate de axe conjunctivo-vasculare și tapetate
de celule tumorale care prezintă o citoplasmă abundentă clară sau eozino-
filă și un nucleu caracteristic, rotund sau neregulat, veziculos (washed-out)
sau în „sticlă mată”. Stroma poate prezenta depuneri de calciu, de aspect
rotund, concentric, hematoxilinofil, denumite corpi psamomatoși.
188
A
A
A
b1 b2
II.11.2. a, b1, 2 Carcinomul papilar tiroidian
a.A. ţesut tiroidian a.B. ţesut tumoral b1.A. structură papilară b2.A. corpi
psamomatoşi
189
a
Capitolul 12
Patologia sistemului nervos central
b
II. 12.1. Meningiomul

Definiție: tumoră benignă cu originea mezodermică, în fibroblastele arah-
noidiene. Este caracteristică sexului feminin și apare la persoane adulte.
Macroscopic: nodul bine delimitat, polilobat, aderent de dura mater, de cu-
loare cenușie și consistență crescută, care conține frecvent focare de calci-
ficare intratumorală. Cele mai multe meningioame nu infiltrează substanța
cerebrală, ceea ce face extirparea chirurgicală facilă.
Microscopic: proliferare de celule alungite, cu nuclei fuziformi, dispuse
concentric, formând structuri rotunde caracteristice, cu aspect de „bulb de
ceapă” pe secțiune (tip meningoteliomatos). Unele dintre aceste structuri
prezintă formațiuni rotunde acelulare, de culoare violacee, reprezentând
depuneri de calciu, denumite corpi psamomatoși (tip psamomatos). Prin-
tre celule există o proliferare de țesut conjunctiv fibroblastic, pe alocuri
accentuată (tip fibromatos). Tumora nu prezintă atipii sau mitoze atipice.
192
A
b1 b2
II.12.1. a, b 1, 2 Meningiomul
a.A. nodul tumoral b1.A. celule tumorale b2.A. corpi psamomatoşi

193
II. 12.2. Glioblastomul cerebral

Definiție: tumoră cerebrală malignă agresivă, caracteristică persoanelor
adulte, ce se dezvoltă mai ales în substanța albă a emisferelor cerebrale, de
novo sau prin dediferențierea unui gliom astrocitic preexistent. Tumora are
un prognostic foarte rezervat, cu supraviețuire de aproximativ 1 an de la
stabilirea diagnosticului.
Macroscopic: nodul imprecis delimitat, de culoare alb-cenușie, frecvent pe
secțiune cu arii de hemoragie și necroză.
Microscopic: proliferare de celule tumorale, asociată cu numeroase vase,
precum și zone extinse de hemoragie și necroză. Celulele tumorale prezintă
pleomorfism nuclear marcat și se dispun în mod caracteristic în jurul unor
zone de necroză de coagulare, omogene și eozinofile (lipsite de nuclei),
sub forma unei palisade. Unele celule tumorale sunt monstruoase, cu nuclei
bizari, iar activitatea mitotică este intensă. Vasele tumorale sunt numeroase,
iar unele prezintă în lumen trombi în timp ce altele, o tumefiere și o hiper-
plazie a celulelor endoteliale- hiperplazie microvasculară.
194
A
b
II.12.2. a, b Glioblastomul cerebral
a.A. ţesut tumoral b.A. zonă de necroză b.B. dispoziţie în palisadă b.C. celule
tumorale b.D. vase tumorale
195
Bibliografie selectivă
1. Underwood J.C.E., Cross S.S.: General and systematic pathology,
Fifth Edition. Churchill-Livingstone-Elsevier, 2009
2. Curran R.C., Crocker J.: Curran’s atlas of histopathology. 4th Revi-
sed edition. Harvey Miller Publishers Oxford University Press, 2000
3. Stevens A., Lowe J.: Pathology. Second edition, Mosby, 2000
4. Stolnicu S., Nogales F.F.: Patologia tractului genital feminin și a
glandei mamare. University Press, Târgu Mureș, 2008
5. Stolnicu S., Mocan S., Naftali G.: Patologie orală, ed.: Simona Stol-
nicu, University Press, Târgu Mureș, 2005
6. Stolnicu S., Rădulescu D., Mocan S.: Atlas color de histopatologie.
Editura Polirom, Iași, 2001
7. Turcu M., Turdean S., Cotoi O.: Curs de anatomie patologică gene-
rală, Litografia UMF Târgu Mureș, 2005
8. Turcu M., Turdean S., Cotoi O.: Curs de anatomie patologică speci-
ală, Litografia UMF, Târgu Mureș, 2005
9. Gavriliță L.: Morfopatologie. Litografia UMF, Iași, 1991
196
197
198
Investeşte în oameni!
Fondul Social European
Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1 “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării
societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.2 „Calitate in invăţământul superior”
Titlul proiectului: „Tehnologii avansate pentru calitate în universitatea orientată spre viitor”
Cod Contract: POSDRU/86/1.2/S/58609
Beneficiar: Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tîrgu-Mureş
Material editat de Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tg Mureş – mai 2013
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Euopene sau a
Guvernului României
Acest material se adresează studenţilor şi masteranzilor, se distribuie gratuit şi nu este destinat

