Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T.

Popa”Iaşi
Facultatea de Medicină Dentară
Catedra de Semiologie-Prevenţie

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMAT

CONTRIBUȚII LA STUDIUL CARIEI SEVERE TIMPURII ÎN DENTAȚIA

TEMPORARĂ (PRIMARĂ)

Conducător ştiinţific :

Prof.Univ.Dr. Ioan Dănilă

Doctorand :

Maxim Dana Cristiana

Iaşi
2011

1 
 
 Cuprins

Partea generală

Introducere 3 

Capitolul I . Caria severă timpurie ca problemă de sănătate publică 5 

1.1. Definirea termenilor E.C.C şi S.E.C.C 6 

1.2. Epidemiologia E.C.C şi S.E.C.C 7 

Capitolul II. Particularităţile etiopatogenice ale E.C.C şi S.E.C.C 11 

2.1. Etiologia ECC 11 

2.1. 1. Factorul microbian. Rolul Streptococcului Mutans în 11 

etiologia E.C.C si S.E.C.C
2.1. 2. Factorul alimentar 13 

2.1.3. Calitatea şi susceptibilitatea suprafețelor dentare 20 

2.1. 3.1. Caracteristicile dinţilor temporari 21 

2.1.3.2. Structura dinţilor temporari 22 

2.1.3.2.a. Structura ţesuturilor dure ale dinților temporari 22 

2.1.3.2.a.1. Structura smalţului 23 

2.1.3.2.a.2. Structura dentinei 23 

2.1.3.2.a.3. Structura cementului 24 

2.1.3.2. b. Structura ţesuturilor moi ale dinţilor temporari. 24 

2.1.3.2. b. 1. Structura pulpei dentare 24 

2.2. Concluzii 26 

Capitolul III. Algoritmul de diagnostic şi prognostic clinic al S.E.C.C 28 

3.1 . Semnele patognomocice ale E.C.C şi S.E.C.C 28 

3.2 . Diagnosticul diferenţial al E.C.C şi S.E.C.C 30 

3.3 . Complicaţiile E.C.C şi S.E.C.C 31 

Capitolul IV. Convenţional şi actual în managementul clinico-terapeutic al 33 

E.C.C şi S.E.C.C

Cercetarea personală  

2 
 
  
Capitolul V.
Metodologia cercetării 43 

Capitolul VI.  
Trendul epidemiologic actual al cariei timpurii şi severe timpurii la nivel
zonal Iaşi 57  

Capitolul VII.  
Studiul clinic şi paraclinic al consecinţelor pierderii premature a dinţilor
temporari secundară E.C.C. şi S.E.C.C. 121 

Capitolul VIII .  
Contribuţii la studiul privind particularizarea psiho-mentală , emoţională şi
comportamentală a copilului preşcolar ( 3-6 ani) prin prisma prevenţiei 132 
stomatologice comunitare

Capitolul IX. 169 

Studiul variabilităţii clinice şi a oportunităţilor de management
comportamental şi terapeutic în E.C.C. şi S.E.C.C

Capitolul X. 193 
Strategii agreate, promovate şi utilizate în managementul pedodonto-ortodontic
al E.C.C. şi S.E.C.C. la dinţii temporari

Capitolul XI. 209 

Studiu descriptiv privind nivelul de cuoştinţe şi atitudini sanogene la mamele
din municipiul şi judeţul Iaşi

Concluzii 233 

Bibliografie 240 

        
Anexe

3 
 
 Introducere

Contrar optimismului afirmativ al eradicării acesteia, boala carioasă continuă să

afecteze o majoritate pregnantă a populaţiei globului,îndeosebi a populaţiei pediatrice.(1, 2, 3,
4).
Aceasta ''entitate clinică infecţioasă preponderent familială cu expresie întărziată''
după cum o definea Wei (1988), afectează chiar şi în ţările industrializate calitatea vieţii
copilului, a adolescentului sau a adultului, având o rezonanţă variabilă la nivel de micro şi
macrosistem. (4, 5, 6,7,8).
Deşi în ţările dezvoltate vest-europene şi nord-americane, prevalenţa carială a scăzut
semnificativ pentru unele segmente populationale, implicit si pentru cele pediatrice, ca urmare a
''motivării şi optimizării socio-culturale şi educaţionale corelativ cu difuzia'' unor strategii
variate de fluorizare, există totusi în continuare suspiciunea unei supraevaluări a acestei regresii,
sau a unor evaluări epidemiologice incomplete sau neconcludente. (9, 10)Specificitatea dieto-
bacteriană, particularităţile demografice şi socio-educaţionale, debutul extrem de timpuriu
reprezintă elemente care atestă afirmaţia lui Ripa ca ''boala carioasă în esenţă este totuşi o
boală a copilăriei'' cu impact pe termen scurt, mediu si lung asupra creşterii şi dezvoltării psiho-
somatice a copilului.(11, 12, 13)
Caria dinţilor temporari ''reprezintă o formă frecventă de îmbolnăvire'', constituind
una din problemele stomatologice importante cu care “se confruntă” copilul preşcolar, atât prin
implicaţiile directe, cât şi prin potenţiale consecinţe asupra dinţilor permanenţi succesionali sau
de completare, cu rezonanţă asupra dezvoltării ulterioare a aparatului dento-maxilar.In acest
cadru de referinţă, caria timpurie sau caria copilăriei timpurii (ECC) dar mai ales caria severă
timpurie (SECC) au o conotaţie şi o semnificaţie aparte, prefigurandu-se ca o problema majora
de sănătate publică. Caria severă timpurie ca şi tipar carial a fost descrisă pentru prima data în
1862 de către pediatrul american Jacobi, care a sugerat ca laptele de vacă ar putea fi
cariogen.(14)
Cercetările moderne în aceasta direcţie au fost efectuate abia după 1962
(Schamker - 1982, Johnsen - 1984, Milnes - 1986, Zarnea şi Luca - 1987, Tinanoff - 1988, Jasin-
Harnekar - 1988, Ripa - 1988, Marino şi col. - 1989, Meon - 1991, Johnston, Messer, Mc
Donald şi col - 1994, Marthaler şi col, Bratthall şi col., Petersson - 1996, Dorobăţ V., Maxim A.
şi col. - 1994, Horowitz, Davies - 1998, Ismail, Sohn, Drury, Wyne, Rugg-Gunn - 2001,
Birkeland şi col., Haugejorden, Ramos-Gomez - 2002, A.Dl.Grauwe, L.C.Martens., R.Ferro,
I.Chase, R.J.Berkowitz şi col. - 2004, Castiglia şi col. - 2002, Luca R.şi col .- 2004, Dănilă şi
col. - 2006, 2007, A.C.Cameron, R.P.Widmer – 2008). Nominalizarea autorilor ar putea
continua prin numărul foarte mare de studii şi publicaţii recente, efectuate sau în curs de
efectuare, extrem de actuale şi pertinente, cu privire la diversitatea şi complexitatea deosebită a
entităţii clinice studiate.

Capitolul I

CARIA SEVERĂ TIMPURIE CA PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Caria dentară este un proces patologic, o maladie infecțioasă, trasmisibilă, ce produce

prin demineralizare modificări în conținutul mineral al țesuturilor minerale dure și care are, în
anumite condiții, capacitatea de reversibilitate și vindecare prin procese de remineralizare (15).
Progresia cariei este un fenomen dinamic în care disoluția și reprecipitatea sărurilor minerale din
țesuturile dentare au loc alternativ (16, 17).
Leziunea carioasă cavitară apare când balanța minerală se înclină foarte mult spre
pierdere netă de săruri minerale din țesuturile dure dentare (18).
Identificarea factorilor etiologici, ai celor de risc, ca și elaborarea teoriei ecologice a
plăcii bacteriene au permis dezvoltarea modelului medical de tratament în caria dentară. Acesta
4 
 
are ca obiectiv principal tratamentul etiologic de control și eliminare a tuturor factorilor cu
implicare clinică în inducerea unui mediu oral favorabil declanșării bolii carioase.
1.1. Definirea termenilor E.C.C și S.E.C.C.
 Caria copilăriei timpurii sau caria timpurie a copilăriei (Early Childhood Caries –
E.C.C) reprezintă o formă specifică, virulentă a cariei în dentația primară- tipar carial
sever ce se instalează la o vârstă foarte timpurie (sub 3 ani) (19).
 Caria copilăriei timpurii este un tipar distinctiv de leziuni carioase ale incisivilor
temporari maxilari, la copiii cu obișnuințe de nursing.
 E.C.C este caria galopantă, violentă, formă gravă de carie cu localizare anarhică, cu
debut imediat posteruptiv și pe suprafețe imune, cu afectarea simultană a tuturor grupelor
dentare, fără respectarea unei succesiuni caracteristice, cu evoluție rapidă în suprafață și în
profunzime, care duce la distrugerea rapidă și la vârste mici a tuturor dinților (20).
 E.C.C- carie circulară, cu debut la vârsta de 2-4 ani, la nivel incisivo-canin maxilar și
distrucția completă a dinților temporari la vârsta de 4 ani (Künzel, citat de Grivu) (21).
 E.C.C poate fi definită în funcție de numărul de dinți afectați (Duperon1995, Halrett
2000, Den Besten, Berkowitz 2003)(22,33).
 Caria copilăriei timpurii - apariția oricărui semn de leziune carioasă pe orice
suprafață a dintelui în primii 3 ani de viață (24).
Definiția de carie a copilăriei timpurii a fost propusă la workshop-ul convocat de
National Institute of Dental and Craniofacial Research (NIDCR) (19), utilizând experiențele
carioase ce definesc criteriile. S-au adoptat două categorii de leziuni carioase la copiii preșcolari:
 Early Childhood Caries – E.C.C- definită prin prezența uneia sau a mai multor
leziuni carioase, necavitare sau cavitare, absenţe (datorate cariilor), sau obturații ale
suprafețelor coronare în dentația primară la copilul cu vârsta sub 6 ani.
 Severe Early Childhood Caries (S.E.C.C) - definită ca atipică, progresivă, acută,
rampantă, iar termenul de copilărie timpurie include toți copiii preșcolari între 0-71
luni (Drury şi colab.2003).

Capitolul II

Particularităţi etiopatogenice

2.1 Etiologia E.C.C

Factorii incriminați în etiologia E.C.C sunt: prezenţa microorganismelor cariogene,
factorul alimentar, calitatea și susceptibilitatea suprafețelor dentare si factorul timp(orar, durată,
frecvenţă).
Studiile arată că nivelul concentraţiei S.Mutans în placa bacteriană atinge un procent
de 30-40% în leziunile carioase tip ECC, iar prezența S.Mutans în flora salivară atinge un nivel
de 10% (van Houtew et al., 1982; Berkowitz et al., 1984; Bone et al., 1987)(54). În alte studii, la
copiii alimentați natural, la sân, cu prezenţa de carii rampante, S.Mutans s-a găsit la un nivel de
100 ori mai înalt față de copiii caries free (Matee et al., 1992).
Consumul frecvent şi prelungit de alimente bogate în carbohidrați, de la biberon sau
alăptarea prelungită, poate provoca leziuni carioase, cu evoluție severă la copii.
ECC este descrisă, în practica actuală, ca fiind o problemă medicală, socială, de tipar
comportamental, cât și politică. (84,85,86,87)
Există o serie de factori de risc în dezvoltarea leziunilor carioase, factori ce țin de
gazdă, cum ar fi: smalțul imatur (proaspăt erupt) , prezența defectelor de smalț,mai ales
defectele de coalescenţă , caracterizate în mod deosebit prin hipoplazie (121), morfologia
dentară specifică și caracteristicile genetice ale dintelui (mărime, suprafață, adâncimea fosetelor
și fisurilor), cât și înghesuirea dentară.

5 
 
 Există particularități legate de diferențele anatomice între dinții temporari și
permanenți cât și de evoluția procesului inflamator.
Caria copilăriei timpurii sau caria timpurie a copilăriei (ECC) este definită prin
prezenţa uneia sau a mai multor leziuni carioase, necavitare sau cavitare, absenţe
dentare(datorate cariilor), sau obturaţii ale suprafeţelor coronare în dentaţia primară la copilul cu
vârsta sub 6 ani.Severe-ECC este definită ca fiind atipică, progresivă, acută, rampantă, iar
termenul de copilărie timpurie include toţi copiii preşcolari între 0-71 luni.ECC este
descrisă, în practica actuală, ca fiind o problemă medicală , socială, de tipar comportamental,
cât şi politică.
Există o relaţie directă între stadiul fiziologic al dintelui temporar şi acţiunea
factorului microbian.Colonizarea timpurie cu S.Mutans este asociată cu creşterea dezvoltării
leziunilor carioase timpurii.Problemele de sănătate ale mamei în timpul sarcinii, precum şi
copiii născuţi cu probleme medicale pot reprezenta factori favorizanţi în apariţia acestei
boli carioase. Alimentaţia pe timpul nopţii, atât alimentatia naturală cât şi cea artificială,
este asociată cu apariţia cariilor copilăriei timpurii.

Capitolul III

Algoritmul de diagnostic şi prognostic clinic al S.E.C.C

3.1.Semnele patognomonice ale E.C.C şi S.E.C.C

Primele semne de îmbolnăvire apar la vârste foarte mici, la scurt timp după erupţia
dentară(18, 129,130). Unii autori afirmă că primele leziuni apar la vârsta de 20-22 de luni (131,
132)iar alţii afirmă că leziunile pot deveni evidente la vârste cuprinse între 12-16 ( 103) sau
chiar de la vârste de 10 luni ori mai devreme (129).
Primele leziuni carioase apar la nivelul incisivilor superiori temporari (fig. 3.1 )dar
se pot extinde la toţi dinţii erupţi la un moment dat (103). Astfel, primul grup afectat este cel al
incisivilor superiori, apoi cel al molarilor unu, al caninilor, şi în final, al molarilor secunzi, dacă
nu se înlătură factorii cauzali (133, 134 ).
Incisivii inferiori sunt cel mai rar afectaţi datorită protecţiei dată de părţile moi
(buza inferioara, limba) şi de vecinătatea orificiilor glandelor submandibulare şi sublinguale (
12, 16). În cazul afectării dinţilor frontali inferiori, termenul folosit în studiile mai vechi este de
“carie rampantă” (135).
În momentul în care copilul este pus în pat cu suzeta sau cu biberonul, dacă acestea
conţin zaharuri rafinate, sau dacă este alăptat timp îndelungat, fluxul salivar reducându-se mult
noaptea (133), există un risc crescut de progresiune a cariilor în zona incisivă inferioară.

CAPITOLUL IV

Convenţional şi actual în managementul clinico-terapeutic al E.C.C şi S.E.C.C

Profilaxia (prevenţia) preprimară şi primară se realizează prin educarea părinţilor cu

privire la obiceiurile corecte de îngrijire si hrănire a sugarului şi copilului mic în vederea
prevenirii apariţiei cariei severe timpurii la dinţii temporari. Părinţii trebuie să fie informaţi
asupra necesităţii prezentării la cabinetul stomatologic la scurt timp după erupţia primului dinte
al copilului pentru a primi informaţii cu privire la hrănirea copilului, igiena orală a copilului dar
şi a lor, precum şi metode de administrare pe cale generală a fluorului în vederea îmbunătăţirii
calităţii smalţului.
S-a constatat că începerea vizitelor la stomatolog la o vârstă foarte mică, chiar
înainte de a erupe dinţii temporari, poate să fie eficientă în prevenirea cariei severe timpurii la
dinţii temporari.(140)

6 
 
 Măsurile propriu-zise de prevenire a cariei severe timpurii a dinţilor temporari
vizează principalii factori implicaţi în producerea bolii: controlul florei microbiene, controlul
substratului nutritiv şi creşterea rezistenţei structurilor dure dentare.
După vârsta de 1 an, dinţii ar trebui periaţi de 2 ori pe zi, folosind o periuţă de dinţi
mică, adaptată vârstei, o cantitate mică de pastă de dinţi cu fluor (iniţial, ca o „urmă” de pastă,
apoi o cantitate cât o boabă de mazăre) şi apă (25).
Periajul dentar este bine sa fie efectuat, dacă este posibil, după fiecare masă, dar cel
mai important este cel efectuat seara, înainte de culcare (166).
În privinţa controlului chimic al plăcii bacteriene la copilul mic, trebuie subliniat
faptul că agenţii antiplacă utilizaţi în mod obişnuit nu pot fi folosiţi decât în concentraţii foarte
mici şi numai sub formă de aplicaţii locale, fiind indicate doar la copiii cu risc crescut la carie
(de exemplu: gel de fluorură de staniu 0, 4%; gel APF 0,5%) , datorită reflexului de deglutiţie
care nu este suficient de controlat, favorizând riscul înghiţitii agenţilor
antiplacă(167,168,169,170).
Metodele de profilaxie secundară recomandate în acest caz sunt sigilarea molarilor
temporari indemni, precum şi prezentarea copilului la controale stomatologice regulate,
periodice(183,184,185,186,187,188). Realizarea şi implementarea unui plan de tratament corect
şi complet se poate realiza doar în condiţiile unei colaborări multilaterale care implică
participarea părinţilor, a copilului, a echiperi medicale dar şi a educatorilor sau învăţătorilor(
conceptul educaţional-socio-ecologic)(fig.4.1.).
Scopul restaurării dinţilor frontali temporari cariaţi este de a menţine aceşti dinţi pe
arcadă până în momentul exfolierii lor fiziologice fără să apară complicaţii periapicale, evitând
astfel afectarea dinţilor permanenţi succesionali .
Restaurarea frontalilor temporari superiori cu distrucţie coronară masivă se poate
face prin: coroane de oţel inoxidabil cu sau fără faţete de compozit, coroane compozite sau
coroane metalo-ceramice (215). Coroanele de compozit sunt recomandate de mulţi clinicieni, au
o estetică bună şi prezintă durabilitate în timp (215).
Modificările cele mai mari se produc prin pierderea prematură sau extracţia timpurie
a molarilor secunzi temporari; reducerea spaţiului de erupţie se va manifesta prin incongruenţă
dento-alveolară cu înghesuire ce afectează mai frecvent caninul maxilar şi cel de-al doilea
premolar mandibular, care pot rămâne în incluzie sau pot erupe ectopic, entopic sau în
transpoziţie.
Pierderea prematură bilaterală sau încrucişată a celor doi molari temporari poate
determina şi o micşorare a dimensiunii verticale de ocluzie, datorată dispariţiei zonei de sprijin
cuspidian, modificare ce poate fi preluată în dentiţia mixtă si dentaţia permanentă asociată fie cu
retrognaţie mandibulară, fie cu prognaţie mandibulară funcţională (177).
Cei mai mulţi autori sunt de acord că aplicarea menţinătoarelor de spaţiu este indicată
în general când extracţia dintelui temporar se efectuează cu cel puţin 2 ani înaintea erupţiei
seccesorului său permanent . Alţi autori reduc acest interval la 1 an, mai ales când extracţia
prematură se realizează la arcada superioară .
Menţinătoarele de spaţiu au rolul de a păstra spaţiul corespunzător dintelui/dinţilor
pierduţi, fără a interfera procesul de creştere şi dezvoltare al dinţilor sau proceselor alveolare,
satisfăcând totodată criteriile igienice şi estetice (Linder-Aronson şi Rolling citaţi de (224).

Capitolul VI

Trendul epidemiologic actual al cariei timpurii şi severe timpurii la nivelul zonal Iaşi

6.1. Motivarea alegerii temei

Cariile timpurii (ECC), ca particularizări ale cariei dentare la copii în etapele de vârstă 1-6
ani, implică profunde probleme oro-dentare, cu impact socio-comportamental, atât pentru copiii
mici, cât şi pentru populaţia adultă.

7 
 
 Aceste entităţi clinice se reprezintă printr-un complex etiologic interactiv, reprezentat
de infecţiile cu Streptococus mutans, de o igienă alimentară necorespunzatoare (aport crescut de
hidrocarbonate), statusul educaţional precar al ambientului familial şi îndeosebi al mamelor,
precum şi de structură familială şi ariile sociale .
După cum menţionează Sven Poulsen în 2002 (227), studiile epidemiologice
efectuate în ultimele decenii indică faptul că, 5-10% dintre copiii mici, cu vârsta sub 3 ani, cu
carii dentare şi cu un număr mare a acestor leziuni (sunt incluse aici chiar şi leziunile
necavitare), reprezintă un risc înalt de progresie carială, chiar şi în condiţia unei aparente
stabilităţi a prevalenţei cariale globale.
Studiile referitoare la ECC, ilustrează elocvent faptul că aceasta afecţiune a dinţilor
temporari (ECC) reprezintă principalul predictor de propagare a leziunilor la nivelul dinţilor
permanenţi tineri, afectând creşterea şi dezvoltarea oro-dento-maxilo-facială şi psiho-somatică a
copilului şi implicit calitatea vieţii acestuia .
Nu rareori se omite de către adultul aparţinător, educator sau practician faptul că la
această etapă de vârstă, datorită predominanţei sistemului limbic, durerea în genere şi durerea
dentară îndeosebi are o pregnantă expresivitate emoţională, urmând a fi personalizată mai târziu,
corelativ cu evoluţia neurologică psiho-mentală şi intelectuală a copilului (A.Halloustein,
Poulsen) (227).
Asociativ se cumulează în cerc vicios frustrarea micului pacient şi lipsa controlului
situaţional şi informaţional stomatologic din partea acestuia.
6. 2 .Scopul studiului
Scopul studiului a fost analizarea trendului epidemiologic actual al cariei timpurii şi severe
timpurii, la nivel zonal Iaşi şi depistarea factorilor de risc implicaţi în apariţia acestei afecţiuni.
6 .3 .Obiectivele studiului
Obiectivele studiului sunt :
 evaluarea ''cross sectional'' a trendului epidemiologic actual al cariei timpurii
severe la nivel zonal Iaşi;
 evaluare sociologică a mediului ambiental familial al subiecţilor luaţi în studiu;
6. 4. Material şi metodă
Am efectuat un studiu complex ''cross sectional'', pe un lot de 500 de subiecţi (276
fete , 224 băieţi), cu limita de vârsta cuprinsă între 3 – 7.9 ani (43 de subiecţi cu vârsta cuprinsă
între 3-3.9ani, 126 de subiecţi 4-4.9 ani, 186 de subiecţi 5-5.9 ani, 136 de subiecţi 6-6.9 ani şi 9
subiecţi 7-7.9 ani.), din urban şi rural Iaşi, cu provenienţa din variate comunităţi preşcolare şi din
variate medii familiale (fig. 6.1).

Fig.6.1-Structura lotului de studiu pe sexe

Lotul de studiu a fost constituit urmând cu stricteţe următoarele criterii:

 copiii să facă parte din gradiniţe reprezentative din Iaşi şi împrejurimi, cu status
socio-economic diferit ;
 grădiniţele şi clasele să aibă un număr suficient de mare de elevi ;

8 
 
 Studiul efectuat este parte integrativă şi continuitate a componentei zonale promovată
de Prof. Univ. Dr. Dănilă Ioan şi colab. în cadrul Programului Naţional de Prevenire a
Afecţiunilor Oro-dentare la Copil - program în curs de desfaşurare.
Declanşarea studiilor întreprinse a fost precedată, conform normelor de bioetică, de
obţinerea din partea părinţilor, a aparţinătorilor, a educatorilor şi a forului tutelar - I.S.J.Iaşi - a
consimţământului în cunoştinţă de cauză scris şi semnat.
Dată fiind semnificaţia primei socializări, şi a factorului ecologic, subiecţii luaţi în
studiu au fost selectaţi din cele mai diversificate medii familiale, socio-economice şi
educaţionale, provenind atât din urban (70%) cât şi rural (30%) Iaşi, pentru a surprinde aspecte
şi corelaţii cât mai reprezentative pentru domeniul nostru de referinţă.
Lotul global a fost structurat în 4 eşantioane-în cadrul etapelor de vârstă propuse pentru
studiu şi eşantion, cu semnificaţia corelativă şi interferenţială între cele două perioade ale
copilăriei şi menţionate anterior, după cum urmează (tabel .1.VI., fig.6.2):
 eşantion 1 - 43 de subiecţi, cu limite de vârsta între 3-3.5 ani;
 eşantion 2 - 126 de subiecţi cu limite de vârsta între 4-4.9 ani;
 eşantion 3 - 186 de subiecţi cu limite de vârsta între 5-5.9 ani;
 eşantion 4 - 136 de subiecţi cu limite de vârsta între 6-6.9 ani;
 eşantion interferenţial - 9 subiecţi cu limite de vârsta între 7-7.9 ani
Tabel 1. VI..Distribuţia subiecţilor pe eşantioane în funcţie de vârstă
Frecvenţa
Frecvenţa absolută procentuală Frecvenţa procentuală cumulată

3 - 3.9 ani
Valid 43 8.6 8.6

4 - 4.9 ani 126 25.2 33.8

5 - 5.9 ani 186 37.2 71.0

6 - 6.9 ani 136 27.2 98.2

7 - 7.9 ani 9 1.8 100.0

Total 500 100.0

Structura lotului pe intervale de vârstă

186
126 136
200
43
9
0
3 ‐ 3.9 4 ‐ 4.9 5 ‐ 5.9 6 ‐ 6.9 7 ‐ 7.9
ani ani ani ani ani

Fig.6.2. Distribuţia subiecţilor pe eşantioane în funcţie de vârstă

În raport cu modelul familial aparţinător, prin relevanţa registrelor sale sociologice,
respectiv:
 a. situaţionarea copilului în familie;
 b. nivelul socio-educaţional al cuplului parental ;
 c. apartenenţa ecologică a cuplului parental;
 d. nivelul socio-economic al copilului respectiv;
 e. obişnuinţe alimentare promovate de ambientul familial;
 f. obişnuinţe, atitudini şi comportament de igienă orală promovate în ambientul
familial.

9 
 
 Număr copii în familie

300
300
250
200
148
150
100 42
5 4 1
50
0
1 2 3 4 5 6

Fig.6.3 - Structura lotului în funcţie de numărul de copii în familie

Studiul nostru individualizează preponderenţa familiilor cu un singur copil.(fig. 6.3)

 300 de subiecţi se regăsesc în ipostaza singurului copil în familie
 148 de subiecţi-2 copii în familie
 42 subiecţi—3 copii în familie
 5 subiecţi—4 copii în familie
 4 subiecţi—5 copii în familie
 1 subiect—6 copii în familie
Evaluarea s-a bazat pe:
- investigaţia clinică a subiecţilor în concordanţă cu criteriile OMS (Anexa 1);
 sistemul de evaluare - International Caries Detection and Assesment System
(ICDAS), promovat pe plan internaţional în zona, care a reprezentat un reper analitic
şi descriptiv extrem de actual şi elocvent;(Anexa 2)
Pentru a ilustra trendul actual zonal al dentaţiei temporare şi îndeosebi tendintele - -
carioactivităţii sale timpurii am utilizat indicii:
 prevalenţa cariei dentare ;
 experienţa carioasă :caod şi caos
 SIC;
 ICDAS
  Dată fiind aplicabilitatea şi implementarea comunitară de data mai recentă a
sistemului ICDAS, dar şi datorită relevanţei sale sub aspect prognostic şi al predictibilităţii
sistemice a dinamicii, integrităţii sau a afectării cariale, vom prezenta structurarea operativă a
acestui sistem de detecţie şi evaluare omologat pe plan internaţional.
 cod 0: dinte sănătos, poate avea marmoraţii în şanţuri
 cod 1: opacitate albă—pată cretoasă-vizibilă clinic numai după uscarea dintelui
 cod 2: opacitate albă—pată cretoasă—vizibilă pe structura dentară umedă
 cod 3: distrucţia smalţului fără vizibilitatea dentinei
 cod 4: transparenţa prin smalţul infectat a umbrei dentinei cariate
 cod 5: cavitate
 cod 6: cavitate extinsă, cuprinzând cel puţin jumătate din suprafaţa coronară
 cod 7: rest radicular
 cod 8: obturaţie

6.4.1. Calcularea indicatorilor de morbiditate a cariei dentare recomandaţi de Organizaţia

Mondială a Sănătăţii
6.4.1.1. Indicatorii de frecvenţă a bolii – reflectă răspândirea cariei dentare în
colectivităţile studiate; unitatea statistică este persoana care se îmbolnăveşte sau suferă de
carie dentară.
Din grupa acestor indicatori fac parte indicele de prevalenţã al cariei dentare.
6.4.1.1.1. Indicele de prevalenţã al cariei dentare – exprimă ponderea subiecţilor
bolnavi de carie dentară din totalul subiecţilor examinaţi (luaţi în studiu). Unitatea statistică

10 
 
pentru calculul indicelui de prevalenţă este subiectul bolnav de carie dentară existent la
momentul calculării indicelui în colectivitatea investigată.
6.4.1.1.2. Frecvenţa subiecţilor indemni la carie dentarã – este un indicator
complementar indicelui de prevalenţă, care pune în evidenţă ponderea subiecţilor sănătoşi
(neafectaţi de carie) din totalul subiecţilor investigaţi.
6.4.1.2. Indicatorii de intensitate a cariei dentare – oferă informaţii asupra intensităţii de
afectare prin carie dentară a subiecţilor investigaţi. Unitatea statistică este dintele afectat de
leziune carioasă.
Cei mai importanţi indicatori din această categorie sunt indicele DMFT (CAO) şi
indicele de intensitate al cariei dentare.
Indicele CAO (DMFT ) exprimă numărul mediu de dinţi cariaţi (C)/decayed (D),
absenţi (A)/missed (M) şi obturaţi (O)/filled (F) pentru un subiect examinat. Ca urmare, pentru
calculul acestui indice trebuie să se înregistreze, cu ocazia anchetei de morbiditate oro-dentară,
numărul de dinţi afectaţi de boala carioasă, absenţi şi obturaţi pentru fiecare persoană în parte.
Indicele de intensitate a cariei dentare raportează numărul de dinţi DMF (CAO) la
numărul de subiecţi bolnavi de carie dentară, reflectând astfel gradul mediu de afectare a
subiecţilor investigaţi.
Indicele CAO poate fi calculat pe număr de dinţi (CAOD) sau pe număr de suprafeţe
(CAOS).
Pornind de la valorile indicelui CAOD a fost evaluat, în cadrul studiului I, şi Indicele
Semnificativ de Carie (SiC – Significant Caries Index), care reprezintă valoarea medie a
indicelui CAOD la treimea din grupul studiat cu cele mai mari valori ale acestui indice [42].
Modalitatea de calcul a indicelui SiC presupune:
- sortarea indivizilor în funcţie de valorile individuale ale indicelui CAOD;
- selectarea din grupul luat în studiu a treimii cu cele mai mari valori ale indicelui
CAOD;
- calcularea valorii medii a indicelui CAOD la acest subgrup = SiC.
Calcularea indicelui SiC se poate face cu ajutorul computerului, prin intermediul unei
aplicaţii Excel® realizate special în acest scop [195].

6.4.1.2. Indicatori de gravitate a cariei dentare – raportează numărul de dinţi afectaţi de

leziuni carioase la totalul dinţilor examinaţi. Unitatea statistică pentru calculul acestui indice este
dintele afectat de carie dentară.
6.4.1.3. Statusul parodontal(periodontal)
Dacă dintele permanent nu este prezent, înregistrarea se face pentru dintele temporar
corespunzător. Notarea se face astfel:
1 – gingie sănătoasă – nu se produce sângerare după palparea cu sonda. Dacă există
pungă parodontală, nu se urmăreşte măsurarea adâncimii ei, ci doar prezenţa
sângerării;
2 – sângerare la palparea cu sonda.
Statusul igienei orale a fost determinat prin calcularea indicelui de placa microbiana
vizibila, exprimat procentual pe suprafetele dentare.
6.4.1.4 Indicele Necesităţii de Tratament Ortodontic (IOTN) a fost înregistrat astfel:
- IOTN dentar : grad 1 – nu necesită tratament; grad 2 – necesitate redusă de
tratament;
grad 3 – necesitate moderată de tratament; grad 4 – necesitate mare de tratament;
grad 5 – necesitate foarte mare de tratament.
- IOTN estetic :
6.4.2. Baza de date şi metodele statistice utilizate
Pe parcursul realizării studiului a rezultat un volum mare de informaţii, a căror prelucrare a
necesitat crearea unei baze de date care să permită stocarea şi manipularea sigură a acestora. În
acest scop s-a proiectat şi realizat o bază de date în programul SPSS 17.0 (Statistical Package for
Social Sciences), program ce permite realizarea unei interfeţe necesare introducerii şi prelucrării

11 
 
corecte a informaţiilor în baza de date .Organizarea informaţiilor în baza de date a avut
numeroase avantaje
 independenţa datelor memorate;
 nivelul redus de redundanţă a datelor;
 integritatea datelor; pe tot parcursul funcţionării sistemului este asigurată
corectitudinea datelor;
 uşurinţă în manevrare;
 posibilitate de regăsire a datelor şi extragere din baza de date a informaţiilor dorite
într-o modalitate comodă şi rapidă (prin stabilirea unor criterii de selectare a datelor).
6.4.2. 1. Metode statistice de analiză a datelor
6.4.2. 1.1. Măsurarea intensităţii corelaţiilor statistice
Pentru stabilirea corelaţiei dintre două variabile a fost folosită corelaţia bivariată,
respectiv coeficientul Pearson (r) si coeficientul Spearman . Pentru interpretarea corelaţiei au
fost luate în consideraţie următoarele elemente:
 pragul de semnificaţie – dacã este mai mic decât valoarea de referinţã aleasă, atunci
putem considera că existã corelaţie între variabile.
 semnul corelaţiei – arată natura legăturii care există între variabile. Un r pozitiv
indică o corelaţie directă, în care creşterea unui fenomen este însoţită de creşterea
celuilalt fenomen. Un r negativ indică o corelaţie inversă, în care creşterea unui
fenomen este însoţită de descreşterea celuilalt fenomen.
 mãrimea coeficientului – descrie tăria legăturii care există între variabile.
Cu cât mărimea coeficientului este mai apropiată de 1, respectiv –1, cu atât legătura între
variabile este mai puternică; cu cât mărimea coeficientului este mai apropiată de valoarea 0, cu
atât legătura este mai slabă.
Pragul de semnificaţie statistică (p) arată în ce măsură ne înşelăm atunci când afirmăm
ceva, respectiv probabilitatea maximă cu care putem risca o eroare .
Având în vedere mărimea loturilor, pragul de semnificaţie ales a fost cel de 1%; deci s-a
considerat un test statistic ca fiind semnificativ dacă p < 0,01.
În ceea ce priveşte măsurarea intensităţii corelaţiilor statistice, această etapă a presupus
mai întâi alegerea variabilelor între care pot exista corelaţii logice.
Având în vedere mărimea loturilor şi volumul foarte mare al datelor rezultate, testele
folosite pentru compararea datelor au fost ANOVA unifactorială, Independent sample t test
pentru variabilele cantitative şi Chi-pătrat pentru variabilele calitative.Alte testele statistice
Testul Mann – Whitney, Wilcoxon.
6.5 . REZULTATE ŞI DISCUŢI 
6.5.1.1.  Indicele de prevalenţã al cariei dentare – exprimă ponderea subiecţilor bolnavi 
de carie dentară din totalul subiecţilor examinaţi (luaţi în studiu).  Prevalenţa cariei dentare la 
copiii  din cele 5 eşantioane a fost urmatoarea(tab.2.VI): 
            bel 2.VI. Indicele de prevalenţã al cariei dentare la cele 5 eşantioane 

Eşantionul Prevalenţa (%)

3 - 3.9 ani 68,9

4 - 4.9 ani 87,1

5 - 5.9 ani 84,5

12 
 
 6 - 6.9 ani 72,5

7 - 7.9 ani 55,2

6.5.1.2. Frecvenţa subiecţilor indemni la carie dentarã – este un indicator

complementar indicelui de prevalenţă, care pune în evidenţă ponderea subiecţilor sănătoşi,iar in
cazul studiului realizat se constată ca cei mai mulţi dinţi indemni la carie au fost înregistraţi la
subiecţii din categoria de vârstă 3-3,9ani (valoare medie de 4,785), urmaţi fiind de cei din
categoriade vârstă 5-5,9 ani (valoare medie de 4,502), cel mai mic numar de dinţi indemni la
carie fiind inregistrat la categoria de vârstă 7-7,9 ani( valoare medie de 4,305).(fig.6.4)

Dinti indemni la carie

4.785

4.492 4.502 4.452

4.305

3‐3,9 ani 4‐4,9 ani 5‐5,9 ani 6‐6,9 ani 7‐7,9 ani

Fig. 6.4. Frecvenţa subiecţilor indemni la carie dentarã

6.5.2. Indicatorii de intensitate a cariei dentare
Pentru grupa de vârsta 3-4 ani am găsit un indice cao de 0,86, iar la grupa de vârstă
4-5 ani un indice cao de 2, 15 comparativ cu indicele cao de 1,34 semnalat de Danila I. şi col.
în perioada 2004-2007, la nivel zonal Iaşi pentru etapele de vârstă 2,5-5 ani, şi un indice mai mic
decât indicele cao surprins în 2001 de Luca şi col. la nivel zonal Bucureşti, respectiv 3,
98.(tabel 3.VI)
Tabel 3.VI - Indicele cao pe intervale de vârstă
cao Nr. cazuri Valoare

Indicele CAO global 979 500 1.958

intre 3 - 3.9 ani 37 43 0.860

intre 4 - 4.9 ani 271 126 2.151

intre 5 - 5.9 ani 354 186 1.903

intre 6 - 6.9 ani 292 136 2.147

intre 7 - 7.9 ani 25 9 2.778

Pornind de la valorile indicelui CAOD a fost evaluat şi Indicele Semnificativ de

Carie (SiC – Significant Caries Index), care reprezintă valoarea medie a indicelui CAOD la
treimea din grupul studiat cu cele mai mari valori ale acestui indice . Cel mai mari valori ale

13 
 
indicelui SiC au fost îinregistrate la esantioanele 7-7,9 ani (4,20) si 4-4,9 ani (3,86) iar cea mai
mica valoare la esantionul 3-3,9 ani(1,79).(fig.6.5)

caod SiC

3.86 3.98 4.20

1.79 3.23

2.15
0.86
1.9 2.14
2.77
3‐3,9 ani
4‐4,9 ani
5‐5,9 ani
6‐6,9 ani
7‐7,9 ani

Fig.6.5 . Valorile indicelui SiC la cele 5 eşantioane

6.5.3. Indicatori de gravitate a cariei dentare – raportează numărul de dinţi afectaţi

de leziuni carioase la totalul dinţilor examinaţi. Cea mai mare valoare a fost înregistrată la
eşantionulde studiu 5-5,9 ani (41,2%) iar cea mai scăzută la 7-7,9 ani(22,1%).(tab.4.VI).
Tabel 4.VI . Indicele de gravitate la cele 5 eşantioane de studiu

Eşantion Indicele de gravitate %

3-3,9 ani 33,5

4-4,9 ani 38,7

5-5,9 ani 41.2

6-6,9 ani 29,7

7-7,9 ani 22,1

Tendinţele demografice actuale zonale ale carioactivităţii dentaţiei temporare, cât şi

particularizările psiho-sociologice şi educaţionale la nivel comunitar, surprinse de studiul nostru
, ilustreaza, ''omniprezenţa factorului de risc major'' (Axellson) asupra stării de sănătate oro-
dentară şi psiho-somatică, şi implicit asupra calităţii vieţii copilului.
Indicii epidemiologici utilizati releva un trend variabil recrudescent al carioactivitatii
dintilor temporari cu emblemarea tiparului carial ECC si nuantarea tiparului carial SECC.
Valorile ridicate indicelui SIC, ne indică faptul ca o treime din subiecţii evaluaţi
prezintă leziuni carioase multiple, ceea ce relevă un trend ascendent al necesităţii de tratament
pentru dinţii temporari.
Riscul carios mare este mai evident în familiile cu 3 sau mai mulţi copii.
Experienţa carioasă este marcată vizibil de structura socio-economică şi educaţională
a cuplului parental.
Departajările valorice ale indicelui ICDAS pe tipare dentare şi maxilare, ilustrează
trendul actual al creşterii ponderii cariei timpurii şi carei severe timpurii, ca element de referinţă
socio-ecologic comunitar, contrastând cu recomandările O.M.S. pentru 2010 - 90% din copii să
nu prezinte carii.
Valoarea indicelui caod este dată în principal de valoarea mare a indicelui de carie, şi
mai puţin de indicele de obturaţie respectiv de indicele de dinţi absenţi (aspect concordant, cu
rezultatele studiilor in domeniu de Dănilă I. şi col. în 2004-2007).(39, 40)
Aspectele menţionate impun cu stringentă recomandarea următoarelor
problematici interferenţiale cu rezonanţă majoră pe termen lung:

14 
 
 o relevanţa sistemică a dentaţiei temporare;
o promovarea unei prevenţii stomatologice primare cu:
o perspectiva populaţională;
o responsabilizare comunitară (părinţi, educatori, decidenţi);
o perspectiva sănătăţii orale de la naştere până la adolescenţă (G.Koch Sven
Poulsen, A.Halloustein-2001)(22)
o promovarea educatiei pentru sănătate ca dimensiune a ecologiei umane
prin modelarea comportamentală recurentă şi sanogenă a copilului, cât şi
prin implicarea practică a adultului (părinte, educator, decident). În
funcţie de frecvenţa periajului dentar şi de utilizarea pastei de dinţi cu
fluor se observă că cei care realizează periajul dentar o dată pe zi cu pastă
cu fluor au mai multe restaurări în comparaţie cu cei care se igienizează
de doua ori pe zi sau când îşi amintesc;
o nivelul de educaţie a părinţilor copii celor cu studii medii(liceale) prezintă
cel mai mare număr de leziuni tratate restaurativ atât în zona laterală
maxilară cât şi mandibulară, numărul cel mai redus înregistrandu-se la
subiecţii a căror părinţi au studii primare ;
o în ceea ce priveşte consumul de hidrocarbonate (dulciuri) cei care
consumă dulciuri frecvent prezintă cele mai multe leziuni carioase la
dinţii din zona laterală mandibulară, urmate de leziunile din zona laterală
superioară în comparaţie cu cei care nu consumă dulciuri frecvent;
o subiecţii care preferă alimentele dure prezintă mai puţine carii în
comparaţie cu cei care nu le prefer;
o copii cu afecţiuni generale au mai multe leziuni carioase în zona laterală
mandibulară şi mai puţin în zona laterală maxilară şi nici o leziune în zona
frontală mandibulară, în comparaţie cu cei sănătoşi care prezintă mai
multe leziuni carioase în zona laterală maxilară şi chiar leziuni în zona
frontală inferioară;
o copii cu afecţiuni generale au mai multe leziuni carioase în zona laterală
mandibulară şi mai puţin în zona laterală maxilară şi nici o leziune în zona
frontală mandibulară ,în comparaţie cu cei sănătoşi care prezintă mai
multe leziuni carioase în zona laterală maxilară şi chiar leziuni în zona
frontal inferioară.

CAPITOLUL VII

Studiul clinic şi paraclinic al consecinţelor pierderii premature a dinţilor temporari

secundară E.C.C. şi S.E.C.C.

Pierderea prematură a dinţilor temporari se defineşte prin pierderea de pe arcadă a

dinţilor temporari cu cel puţin un an înainte de variabilitatea normală a exfolierii fiziologice a
acestora.
În determinismul plurifactorial al acestora ( general, local şi loco-regional), E.C.C.
şi S.E.C.C. se regăsesc ca un factor “key-risk” determinant pregnant, cu expresivităţi clinice
variabile în funcţie de contextualitatea sistemică psiho-socio-somatică a copilului cu impact
agravant pe termen lung asupra calităţii vieţii acestuia.
Prin debutul său brusc, timpuriu, prin evoluţia sa atipică , agresivă invaziv-extensivă
corono-radiculară cu afectare rapidă periodontală şi compromiterea fudroaiantă (rapidă) a
tiparelor dentare temporare afectate, E.C.C şi S.E.C.C. netratate şi complicate pot genera
variabile şi complexe implicaţii care le atestă ca reale şi grave probleme de sănătate publică
pedodontică :

15 
 
 1. Consecinţe dentare şi dento-alveolare ale dinţilor temporari limitrofi şi
antagonişti şi ale dinţilor permanenţi antagonişti sau succesionali şi de
completare în sensul migrărilor tridimensionale ale acestora, sau al riscului
odonto-periodontal adiţional, cu referinţă îndeosebi la interelaţia fizio-
patologică între tiparele dentare : ict/IcP; m2t/Pms şi m2t/M1P);
2. Deficit de dezvoltare dento-alveolară sau dento-alveolo-maxilară prin :
a. pierderea centrelor ostegenetice pe care le reprezintă dinţii
temporari;
b. Reducerea spaţiului pentru dinţii permanenţi succesionali;
c. Înclinarea orală a arcadelor.
3. Tulburări în erupţia dinţilor permanenţi succesionali sau de completare :
a. De ritm (retardare, prematurizare) şi secvenţializare;
b. De structurare odontogenetică şi maturaţie ( sindrom dentar Turner);
c. De poziţionare (versii, gresii, rotaţii) şi locaţie ( ectopii, entopii,
incluzii, anclavări, transpoziţii, heterotopii).
4. Afectarea echilibrului ocluzal(contacte premature, intefereţe ocluzale,
malocluzii clasele I, II, III Angle)
5. Tulburări în funcţionalitatea aparatului dento-maxilar: a funcţiilor fundamentale
ale aparatului dento-maxilar, dar şi a funcţiilor psiho-sociale ( psiho-estetică-
narcisismul infantil) şi de comunicare interumană;
6. Tulburări în homeostazia sistemică a aparatului dento-maxilar
7. Posibilă afectare a nutriţiei şi a evoluţiei psiho-somatice individuale, a inserţiei
psiho-sociale, a dobândirii autonomiei individuale a viitorului adolescent şi
adult tânăr.
Aceste potenţiale consecinţe pot fi influenţate circumstanţial în funcţie de factorii
favorizanţi de menţinere, agravanţi ai expresivităţii clinice, sau prin factorii de anihilare şi
redresare prin autoreglarea locală, loco-regională sau somatică.