comercializării.
199

Atlas de Histopatologie PDF

Transféré par

Informations du document

Titre original

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Atlas de Histopatologie PDF

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

ATLAS DE

Autori: Simona Stolnicu, Liliana Chira

Diagnostic de organ: țesut pulmonar

a.A. capilare congestionate b.A. substanţă omogenă eozinofilă (plasmă)

Diagnostic de organ: țesut hepatic

b.A. necroză hemoragică centrolobulară b.B. insule de hepatocite cu structură păstrată

Diagnostic de organ: țesut pulmonar

a.A. stază cronică pulmonară a.B. zonă netă de demarcaţie a infarctului

Diagnostic de organ: țesut renal

a.A. zona de infarct a.B. zona de demarcaţie cu congestie vasculară şi inflamaţie

Diagnostic de organ: lumene de arteră de tip elastic (peretele arterei cu 3

Diagnostic de organ: țesut pulmonar

Diagnostic de organ: țesut pulmonar

Diagnostic de organ: țesut renal

a.A. depozite de amiloid în glomeruli (Hematoxilină-eozină) b.A. depozite de

Diagnostic de organ: țesut hepatic

Diagnostic de organ: piele

Diagnostic de organ: piele

a.A. proliferare de celule nevice în derm b.A. cuiburi de celule nevice

Diagnostic de organ: miocard și pericard

Diagnostic de organ: țesut hepatic

a.A. ţesut hepatic a.B. abces hepatic b.A. polimorfonucleare neutrofile

Diagnostic de organ: limfonodul

Diagnostic de organ: țesut mamar

Diagnostic de organ: piele

Diagnostic de organ: glandă mamară (se observă la periferia tumorii)

Diagnostic de organ: țesut hepatic

Diagnostic de organ: miometru

a.A. miometru a.B. nodul leiomiomatos b.A. incidenţă longitudinală de secţiu-

Diagnostic de organ: neidentificabil (secţiunea este reprezentată doar de

Diagnostic de organ: buză

Diagnostic de organ: piele

a.A. formaţiune tumorală b.A. insule de celule tumorale b.B. dispoziţia în

Diagnostic de organ: perete intestinal (intestin gros)

Diagnostic de organ: neidentificabil

Diagnostic de organ: limfonodul

Diagnostic de organ: limfonodul

Diagnostic de organ: miocard

Diagnostic de organ: miocard

Diagnostic de organ: miocard

a.A. benzi de fibroză a.B. miocard normal b.A. benzi de fibroză

Diagnostic de organ: artera aortă (perete de vas cu cele 3 straturi- intima,

a.A. depozite de colesterol b.A. celule spumoase

Diagnostic de organ: miocard și artere coronare localizate subepicardic

Diagnostic de organ: perete de colecist

Diagnostic de organ: joncțiunea rect-canal anal

Diagnostic de organ: țesut pulmonar

Diagnostic de organ: țesut pulmonar

Diagnostic de organ: țesut pulmonar

a.A. zonă aerată de parenchim pulmonar a.B. zonă condensată de parenchim

Diagnostic de organ: țesut pulmonar

Diagnostic de organ: țesut pulmonar

a.A. ţesut pulmonar a.B. granuloame tuberculoase a.C. granuloame confluente

Diagnostic de organ: țesut pulmonar

a.A. epiteliu de tip respirator cu metaplazie scuamoasă şi displazie a.B. placarde

Diagnostic de organ: țesut pulmonar

Diagnostic de organ: glanda parotidă (se observă la periferia tumorii)

Diagnostic de organ: neidentificabil

a.A. componentă mezenchimală a.B. componentă epitelială

Diagnostic de organ: glanda parotidă

Diagnostic de organ: buză

Diagnostic de organ: glanda parotidă

Diagnostic de organ: mucoasa gingivală