7.1.Scopul studiului
Evaluarea consecinţelor dentare şi dento-alveolare ale dinţilor temporari limitrofi şi
antagonişti şi ale dinţilor permanenţi antagonişti sau succesionali şi de completare în sensul
migrărilor tridimensionale ale acestora secundare S.E.C.C cu apariţia anomaliilor dento-dentare
şi dento-maxilare.
În argumentarea scopului propus, de evidenţiere a consecinţelor piederii premature a
dinţilor temporari secundar E.C.C. şi S.E.C.C., au fost investigaţi clinic ( stomatologic,
pediatric, O.R.L) şi paraclinic ( examen fotostatic, ortopantomografic, studiul de model şi
circumstanţial, teleradiografie), monitorizaţi şi asistaţi terapeutic la nivelul bazei clinice un
număr de 25 de subiecţi (15 fete, 10 băieţi) cu limite de vârstă între 5-8 ani, provenind din
mediul rural şi urban, din judeţele Iaşi, Botoşani şi Suceava.
În cele ce urmează vom prezenta cazuri ilustrative care susţin necesitatea depistării
precoce a anomaliilor dento - alveolare şi dento – aveolo - maxilare cauzate de pierderea
prematură a dinţilor temporari.
Cazul clinic nr.1
Pacient L.A., sex feminin, vârsta cronologică de 7 ani, din mediu urban, Iaşi.
Elementele de referinţă socio-psiho- medicale generale :
- Cuplu biparental armonic, comunicativ, extrovert, compliant;
- Model cultural-educaţional - mediu;
- Comunicarea intrafamilială se face preponderent cu mama;
- Copil unic în familie;

16 
 
 - Tipologia copilului: somatic, pacienta este hipersomă şi păstoasă cu caracter
ambivert, preponderent extrovert, emoţional nesigură, dar comunicativă,
implicativ şi potenţial cooperantă;
- `Alimetaţie bazată pe lactate cu biberon diurn şi nocturn;
- Pusee repetate de viroze respiratorii şi administrare de siropuri
medicamentoase;
- Carii severe oligo sau asimptomatice timpurii neinterceptate şi netratate;
- Multimple extracţii de necesitate sau exfolieri timpurii ale dinţilor temporari
preponderent în zona frontală maxilară, secundare cariilor netratate;
- Respiraţie mixtă, predominant orală;
- Deglutiţie infantilă, fără interpoziţie ( sindrom protruziv anterior parţial);
Elemente de referinţă cranio-faciale
- Tip cranian dolicocefal;
- Tip facial – leptoprosop cu tendinţă de glisare spre mezoprosop prin prabuşirea
zonelor de sprijin bilateral (fig.7.1)
- Facies asimetric;
- Fantă labială întredeschisă;
- Cearcăne periorbitare;
- Narine pensate;
- Profil uşor convex.( fig.7.2)

 
Fig.7.1. L.A.,
sex feminin, 7 ani - Fig.7.2 . . L.A., sex feminin, de 7 ani -
Examen extraoral - normă de faţă Examen extraoral - profil usor convex
Examenul endooral:

- Igienă orală nesatisfăcătoare superficială şi inconsecventă;

- Dentiţie mixtă cu vârstă dentară prematură ;
- Antecedentele personale stomatologice : carii multiple simple şi complicate
netratate urmate de extracţii dentare de necesitate sau de exfolierea prematură a
dinţilor temporari afectaţi.

(2 4)

16   55      54   53  52  11 21  62        63    64    65     26

46   85      84   83  82     41 31      72        73    74    75     36

Fig.7.3. L.A., sex feminin, de 7 ani . Diagrama orală

- ocluzie disgnată prin contacte premature atipice şi asimetrice canine,

distalizare molară şi laterodeviaţie stângă mandibulară (fig.7.3-7.7).

17 
 
 Fig.7.4. L.A., sex feminin, 7 ani Fig.7.5. L.A., sex feminin, 7 ani -
Examen endooral Examen endooral

Fig.7.6.-L.A., sex feminin, 7 ani Fig.7.7. - L.A., sex feminin, 7 ani

Examen endooral - arcada dentară Examen endooral - arcada dentară
superioară inferioară
Diagnostic iniţial : Malocluzie clasa II/2 Angle cu carii multiple simple şi complicate
latero-fronto-laterale, bilateral, bimaxilar, tratate şi netratate; edentaţie tranzitorie latero-laterală
secundară cariilor severe timpurii netratate; incongruenţă dento-alveolară secundară
malpoziţiilor de grup consecutive S.E.C.C.netratate; tulburări psiho-estetice de dinamică şi
ocluzie
Prognostic terapeutic favorabil prin tratament complex şi complet.
Plan de tratament :
- Managementul educaţional şi comportamental bivalent părinţi - copil;
- Managementul terapeutic pe termen mediu orto – gnato - pedodontic al
copilului;
- Refacerea sau instituirea tratamentelor restaurative ale tiparelor dentare
temporare afectate de carie, care sunt motivate cronologic şi odonto-genetic;
- Reechilibrarea morfo-funcţională etapizată a malocluziei instalate
Pornind de la premizele managementului psiho-comportamental al copilului, specificul
etapei de vârstă a copilului şi contextualitatea clinică ortodontică am preconizat sub aspect curativ
abordarea iniţială a arcadei mandibulare, în conformitate cu conceptul ortognat promovat
deTweed.(fig.8.7)

Fig.8.7. - L.A., sex feminin, 7 ani . Aparat

mobilizabil biomecanic activ mandibular
cu prelungiri menţinător de spaţiu

18 
 
 Cazul clinic este relevant prin consecinţele pierderii premature a dinţilor
temporari fronto-laterali, secundare S.E.C.C, respectiv aparenta spaţiere a incisivilor
centrali permanenţi prin distalizarea clinică eruptivă a 11 şi 21, având consecinţă pensarea
spaţiului de erupţie pentru 12 şi 22, migrarea corporeală a M1P cu pensarea spaţiilor pentru
premolari şi canini, blocarea dinamicii ocluzale prin absenţa atriţiei canine şi instalarea
malocluziei existente ( fig.9.7)

Caz clinic nr.2

Pacienta I.I.D , sex femin, în vârstă de 8 ani , mediu urban, Iaşi

Elementele de referinţă socio-psiho- medicale generale :

- copil unic al unei familii destrămate, tatăl antrenor de sport şi mama om de
afaceri; ambient disstresogen în perioada copilăriei aIa şi aIIa; părinţii au
divorţat la începutul copilăriei aIIIa a pacientei, în prezent ambii sunt emigraţi
în spaţiul vest-european;
- copil nesocializat comunitar, crescut de bunici şi mătuşi, comunicarea
intrafamiliala făcându-se preponderent cu bunica; mediul educaţional este
precar;
- tipologia caracterial-comportamentală a copilului este preponderent introvertă,
taciturnă, comportament frustrat, robotizat cu absenţa apetitului pentru
comunicare verbală interumană; tipologia emoţională - nesigură şi tristă;
- până la 3 ani a prezentat ”boala plânsului”; tatăl în perioada aIa copilăriei a
avut o formă similară de boală a plânsului;
- pacienta este alergică la Fe şi siropuri medicamentoase (administrate frecvent
în stările gripale). Mama prezintă alergii similare;
- în antecedente, în copilăria aIa şi aIIa, pacienta a prezentat pusee repetate de
faringo-amigdalită;
- alimentaţia cu biberonul s-a realizat de la 1 lună până la vârsta 6 ani. Ziua i
s-a adminstrat lapte neîndulcit, noaptea ceai îndulcit cu miere de albine, orarul
alimentar fiind dezordonat;
- nu i s-au practicat igienizări ale cavităţii orale după prânzurile diurne sau
nocturne şi nici după administrarea de siropuri medicamentoase; nu au fost
promovate de către aparţinători deprinderi şi obişnuinte sanogene privind igiena
oro-dentară, igiena alimentară şi cea funcţională;
- copilul preferă şi în prezent alimentele de consistenţă moale, practicând o
masticaţie leneşă;
- periajul dentar realizat de către copil fără supraveghere este superficial,
incorect şi inconsecvent;
- dezvoltarea generală staturo-ponderală-hiposomă, cifoscolioză cervico-
lombară, vârsta cronologică neconcordantă cu vârsta psiho-ontogenă şi vârstă
somatică, pacienta prezentând un uşor retard;
- reactivitatea la tratament : pacienta manifestă reticenţă, timiditate, nesiguranţă.

19 
 
 Fig.10.7.- I.I.D , sex femin, 8 ani Fig.11.7.- I.I.D , sex femin, 8 ani
Examen extraoral – norma de faţă Examen extraoral - norma de profil
Elemente de referinţă cranio-faciale (examenul clinic cranio-facial coroborat cu
examenul fotostatic) relevă :
- tipologie craniană - dolicocefală,
- tipologie facială de tip leptoprosop cu aparentă mezoprosopie datorită
infrapoziţiei clinice a M1P bilateral, respectiv overbite-ului incisiv de ½ astfel
încât nu este finalizată a doua înălţare fiziologică a ocluziei prin cel de-al doilea
trigon incisivo-molar (I – M1),
- Facies palid uşor subdimensionat, asimetric,
- Profil facial convex, incompetenţă labială, buze fisurate cu ragade, cearcăne
periorbitare (fig.10.7-10.8).
Examenul clinic endooral (coroborat cu studiul de model) indică:
- igienă orală nesatisfăcătoare;
- dentiţie mixtă;
- vârsta dentară nefiind în concordanţă cu vârsta cronologică în
sensul unei erupţii clinice premature 24, 25, 44, 45 şi concomitente erupţiei
retardate, nefinalizate la 16, 26, 36, 46 (fig . 12.7-13.7a,b);

Fig.12.7. - I.I.D , sex femin, 8 ani . Diagrama dentară

Fig.13.7.- I.I.D , sex femin, 8 ani - Examen endooral: arcada maxilară(a), arcada mandibulară(b)

Fig.14.7. - I.I.D , sex femin, 8 ani -Studiu de model în normă frontală şi de profil

20 
 
 - afectarea carială a unor tipare dentare cario-rezistente cum sunt caninii (
şi mai ales la nivel cuspidian), fapt ce are semnificaţie patognomonică;
- sindrom de sept( distal 55,75) asociat cu patologia furcaţiei prefigurându-se ca
factor de risc periodontal şi carial adiţional, mezial pentru 16 şi 36 şi distrofic
pentru 15,35 ( sindrom dentar Turner)(fig.16.7);
- pacienta mai prezintă edentaţii latero-laterale tranzitorii secundare
S.E.C.C.;
- arcadele dento-alveolare atipice (M şi omega asimetric ) scurtate şi îngustate
asimetric maxilar şi mandibular (Indicele Pont ne arată o lăţime anterioara şi
cea posterioară subdimensionate (-3,8mm - l.a - d.p; -4,6mm-l. p - d.m).
Lungimea premolară şi molară subdimensionate (-2mm şi-3,6mm) în sensul
scurtării arcadelor (fig.15.7) ;

Fig.15.7.-I.I.D , sex femin, 8 ani - Studiu de model,

modele desfăşurate

- bolta palatină este adâncă (10,6mm).Anomaliile dentare izolate sunt prezente

sub forma anomaliilor de poziţii (versii, rotaţii, gresii), de sediu ( tendinţa la
transpoziţie 14/15 şi la incluzie sau ectopie 1.3) şi de structură S. E.C.C.;
- parodontal, pacienta prezintă gingivită marginală cronică la nivelul grupului
frontal mandibular;
- la examenul ocluziei se observă ocluzia disgnată cu false relaţii aparente la
nivelul cheii de ocluzie Angle prin mezio-poziţii de grup secundare S.E.C.C.
de la nivelul zonelor de sprijin 54, 55, 64, 65, 74, 75, 84, 85 şi angrenaje
inverse la nivel 12/83, 22/32, laterodeviaţie mandibulară dreaptă 2mm şi
overbite ½ (fig.14.7);
- La examenul funcţional s-au decelat respiraţia mixtă, predominant orală,
deglutiţia infantilă fără interpoziţie, fonaţie cu timbru închis şi masticaţie
leneşă.
Examenele complementare realizate au fost : examenul fotostatic , studiul de model,
ortopantomografia şi examenul O.R.L.

21 
 
 Fig.16.7.- I.I.D , sex femin, 8 ani-Imagine ortopantomogtafică

Diagnostic iniţial : Malocluzie clasa a IIa /2 Angle, atipică, asimetrică, cu o ocluzie

frontală în zig-zag generată de angrenajele inverse parcelare frontale şi carii severe timpurii
simple şi complicate cu pierderi premature de dinţi temporari şi erupţii premature ale dinţilor
permanenţi.
Planul de tratament se regăseşte detaliat in contextual capitolului X.

Cazul clinic nr.3

Pacient C.S., sex masculin, în vârstă de 7 ani, din mediu urban, Iaşi

Diagnostic iniţial : Malocluzie clasa aIa Angle cu incongruenţă dento-alveolară

secundară gravă bimaxilară secundară cariilor severe timpurii fronto-laterale
bimaxilare, netratate , cu potenţial agravant( fig.17.7-18.7).

Fig.17.7 .- C.S., sex masculin, în vârstă de 7 ani. Ortopantomografia

Fig.18.7.- C.S., sex masculin, în vârstă de 7 ani. Diagrama dentară

22 
 
 Cazul clinic este relevant prin :
- eludarea prevenţiei preprimare şi primare a S.E.C.C. în contextualitatea
nutriţională a biberonului nocturn şi absenţa preocupărilor pentru igiena oro -
dentară;
- consecinţele dento-dentare şi dento-alveolare ale pierderii premature a dinţilor
temporari secundare cariei severe timpurii(fig.18.7).
Cazul clinic nr.4
Pacient P.I., sex feminin, în vârsta de 6,1 ani, mediu rural, Iaşi

Diagnostic iniţial: Malocluzie clasa aIa Angle cu inocluzie verticală frontală prin
edentaţie tranzitorie frontală secundară cariei severe timpurii a incisivilor maxilari şi
interpoziţia linguală preexistentă examenului clinic cu tulburări fizionomice psiho-estetice,
masticatorii, de dinamică ocluzală şi fonetică; multiple erupţii dentare premature fronto-lateral,
bimaxilar.

Fig.19.7.- P.I., sex feminin, în vârsta de 6,1 ani. Ortopantomografia

Cazul clinic reţine atenţia prin preexistenţa factorului disfuncţional cu potenţial

agravant generat de caria severă timpurie a dinţilor temporari frontali maxilari, asociată
cu obişnuinţe nesanogene de igienă oro-dentară şi cu sindrom adenoidian( O.R.L.) şi
comportamental disfuncţional oro-dento-facial (fig. 20.7).

Fig.20.7.- P.I., sex feminin, în vârsta de 6,1 ani Examen intraoral

Cele patru cazuri clinic studiate, tratate şi prezentate selectiv reprezintă un autentic
argument privind oportunitatea prevenirii , intercepţiei şi tratării cariei severe timpurii
(S.E.C.C.) a dinţilor temporari datorită potenţialelor consecinţe şi implicaţii agravante locale ,
loco-regionale şi sistemice ale acestor antităţi clinice atât somatic, cât si din punct de vedere
socio-psiho-comportamental.

23 
 
 CAPITOLUL VIII

Contribuţii la studiul privind particularizarea psiho-mentală , emoţională şi

comportamentală a copilului preşcolar ( 3-6 ani) prin prisma prevenţiei stomatologice
comunitare

8.1.Consideraţii privind relevanţa factorului psihologic în managementul

stomatologic al copilului antepreşcolar şi preşcolar
Deşi prezintă o importanţă deosebită din punct de vedere al finalităţii terapeutice,
stomatologice, mai ales în perioadele de creştere şi dezvoltare a fiinţei umane, factorul
psihologic este deseori eludat sau neglijat, actul medical fiind abordat clinic-tehnic ,
unidirecţional prin dominare/subordonare de la medic la pacient (239,240 ) . Explicaţiile sunt
multiple şi se regăsesc în sfera largă a psihologiei medicale şi a registrelor sociologice.
Însuşi Hipocrate afirmă că “ignorarea fondului psihic al bolnavului poate genera apariţia
de noi boli şi atunci din terapeut, medicul devine un cauzator de boală “.
În abordarea factorului psihologic, conform teoriei sistemului personalităţii, trebuie să
ţinem cont de interpretarea personalităţii ca un tot unitar complex, cât şi de reactia specifică a
fiinţei umane în situaţia de boală ( ca dezechilibru, dizarmonie,etc,).
8.2.Scopul studiului
Scopul studiului şi al programului educaţional efectuat a fost eficientizarea efectivă şi
accesibilă a educaţiei , modelării şi socializării copilului privind percepţia şi comportamentul său
versus sănătatea sa orală , bazate pe conceptual socio-ecologic şi modelul medical al
managementului stomatologic pediatric.
8.3.Obiectivele studiului
Obiectivele studiului sunt :
 Evaluarea interrelaţiei dintre modelele socio-culturale (familial, comunitar), calitatea
socializării copilului(cu şi fără E.C.C., S.E.C.C.) la etapa de vârstă 3-6 ani ;
 Evaluarea comportamentală-emotională şi atitudinală a copilului faţă de
managementul său stomatologic preventiv, educaţional şi curativ.
8.4.Material şi metodă
Studiul pilot, la fel ca şi programul educaţional au fost efectuate în cadrul programului
educaţional de prevenţie stomatologică zonală Iaşi, sub coordonarea Prof.Univ.Dr.Ioan Dănilă.
Programul s-a desfăşurat cu precădere în grădiniţele din mediul rural şi urban din
judetul Iaşi dar şi la Disciplina de Prevenţie Oro-Dentară şi cea de Pedododonţie din cadrul
U.M.F.”G.r.T.Popa”Iaşi.
În acest sens în studiu au fost implicaţi 81 de copii (32 băieţi şi 49 fete) cu vârste între
4 şi 7,5 ani(table 1,2,3VIII; fig.8.2)structuraţi astfel :
Un lot de studiu format din 64 de copii (40 fete, 24 băieţi) provenind din grădiniţele
municipiului Iaşi;
Un lot martor format din 17 copii (9 fete , 8 băieţi) care s-au prezentat în Clinica de
Stomatologie Infantilă Iaşi pentru asistenţă pedodonto-ortodontică la solicitare, subiecţi care au
provenit din zonele rurale sau urbane ale judeţelor Iaşi, Botoşani şi Suceava.

24 
 
 Tabel. 1.VIII. – Distribuţia subiecţilor pe cele 2 loturi
  Lot de studiu  Lot martor  Total 

       

Nr. de copii preşcolari studiaţi  64  17  81 

Limite de vârstă crono‐biologică  4‐7,5 ani 6,6‐7,5 ani f m 

 
Apartenenţa ecologică  urban‐Iaşi rural/urban Is, Bt, Sv 49  32 

Repartiţia pe sexe  f m f m

40 24 9 8

 
Tabel. 2.VIII. – Distribuţia subiecţilor pe cele 2 loturi de studiu 
       
Etapa de vârstă  4‐5,5 ani  5,6‐6,5 ani  6,6‐7,5 ani 
 
Nr.subiecţi  22  20  22 
   
             
Repartiţia pe sexe  f  m  f  m  f  m 
             
             
  13  9  14  6  13  9 
(59,09%)  (40,90%)  (70%)  (30%)  (59,09%)  (40,90%) 
 

   
Nr.total de  64 
subiecţi   
Tabel. 3.VIII – Distribuţia subiecţilor pe cele 2 loturi
Nr.total copii preşcolari 64

Limite de vârstă crono-biologică 4 – 7,5 ani

Apartenenţă biologic urban -Iaşi

Repartiţia pe sexe Feminin Masculin

40 62,5% 24 37,5%

sex feminin sex masculin

38%

62%

Fig. 8.2. Repartiţia pe sexe a subiecţilor participanţi la studiu

25 
 
8.5. Strategia de studiu :
- Standardizarea unei metodologii unitare de lucru;
- Consimţământul informat scris şi semnat al părinţilor,tutorilor şi al insituţiilor
implicate în program;
- Motivarea, educaţia şi implicarea compliantă a adulţilor (părinţilor,
educatorilor;
- Evaluarea stării de sănătate oro-dentară a copiilor monitorizaţi după criteriile de
evaluare O.M.S.;
- Acceptul deductiv, motivarea şi implicarea gradual - competitivă a copiilor
monitorizaţi;
- Evaluarea psiho-sociologică a copiilor după criteriile actuale promovate de
G.Z.Wright,P.Milgram, G. Klineberg prin:
o Anchetă functională;
o Chestionar cu întrebări închise (intermediat de educatoare) ;
o Interviu direct-eufemistic ( intermediat scriptic de educatoare);
o Teste psiho-metrice;
o Scală de evaluare a feţelor;
o Teste proiective de desen;
o Testul matricilor progresive Raven.
Pentru lotul de studiu am utilizat întreaga metodologie de explorare şi evaluare
menţionată anterior, iar la lotul martor am apelat doar la testul proiectiv al desenului tematic şi
non-tematic ( la alegerea copilului) efectuat acasă în compania părinţilor şi sub impresia/ -
impactul primului lor contact stomatologic efectiv ( prilejuit de consultaţia noastră de
specialitate din clinica de specialitate ).
La lotul martor am apelat doar la secvenţe educaţionale punctuale în cadrul strategiei de
management comportamental şi terapeutic impus de specificitatea cazului clinic în sine.
La lotul de studiu am aplicat gradual, coerent şi recurent un amplu şi complex program
educaţional, ca parte integrantă a programului de educaţie pentru sanatatea orală şi de prevenire
a afecţiunilor oro-dentare din zona Iaşi.
Abia apoi, în cadrul organizat la nivelul gradiniţei ne-am adresat educaţional copilului-
ca partener, obiectiv, mesager, beneficiar şi finalitate. În acest sens, ca modele şi
metodologii educaţionale am utilizat :
 Accepţiunea deductivă-atitudinală a copilului;
 Motivarea implicativă, competitivă şi emulativă ;
 Modele educaţionale (fig.8.3)
 Modelul grupului dinamic-coparticipativ;
 Modelul acţiunii planificate;
 Modelul difuziunii;
 Modelul interpersonal- “peer education”(de la egal la egal);

Fig.8.3. Programul educaţional organizat în gradiniţe şi în Clinica de Stomatologie Pediatrică Iaşi

26 
 
 Strategia de comunicare şi educaţie a fost individualizată în funcţie de specificul psiho-
mental, intelectual, comportamental şi gradul de socializare a etapelor de vârstă abordate,
respectiv:
 Comunicarea non-verbală empatică;
 Comunicarea verbală eufemistică;
 Jocuri tematice antrenante la nivel de gradiniţe şi clinică;
 Familiarizarea copilului cu termeni specifici (şi accesibili mental) educaţiei
pentru sănătatea generală şi cea oro-dentară;

Fig.8.4.Vizita de grup tematică la Clinica de Stomatologie Pediatrică Iaşi –Primul contact cu ambientul stomatologic.

Fig.8.5-8.6. Încurajarea şi dezvoltarea unor deprinderi şi comportamente de autoîngrijire ş

protejare a sănătăţii personale

- Desensitizarea copilului;
- Încurajarea şi dezvoltarea unor deprinderi şi comportamente de autoîngrijire şi
protejare a sănătăţii personale şi a mediului implicit a capacităţii de comunicare
(fig.8.4-8.6);
- Iniţierea la nivelul gradiniţei a “Clubului măseluţelor vesele “- ca instrument
coparticipativ, implicativ (fig.8.7);

Fig.8.7.Desen realizat de copii din “Clubului măseluţelor vesele “

- Competiţii de cunoştinţe , deprinderi şi obişnuinţe de igienă oro-dentară cu

recompense materiale şi morale ( copiii fiind în acelaşi timp competitori şi
evaluatori);
- Vizite de grup la clinică axate pe : familiarizarea copilului cu ambientul clinic,
îngrijirile profesionale netraumatogene, antrenarea alternantă a copiilor în jocul
de-a medicul şi pacientul ;

27 
 
 - Prezentări informatizate educaţionale adecvate audio-video, pliante, broşuri cu
imagistică în concordanţa cu nivelul psiho-ontogen al copilului şi calitatea
socializării sale familial şi comunitare;
- Testul proiectiv al desenului - ca mijloc de implicare, motivare, evaluare şi
autoevaluare în dinamică (fig.8.8);
Din evaluarea globală si analitică a materialului faptic studiat (81 de copii preşcolari cu
vârste între 4-7,5 ani), 40 subiecţi de sex feminin şi 24 de sex masculin (fig.8.11), rezultă
urmatoarele aspecte semnificative cu relevanţe retrospective, dar mai ales prospective privind :
Calitatea primei socializări a copilului;
Disponibilităţi de socializare contextuală ale copilului preşcolar;
Limitele şi oportunităţile educaţionale şi de modelare comportamentală sanogenă a
copilului preşcolar, cu şi fără afecţiuni stomatologice (E.C.C. şi S.E.C.C., afecţiuni
periodontale, anomalii dento - maxilare ).
Astfel, la nivel global remarcăm o apartenenţă familială biparentală de 98%. (tabel 4.VIII
,fig. 8.10).

Tabel. 4 .VIII – Distribuţia subiecţilor în funcţie de apartenenţa familială şi vârstă

Cupluri biparentale Etapele de vârstă ale copiilor

4 – 5,5 5,6 – 6,5 6,6 – 7,5
ani ani ani
20 20 22(34,37%
(31,25%) (31,25%) )

Cupluri uniparentale
0 0 0

Copii crescuţi de bunici sau

alte rude (orfani, părinţi plecaţi la 2 - -
muncă în străinătate)

Total 22 20 22 64

Lotul de studiu a avut o structură heterogenă a modelelor cultural – socio - economice familiale
(tabel 5.VIII, fig.8.12) :

Tabel 5.VIII - Structura lotului de studiu în funcţie

de modelul cultural –socio -economic

Intelectuali 24 (37,5%)

Funcţionari/ administraţie 16 (25%)

Muncitori 13(20,31%)

Studenţi 0

Pensionari 0

Şomeri 10 (15,62%)

Copii orfani 1 (6,4%)

28 
 
 intelectuali functionari muncitori studenti pensionari someri

0% 7%
0%
23% 42%

28%

Fig. 8.12. Structura lotului de studiu în funcţie

de modelul cultural-socio-economic
Ca şi tipologii parentale - comportamentale şi caracteriale, predomină tipologia proactivă
(29 subiecţi, respectiv 45,31%) a mamelor cu un uşor ascendent faţă de taţi. În acelaşi timp
mamele sunt mai autoritare, uneori impulsive (14 subiecţi - 21,87%). Taţii au un comportament
relativ mai neglijent sau absenteist (15 subiecţi - 23,43%). Ca şi permisivitate faţă de copil,
ambii parteneri sunt la paritate (9/9 -14,06%) (fig.8.13; tabel 6.VIII).

tata mama bunici alte rude

45.31
42.18

21.87
23.43
14.06
14.06 17.18 15.62

6.4 6.4
0 0 0 0 0 0

Fig.8.13. – Distribuţia subiectilor în funcţie de tipologia parental - comportamentală şi caracterială

În ceea ce priveşte poziţionarea intrafamilială a copilului remarcăm la toate etapele de

vârstă monitorizate reprezentativitatea numeroasă şi procentuală a familiilor cu mai mulţi copii
(2-5 copii) respectiv : 42 copii din totalul de 64 de copii ( fig.8.14; tabel 7.VIII ).
Copil unic Mai multi copii(2‐5)

10

8
7
6 6 6
5 5
4
3 3

4‐5,5 ani ‐ f 4‐5,5 ani ‐ 5,6‐6,5 ani ‐ 5,6‐6,5 ani ‐ 6,6‐7,5 ani ‐ 6,6‐7,5 ani ‐

m f m f m

Fig.8.14. Poziţionarea intrafamilială a copilului

29 
 
 Un registru extrem de semnificativ privind socializarea şi predictibilizarea calităţii vieţii
copilului îl reprezintă comunicarea intrafamilială a acestuia şi vectorul de promovare a
deprinderilor şi obisnuinţelor sanogene: 39% - preponderent mama, 31% - biparental, 21% -
preponderent tatăl, 9% - bunici sau alte rude (fig.8.15).

Fig.8.15. Distribuţia copiilor în funcţie de tipul de comunicarea intrafamilială

De altfel calitatea unei naţiuni este dată de calitatea femeilor ei (I.Găvănescu) astfel
încît, datele statistice menţionate anterior ne-au încurajat să adresăm programul mai ales spre
mame cât şi spre viitoarele mame.
În strânsă interrelaţionare cu aceste aspecte, cât şi cu specificul etapei de vârstă
abordate, se particularizează în dinamică :
Vârsta psiho-ontogenă a copiilor studiaţi (tabel 8.VIII; fig 8.16):
Preponderenţa vârstelor concordante cu vârsta cronologică atât la fete cât şi la băieţi la
etapa de vârstă 4 - 5,5 ani ( 11 fete,17,84%; 8 băieţi, 12,5% );
La etapa de vârstă 5,6 - 6,5 ani, fetele au un ascendent faţă de băieţi privind vârsta
concordantă dar în acelaşi timp înregistrează şi tendinţe evidente şi egale de accelerare sau
întarziere a vârstei psiho-ontogene; în schimb băieţii se remarcă printr-o uşoară lentoare a vârstei
psiho-ontogene (vârstă concordantă la 9.37% dintre fete şi 1,5% dintre băieţi);
La o etapa de vârstă de 6,6 - 7,5 ani păstrându-se un ascendent vizibil faţă de băieţi în
accelerarea vârstei totuşi, ambele sexe se nuanţează printr-o vârstă preponderent concordantă
(vârstă concordantă 10,93% la fete şi 9,37 % la băieţi).

Concordant Neconcordant

11
8 66 7 75 64
3 1
0
4‐5,5 ani 4‐5,5 ani 5,6‐6,5 5,6‐6,5 6,6‐7,5 6,6‐7,5
‐f ‐m ani ‐ f ani ‐m ani ‐ f ani ‐ m

Fig. 8.16. Vârsta psiho-ontogenă concordantă sau neconcordantă a copiilor studiaţi

Nivelul de inteligenţă prezumtiv : la toate etapele de vârstă fetele prevalează statistic

prin inteligenţa medie şi supramedie (tabel 9.VIII).

30 
 
 Tipologia comportamentală şi prefigurarea caracterială :

La etapa de vârstă 4 - 5,5 ani fetele sunt preponderent extrovertite (5 subiecţi,

22,72%) în timp ce băieţii sunt preponderent ambivertiţi, cu tendinţă la extravertenţă (4 subiecţi,
18,18%). La etapa de vârstă 5,6 - 6,5 ani devin şi mai reprezentativ statistic prin extravertenţă
(8 subiecţi, 40%) cu un registru maximal la etapa 6,6 - 7,5 ani (10 subiecţi, 45,45%), în timp ce
băieţii în etapa de vârstă 5,6 - 6,5 ani devin mai introvertiţi (3 subiecţi, 15%), virând vizibil spre
extrovertenţă (6 subiecţi, 27,27 %) la etapa de vârstă 6,6 - 7,5 ani (tabelul 10.VIII, anexa 4 ).
Tipologia emoţională

La etapa de vârstă 4-5,5 ani fetele sunt preponderent nesigure ( 9 subiecti, 40,90%) şi
într-o măsură mai mică dar egalitară, temătoare (2 subiecţi, 9,09%) sau netemătoare (2 subiecţi,
9,09%); în schimb băieţii sunt preponderent temători (5 subiecţi, 22,72%) şi vizibil nesiguri (4
subiecţi, 18,18 %).
La etapa 5,6 - 6,5 ani fetele devin preponderent temătoare (9 subiecţi, 40%) , mai
temătoare decât băieţii pentru ca la etapa 6,6 - 7,5 ani să se diferenţieze fetele pregnant
netemătoare (8 subiecţi, 36,36 %) în raport cu băieţii pregnant temători (5 subiecţi, 22,72
%)(tabelul 11.VIII) ceea ce ilustrează faptul că la băieţii dependenţa copil/mamă şi separaţia
emoţională se derulează mai lent în raport cu fetele ( aspect ilustrativ de altfel şi în ceea ce
priveşte nuanţarea simbiozei psiho-afective mamă/copil-băiat în raport cu simbioza mamă /
copil-fată).
Vârsta psiho-ontogenă ilustrează nivelul dezvoltării mental-intelectuale a copiilor
studiaţi iar axa extroversiune - introversiune intermediate variabil de ambivertenţă
predictibilizează stucturarea caracterială a copilului (care se permanentizează în mare măsură
dupa vârsta de 8-9 ani).
Trinomul temător-nesigur-netemător reprezintă expresia siguranţei/ nesiguranţei
în comportament, a capacităţii copilului de a înţelege sau nu, de a se adapta eficient sau nu, la
stiuaţii disstressogene (Malrieu)(exemplu: vizita la cabinetul stomatologic, primul contact
stomatologic al copilului, solicitarea consultaţiei stomatologice în urgenţă , experienţe
stomatologice anterioare traumatogene, algogene, etc.).
Categoria socio-economică reprezintă expresia nivelului de trai al familiei, al
modelului cultural, social, economic, familial.
Modelul parental transmite copiilor valori diferite, în clasele mijlocii şi superioare
fiind valorizate autonomia şi stăpânirea de sine, imaginaţia şi creativitatea- “ sindromul de
reuşită”. În clasele inferioare accentual este pus pe ordine, curăţenie, obedienţă, respect faţă de
vârstă – “sindromul eşecului “.

Exemplificări ilustrative de teste proiective din materialul faptic studiat

Lotul de studiu
Testul “măseluţa veselă şi fericită” versus “ măseluţa tristă şi nefericită”.

PM, sex masculin, 4,2 ani, mediul urban, Iaşi

 Inteligenţă medie , vivacitate mentală
 Ambivert spre introvert, frustrare pe linie maternă
 Nesigur emoţional
 Cuplu biparental, cu nivel socio-economic mediu iar implicativ submediu (fig.8.17).

31 
 
 Fig. 8.17. PM, sex masculin, 4,2 ani – desen proiectiv tematic

B.G, sex feminin, 4,5 ani, mediu urban, Iaşi

 Inteligenţă medie,
 Extrovert- comunicativ,
 Emoţional – nesigur,
 Cuplu biparental, mediu, proactiv (fig.8.18).

Fig. 8.18. B.G, sex feminin, 4,5 ani – desen proiectiv tematic

B.T, sex masculie, 4,6 ani, mediul urban, Iaşi

 Inteligenţă medie inferioară spre submedie,
 Coleric,
 Temător,
 Cuplu biparental, mediu, permisiv ( fig. 8.19).

Fig. 8.19- B.T, sex masculie, 4,6 ani – desen proiectiv tematic

32 
 
E. sex feminin, 4,9 ani, mediu urban, Iaşi
 Inteligenţă medie,
 Introvert,
 Temător,
 Cuplu biparental submediu, modest ,autoritar ( fig. 8.20).

Fig. 8.20 - E. sex feminin, 4,9 ani – desen proiectiv tematic

A. sex feminin, 5 ani, mediu urban ,Iaşi

 Inteligenţă superioară,
 Extrovert,
 Temător,
 Cuplu biparental supramediu, proactiv ( fig. 8.21).

Fig. 8.21 - A. sex feminin, 5 ani - desen proiectiv tematic

S.A., sex feminin ,5 ani, mediu urban, Iaşi

 Inteligenţă medie,
 Extrovert,
 Nesigur emoţional,
 Cuplu biparental supramediu, proactiv,
 ( cariile sunt prefigurate prin pete de culoare neagră, durerea dentară prin pete de
culoare roşie- rană)( fig. 8.22).

33 
 
 Fig. 8.22- S.A., sex feminin ,5 ani - desen proiectiv tematic

P, sex feminine, 5,3 ani, mediu urban,Iaşi

 Inteligenţă medie,
 Extrovert,
 Netemător,
 Cuplu biparental submediu, proactiv ( fig. 8.23).

Fig. 8.23- P, sex feminine, 5,3 ani - desen proiectiv tematic

T.D., sex feminin, 5,4 ani, mediu urban, Iaşi

 Inteligenţă medie,
 Ambivert,
 Nesigur,
 Cuplu biparental mediu,proactiv,
 Culoarea albastră , stralucirea măseluţei vesele; petele negre- carii- localizate în
dreptul pantofilor, mâinilor şi părului)( fig. 8.24).

34 
 
 Fig. 8.24- T.D., sex feminin, 5,4 ani - desen proiectiv tematic

A., sex feminin, 5,4 ani, mediu urban, Iaşi

 Inteligenţă medie superioară,
 Extrovert,
 Netemător,
 Cuplu biparental mediu, proactiv( fig. 8.25).

Fig. 8.25- A., sex feminin, 5,4 ani - desen proiectiv tematic

B. sex feminin, 5,7 ani, mediu urban, Iaşi

 Inteligenţă medie superioară,
 Extrovert,
 Netemător,
 Cuplu biparental supramediu, permisiv (fig. 8.26).

35 
 
 Fig. 8.26- B. sex feminin, 5,7 ani - desen proiectiv tematic

Lotul martor

1c. I.S.C., sex masculin , 6 ani, mediu urban, Iaşi

 Test proiectiv nontematic
 Spontan în contextul primei vizite la cabinetul stomatologic(fig. 8.41).

Fig. 8.41- . I.S.C., sex masculin , 6 ani - desen proiectiv nontematic

Teste proiective tematice executate în ambientul familial şi asistate de părinţi

Spre deosebire de testele anterioare , următoarele teste sunt mai mult sau mai puţin
cosmetizate de părinţi, ceea ce deşi le nuanţează ca expresivitate şi imagistică, le prejudiciază în
fond elocvenţa, şi relevanţa interpretativă.

1d. T.C., sex masculin, 7 ani, mediu urban, Botoşani

 Inteligenţă medie
 Ambivert spre introvert
 Nesigur, timid
 Cuplu uniparental, submediu, modest, autoritar
 Familiarizat cu preocupările de igienă oro-dentară (fig. 8.42).

36 
 
 Fig. 8.42- T.C., sex masculin, 7 ani - desen proiectiv

2d. C.B., sex feminin, 7,5 ani, mediu urban, Neamţ

 Inteligenţă medie superioară
 Ambivert spre extrovert
 Nesigur emoţional
 Cuplu biparental mediu,proactiv.
 Primul desen ilustrează măseluţa tristă; copila este marcată de experienţele anterioare
stomatologice neplăcute; bomboanele sunt cauza cariilor.
 Măseluţa sănătoasă priveşte cu superioritate spre stânga , spre trecut, spre măseluţa cariată
plânsă şi umilă.
 Familiarizarea cu deprinderi de igienă oro-dentară (fig. 8.43).

Fig. 8.43- C.B., sex feminin, 7,5 ani - desen proiectiv

3d. O.R., sex masculin, 7,5 ani, mediu urban, Botoşani
- Inteligenţă medie superioară
- Ambivert spre extrovert
- Nesigur emoţional
- Cuplu biparental mediu,proactiv.
- Primul desen ilustrează măseluţa tristă; copila este marcată de experienţele anterioare
stomatologice neplăcute; bomboanele sunt cauza cariilor.
- Măseluţa sănătoasă priveşte cu superioritate spre stânga , spre trecut, spre măseluţa cariată
plânsă şi umilă.
- Familiarizarea cu deprinderi de igienă oro-dentară (fig. 8.44).

37 
 
 Fig. 8.44- O.R., sex masculin, 7,5 ani - desen proiectiv

4d. D. , sex feminin, 6,6 ani, Botoşani

 Desen vizibil intermediat de părinţi
 Inteligenţă medie
 Emoţional nesigur
 Cuplu biparental submediu proactiv (fig. 8.45).

Fig. 8.45- D. , sex feminin, 6,6 ani - desen proiectiv

5d. M.A., sex masculin, 7,5 ani, mediu rural, Botoşani
 Inteligenţă medie
 Ambivert spre introvert
 Emoţional- temător, timid, trist, frustrat matern
 Cuplu parental absenteist, tutoriat de o matuşă.
 Lacrimile măseluţei cariate se scurg într-un pahar poziţionat între rădăcinile dintelui,
ceea ce sugerează o afecţiune nefrologică sau neurologică.
 Cariile sunt localizate în segmente relevante : cap, trunchi, picioare existând
suspiciunea altor suferinţe somatice
 Jumătatea stângă a măseluţei este cu mult mai mare decat jumătatea dreaptă ceea ce
indică frustrare emoţional afectiva pe linie maternală(fig. 8.46).

38 
 
 Fig. 8.46- M.A., sex masculin, 7,5 ani - desen proiectiv

Aspectele sugerate de testul proiectiv sunt confirmate de istoricul socio-medical al pacientului!

Teste proiective tematice antitetice şi asociative.

Măseluţa veselă/tristă – testul arborelui :

1e1 – 1e2. A.A, sex feminin, 6,8 ani, mediu urban, Tg.Neamţ
 Inteligenţă medie superioară
 Extrovert- expansiv
 Netemător
 Cuplu biparental supramediu, proactive cu inflexiuni autoritare paternale şi impulsive
maternal
 Fluturi şi păsări care zboară indică dorinţa de libertate, exaltare, “zbori de fericire”
(fig. 8.47) .

Fig. 8.47- A.A, sex feminin, 6,8 ani - desen proiectiv

Testul proiectiv tematic al arborelui :

1f. L.A., sex feminin, 7 ani, mediu urban, Botoşani
 Inteligenţă medie
 Extrovert
 Temător disimulat logoreic
39 
 
  Cuplu biparental supramendiu, prezumtiv, dizarmonic, tată absenteist, mamă
hiperprotectivă cu inflexiuni autoritare( fig. 8.48).

Fig. 8.48- L.A., sex feminin, 7 ani - desen proiectiv

2f. G.S., sex feminin, 7 ani, mediu urban, Tg,Frumos,Iaşi
 Inteligenţă medie inferioară
 Introvert
 Instabil emoţional
 Temător
 Cuplu parental submediu dizarmonic, tatăl autoritar (fig. 8.49)..

Fig. 8.49- G.S., sex feminin, 7 ani - desen proiectiv

Testul proiectiv tematic asociativ “omuleţ”- “arbore”

1g. A., sex masculin, 6,6 ani, mediu urban,Iaşi
 Vârstă psiho-ontogenă 4 ani
 Deficient mental de analiză şi sinteză perceptive, bradipsie
 Extrovert
 Temător, labil emoţional
 Cuplu biparental,mediu, prezumtiv-armonios ,implicative (fig. 8.50).

40 
 
 Fig. 8.50- A., sex masculin, 6,6 ani - desen proiectiv

8.7. Concluzii
Testele proiective nontematice dar mai ales cele tematice coroborate cu chestionare şi
interviuri adresate copiilor, intermediate de adult sau educator, s-au dovedit a fi de mare
acurateţe în evaluarea elocventă a particularităţilor psiho-mentale, emoţionale şi
comportamentale ale etapelor de vârstă preşcolare studiate;
Se pot prefigura, fără rezerve, ca instrumente lucrative efective şi uşor accesibile la
nivel comunitar în aplicarea corectă la nivel individual şi populaţional a managementului
stomatologic pediatric preventiv, interceptiv şi curativ, atât la copilul normal, cât şi la copilul cu
nevoi speciale şi mai ales în prevenirea , interceptarea şi tratamentul curativ al E.C.C. şi
S.E.C.C. în dentaţia primară, chiar şi în tratamentul tardiv în dentiţia mixtă, sau începutul
dentaţiei permanente.
Testele proiective tematice , interpretate competent sunt concludente privind dinamica
:
 Capacităţilor senzorial-perceptive ale copilului;
 Capacităţilor orientării spaţiale ;
 Capacităţii reprezentărilor în conţinut şi dimensiune;
 Scorul de maturare corticală corelativ cu cel al abilităţilor lingvistice
 cognitive;
 Registrele emoţional-afective;
 Comportamente sociale, etc.

 
Capitolul IX

Studiul variabilităţii clinice şi a oportunităţilor de management comportamental şi

terapeutic în E.C.C. şi S.E.C.C

Medicina dentară modernă, fundamentată ştiinţific pe baza a numeroase studii

clinice, paraclinice, experimentale susţinute fundamental şi aplicativ pragmatic relevă
concludent rolul factorilor sistemici şi interrelaţia acestora cu cei locali, loco-regionali şi
disfuncţionali în debutul, prevalenţa, incidenţa, forma de manifestare, evoluţia şi prognosticul
clinico-terapeutic al afecţiunilor stomatologice la copil, adolescent şi adult.
Patologia oro-dento-maxilo-facială poate debuta şi evolua ascendent, agresiv în
raport direct cu contextul socio-comportamental sau sistemic psiho-somatic al subiectului în
cauză, context care amplifică vulnerabilitatea cazului clinic în interfaţă cu afecţiunea oro-

41 
 
dentară. Aceste circumstanţe influenţează conduita comportamentală şi terapeutică oro-
dentară, sau generează dificultăţi particulare psiho-comportamentale şi terapeutice mai ales
când avem în vedere pacientul copil, normal, sau cu nevoi speciale (psiho-somatice sau sociale).
Aspectele menţionate sunt cu atât mai relevante, cu cât prin abordul stomatologic
bioetic al copilului ne propunem şi încercăm să predictibilizăm, cât mai uman si profesional
posibil, calitatea vieţii copilului, adolescentului, adultului(39).
9.1. Scopul studiului este :
Optimizarea efectivă şi fiabilă a unor strategii, tehnici şi proceduri de management
comportamental şi terapeutic al E.C.C. şi S.E.C.C. accesibile nediscriminator la nivel comunitar,
indiferent de etnie sau statut socio-economic familial, prin prisma parametrilor :cost / beneficiu,
cost/eficienţă, cost/ efectivitate şi accesibilitate comunitară, impactul socio-estetic, psiho-
sociologic(raportare, inserţie şi integrare socială).
9.2. Obiectivele studiului sunt :
Studiul aplicativ al algoritmului de diagnostic şi prognostic clinico-terapeutic în
concept integrativ-sistemic al acestei entităţi clinice :
 Particularizarea factorului “key-risk”:
 Contextul sistemic :
 Socio-familial, comunitar şi ecologic;
 Psiho-ontogen;
 Psiho-somatic;
 Tiparul carial;
 Tiparul dentar.
 Limite şi posibilităţi ale managementului comportamental şi terapeutic (prevenţie
preprimară, primară, secundară(interceptivă) şi curativ.
9.3. Material şi metodă
Lotul de studiu a fost format din 55 de copii (29 fete şi 26 băieţi),proveniţi din
asistenţă la solicitare de la nivelul bazei clinice, aleşi dintr-un lot mai mare de 500 de copii pe
care s-a realizat un studiu epidemiologic complex cross - sectional şi pe care complementar s-
au realizat investigaţii clinice orto-gnato-pedodontice şi interdisciplinare (în funcţie de
particularizările cazurilor clinice): pediatric, psiho-sociologic, O.R.L., fotostatic,
ortopantomografii, studii de model si teleradiografii.
Ca apartenenţă ecologică şi zonală copii monitorizaţi provin din mediul urban sau
rural din judeţele Iaşi, Botoşani, Suceava, Vaslui cu o structură socio-economică familial
heterogenă.
Programul şi studiul în sine au fost precedate de obţinerea consimtământului în
cunoştinţa de cauză mandatat, informat, scris şi semnat de către aparţinător.
Evaluarea oro-dentară clinică şi paraclinică s-a efectuat conform metodologiei
O.M.S., iar integistrarea datelor pe fişa de tip O.M.S.(Anexa 1).
Vom prezenta în cele ce urmează, din eşantionul de copii monitorizaţi clinic si
paraclinic, câteva cazuri mai reprezentative privind complexitatea registrelor etiopatogenice şi
clinice ale E.C.C. şi S.E.C.C. respectiv:
 Caria de biberon
 Sindromul de suzetă Mugnier
 Caria circulară Stein
 Caria rampantă .
9.4. Rezultate
Caz clinic nr.1
Pacient I.I.D , sex femin, în vârstă de 8 ani , mediu urban, Iaşi
In contextual acestui caz clinic elementele de referinţă clinice si paraclinice ale cazului
în sine au fost prezentate în cadrul capitolului VII(fig. 9.1 – 9.5).
In cele ce urmează com prezenta doar strategia terapeutică preconizată prin prisma
limitelor şi oportunităţilor contextuale.

42 
 
 Fig.9.2. Pacienta I.I.D , sex femin, 8 ani - Examenul
endooral al arcadelor in ocluzie

Fig. 9.3- 9.4 . Pacienta I.I.D , sex femin, 8 ani . Examenul endooral al arcadelor dentare

Diagnostic: Malocluzie clasa a IIa /2 Angle, atipică, asimetrică, cu o ocluzie frontală în

zig-zag(Boboc) generată de angrenajele inverse parcelare frontale şi carii severe timpurii
simple şi complicate cu pierderi premature de dinţi temporari şi erupţii premature ale dinţilor
permanenţi(fig.9.1 – 9.5).
Planul de tratament :
După obţinerea consimţământului în cunoştinţă de cauză mandatat,informat scris şi
semnat al actualilor aparţinători, cât şi acceptul deductiv al copilului privind managementul
comportamental terapeutic orto-gnato-pedodontic al acestuia, am adoptat practica recurentă
recomandată de Missoum şi Minard(fig.9.6) .
 realizarea complianţei adultului pivind starea prezentă şi starea dorită a copilului;
 educaţia sanitară individuală;
 individualizarea tehnicilor de management comportamental versus particularizarea
sistemică a copilului ( comunicare non-verbală empatică, comunicare verbală
eufemistică, tehnici de modelare comportamentală sofronizantă T.S.D(tell-show-do)
 asanarea odonto-periodontală;

43 
 
 Gestiunea eficace a situaţiilor
Învăţarea consecutivă a eşecurilor şi
succeselor

Integrarea învăţărilor pentru aplicarea

ulterioară efectivă şi eficientă

Eşecurile sunt analizate

Succesele sunt construite
Reuşita este programată

Fig. 9.6. Modelul practicii recurente recomandată de Missoum şi Minard

 tratament ortodontic :
 funcţional prin decondiţionarea obiceiurilor vicioase şi reeducarea funcţiilor alterate,
antrenament muscular, miogimnastică oro-facială;
 biomecanic activ prin deblocarea ocluziei, expansiune bimaxilară, realizarea unei
congruenţe dento-dentare şi dento-alveolare armonioase;
 menţinerea spaţiilor edentate ( mandibular prin menţinător de spaţiu mobilizabil) ; şi
prelungiri menţinător de spaţiu dentar în contextul aparatului ortodontic mobilizabil
biomecanic active maxilar preconizat (fig. 9.7 a,b,c,d)

Fig.9.7 a,b,c,d- Aparatele ortodontice maxilar şi mandibular utilizate în tratamentul pacientei I.I.D, sex feminine, 8 ani
 salt articular la nivel 12,22 , concomitent cu şlefuirile selective pe faţa mezială
53,63,73,83 şi expansiunea arcadei maxilare) ;
 suspectarea în dinamică a eventualelor extracţii seriate 14 sau 15 pentru integrarea pe
aracadă a dintelui 13;
 monitorizarea stomatologică activă pe termen lung a cazului clinic;
 continuitatea efectivă a demersului educaţional promovat şi instituit.

44 
 
 Fig. 9.8 . Pacienta I.I.D , sex femin, 8 ani - Schema de tratament recurentă
Missoum şi Minard preconizată

Cazul clinic nr.2.

Pacienta L.B., sex feminin, vârsta de 5,6 ani din mediul rural, judeţul Iaşi.

Provine dintr-o familie cu nivel socio-economic modest, cuplu biparentantal.

Temperamental-comportamental, pacienta are tendinţa la introvertenţă, psiho-emoţional
fiind temătoare dar, potenţial-cooperantă.
De remarcat faptul ca alimentaţia a fost naturală până la 30 de zile post-partum apoi fiind
alimentată cu biberonul până la 24 luni, cu prânzuri nocturne.
Pusele repetate de faringo-amigdalită a favorizat instalarea unei repiraţii mixte,
predominent orală.
Igienă orală nesatisfăcătoare este determinată de periajul dentar realizat numai seara,
superficial şi inconsecvent.
La examinarea clinică generală şi cranio-facială se observă că pacienta din punct de
vedere somatic este hiposomă, cu tip cranio-cefalic-brahicefal, facies asimetric, uşor
subdimensionat(fig. 9.9 ).

Fig. 9.9. Examenul general al pacientei Fig.9.10. Examenul endooral al arcadei

L.B., 5,6 ani dentare in ocluzie

45 
 
 La examenul intraoral se constată deglutiţia infantilă, planul post lacteal în treaptă uşor
mezializată, overbite 2/3, laterodeviaţie mandibulară stângă cu tendinţă la angrenaj invers 62/72,
72(Fig.9.10- 9.12).

Fig. 9.11. Examenul endooral al arcadei Fig.9.12 . Examenul endooral al

dentare superioare arcadei dentare inferioare

Diagnosticul iniţial : Malocluzie clasa aIa Angl, S.E.C.C. – carii de biberon bimaxilar
incisivo-molare bilateral simple şi complicate.
Prognosticul clinic este bun doar în condiţiile instituirii unui management
comportamental şi terapeutic adecvat prin management educaţional atât pentru copil cât şi
pentru adult, pedodontic restaurativ, tratament ortodontic funcţional cu favorizarea finalizării
erupţiei clinice a molarilor primi permanenţi pentru a facilita a doua înalţare fiziologică a
ocluziei.
În această contextualitate E.C.C. şi S.E.C.C. reţin în mod deosebit atenţia prin
relevanţa lor socio-epidemiologică, psiho-somatică şi psiho-estetică la nivel mondial,
European, est-european şi naţional şi zonal.
În fond E.C.C. şi S.E.C.C. ca particularizări ale cariei dentare în perioada micii
copilării (0-3 ani) se regăsesc în această contextualitate prin rezonanţa lor psiho-socio-
comportamentală şi epidemiologică pe termen lung, cu impact remanent nemijlocit asupra
calităţii vieţii copilului şi adultului, fie el aparţinător, educator sau decident.
În acest cadru de referinţă E.C.C. şi S.E.C.C, ca particularizări ale cariei dentare în
perioada copilăriei mici, timpurii(0-3 ani) şi mijlocii (3-6 ani), generează profunde probleme
oro-dentare cu impact pe termen mediu şi lung psiho-somatic, psiho-estetic şi socio-
comportamental, atât la copii mici, cât şi la populaţia adultă (21,227).
După cum menţionează Sven Poulsen în 2002(21,227 ), Danila I şi Evghenikos în
2007(50) aceste entităţi clinice reprezintă o autentică problemă de sănătate publică oro-
dentară, prin debutul extrem de timpuriu şi prin riscul înalt de progresie carială, cu implicaţii
directe asupra dentaţiei permanente.
Prin complexitatea sa contextuală şi larga sa variabilitate clinică, E.C.C. şi S.E.C.C
predictibilizează dinamica şi trendul de creştere şi dezvoltare oro-dento-maxilo-facială şi psiho-
somatică în perioadele dentiţiei mixte şi a dentaţiei permanente tinere(251), cu implicaţii asupra
homeostaziei sistemului stomatognat la etapa adultului tânăr.
Pe de altă parte experienţele neplăcute, algogene ale copilului antepreşcolar şi
preşcolar generate de complicaţiile periodontale şi potenţialele consecinţe sistemice ale E.C.C. şi
S.E.C.C. asociate cu tehnici de management pedodonto-ortodontic neadecvate şi o credibilitate
discutabilă din partea practicianului faţă de durerea dentară a copilului se prefigurează într-un
predictor al fricii, anxietăţii şi fobiei dentare, a frustrării şi introvertirii copilului prin complexe
de inferioritate psiho-estetice şi de comunicare, a demodulării comportamentale pe termen lung
a copilului şi viitorului adolescent versus cabinet şi tratament stomatologic (234).

46 
 
 Capitolul X

Strategii agreate, promovate şi utilizate în managementul

pedodonto-ortodontic al E.C.C. şi S.E.C.C. la dinţii temporari

Medicul practician stomatolog actual cu profil pediatric este din ce în ce mai mult
afectat de schimbările din societate, marketing şi media, comunicare si tehnologie, de practicile
parentale ale familiei moderne în raport şi contrast cu familia tradiţională.
Comportamentul pacientului copil şi îndeosebi al copilului preşcolar reflectă tot mai
puţine limite, , mai puţin autocontrol, precum şi aşteptări comportamentale reduse din partea
părinţilor. Schimbările din stilul părinţilor, informarea lor insuficientă, aleatorie sau în unele
cazuri inexistentă în probleme de sănătate oro-dentară influentează defavorabil starea de sănătate
psiho-somatică a copilului şi implicit comportamentul acestuia în cabinetul stomatologic.
Pornind de la aceste premize (prezente şi în actualitatea românească) am acordat în
cadrul programului educaţional comunitar promovat de noi cât şi în cadrul asistenţei la
solicitare, o atenţii deosebite în primul rând strategiei educaţionale şi îndeosebi nivelului
educaţional şi atitudinal al mamei faţă de starea de sănătate şi formare a atitudinii copilului faţă
de propria sănătate. După cum menţionează de altfel şi Triandis, Kerman şi Trebbi (
256,257,258,259 ), atitudinea mamei are o semnificaţie covârşitoare prin trei componente
majore: congnitivă, emoţională şi comportamentală.
Ca atare, sănătatea dentară la copiii mici, prevenirea E.C.C. şi S.E.C.C. pot beneficia
indubitabil de educarea şi motivarea mamelor (Shaw, Murray, Garnet ,1980). În conformitate cu
aceste principii atestate în domeniu, strategia noastră educaţională a fost secvenţializată astfel :
 evaluarea cadrului socio-ambiental : subiect, familie şi comunitate;
 promovarea de metode educaţionale (adult/copil) proactive;
 individualizarea modelului educaţional şi a instrumentelor coparticipative (
feed-back şi feed-forward- adult/copil);
 motivarea pozitivă , conştientă şi implicarea competitivă a copilului.
Reuşita acestei strategii coparticipative a fost influenţată covârşitor de valorificarea
factorului motivator (atât pentru adult, cât şi pentru copil) reprezentată de : dorinţa şi învăţarea
socială gradual (“social learning”) illustrate prin parametrul k.a.b.(cunoştinţe-aptitudini-
comportamente).
Elocvente sunt în acest sens proiecţiile metaforice secvenţiale (iniţiale şi de etapă) ale
percepţiilor copiilor privind necesitatea, oportunitatea programului şi a mesajului educaţional (
fig 10.1) cu extrapolarea stilistică a unui “semnal de alarmă”.
Paradoxal pentru vârsta lor psiho-ontogenă ne apare în prim plan “foamea” , setea
pentru educaţie şi informare, dar şi bucuria copiilor şi implicit a “ măseluţelor” lor, de a fi
beneficiat de educaţie pentru sănătate şi conştientizarea transpusă metaforic a acestei împliniri şi
bucurii psiho-socio-estetice a copiilor .
10.1 . Strategii preventive
Am avut în vedere în acest sens :
 Prevenţia E.C.C. şi S.E.C.C. preprimară şi primară cu adresabilitate către
părinţi ( îndeosebi către mame) şi educatori ;
 Prevenţia E.C.C. şi S.E.C.C. preprimară şi primară cu adresabilitate către
copil.
 Punctual am promovat:
 Recomandarea adresată părinţilor şi viitorilor părinţi de:
 a efectua prima vizită stomatologică a copilului în intervalul de vârstă de 6
luni-1 an;
 Prevenirea şi/sau suprimarea transmiterii către copil a agentului patogen
Strecococcus mutans vertical ( de la mamă, prima “fereastră de infecţiozitate

47 
 
 ” a copilului) cât şi orizontal ( de la anturajul familial şi/sau comunitar(creşă,
grădiniţă);
 Modificarea stilului de viaţă sanogen intrafamilial în sensul unui stil
sanogen,proactiv (Johnsen);
Igienă oro-dentară riguroasă şi consecventă, cât şi asanarea odonto-periodontală a
adulţilor din anturaj si îndeosebi a părinţilor,a mamelor si viitoarelor mame;
Folosirea cu regularitate de către mamă şi anturaj a gumelor cu xylitol în perioada
erupţiei clinice a dinţilor temporar ai copilului ;
Evitarea şi/sau îndepărtarea obişnuinţelor alimentare nesanogene ale sugarului şi
copilului mic ( mai ales ale celor nocturne);
Igienizarea orală a sugarului şi copilului mic după prânzuri şi administrări de siropuri
medicamentoase(mai ales nocturne);
Recomandări practice efective, unde am avut în vedere :
Iniţierea timpurie şi modelarea atitudinală-comportamentală a copilului ( de la etapa de
vârstă 2, 6-3 ani) cu deprinderi consecvente şi gradual corecte, în raport cu vârsta sa psiho-
ontogenă, de igienă orală prin iniţierea periajului dentar asistat din momentul erupţiei clinice a
primului dinte temporar;
Aplicaţii topice de :
 Digluconat de clorhexidină 1% , gel de la vârsta de 3 luni(G.Koch, Sv.Poulsen)
 Paste de dinţi cu fluoruri de la vârsta de 1, 6 ani ( cu concentraţii şi cantităţi adecvate
etapei de vârstă a copilului);
 De lacuri şi geluri cu NaF2 ;
 Recomandări privind dieta, conform ghidului alimetar piramidal (“Food guide
pyramid” recomandat de Academia Naţionala de Ştiinţe- U,S,A 1992) şi
disciplinarea contextuală a consumului de dulciuri;
 Promovarea şi asimilarea unui stil de viaţă şi a unui comportament sanogen.
 Utilizarea nocturnă a “Fall Asleep Pacifier “(0, 25 mf de Naf îndulcit cu xylitol şi
sorbitol);
 Recomandarea utilizării contextuale şi monitorizarea combinaţiei : clorhexidină,
triclosan/ fluoruri deoarece amplifică efectul cariostatic al fluorului topic în adiţie la
dieta şi igienă orală (M.Courzon).
Prevenirea , interceptarea şi combaterea obiceiurilor şi atitudinilor posturale vicioase, a
disfuncţiilor şi parafuncţiilor, dar şi reeducarea funcţională contextuală;
Obişnuirea timpurie copilului cu primele contacte stomatologice propiru-zise la nivel de
cabinet.
Recomandări privind prevenţia primară şi interceptivă, E.C.C. şi S.E.C.C a copilului
preşcolar:
 Evaluarea şi identificarea riscului carial: convenţional şi E.C.C. şi S.E.C.C.
 Evaluarea şi particularizarea factorului “key-risk”:
 tiparul dentar,
 tiparul carial( convenţional, E.C.C. si S.E.C.C.),
 suprafaţa dentară,
 etapa de vârstă, sex, mediu familial.
Individualizarea grupelor de risc carial : risc carios 0, risc carios scăzut, risc carios
moderat şi risc carios înalt.
În consens cu aserţiunile din literatura de specialitate, am remarcat că este mai uşor să
schimbi deprinderile şi obieciurile de igienă oro-dentară decât tiparele de obişnuinţe alimentare
.
Recomandări privind particularizarea strategiei prevenţiei E.C.C. şi S.E.C.C. la copilul
preşcolar cu nevoi speciale (dizabilităţi).
După cum recomandă Sv.Poulsen se impune stringent o abordare complexă socio-
ecologică ( a familiei si a copilului ) şi medicală interdisciplinară şi multidisciplinară (a

48 
 
copilului)(fig.10.3) dat fiind faptul că însăşi E.C.C. şi S.E.C.C. se particularizează sub aspectul
diagnosticului şi prognosticului clinico-terapeutic la interfaţa dintre posibilităţi, limite si
paleative ale E.C.C. şi S.E.C.C. la copilul cu nevoi speciale.

10.2.Material şi metodă
În argumentarea scopului propus am avut în vedere şi :
 particularizarea cadrului psiho-socio-economic şi familial;
 colaborarea şi responsabilizarea interdisciplinară şi multidisciplinară;
 identificarea mijloacelor de comunicare interumană copil şi
aparţinători(adecvată şi fezabilă);
 particularizarea clinico – sistemică a copilului cu nevoi speciale.
De la toţi subiecţii implicaţi în studiu s-a obţinut consimţământul în cunoştinţă de cauză
mandatat, informat, scris şi semnat al aparţinătorilor cu implicarea efectivă şi responsabilă în
primul rând a părinţilor şi implicarea comunitară efectivă , ca şi suport.
Am utilizat tehnici alternative, flexibile de management comportamental şi terapeutic
preventive , interceptive şi curative.
Programele de prevenţie individualizate s-au axat pe promovarea intensivă a igienei
orale, recomandări şi restricţii nutriţionale, programe de fluorizare intensive, controlul clinic al
plăcii muco-bacteriene (cu clohexidină gel), supralicitarea timpului de către echipa
stomatologică şi monitorizarea sistemică.
10.3 Strategii terapeutice curative
Prin raportarea la materialul faptic studiat la nivel comunitar, dar mai ales în cadrul
asistenţei la solicitare , dar şi în consens cu datele şi opiniile din literatura de specialitate )
remarcăm adresabilitatea de cele mai multe ori tardivă a copiilor cu E.C.C. şi S.E.C.C.
complicate ( inclusive cu frecvente pierderi premature de dinţi temporari secundare tiparelor
cariale complicate cu acutizări periodontale repetate) şi frecvent associate, agravant, cu variate
disfuncţionalităţi şi anomalii dento-maxilare .
În consecinţă ,după cum precizează Ripa, Whall şi G.Koch, managementul terapeutic
curativ trebuie secvenţializat şi individualizat riguros şi competent în funcţie de :
 tiparul carial şi extinderea leziunii;
 vârsta psiho-ontogenă şi nivelul comportamental al copilului;
 gradul şi disponibilităţile de cooperare şi implicare al aparţinătorilor;
 calibrarea calitativă a standardelor profesionale ale echipei medicale şi a folosirii
efective a resurselor ( cea mai importantă resursă o reprezintă timpul afectat copilului
preşcolar cu E.C.C. şi S.E.C.C.);
 riscul minimal pentru pacientul copil( durere, frică, anxietate, iradiere RX);
 realizarea unui scor ridicat al satisfacţiei copilului şi aparţinătorilor;
 asigurarea continuităţii îngrijirii medicale de specialitate a copilului.
În situaţiile clinice interceptate în timp oportun, cu leziuni coronare necomplicate şi
neextinse în suprafaţă şi profunzime , sunt pertinente tratamentele minimal- invazive
restaurative odontale prin obturaţii coronare de durată fizionomice sau semifizionomice cu
caracter biostimulator (dacă stadiul existenţial al tiparului dentar afectat justifică atitudinea
terapeutică în sine) ( fig 10.4 –fig 10.7).

49 
 
 Fig.10.4-10.7 – Metoda de restaurare a leziunilor E.C.C

În cazul leziunilor coronare E.C.C. şi S.E.C.C. distructive în suprafaţă şi profunzime cu

compormiterea substructurii coronare , circumstanţial ( dinţi temporari în stadiile I sau II
existenţial, nu sunt prezente complicaţii periodontale majore ) îşi găsesc aplicabilitatea
coroanele pedodontice fizionomice şi semifizionomice (fig 10.9 -10.12 ) .

Fig 10.8 -10.11 – Restaurarea cu cape de celuloid pedodontice

În cazul apariţiei E.C.C. şi S.E.C.C. în anumite contexte sistemice loco-regionale şi

generale cu potenţial agravant, conduita terapeutică se diferenţiază în triolet : socio-
comportamental, pedodontic şi ortodontic .
Ilustrative în acest sens pot fi considerate urmatoarele cazuri clinice abordate de noi .

10.3.1.Variabile clinice :
Pierderea prematură a dinţilor temporari secundară S.E.C.C. complicate, netratate.
Cât timp nu s-au instalat consecinţele dento-alveolare şi dento-dentare tridimensionale
mezio-distale, palatinale, vestibulare şi verticale , menţinătorul de spaţiu mobilizabil sau fix( cu
variante aplicative) reprezintă indicaţia terapeutică interceptivă şi curativă de elecţie.
Contextual clinic, menţinătorul de spaţiu , ca şi aparat ortodontic pasiv sau gnatoprotetic
temporar, particularizat, poate asigura, în condiţia unei monitorizări competente spaţiu
disponibil pentru erupţia clinică armonioasă a dinţilor permanenţi ( de succesiune C, Pm1, Pm2
sau completare M1, M2, M3) implicit congruenţa dento-alveolară predictibilizată de tiparul
genetic şi constituţional al copilului.
În individualizarea soluţiilor teraputice am avut în vedere evaluarea clinică (Nance,
Graber, Tanaka, Johnton) şi evaluarea radiologică (ortopantomografia şi/sau
teleradiografia de profil).

50 
 
10.3.2.Variabile terapeutice:
Ca şi tipuri de menţinătoare de spaţiu am agreat în funcţie de specificul clinic psiho-socio-
economic al cazului clinic :
 menţinătoare de spaţiu fixe (conjuncte) cum ar fi :
o Inelul ortodontic cu buclă (fig.10.12-10.14).
o Coroana pedodontică cu buclă (fig.10.15-10.16);

Fig.10.12-10.13. Menţinătoare de spaţiu cu inel ortodontic cu buclă

Fig.10.15-10.16.Imagine intraorală şi Rx cu coroane pedodontice cu buclă

 menţinătoare de spaţiu mobilizabile acrilice .

Din considerente obiective psiho-socio-economice, de complianţă şi multitudinea
avantajelor funcţionale pe termen mediu orto-gnato-pedodontic şi sistemic , am utilizat
preponderant menţinatoarele de spaţiu mobilizabile acrilice, cu sau fără asocieri de coroane
pedodontice( fig. 10.17-10.18).

Fig. 10.17- 10.18- Imagine cu mentinator de spatiu mobilizabil

Tipul de menţinător de spaţiu utilizat a fost individualizat în funcţie de contextul clinic

local, loco-regional şi general al pacientului copil, disponibilităţile efective de complianţă
deductive şi colaborare adult/copil, etapa de vârstă a copilului crono-biologică, psiho-ontogenă
şi mai ales dentară dar şi contextualitatea orală a pierderii premature a dinţilor temporari în
raport cu erupţia clinică a dinţilor permanenţi de completare ( înainte sau după iniţierea erupţiei
clinice a acestora). În acest sens am avut în vedre îndeosebi, pierderea prematură a m2 temporar
secundar S.E.C.C. în interfaţă cu momentul erupiei clinice a M1 permanent(fig.10.19-10.20)
dată fiind semnificaţia tiparului dentar M1 permanent în individualizarea pe termen lung a cheii
de ocluzie Angle.
51 
 
 Inainte •M1P erupe mezial(preponderent sau exclusiv prin meziogresia M1p)
de iniţierea erupţiei  •Pensarea spatiului pentru P2
clinice a M1p

P2

m1P m1T cT ilT icT

După  •Maxilar – rotatia meziala M1P ( preponderentă este meyioversia M1p)

iniţierea erupţiei  •Mandibular – rotatia meziala si bascularea mezio‐linguala
clinice a M1p •Migrarea dintilor anteriori spre spatiul edentat( spre D)

m1T cT ilT icT

m1T cT ilT icT

Fig. 10.19-10,20. Consecintele pierderii premature a M2t inainte si dupa eruptia M1p

S.E.C.C.complicată şi netratată a m2 temporar , soldată cu pierderea prematură a acestuia

poate genera consecinţe majore prin afectarea variabilă a zonelor de sprijin lateral ( se pensează
sau chiar se anulează “ spaţiul de derivă Graber Nance” aşa numitul “lee way space “, afectarea
calitativă a planului postlacteal, cu impact major asupra prefigurării viitoarei chei de ocluzie
Angle(fig.10.21)..
Din aceste considerente caria severă timpurie a molarilor temporari şi îndeosebi a m2
temporar trebuie prevenită sau interceptată terapeutic, cât mai timpuriu posibil, iar atunci când s-
a produs deja pierderea prematură a acestor tipare dentare menţinătorul de spaţiu reprezintă o
indicaţie terapeutică majoră de urgenţă.
Deplasarea corporeala a M1P
Mezio‐oro‐versia M1P
Disto‐oro‐versia m1T
Egresiunea M1P si m2T antagonisti

Pensarea spatiului pentru Pm2( incluzia entopia, ectopia

Pm2)
Reducerea “lee‐way space”(entopia, ectopia CP)
Incongruenta dento‐alveolara secundara
Retrodentia dintilor frontali
Contacte premature si interferente ocluzale
Angrenaj invers M1P

cT ilT icT icT ilT cT m1T

m2T m1P
M1P m1T cT ilT icT icT ilT cT m1T

Fig. 10.21. Consecintele pierderii premature a M2t bimaxilar

10.4. Variabile clinico-terapeutice ale pierderii premature a dinţilor temporari secundară cariei
severe timpurii complicate ,netratate

Cazul clinic nr. 1.

Pacienta L.A, sex feminin, cu vârsta de 7ani , mediu urban,Iasi
Diagnosticul iniţial : S.E.C.C.( carie de biberon), netratată , în dentaţia temporară.
Arcadele dento-alveolare sunt aparent spaţiate( deschise) cu pensarea spaţiilor pentru I lateral,
C,Pm1,Pm2 , la nivel molar şi la nivelul premolarilor mandibulari( fig.10.22-10.23 )

52 
 
 Fig.10.22-10.23 -Pacient L.B.,sex feminine,7 ani - Aspecte intraorale

În acest context clinic am avut în vedere recuperarea deficitului de spaţiu dento-alveolar

bimaxilar, utilizând aparate ortodontice biomecanic active mobilizabile prevazute cu prelungiri
menţinător de spaţiu la nivelul zonelor edentate temporar.
Dat fiind etapa de vârstă a copilului, tipologia sa comportamentală încă nesigură şi
regăsirea sa actuală la primele contacte stomatologice, am abordat pentru început arcada
mandibulară, urmând ca într-o etapă ulterioară să abordăm şi arcada maxilară (fig10.24, 10.25)

Fig.10.25- Pacient LB.,sex feminine,7 ani - Soluţia terapeutică utilizată în tratamentul

anomaliei dento-maxilare
Cazul clinic nr.2
Pacient C.O.C., sex masculin, 5 ani, mediu urban, Botoşani.
Diagnostic inţial : S.E.C.C. rampante , bimaxilar complicate şi netratate (fig.10.26).
Subiectul prezintă ocluzie inversă frontală ( prin conducţie canină forţată), tic de propulsie
mandibulară nocturnă, deglutiţie sublinguală cu interpoziţie linguală, respiraţie mixtă
predominent orală .
Din anamneză observăm :
 Cuplu biparental, modest socio-economic şi cultural, neimplicativ;
 Copil mic, ambivert, nesigur emoţional;
 Igienă oro-dentară precară;
 Consumator de biberon nocturn cu ceai îndulcit cu miere de albine de la vârsta
de 3 luni până la vârsta de 3 ani;
 Administrarea frecventă de siropuri medicamentoase, neurmată de igienă orală,
datorită puseelor repetate de faringo-amigdalită.
 Igiena orală postprandială absentă.
Am recomandat :
 Schimbarea obişnuinţelor alimentare
 Asimilarea graduală a unor cunoştinţe corecte şi consecvente de igienă oro-de
ntară;
53 
 
  Decondiţionarea respiraţiei orale , a deglutiţiei sublinguală şi a interpoziţiei
linguale;
 Exerciţii de miogimnastică;
 Consultaţie şi tratament de specialitate O.R.L.;
 extracţia tiparelor dentare temporare compromise şi irecuperabile ;
 desfinţarea punctelor de conducţie forţată prin şlefuiri selective graduale
(53,63,73,83,65,75);
 Dormitul în hiperextensie dorsală;
 Tracţiune elastică cranio-mentonieră (prin sistem capelină şi barbiţă
mentonieră pe care le-am confecţionat în baza clinică );
 Utilizarea nocturnă a sistemului miofuncţional Trainer(fig10.27).

Fig.10.27. Pacient C.O.C., sex masculin, 5 ani . Trainer utilizat in tratamentul anomaliei dento-maxilare

Diagnosticul de etapă la vârsta de 6 ani

 Deglutiţie mixtă;
 Vârsta dentară prematură ( prin erupţia prematură a Ic maxilari);
 Igienă oro-dentară deficitară;
 Persistenţa respiraţiei predominent orale( s-a internat la chirurgie O.R.L. pentru
extirparea polipilor dar nu s-a continuat cu terapia de reeducare funcţională);
 Respectarea în foarte mică masură a recomandărilor făcute în urmă cu un an;
 Persistenţa ocluziei inverse frontale( erupţia clinică a Ic maxilari în palato-versie,
persistenţa conducţiilor forţate) în configuraţia malocluziei clasa III/2 Angle;
 Tendinţa la inocluzie parţială,parcelară (prin persistenţa interpoziţiei linguale şi a
tendinţei de rotaţie cranio-facială anterioară , hiperdivergenţa anterioară(Sassouni) (
fig.10.28);
 Incongruenţa dento-alveolară secundară(gravă maxilară, medie mandibulară ).

Planul de tratament
 Se reactualizează recomandările anterioare;
 Se recomandă exerciţiul spatulei, zilnic;
 Se încep procedurile de miogimnastică respiratorie (la Botoşani);
 Am instituit tratamentul ortodontic impus de malocluzia instalată ( acceptat de părinţi
şi pacientul copil), concretizat prin;
 Placă palatină de expansiune prevăzută cu :
o şurub ortodontic biactiv;
o resorturi auxiliare pentru vestibularizarea 11,12,21,22;
o prelungiri menţinator de spaţiu;
o interceptor ocluzal pentru deblocarea temporar a ocluziei şi efectuarea
saltului articular;
o bobiţa Walkhoff( pentru reeducarea degluţiei .
o Prognosticul clinico-terapeutic prin întreaga contextualitate continuă să
rămână rezervat.

54 
 
Diagnosticul de etapă la vârsta de 7 ani
 malocluzie clasa III/2 Angle reziduală, atipică, asimetrică(fig 10.29)

Fig. 10.29. . Pacient C.O.C., sex masculin, 7 ani. Aspecte intraorale

privind statusul oro-dentar
 Incongruenţă dento-alveolară secundară asimetrică (gravă la maxilar, medie la
mandibulă) ( fig. 10.29 -10.30 )
 Persistenţa degluţiei atipice (fig.10.30)

Fig. 10.30 . Pacient C.O.C., sex masculin, 7 ani - Aspecte intraorale privind statusul oral

 Igiena oro-dentară mediocră şi inconsecventă;

 Erupţie dentară prematură bimaxilaă cu inversarea tiparului de erupţie la nivel
canin/premolar mandibular (fig.10.30);
 Salt articular frontal parţial realizat(fig.10.30);
 Plan de tratament
 Sigilarea terapeutică 46 şi preventivă 36;
 Extracţia resturilor radiculare 75 si74;
 Adaptarea aparatului ortodontic biomecanic activ mobilizabil la relaţia intermaxilară
prezentă ( fig.10.31);

Fig.10.31. Pacient C.O.C., sex masculin, 7 ani -Imagine cu solutia terapeutică utilizată

 Continuarea riguroasă a terapiei de reeducare funcţională ( conform principiilor-

Roger,Moss);
 Luarea în discuţie pentru o etapă ulterioară a extracţiei dentare seriate (Hotz) în
focarul de incongruenţă la nivel maxilar( dat fiind deficitul de spaţiu de 5,2 mm la
nivel premolar( conform legii lui Nance). Spaţiul pentru erupţia clinică 13,23 este
închis complet (Fig.10.32.).

55 
 
 Fig.10.32.Imaginea radiologica cu spatiul pensat pentru 1.3

10.5 Concluzii

Studiile de caz prezentate , în concordanţă cu datele şi opiniile actuale afirmate în

literatura de specialitate , atestă oportunitatea imperativă a managementului efectiv al E.C.C. şi
S.E.C.C. educaţional, preventiv şi curativ pedodonto-ortodontic complex cât mai accesibil atât
la nivel individual , cât mai ales la nivel comunitar.(260,261,262,263,264,265,266,267)

Capitolul XI

Studiu descriptiv privind nivelul de cuoştinţe şi atitudini sanogene la

mamele din municipiul şi judeţul Iaşi

11.1. Motivaţia alegerii studiului

Pe plan naţional au fost realizate abordări în domeniul educaţiei pentru sănătatea
orală. În anul 1993 s-a efectuat un studiu referitor la nivelul de cunoaştere şi comportament al
educatorilor în ceea ce priveşte sănătatea orală. Studiul a fost realizat de către specialişti din Iaşi,
Bucureşti, în colaborare cu centrul OMS din Copenhaga (Danemarca) (268).
11.2. Scopul şi obiectivele studiului
Obiective:
- dezvoltarea interesului şi motivarea mamelor pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor
despre sănătatea orală, producerea de schimbări de atitudini şi comportamente, care se vor
reflecta în transmiterea mesajului educaţional către copii;
- evaluarea factorilor de risc în producerea E.C.C şi S.E.C.C;
- examinarea influenţelelor comportamentului maternal şi relaţia mamă - copil bazate
pe comportamentul sănătăţii copiilor.
Scop:
Studiul urmăreşte evaluarea comportamentului sănătăţii orale la copii şi evaluarea
nivelului de cunoştinţe privind sănătatea orală şi atitudinile sanogene a mamelor.
Ţinta mai multor programe de educaţie orală este de a dezvolta comportamente
pozitive de sănătate orală şi atitudini (281,282).
Eforturile sunt îndreptate, în final, către reducerea ratei carioase, care poate fi
realizată prin: îmbunătăţirea practicilor de igienă orală, modificarea tiparelor nutriţionale,
utilizarea de produse fluorurate, vizite regulate la stomatolog . (283,284)
11.3. Metodologie de lucru
În vederea atingerii scopului şi a obiectivelor propuse am optat pentru realizarea unui
studiu epidemiologic longitudinal.
Studiul a fost realizat pe un lot de 70 copii cu vârste între 3,3 - 7,2 ani şi 70 mame
din municipiul şi judetul Iaşi.

56 
 
 Pentru realizarea studiului s-a optat pe criteriul de a alege copii din şcolile şi gradiniţe
ale diferitelor cartiere din oraşul Iaşi dar şi din împrejurimi, copii din familii cu statut socio-
economic diferit.
În cadrul programului desfăşurat în şcoli şi gradinite, pentru evaluarea stării de
sănătate orală a copiilor, ca prim pas s-a recurs la completarea de către mamele copiilor
implicaţi în program, a unor serii de întrebări, pe baza unor chestionare care au fost gândite,
realizate şi evaluate de către specialişti. Chestionarele se încadrează în standardele şi criteriile
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi cuprind întrebări referitoare la comportamentul,
cunoştinţele şi atitudinile privind sănătatea orală .Chestionarele au fost validate în anul 1992 de
către Poul Erik Petersen, profesor al Universităţii de Ştiinţe, Departamentul de Dentistică
Comunitară, Copenhaga, Danemarca, şi revalidate, în anul 2009, de către Stan Aurel,
conferenţiar la catedra de Psihosociologie, din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi.
 Chestionarele pentru mame cuprind (anexa 5 ) :
 datele generale ale copilului (sex, domiciliu, vârstă);
 numărul copiilor în familie;
 nivelul de educaţie (pregătire profesională) şi statusul socio-economic.
 frecvenţa vizitelor la stomatolog în ultimele 12 luni, motivul vizitelor,
tratamentul efectuat, persoana care la însoţit;
 cunoştinţele şi atitudinile referitoare la sănătatea orală;
 frecvenţa periajului dentar;
 sursele de informare privind grija pentru sănătatea dentară.
 întrebări în legătură cu atitudinile şi cunoştinţele de sănătate orală;
 comportamentul mamei privind sănătatea orală a copilului;
 suportul părintesc în sănătatea dentară;
Pentru început, am solicitat şedinţe cu părinţii, şedinţe organizate de către conducerea
şcolii. În cadrul programului s-a realizat proiectarea şi prezentarea unui material despre
sănătatea orală şi s - au distribuit cele două broşuri cu informaţii despre comportamentul igieno-
sanitar necesar menţinerii unui stil de viaţă sanogen (“ Caria severă timpurie (S.E.C.C) a
dinţilor temporari. Comunicare şi mesaj educaţional - Ghid practic.” - Maxim Dana Cristina,
Balcoş Carina; “Ghid practic de educaţie pentru sănătatea orală a copilului cu adresabilitate
parentală “– Maxim Dana Cristiana, Prof.Univ.Dr. Ioan Dănilă .)(anexa 6 )
S-au făcut demonstraţii practice ale periajului dentar, scopul fiind ca adulţii să-şi
asume responsabilitatea pentru igiena orală a copiilor lor. Părinţii au putut fi întrebaţi de ajutorul
dat copiilor, ca o completare a periajului dentar.
Pentru o bună stare de sănătate orală s-au condus discuţii despre:
 importanţa periajului dentar,
 păstrarea sănătăţii gingiilor,
 despre când şi cum să periem dinţii,
 dezvoltarea plăcii bacteriene pe dinţi,
 rolul zahărului în organism,
 importanţa vizitelor la stomatolog,
 despre responsabilitatea noastră privind sănătatea orală.
S-a avut în vedere “sănătatea familiei” incluzând mai multă prevenţie şi orientarea
familiei către serviciile de sănătate orală pentru proceduri stomatologice.
Pentru copii, ca o completare a demonstraţiilor periajului dentar, am abordat tehnica
aplicaţiilor practice.
Am demonstrat, învăţat şi realizat tehnici corecte de periaj dentar, fiecare elev
efectuându-şi periajul sub îndrumare specializată.(fig.11.1)
S-au făcut discuţii pe tema igienei orale, cu incriminarea responsabilităţii pentru
sănătate, s-a evidenţiat rolul periajului dentar, rolul alimentaţiei pentru sănătatea orală, folosirea
firului interdentar în contactele interproximale, importanţa vizitelor la stomatolog.

57 
 
 Analiza datelor statistice a fost realizată utilizând programul SPSS.17 pentru
Windows.

11.4. REZULTATE
Rezultatele au fost obţinute, prîn analiză statistică, în urma evaluării chestionarelor.
Repartiţia cazurilor în funcţie de sexul copiilor şi de mediul de provenienţă
Tabelul 2. XI. Repartiţia în funcţie de sexul copiilor
Procent
Frecvenţă Procent Procent valid cumulativ
Valid feminin 34 48,6 48,6 48,6
masculin 36 51,4 51,4 100,0
Total 70 100,0 100,0
Din analiza repartiţiei în funcţie de sexul copiilor se distinge că lotul de studiu este
constituit din 51,4% băieţi şi 48,6% fetiţe (tabel 2.XI, fig.11.3 )care provîn din proporţie de
21,4% din mediul rural şi 78,6% din mediul rural (tabel 3.XI.)
femini masculin

51% 49%

Fig. 11.3 Repartiţia în funcţie de sexul copiilor

Tabel 3. XI. Distribuţia în funcţie de mediu de provenienţă a copiilor

Procent
Frecvenţă Procent Procent valid cumulativ
Valid rural 15 21,4 21,4 21,4
urban 55 78,6 78,6 100,0
Total 70 100,0 100,0

În funcţie de vârsta copiilor din lotul de studiu am obţinut o medie a vârstei de 5,6
atât pentru fete şi de 5,9 pentru băieţi.(fig.11.4)
Valorile medii ale vârstelor elevilor ce au constituit lotul de studiu nu diferă
semnificativ statistic în funcţie de sexul acestora. Parametrii rezultaţi în urma testului ANOVA
au fost calculaţi pentru un interval de confidenţă de 95% (pragul de referinţă al nivelului de
semnificaţie al testului este de p=0.05). Atât statistica F cât şi nivelul de semnificaţie p
(F=0.000150, p=0.9902) susţîn aceste concluzii.(tabel XI.3).
Pregătirea profesională a mamelor
Tabelul 5.XI. Repartiţia în funcţie de pregătirea profesională a mamelor

Procent
Frecvenţă Procent Procent valid cumulativ
Valid 8 clase 4 5,7 5,7 5,7
10 clase 24 34,3 34,3 40,0
absorvent
liceu/universitate 42 60,0 60,0 100,0

Total 70 100,0 100,0

58 
 
 Nivelul mediu de pregătire al mamelor a caracterizat de 34,4% cazurilor din lotul de
studiu. Mamele cu studii superioare au prezentat o frecvenţă de 60 % .(tabelul 5.XI)
Ca şi profesie a mamelor respondente la chestionar se observă că procentul cel mai
mare este reprezentat de mamele casnice (15 mame, 21,4%), fiind urmate de asistentele
medicale şi profesori în procente egale (10%), vânzătoare (8,6%), iar cel mai mic procent este
reprezentat de funcţionarii publici şi agricultori (1,4%).(tabelul 6.XI)
Cine îngrijeşte copilul ?
Distribuţia răspunsurilor la această întrebare a fost următoarea : 35,7 % dintre copii
sunt îngrijiţi de ambii părinţi, 31,4% dintre copii sunt îngrijiţi numai de mame, dar şi numai de
bunici (bunica sau bunicul) în procente egale (8,6%) sau colaborări mama-bunici în proporţie de
5,7%.(tabel 7. XI)

Au fost perioade de cel puţîn 3 luni în care copilul a fost îngrijit de alte persoane decât
părinţii?
Rata de răspuns din partea mamelor a fost de 75,4%. Mamele au răspuns în proporţie
de 55,7% “nu” la această întrebare iar răspunsurile pozitive au indicat faptul că bunicii sunt cei
care au avut grijă de unii dintre copii, timpul de întreţinere variind între 4luni( 5,7 %) şi 3 ani
(2,9%). Doi, 8% dintre mame au răspuns că proprii copii au fost îngrijiţi numai de mama (1,4%)
sau numai de tată(1,4%).(tabel 8. XI)

Mi-aş dori să am mai mult timp în care să mă pot ocupa de copil.

Distribuţia răspunsurilor la aceasta întrebare a fost următoarea : 14,3% dintre mame
au răspuns că această afirmaţie “ nu se potriveste deloc” în timp ce 37,1% dintre mame au
răspuns că aceasta afirmatie “ se potriveste exact”. (tabel 9. XI)
Tabel. 9. XI. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea
“Mi-aş dori sa am mai mult timp în care să mă pot ocupa de copil”

Procent
Frecvenţă Procent Procent valid cumulativ
0(nu se potriveşte) 10 14,3 14,3 14,3
1 11 15,7 15,7 30,0
2 10 14,3 14,3 44,3
3 13 18,6 18,6 62,9
4(se portiveşte exact) 26 37,1 37,1 100,0
Total 70 100,0 100,0

Îngrijirea/educaţia copilului mă oboseşte peste masură .

La această afirmaţie 57,1 % dintre mame au răspuns că această afirmaţie “nu se
potiveşte deloc” în timp ce 8,6% dintre mame au raspuns că “se potriveşte exact”. (tabel 10. XI)
Tabel 10 .XI. Distribuţia raspunsurilor la afirmatia îngrijirea/educaţia
copilului mă oboseşte peste masură

Frecvenţă Procent Procent valid Procent cumulativ

Valid 0 40 57,1 57,1 57,1
1 11 15,7 15,7 72,9
2 13 18,6 18,6 91,4
4 6 8,6 8,6 100,0
Total 70 100,0 100,0

59 
 
 Alimentaţia naturală (la sân)
Toţi copii participanti la studiu nu mai sunt alaptaţi la sân în present, iar dintre cei
care au fost alăptaţi, aproximativ 90% au fost alăptaţi la sân începând de la 2 luni (8,6%) până
la 2,9 ani(2,9%). Este cunoscut faptul ca alăptarea timp îndelungat, în special alăptatul pe
timpul noptii care nu este urmat de manopere de igienizare a cavităţii orale, poate fi un factor
declanşator al acestor tipuri de leziuni carioase. (tabel 11. XI
Alimentatia cu biberonul
Alimentatia artificială, cu biberonul, reprezintă un alt factor important în etiologia
E.C.C şi S.E.C.C. deoarece, în majoritatea cazurilor de E.C.C. sau S.E.C.C copii au primit
biberon, în special nocturn, cu produse îndulcite ( ceai, lapte cu zahăr sau miere de albine)
pentru ai linişti. Astfel, 5.7% dintre mame au răspuns că încă nu au alimentat copilul cu
biberonul, 2,9% folosesc biberonul şi în prezent iar restul de mame, 85,7%, au dat biberonul
copilului începânt de la 7 luni (2,9%) până la 3,6 ani(2,9%).(tabel 12. XI)
Frecvenţa administrării biberonului
În cee ce priveşte frecvenţa administrării biberonului, un alt factor incriminat în
producerea E.C.C, se observă că 48,6 % din mame administrează biberonul mai puţin de 6 ori/zi
fiind urmate de către 14,3% din mame care administrează biberonul mai mult de 6 ori/zi dar şi
că 5,7% dintre mame administrează permanent biberonul copilului. (tabel 13. XI)
Biberonul suplimentar
Rata de răspuns la aceasta întrebare a fost de 94,3% din care 54,3% dintre răspunsuri
sunt afirmative (tabel 14.XI), iar motivele administrării variază de la 1,42%- “ ca distracţie”
până la la 4,3% - “ca să doarmă “.(tabel 15.XI, fig.11.6). Histogramele indică faptul ca
“biberonul suplimentar” a jucat un rol important în apariţia leziunilor E.C.C. mai mult la
subiectii se sex feminin decât la cei de sex masculin.(fig.11.5)

Biberon suplimentar

fara raspuns da nu

6%
40%

54%

Fig.11.6. Distribuţia răspunsurilor în ceea ce priveste

biberon suplimentar

60 
 
 Motivele biberonului suplimentar

când este speriat
0% ocupaţie
4% că să‐I treacă setea
ca distracţie 22%
1%

ca să‐l liniştească
32%

ca să doarmă
41%

Fig.11.7. Distribuţia răspunsurilor în ceea ce priveşte motivele administrării biberonului suplimentar

Conţinutul biberonului
Mamele au răspuns în proporţie de 22,9% ca administrează numai lapte în biberon
sau ceai şi lapte în proprortie de 11,4%. Mamele care administrează produse induse îndulcite au
răspuns astfel : 1,4 % administrează ceai indulcit cu miere de albine şi 5,7% ceai indulcit cu alti
îndulcitori(zahăr).
Tabel 16.XI. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea “ cu ce este umplută sticla în mod obişnuit?”
Procent
Frecvenţă Procent Procent valid cumulativ
Va 0
20 28,6 28,6 28,6
lid
ceai 7 10,0 10,0 38,6
ceai cu miere 1 1,4 1,4 40,0
ceai indulcit 4 5,7 5,7 45,7
ceai indulcit,lapte 3 4,3 4,3 50,0
ceai neindulcit 2 2,9 2,9 52,9
ceai,apa plata 2 2,9 2,9 55,7
ceai,lapte 8 11,4 11,4 67,1
ceai,lapte indulcit 4 5,7 5,7 72,9
lapte 16 22,9 22,9 95,7
lapte neindulcit 1 1,4 1,4 97,1
lapte,apa 2 2,9 2,9 100,0
Total 70 100,0 100,0

În momentul de faţă ce bea copilul mai des?

Rata de răspuns la această întrebare a fost de 78,6% : 31,4% dintre mame
administrează în prezent numai apă, 7,1% apă şi suc, 5,7% apă minerală şi numai 2,9% sucuri
îndulcite.
Frecvenţa administrării de alimente dulci de către mamă
Ca şi alimente dulci administrate copiilor se observă că cel mai consumat produs
dulce sunt bomboanele care sunt administrate de mai multe ori pe săptămână ( cu o medie de
2,96) fiind urmate de “chec”(2,79), băuturi dulci (2,69) ţi ciocolată (2,5). (tabel 17.XI.)

61 
 
De la cine primeşte în mod regulat copilul dulciurile?
Copilul primeşte dulciuri în special de la părinţi (24%), părinţi şi bunici (20%) şi
numai de la mamă (11,4%) (tabel 18.XI). În ceea ce priveşte “ocazia” primirii acestor dulciuri,
la această întrebare mamele au răspuns astfel : majoritatea copii primesc dulciuri “când doresc
ei” (44,28%), ca recompensă în 40% şi într-o poportie mică de 7% “permanent”.(fig.11.8)
alte ocazii
14%
permanent
5%
recompensa
28%

cand vrea el
30% consolare
23%

Fig.11.8 . Distribuţia răspunsurilor la întrebare “ Cu ce ocazie “primeşte” copilul

dulciuri?
Copilul obişnuia/obisnuieşte să sugă degetul mare, suzeta sau alte obiecte?
Din cele 61,4% răspunsuri, 37,1% au fost pentru afirmaţia ”nu au supt degetul/suzeta
deloc”, 21,4% pentru cei care au supt degetul sau suzeta( majoritatea au supt suzeta) iar 2,9%
dintre copii care mai sug încă degetul sau suzeta.

Tabel. 19.XI. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea “

Copilul obisnuia/obisnuieste sa suga degetul mare, suzeta sau alte obiecte?”

Frecve Procent
nţă Procent Procent valid cumulativ
Valid 0 27 38,6 38,6 38,6
deloc 26 37,1 37,1 75,7
da,pana la .. 15 21,4 21,4 97,1
acum 2 2,9 2,9 100,0
Total 70 100,0 100,0

Se cunoaşte faptul că prezenţă afecţiunilor generale, mai ales cele din sfera O.R.L.,
favorizează apariţia E.C.C. şi S.E.C.C, majoritatea subiecţilor cu acest tip de leziuni prezentând
respiraţie orală iar administrarea de siropuri medicamentoase, neurmată de igienizarea
cavităţii orale determină apariţia acestor leziuni. Astfel, din răspunsurile la chestionar observăm
ca 74,3% dintre copii, mai mult subiecţii de sex masculin în comparaţie cu cei de sex feminin,
au primit sau primesc tratament cu antibiotice cu frecvenţă variind între 5-7 ori/ an, medicaţie
antitusivă în aceeaşi proporţie dar numai 5,7 dintre subiecţi prezintă afecţiuni generale cronice (
gastrice – 1,4%;cardio-vasculare - 2,9% şi O.R.L.- 1,4%).

IGIENA ŞI PROFILAXIA ORO-DENTARĂ

Copilul se spală pe dinţi?
La această întrebare mamele au răspuns în proporţie de 22,9% că spălatul pe dinţi al
copiilor este “ocazional”, 48% au raspuns că “ se spală singuri” pe dinţi(1,4 % dintre ei de 2 ori
62 
 
pe zi), 1,4% dintre copii se spală singuri dar uneori ajutaţi de către părinţi şi numai 2,9% sunt
spălaţi pe dinţi de altcineva ( probabil subiecţii cu vârste mici).( tabel 20.XI)
Când se spală copilul pe dinţi?
Foarte important este şi momentul realizării acestui periaj, astfel : 32,9% dintre
subiecţi se spală numai după ce se trezesc, 27% după fiecare masă, 21,4% dintre ei se spală
dimineaţa şi seara şi numai 4,3% se spală numai seara, înainte de culcare.( tabel 21.XI)
Cum reacţionează copilul la faptul că trebuie să se spele pe dinţi ?
Distribuţia răspunsurilor la aceasta întrebare a fost următoarea : 78,5% dintre copii sunt
“dispuşi” în realizarea periajului dentar, 4,3% dintre ei se “opun” şi 15,7% au “dispoziţie
schimbătoare”. .( tabel 22.XI)
Faptul ca se spală pe dinţi se datorează…
La această întrebare mamele au răspuns în proporţie de 95,7% că se datorează
“fraţilor”, 91,4% părinţilor şi numai 37% copilului însuşi.( tabel 23.XI)

Tabel 23.XI. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea “Faptul că se spală pe dinţi se datorează”

Frecven Procent
ţă cumulativ
Valid 1- copilului
26 37,1
insusi
2- părinţilor 38 91,4
3- fratilor 3 95,7
1, 2- 3 100,0
Total 70
Copilul este controlat după ce se spală pe dinţi?
La aceasta întrebare 61,4% dintre mame au răspuns “uneori”, 28,6% “regulat” şi
8,6% “niciodată”. ( tabel 24.XI)
Tabel 24.XI. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea
“ Copilul este controlat după ce se spală pe dinţi? “

Procent Procent
Frecvenţă valid cumulativ
Valid 0 1 1,4 1,4
1-regulat 20 28,6 30,0

2-uneori
43 61,4 91,4
3 - rar
6 8,6 100,0
4-niciodata
Total 70 100,0

Copilul primea/primeşte tablet cu fluor?

Mamele au răspuns numai în proporţie de 80%, răspunsurile fiind în proporţie de
21,5% pozitive şi 57,1% negative ceea ce indică faptul ca nivelul de cunoştinţe în ceea ce
priveşte acţiunile benefice ale fluorului în prevenţia primara a afecţiunii carioase este scăzut.(
tabel 25.XI)

63 
 
 Comprimate cu fluor
fără
răspuns da
21% 22%

nu
57%

Fig 11. 9. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea “Copilul primea/primeşte tablete cu fluor?”

Copilul a mers prima dată la control stomatologic …

La aceasta întrebare mamele au răspuns pozitiv în proporţie de 35,7%, dar observăm
faptul cei mai mulţi dintre copii(17,1%) au ajuns la medicul stomatolog abia la 4 ani, moment în
care probabil leziunile carioase s-au acutizat. Un lucru îngrijorător este reprezentat de procentul
mare(52,9%) de subiecţi care nici până la momentul realizării chestionarului nu au ajuns la
medicul stomatolog, pentru un control sau chiar şi tratament. Motivele prezentării la cabinetul
stomatologic au fost urmatoarele: pentru familiarizare cu cabinetul stomatologic(13%), durere
dentară(6%), alte motive(8%), familiarizare cu cabinetul stomatologic dar şi durere(9%).( tabel
21.XI, fig.11.10)

Motivul prezentării la cabinetul stomatologic
durere dentara
familiarizare 6%
13%
trimitere
0%

fara raspuns altele
64% 8%

familiarizare+durer
e
9%

Fig 11. 10. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea “Care au fost

motivele prezentării la cabinetul stomatologic?”

Tratamentele stomatologice realizate au fost următoarele: controale stomatologice

18,6%, fluorizare 2,9%, tratamente curative 5,7 %, altele 2,9%.(fig.11.11)

64 
 
 Tratamente stomatologice controale 
stomatologice fluorizare
18% 3%

tratamente 
curative
6%

fara raspuns
67%
altele
3%

tratamente 
curative 
+fluorizare
3%

Fig. 11.11. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea” Ce tratamente stomatologice s-au realizat?”

Părinţii au probleme dentare?

Distribuţia răspunsurilor la această întrebare este următoarea: în 34,3% din cazuri
mama are probleme dentare, 11,4% dintre taţi au probleme dentare şi în 31,4% dintre cazuri
ambii părinţi au probleme dentare(tab.27.XI ), rezultate ce vin în contrast cu răspunsurile la
afirmaţia “Pentru mine ,igiena orală şi spălarea dinţilor/protecţia danturii sunt foarte importante”
unde 48,6% dintre mame au răspuns pozitiv. (tab.28.XI ).

CUNOŞTINŢE LEGATE DE STAREA DE SĂNĂTATE ORALĂ

Dupa părerea dumnevoastră, cine ar trebui să ofere sfaturi în privinţa protejării dinţilor şi
a unei alimentaţii sănătoase?
Distribuţia răspunsurilor a fost următoarea : 71,4 % dintre mame au răspuns că
sfaturile trebuie sa fie oferite de medicul de familie şi numai 54,3% de către medicul pediatru.
(tab.27.XI )
Înainte de a completa acest chestionar mamele au primit informaţii de la medicul de
familie în proporţie de 22,9%, de la medicul stomatolog (8,6%), şi numai în proporţie de 1,4%
de la medicul pediatru şi pedodont. De remarcat ca un procent mare de mame (52,9%) nu au
primit informaţii despre sănătatea orală de la nici un medic.( tab.31.XI)
Tabel 31.XI. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea “Înainte de a completa
acest chestionar de la cine aţi primit informaţiile“

Procent
Frecvenţă Procent Procent valid cumulativ
Valid 0 3 4,3 4,3 4,3
1-nu 37 52,9 52,9 57,1
2-da 5 7,1 7,1 64,3
2, medic familie 16 22,9 22,9 87,1
2, pediatru 1 1,4 1,4 88,6
2, pedodont 1 1,4 1,4 90,0

65 
 
 2,pedodont 1 1,4 1,4 91,4
2,stomatolog 6 8,6 8,6 100,0
Total 70 100,0 100,0

Dinţii de lapte (temporari)cariaţi ar trebui trataţi?

Şaptezeci şi patru,3 % dintre mame sunt de părere că trebuie să fie trataţi dinţii
temporari cariaţi, în timp ce 22,9% nu stiu. (tab.32.XI )
Tabel 32.XI. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea –
Dinţii de lapte (temporari)cariaţi ar trebui trataţi?

Procent Procent
Frecvenţă Procent valid cumulativ
Valid 1-da 52 74,3 74,3 74,3
2-nu 2 2,9 2,9 77,1
3-nu stiu 16 22,9 22,9 100,0
Total 70 100,0 100,0

La întrebarea dacă sănătatea dentară se poate moşteni mamele au răspuns astfel:

65,7% dintre mame cred ca starea de sănătate se poate moşteni. (tab.33.XI , fig.11.12)
Tabel 33.XI. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea “ se poate moşteni sănătatea dentară?”
Frecv Procent
enţă Procent Procent valid cumulativ
Valid 1-da 46 65,7 65,7 65,7
2-nu 5 7,1 7,1 72,9
3-nu stiu 19 27,1 27,1 100,0
Total 70 100,0 100,0

nu stiu
27%

da
nu  66%
7%

Fig.11.12. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea “ se poate moşteni sănătatea dentară?”

Copii pot să crească având dinţii sănătoşi pe deplin:78,6% dintre mame au răspuns pozitiv,
iar 20% “nu stiu”.

66 
 
 Tabel 34.XI. Distribuţia răspunsurilor la afirmatia” Copii pot să crească
având dinţii sănătoşi pe deplin”

Procent
Frecvenţă Procent Procent valid cumulativ
Valid 1-da 55 78,6 78,6 78,6
2-nu 1 1,4 1,4 80,0
3-nu stiu 14 20,0 20,0 100,0
Total 70 100,0 100,0

Există o legatură între alimentaţie şi sănătatea dentară: 92,9% dintre mame au

răspuns pozitiv şi 5,7% “nu stiu“.(tabel 35.XI)
Tabel 35.XI. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea “Există o legatură între
alimentatie şi sănătatea dentară?”

Procent
Frecvenţă Procent Procent valid cumulativ
Valid 1-da 65 92,9 92,9 92,9
2-nu 1 1,4 1,4 94,3
3-nu
4 5,7 5,7 100,0
stiu
Total 70 100,0 100,0
Ce părere aveţi în legatură cu tratamentul aplicat copilului?
La această întrebare distribuţia răspunsurilor a fost următoarea : 31,4% dintre mame
au sentimente de milă, 17,1% sentimente de frică, 7,1% încuviinţează tratamentul şi 4,3 % au
îndoieli asupra modului de tratament.Se remarcă faptul ca nici o mamă nu are sentimente de
autorepros.( tabel 36.XI )
Tabel 36.XI. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea “Ce parere aveti in
legatura cu tratamentul aplicat copilului?

Frecven Procent Procent

ţă Procent valid cumulativ
Valid 0 28 40,0 40,0 40,0
1-frica 12 17,1 17,1 57,1
2-mila 22 31,4 31,4 88,6
4-incuviintare 5 7,1 7,1 95,7
5-indoieli 3 4,3 4,3 100,0
Total 70 100,0 100,0

Cum vă pregatiţi copilul înaintea vizitei la stomatolog?

La întrebarea “Cum va pregătiţi copilul înaintea vizitei la stomatolog” mamele au
răspuns astfel : 2,8% prin arătat, citit şi discutat spre subiect, 17,14% îl liniştesc spunându-i că
doctorul numai se uită la dinţişorii lui, 15,71% povestesc despre propria experienţă la
stomatolog, 22,85% iau copii la stomatolog la propriul tratament, 34,28% promit recompense,iar
7,14% cred ca micii pacienţi nu au nevoie de pregătire. (tabel 37.XI)

67 
 
Cât timp vă ia, zilnic, igiena orală a copilului d-voastră?
Mamele au răspuns la întrebare astfel : 87,1% “mai puţin de 5 minute, 5,7% 1 minut şi numai
2,9% “până la 15 minte”( tabel 38.XI).
Tabel 38.XI. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea –
Cât timp vă ia, zilnic, igiena orală a copilului d-voastră?

Procent Procent
Frecvenţă valid cumulativ
Valid 0 3 4,3 4,3
1-1 minut 4 5,7 10,0
2-mai puţin de 5 minute 61 87,1 97,1
3-până la 15 minute 2 2,9 100,0
Total 70 100,0

La întrebarea “ce aţi schimba în privinţa obiceiurilor d-voastră de viaţă,astfel

încât dinţii copilului să rămână cât se poate de sănătoşi? mamele au răspuns 6% că “nu
acordă importanţă acestui lucru”, 66% că ar trebui “limitate afecţiunile provocate de zahăr”,
36% “să fie folosite numai bauturile neîndulcite (apă,ceai), 10% prin folosirea sări cu F, 31%
prin corectarea regimului alimentar şi numai 13% prin reducerea numărului de gustări. (tabel
39.XI )
Răspunsurile la aceste chestionare ilustrează cu prisosinţă faptul că ,deşi există informaţii
atât în media audio-video cat şi în presa scrisa, nivelul de cunoştinţe este modest indicând
necesitatea implementării de programe de educaţie sanitară, nu numai în randul copiilor dar şi în
interiorul familie deoarece sănătatea orală a micului pacient este modelată, influenţată de nivelul
de cunostinţe dar şi de atitudinile sanogene din familie, în special ale mamei.
În scopul menţinerii şi promovării sănătăţii se impune implementarea modelelor
cultural-educativ-sanitare. Acestea trebuie să înceapă sub influenţele mediului familial,
familia fiind baza de temelie pentru primele deprinderi de igienă. Părinţii, familia reprezintă
prima sursă de informare privind sănătatea orală, iar o cale de a creşte grija pentru sănătatea
orală a copiilor constă în informarea părinţilor. Şcolile primare, sub acţiunea dirijată a
formatorilor, au mare potenţial în influenţarea comportamentului sănătăţii la copii. Programele
de educaţie sanitară în şcoli pot fi conduse de profesori care furnizează un fundal adecvat,
precum şi atitudini pozitive.
Un obiectiv major al temei se poate evidenţia prîn una din definiţiile educaţiei, ca
reprezentând “acţiuni ale părinţilor, profesorilor, formatorilor, educatorilor menite să
îmbunătăţească, în mod conştient, prîn adoptarea unor măsuri educaţionale, capacităţile,
cunoştinţele, atitudinile, voinţa de a munci, cu alte cuvinte maturizarea copiilor şi tinerilor în
scopul participării competente a acestora la viaţa socială” (Horst Schaub, Karl G. Zenke,
2001) (244). Trebuie subliniat că nu se poate face educaţie fără voinţa celui supus acţiunii
educative, fără motivarea acestuia şi fără un efort minimal din partea lui.
O educaţie veritabilă poate fi realizată printr-o comunicare adecvată (2). Educatorul
trebuie să fie un specialist în procesul de comunicare, un bun cunoscător al tehnicilor şi
metodelor de transmitere a mesajelor. Reuşita, în procesul de comunicare, constă în capacitatea
emiţătorului de a transmite mesajul, capacitatea receptorului de a decodifica mesajul primit prîn
intermediul canalelor de comunicare (191) şi, bineînţeles, prîn crearea unui climat educaţional
favorabil contextului comunicării.

68 
 
 Concluzii finale

Cercetările recent efectuate atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în curs de

dezvoltare atestă faptul că E.C.C. şi S.E.C.C. reprezintă o reală, majoră şi extrem de actuală
problemă de sănătate oro-dento-psiho-socio-somatică, comunitară.
Autenticitatea şi pertinenţa acestei aserţiuni este sustinută de multitudinea
concludentă a cercetărilor şi rezultatelor obţinute, rezultate care relevă :
1. Debutul atipic şi extrem de timpuriu al acestui tipar carial ( nu rareori la vârsta de 9-
12 luni în tandem cu erupţia clinică a incisivilor temporari;
2. Trendul actual alarmant de ascendent al prevalenţei şi incidenţei E.C.C.şi S.E.C.C (
mai ales în tările dezvoltate ( 5-12%)şi în curs de dezvoltare ( 47-70%) sau la grupuri
populaţionale defavorizate, îndeosebi emigranţi); prevalenţa leziunilor cavitare
devine mai expresivă după etapa de vârstă de 4-5 ani;
3. În determinismul acestui tipar carial se găseşte aceeaşi tetradă etiopatogenică a cariei
dentare Rosenweig-Keys ( bacterii patogene din cavitatea orală, hidrocarburile
fermentabile, calitatea ţesuturilor dentare , factorul timp ) dar favorizată,
particularizată şi nuanţată prin implicarea adiţională dar hotărâtoare a factorilor
psiho-socio-economici şi comportamentali. Factorii de risc adiţionali menţionaţi
predictibilizează şi emblemează atipic acest tipar carial;
4. Un indicator elocvent şi predictor al dinamicii evolutive al E.C.C.şi S.E.C.C îl
reprezintă nivelul de S.mutans cu o reprezentare de peste 30% în flora bacteriană a
copiilor cu astfel de carii, în raport cu un scor mai mic de 0,1% în flora bacteriană a
copiilor indemni la carie . Transmiterea “verticală” de la mamă la copil în primele
18 ore post-partum şi pe “orizontală” de la anturaj a S.mutans reprezintă un predictor
şi marker al riscului carial al copilului.
5. Larga variabilitate şi complexitate clinică se materializează prin implicarea extrem
de timpurie , iniţial a incisivilor temporari maxilari dar cu extindere şi afectare
rapidă, a mai multor tipare dentare temporare ( conform ordinii de erupţie a acestora
şi obişnuinţelor alimentare ale copilului îndeosebi nocturne, cu importanţă mare în
ceea ce priveşte conţinutul biberonului, frecvenţa, orarul, poziţia copilului în timpul
prânzului, etc), respectarea iniţială a marginii incizale a incisivilor maxilari şi
respectarea variabilă a frontalilor mandibulari, afectarea suprafeţelor dentare netede
cu risc carial scăzut dar şi evoluţia secvenţială foarte rapidă în suprafaţă şi
profunzime , galopant, oligo- sau asimptomatică, soldată frecvent cu complicaţii
majore timpurii pulpo-periodontale sau/şi pierderi premature de dinţi temporari.
6. Neprevenită, neinterceptată sau netratată competent şi în timp optim, după cum
rezultă atât din datele din literatură , cât şi din rezultatele studiului nostru, E.C.C.şi
S.E.C.C. pot genera o gamă variată de consecinţe cu implicaţii grave locale, loco-
regionale şi sistemice – generale pe termen scurt, mediu sau lung, prin exemplificare:
a. S.E.C.C. la nivelul m2t se poate prefigura în predictor de risc adiţional
carial (ocluzo-mezial) şi periodontal pentru M1P ( “ regina “ viitoarei
ocluzii dentare permanente);
b. S.E.C.C. complicate a m2t poate deveni predictor de risc pentru
sindromul dentar Turner ( la nivelul Pm1, Pm2 - stâlpi de forţă ai
suportului psiho-estetic);
c. Grave implicaţii psiho estetice şi fonatorii prin afectare carială invaziv-
agresivă a incisivilor temporari maxilari;
d. Consecinţele imediate dento-dentare prin malpoziţionarea axială sau
deplasare corporeală tridimensională, secundară ,a dinţilor limitrofi şi
69 
 
 antagonişti sau succesionali tiparelor dentare afectate prin S.E.C.C., cel
mai frecvent mezio- sau distopoziţii de grup dentar cu realizarea de false
relaţii intermaxilare, cu impact ocluzal şi psiho-estetic;
e. Perturbarea dezvoltării armonioase a arcadelor dento-alveolare(deficit) şi
implicit variabile incongruenţe dento-alveolare secundare;
f. Repercusiuni scheletale variabile de creştere scheletale de creştere,
dezvoltare şi rotaţie cranio-maxilo-mandibulare şi instalarea unor
anomalii dento-maxililare dar şi tulburări de creştere şi dezvoltare
generală somatică prin perturbarea masticaţiei, impicit a nutriţiei
copilului;
g. Impactul psiho-emoţional negativ cu potenţiale demodulări
comportamentale prin experimentarea de către copil a durerii, fricii şi
anxietătii dentare, a pocedurilor stomatologice invazive de urgenţă dar şi
psiho-socio-estetice prin afectarea fonaţiei (cu rezonanţă asupra maturării
corticale a copilului) şi funcţiei estetice, ambele cu reverberaţii profunde
asupra calităţii autonomiei sale individuale şi asupra calităţii vieţii
copilului şi a viitorului adolescent, adultului şi comunităţii;
Adresabilitatea încă preponderant tardivă a pacienţilor copii cu E.C.C. şi S.E.C.C.
complicate accentuează şi mai mult triunghiul de influenţă covârşitor al acestei patologii:
ecologic, sociologic şi comportamental. În plus, situaţiile clinico-epidemiologice semnalate,
ilustrează încă o dată remanenţa unei mentalităţi retrograde a adultului privind semnificaţia
incontestabilă pe termen lung a dentaţiei temporare.
În consecinţă, managementul clinico-terapeutic al E.C.C. şi S.E.C.C. se impune a fi
judicious particularizat ca şi concept, obiective, strategii şi metodologii aplicative contextuale
atât la nivel individual cât mai ales comunitar.
În acest sens strategiile de prevenţie se impun a fi cât mai realiste, cu adresabilitate şi
accesibilitate efectivă nediscriminatorie, individuală şi comunitară, în conformitate cu drepturile
universale ale adultului şi copilului, la educaţie şi sănătate.
Managementul comportamental, strategiile preventive pre-primare individuale şi mai
ales cele comunitare devin şi reprezintă o prioritate absolută ( motivate obiectiv de dominanţa
socio-comportamentală a acestei patologii ).
În acest sens se impune promovarea mult mai percutantă implicativă şi efectivă a
unui concept educaţional socio-ecologic, accesibil comunitar , atât la nivel de grup cât şi
individual.
Adresabilitatea educaţională modulatorie şi compliantă prioritează mamele şi
viitoarele mame care prefigurează nemijlocit şi simbiotic calitatea educaţională a copilului.
Se recomandă punctual şi contextual, ca şi strategii educaţional-preventive prioritare
implicarea compliantă a mamelor în programul promovat şi consimtit, asanarea şi igienizarea
oro-dentară coerentă mai ales a mamelor, promovarea unor deprinderi şi stiluri de viaţă,
alimentaţie şi igienă psiho-somatică sanogene, dar şi a unui comportament proactiv în cuplul
parental, conştientizarea cuplurilor parentale asupra implicaţiilor obişnuinţelor alimentare
nesanogene , a absenteismului sau incorectitudinii normelor de igienă oro-dentară ale copilului
sugar, preşcolar şi şcolar.
Esenţial este să nu fie eludate complicaţiile locale ale E.C.C. şi S.E.C.C. , pierderea
prematură a dinţilor temporari secundară E.C.C. şi S.E.C.C. , consecinţele sistemice ale acestor
pierderi premature dar şi limitele şi posbilităţile de reechilibrare morfo-funcţională sistemică a
cazului clinic în sine , mai ales cel abordat tardiv.
Ca şi modalităţi de tratament al acestor tipuri de leziuni, care în momentul solicitării
asistenţei de specialitate sunt într-o stare avansată atât în suprafaţă cât şi în profunzime, ne
putem gândi la un tratament restaurativ biostimulator odontal şi restaurativ temporar, sau de
durată, sau tratamente restaurative gnatoprotetice sub forma coroanelor pedodontice.
Rezultatele studiului epidemiologic la nivel zonal Iaşi ne conduc la urmatoarele
concluzii:

70 
 
 - majoritatea subiecţilor ( 83, 3% ) se încadrează în grupa de risc carios mic iar
subiecţii cu risc carios mare ( 7, 5% ) au distribuţie inegală, fetele prezentând într-un
procent mai mare ( 12, 3% ) risc carios mare în comparaţie cu băieţii ( 9, 8% ).
- indicele CAO are un trend ascendent în raport cu etapa de vârstă ( 0, 86 la 3-4 ani şi
2,15 la 4-5 ani ) ;
- există o nuanţare evidentă a indicelui CAO în funcţie de nivelul socio-economic al
cuplului parental ( valoarea 1 pentru cei cu nivel socio-economic mare şi 2, 87 la cei
cu nivel socio-economic redus).
Aspectele menţionate sunt atestate reprezentativ de parametrii SiC şi ICDAS cu
dublă relevanţă retro-şi prospectivă privind trendul actual zonal al carioactivităţii copilului
preşcolar şi îndeosebi al E.C.C. şi S.E.C.C. în interfaţă cu calitatea socializării sale familiale şi
comunitare.
Studiul psiho-sociologic efectuat scoate în evidenţă impactul covârşitor al factorului
socio-comportamental intrafamilial- adult/adult, adult/ copil versus :
- vârsta psiho - ontogenă şi nivelul educaţional al copilului;
- obişnuinţele de igienă orală şi nutriţională;
- starea de sănătate sau afectare dento-periodontală a copilului ( implicit prezenţa
E.C.C. şi S.E.C.C );
- nivelul şi disponibilităţile de modelare comportamentală implicativă şi proactivă a
copilului.
Din păcate, atât în urban cât şi în rural, factorul comportamental parental se prefigurează
într-un factor de risc major , nu rareori determinant versus E.C.C şi SE.C.C. prin remanenţa
flagrantă a unor mentalităţi nesanogene:
- lactaţia naturală excesivă şi prelungirea până la vârsta de 3 ani;
- lactaţia artificială cu biberonul, excesivă şi prelungită până la vârsta de 4-6 ani;
- adaos curent şi uneori excesiv(mai ales nocturn )de îndulcitori în conţinutul
biberonului ( îndeosebi miere de albine )
- utilizarea cronică a biberonului cu îndulcitori ca “liniştitor” al copilului în timpul
somnului nocturn;
- premestecarea alimentelor copilului de către mamă;
- inconsecvenţa, insuficienţa, sau chiar absenţa preocupărilor de igienă oro-dentară la
nivelul adultului aparţinător;
- absenţa sau insuficienţa preocupărilor şi implicării adultului aparţinător în învăţarea
socială a copilului ( k.a.b.), respectiv, asimilarea de cunoştinţe, deprinderi,
obişnuinţe, comportamentale de sănătate oro-dentară şi generală de la etapa de vârsta
permisivă psiho-ontogenă ( 2,6-3 ani );
- ignorarea sau minimalizarea de către adult a stării de sănătate sau de boală a dinţilor
temporari ai copilului ( implicit, sau mai ales E.C.C. şi S.E.C.C. datorită evoluţiei lor
oligo- sau asimptomatice );
Studiul variabilităţii clinice a E.C.C. şi S.E.C.C. relevă în primul rând o adresabilitate
către cabinetul stomatologic preponderant tardivă ( rezonanţă concludentă de altfel a registrelor
sociologice menţionate anterior) cu un număr redus la categoria de vârstă 2, 6-4 ani , etapă în
care este posibilă realizarea de tratamente minim invazive , număr care creşte la grupa de vârstă
6-8 ani când cortegiul clinic stomatologic este foarte complex, dominat de complicaţii şi
consecinţe grave ale S.E.C.C. netratate :
- consecinţe dento-parodontale cu impact şi asupra dinţilor permanenţi;
- pierderi premature de dinţi temporari cu grave consecinţe privind congruenţa dento-
alveolară de mai târziu;
- malocluzii preexistente sau instalate ca urmare a S.E.C.C. netratate ;
- disfuncţionalităţi ale aparatului dento-maxilar preexistente, sau favorizate,
compensator sau agravant, de S.E.C.C. netratate.

71 
 
 Ca şi strategii de management al E.C.C. şi S.E.C.C. în contextualitatea etapelor de
vârstă monitorizate atât în comunităţile preşcolare studiate cât şi în cadrul asistenţei clinice la
solicitare, sau impus şi s-au dovedit a fi efective, accesibile şi eficiente :
o strategii educaţionale recurente cu triplă adresabilitate: adult, educator,
adult-aparţinător - copil- partener, beneficiar şi cel mai convingător
mesager comunitar.
o strategii de prevenţie cu adresabilitate comunitară; complianţă
coparticipativă adult/copil/ echipă medicală s-a regăsit ca eficacitate prin
toate cele 3 registre : prepimară, primară şi secundară în funcţie de
contextualitatea abordată;
o strategiile curative s-au axat eficient pe o abordare complexă pedodonto-
ortodontică, judicios individualizată şi cât mai accesibilă socio-economic
pentru adultul aparţinător ca suport-financiar al copilului.

Complexitatea socio-epidemiologică şi clinică a E.C.C. şi S.E.C.C. impune în primul

rând o reconsiderare a atitudinii adultului faţă de dentaţia temporară, faţă de starea de sănătate
sau boală a dinţilor temporari, faţă de rolul incontestabil al acestora în predictibilizarea unei
dezvoltări armonioase a aparatului dento-maxilar, în evoluţia psiho-socio-somatică armonioasă
a copilului, în promovarea calităţii vieţii copilului, adolescentului, adultului prezent şi viitor.
Maximum de interes pentru copil şi respectarea a tot ceea ce priveşte copilul
reprezintă un drept fundamental al copilului, recunoscut şi promovat de Convenţia
Naţiunilor Unite şi O.M.S..
După cum sugerează şi Ripa , mai ales dacă avem în vedere dramatismul cu
implicaţii pe termen lung ale E.C.C. şi S.E.C.C. se impune promovarea şi practicarea unei
prevenţii şi intercepţii stomatologice pediatrice “agresive” cu perspectivă populaţională şi
responsabilizare implicativă comunitară, perspectiva sănătaţii orale de la naştere până la
adolescenţă.
Sub aspect bioetic se impune stringent formarea timpurie a sănătăţii, implicit a
sănătăţii oro-dentare prin promovarea obiceiurilor, atitudinilor şi stilurilor de viaţă sanogenă,
asigurând gradual şi recurent transferul de la conceptual “to cure -> to care !”.
Transpunerea în viaţă şi faptă a acestui deziderat nu poate fi asigurată decât prin
promovarea şi instituirea coerentă şi consecventă a unor programe de sănătate oro-dentară la
nivel comunitar , accesibile în mod real în primul rând pentru adulţi şi nu în ultimul rând pentru
toţi copiii, indiferent de etnie sau statut socio-economic.
Parafrazându-l pe Guillain, R.Debre prin programe educaţionale şi de prevenţie
comunitare realiste , empatice şi consecvente oferim tuturor o şansă imensă prin prisma
calităţii vieţii prin combaterea fermă a celor trei mari riscuri patologice ale copilăriei:
- bolile infecţioase prin anasanarea mediului oro-dentar;
- tulburările de nutriţie printr-o funcţie masticatorie îmbunătăţită şi oxigenarea
crescută printr-un management orto- gnato- pedodontic eficient;
- tulburările psiho - somatice prin ameliorarea esteticii faciale ( cu ajutorul unui
management ortodonto - pedodontic şi comportamental adecvat).
Concluzionând, formarea conştiinţei stomatologice sanogene la copil, adolescent , adult
(tânăr sau matur) se înscrie ca un proces conştient , dirijat, realizat la nivel profesional, cu
aportul celor mai abilitaţi specialişti cu pasiune şi dragoste pentru pacienţii acestor etape de
vârstă, înainte de toate pentru că “subiecţii adresabilităţii noastre sunt ei însuşi în etapele
devenirii lor, socializării şi integrării care reclamă menţinerea în stare normală a
morfofuncţionalităţii sistemului stomatognat pentru întreaga predestinare existenţială, astfel
încât să le permită la etapa de adult o viaţă socială şi economică productivă ( mesaj care se
găseşte de asltfel şi în prerogativele O.M.S.).

72 
 
Bibliografie

1. Pine CM, Pitts NB, Nungent ZJ. British Association for the Study of Community Dentistry
(BASCD) guidance on sampling for surveys of child dental health. A BASCD coordinated
dental epidemiology programme quality standard. Community Dental Health 1997; 4
(Suppl 1): 10-7.
2. Vogel G, Mao Y, Chow L, Proskin H. Fluoride in plaque fluid, plaque an saliva measured
for 2 hours after a sodium fluoride monofluorphosphate rinse. Caries Res 2000; 34: 404-
11.
3. American Dental Association Policy on Evidence-Based Dentistry. American Dental
Association Position Statements, 2002;
http://www.ada.org/prof/resources/positions/statements
4. World Health Organization. Fluorides and oral health. WHO Technical Report Series 846,
Geneva, 1994.
5. Office for Public Health in Scotland: Oral health promotion, 1999.
6. Lister-Sharp D. Health promoting schools and health promotion in schools: two systematic
reviews. Health Technology Assessment, University of Southampton, 1999.
7. Jokovic A, Locker D, Stephens M, Kenny D, Tompson B, Guyatt G. Validity and
reliability of a questionnaire for measuring child oral-health-related quality of life. J Dent
Res 2002; 81 (7): 459-463.
8. Stefan Lăcătuşu . Caria explozivă.Editura Cronica, 1996
9. Cărăuşu E.M.- Studiu comparativ al eficienţei unor metode de prevenire a cariei dentare
la populaţia infantilă - Teza de doctorat, U.M.F-''Gr.T.Popa''-Iaşi, 1997:184-187
10. De Paola P.F.- Caries in young aging population what are we learning?In:Cariology for
the nineties.Bowen W.H., Taba, K. L.A.(editors), Rochester NY:University of Rochester
Press, 1999:25-35
11. Hicks M.J., Flaitz C.M.- Epidemiology of dental caries and adolescent population:A
review of past and curent trends.The Journal of Clinical Pediatric Dentistry 2004, 5(2):62-
69
12. McDonald RE, Avery DR, Stokey G.K. Dental caries in child and adolescent. Dentistry
for the child and adolescent, 7th edition, St.Louis, MO Mosby comp.2000:209-217
13. Skeie MS, Raadal M., Strand G.V., Espelid I. Caries primary teeth at 5 and 10 years of
age:a longitudinal study, European Journal of Paediatric Dentistry, 2004; 5(4): 194-202
14. Zarnea Livia- Pedodonţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993
15. A.Dl.Grauwe, J.K.M., A.P.S., L.C.Martens. Early Childhood Caries(ECC):What's in a
name?-European Journal of Paediatric Dentistry, 2004, 5(2):62-6955-256;263
16. Guedes-Pinto AC. Odontopediatria. 6ª ed. São Paulo:Santos; 1997.
17. Hallet KB,O`Rourke PK. Pattern and severity of early childhood caries.Community Dent
Oral Epidemiol, 2006; 34(1): 25-35
18. Hamilton FA, Davis KE, Blinkhorn AS. An oral health promotion programme for nursing
caries . Int L Paed Dent 1999; 9: 195-200
19. Huntington NL, Kim IJ, Hughes CV. Caries-risk factors for hispanic children affected by
early childhood caries. Pediatr Dent. 2002;24:536-42.
20. Hicks M.J., Flaitz C.M. Epidemiology of dental caries and adolescent population:A review
of past and curent trends.The Journal of Clinical Pediatric Dentistry 2004, 5(2):62-69
21. Holm A.K. Caries in preschool children international trend. J.Dent.1990, 18:291-295
22. Bratu E, Glavan F. Practica Pedodontică .Ed aIIIa Editura Orizonturi Universitare,
Timişoara, 2005:31-44;139-52;215-6;307-9
23. Gănuţă N. Chirurgia orală. Editura Didactică şi Pedagogică R.E. Bucuresti 1996:61-64
24. Cameron AC, Widmer RP. Handbook of pediatric dentistry. Sydney: Mosby-Wolfe; 1997.
73 
 
25. Douglass JM, Tinanoff N, Tang JMW, Altman DS. Dental caries patterns and oral health
behaviors in Arizona infants and toddlers. Community Dent OralEpidemiol. 2001; 29:14-
22.
26. Davies GN. Early childhood caries- a synopsis. Community Dent- Oral Epidemiol.
1998;26(1 Suppl): 106-16.
27. Attari N, Roberts JF. Restoration of primary theeth affected by Early Childhod Caries.Eur
J Paed Dent 2004;2: 92-7
28. Azevedo TDPL, Bezzera ACB, de Toledo OA. Feeding Habits ans Severe Early
Childhood Caries in Brazilian Preschool Children. Pediatr Dent 2005;27(1);28-33
29. Berkowitz RJ. Prevention of Early Childhood Caries :A Microbiologic Perspective. JCan
Dent Assoc 2001; 55(2): 2453-7
30. Casaretto HC,Cesetti M, Dricas D, Matocchi K,Blanco AF. Caries de Biberob .Buletin de
la A socioacion Argentina de Odontologia para Ninos 2000; 29(4): 7-12
31. Cura E. Pedodonţie . Editura Apollonia, Iaşi ,2000:76-82;260-72.
32. Bezzera ACB, Azevedo TDPL,, de Toledo OA. Feeding Habits ans Severe Early
Childhood Caries in Brazilian Preschool Children. Pediatr Dent 2005;27(1);28-33
33. Berkowitz RJ. Cause, treatment and prevention of early childhood caries. J Can Dent
Assoc. 2003;69:304-7.
34. Hashim R. Dental caries experience and use of dental sevice among preschool
children in Ajman. International Journal of Paediatric Dentistry, 2006;4: 257-262
35. E.K.Mahoney. Behavior of primary incisor caries : a micromechanical study.
International Journal of Paediatric Dentistry, 2006;4: 270-277
36. Fayle SA.UK National Clinical Guidelines in Paediatric Dentistry.Preformed stainless
steel crowns in primary molars .Int J Paed Dent 1999;9:311-4
37. Durward C.S. Space maintenance in the primary and mixed dentition. Ann R Australas
Coll Dent Surg .2000; 15: 203-205.
38. Edelstein Bl., Douglas C.W. Dispelling the myth that 50 Procent of US Schoolchildren
have never had a cavity.Public Health Report 1995;110:522-530
39. Gormăneanu M, A.W.Roşianu. Pediatrie. Ed. Didactică şi Pedagogică, Buc, 1996
40. Grivu O., Cristoloveanu R., E.Meckler. Stomatologie pediatrică. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975 .
41. Dorobăţ V., Maxim A., Balan A., Cura E., Zegan G., Păsăreanu M. Oral diseases of
preschool children:epidemiology and preventive measures. Congresul al II-lea al
Stomatologilor. Teze. Chişinău 1994.
42. Luca R, Ivan A, Stanciu I, Vinereanu A. ”Severe early chidhood caries in a sample of
oreschool children attending a Pediatric Dentistry Clinic from Bucharest.Oral Health and
Dentral Management in the Black Sea Countries 2002;1:29-35
43. Luca R, Ivan A, Tănase M. Pit an fissure caries in the first permanent molars of a group of
Romanian schoolchildren. 6 th Congress of the Balkan Stomatological Society, 3-6 may
2001,Bucureşti
44. Luca R . Pedodonţie, Ed.Cerma, Bucureşti, 2003, 57, 33-72
45. Luca si col. Caries experience of 5 years old children of Bucharest. Romania-9th Congress
28 may-1 june 2008, Dubrovnik, Croaţia
46. Luca R, A.V.Vieru, A.Vivereanu, A.Ivan . Severe early childhood caries in a sample of
preschool children attending a Paediatric Dentistry clinic from Bucharest-OHDMBSC-
2002, I:29-35
47. Luca R., Munteanu A., Farcasiu C. Severe early childhood caries in a young group of
preschool children over a two year period. OHDMBSC-2008, VII, 3:9-13
48. Maxim A., Balan A., Păsăreanu M. şi col. Tendinţe demografice actuale ale
carioactivităţii la copil şi adolescent la nivel naţional. Med. Stomatologică, 2004, 8(1):80-
83

74 
 
49. Dănilă I., Bârlean L, Săveanu I. Caries experience of pre-school children in Iaşi, Romania,
OHDMBSC – Vol.VII – No.3 – September, 2008;
50. Dănilă I., Evghenikos A. Early childhood caries - a public oral health problem.
Rev.Med.Chir. Soc.Med.Nat.Iaşi; 2007; 111(1): 228-231
51. Maxim A., Balan A., Păsăreanu M., and col. Motivation, implication and competition in
children's education for oral health. International Journal of Paediatric Dentistry, 2005,
15(2):37
52. Rusu şi colab. Pedodonţie-Curs. U.M.F Iasi, Facultatea de Stomatologie,1980,64-200.
53. Dănilă I. Dentistică Preventivă. Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, 10-17
54. Robert J. Berkowitz. Mutans Streptococci: Acquisition and Transmission. Pediatr Dent
2006; 28:106-109
55. Tedjogasongko V, Kozai K. Initial acquisition and transmission of mutans streptococci in
children at day nursery. J Dent Child 2002;69:284-288.
56. Tanner ACR, et al. The microbiota of young children from tooth and tongue samples. J
Dent Res 2002;81:53-57.
57. Li Y, Caufield PW, Dasanayake HW, et al. Mode of delivery and other maternal factors
influence the acquisition of Streptococcus mutans in infants. J Dent Res 2005;84:806-811.
58. Alaluusua S, Malmivirta R. Early plaque accumulation—a sign for caries risk in young
children. Community Dent Oral Epidemiol, 1994, 22(5 Pt 1):273-276.
59. Kressin RN, Nunn ME, Singh H, Orner MB, Pbert L, Hayes C, et al. Effects of a practice
based intervention on pediatric providers’ counseling about children’s risk for dental
decay. Medical Care , 2009,11:1121-1128.
60. Beltran-Aguilar ED, Barker LK, Canto MT, si colab. Surveillance for dental caries, dental
sealants, tooth retention, edentulism, and enamel fluorosis—United States, 1988-1994 and
1999-2002. MMWR Surveill Summ , 2005, 54:1-43.
61. Okada M, Soda Y, Hayashi F şi colab. Longitudinal study of dental caries incidence
associated with Streptococcus mutans and Streptococcus sobrinus in pre-school children.
J Med Microbiol 2005, 54(Pt 7):661-665.
62. Kashket S, Zhang J, Van Houte J . Accumulation of fermentable sugars and metabolic
acids in food particles that become entrapped on the dentition. J Dent Res, 1996, 75:1885-
1891.
63. Paster BJ, Bartoszyk IM, Dewhirst FE .Identification of oral streptococci using PCR-
based, reverse-capture, checkerboard hybridization. Methods Cell Sci, 1998, 20:223-231.
64. Lewis CW, Grossman DC, Domoto PK, Deyo RA .The role of the pediatrician in the oral
health of children: a national survey. Pediatrics 2000, 106:E84.
65. Marchant S, Brailsford SR, Twomey AC. şi colab. The predominant microflora of nursing
caries lesions. Caries Res 2001, 35:397-406.
66. Benjamini Y, Hochberg Y .Controlling the false discovery rate: a practical and powerful
approach to multiple testing. J R Statist Soc B 1995, 57:289-300.
67. Kumar PS, Griffen AL, Moeschberger ML, Leys EJ . Identification of candidate
periodontal pathogens and beneficial species by quantitative 16S clonal analysis. J Clin
Microbiol 2005, 43:3944-3955.
68. Lee JY, Rozier RG, Norton EC. şi colab. The effects of the Women, Infants, and
Children’s Supplemental Food Program on dentally related Medicaid expenditures. J
Public Health Dent 2004, 64:76-81.
69. Milgrom P, Riedy CA, Weinstein P. şi colab .Dental caries and its relationship to
bacterial infection, hypoplasia, diet, and oral hygiene in 6- to 36-month-old children.
Community Dent Oral Epidemiol 2000, 28:295-306.
70. Könönen E, Asikainen S, Jousimies-Somer H . The early colonization of Gram-negative
anaerobic bacteria in edentulous infants. Oral Microbiol Immunol 1992, 7:28-31.
71. Chhour KL, Nadkarni MA, Byun R, şi colab . Molecular analysis of microbial diversity
in advanced caries. J Clin Microbiol 2005, 43:843-849.

75 
 
72. Mohebbi SZ, Virtanen JI, Vahid-Golpayegani M, Vehkalahti MM . Early childhood caries
and dental plaque among 1-3-year-olds in Tehran, Iran. J Indian Soc Pedod Prev Dent
2006, 24:177-181.
73. Munson MA, Banerjee A, Watson TF, Wade WG. Molecular analysis of the microflora
associated with dental caries. J Clin Microbiol 2004, 42:3023-3029.
74. Seki M, Yamashita Y, Shibata Y. şi colab . Effect of mixed mutans streptococci
colonization on caries development. Oral Microbiol Immunol 2006, 21:47-52.
75. Shiboski CH, Gansky SA, Ramos-Gomez F, şi colab. The association of early childhood
caries and race/ethnicity among California preschool children. J Public Health Dent
63:38-46; erratum in J Public Health Dent 2003, 63:264, 2003.
76. Siegal MD, Marx ML, Cole SL. Parent or caregiver, staff, and dentist perspectives on
access to dental care issues for Head Start children in Ohio. Am J Public Health 2005,
95:1352-1359.
77. Socransky SS, Haffajee AD, Smith C, Martin L, Haffajee JA, Uzel NG, et al. Use of
checkerboard DNA-DNA hybridization to study complex microbial ecosystems. Oral
Microbiol Immunol 2004, 9:352-362.
78. Tanner AC, Milgrom PM, Kent R Jr. et al. Similarity of the oral microbiota of pre-school
children with that of their caregivers in a population-based study. Oral Microbiol
Immunol17:379-387; erratum in Oral Microbiol Immunol 2002, 18:338, 2003.
79. Tanner AC, Milgrom PM, Kent R Jr, et al. (2002b). The microbiota of young children from
tooth and tongue samples. J Dent Res 81:53-57.
80. Twetman S, Stecksén-Blicks C . Probiotics and oral health effects in children. Int J
Paediatr Dent 2008,18:3-10.
81. Van Houte J. Microbiological predictors of caries risk. Adv Dent Res 1993,7:87-96.
82. Wennhall I, Matsson L, Schroder U, Twetman S . Caries prevalence in 3-year-old children
living in a low socio-economic multicultural urban area in southern Sweden. Swed Dent J
2002, 26:167-172.
83. Corby PM, Lyons-Weiler J, Bretz WA, et al. Microbial risk indicators of early childhood
caries. J Clin Microbiol 2005, 43:5753-5759.
84. Ribeiro NME, Ribeiro MAS. Breastfeeding and early childhood caries: acritical review.
Jornal de Pediatria. 2004; 80(5) : 199-210.
85. Marshall TA, Levy SM, Broffitt B, şi colab. Dental caries and beverage consumption in
young children.Pediatrics. September 2003; 112(3): 184-191.
86. Newbrun E et al. Comparison of dietary habits and dental health of subjects with
hereditary fructose intolerance and control subjects. J Am Dent Assoc.1980; 101 : 619-
626.
87. Grenby TH. Effects of starch and sugar diets on dental caries. Br Dent J.1970; 128 : 575-
578.
88. Grenby TH. Snack foods and dental caries. Investigations using laboratory animals. Br
Dent J. 1990; 168 : 353-361.
89. Reece JA, Swallow JN. Carrots and dental health. Br Dent J. 1970; 128 :535-539.
90. Shenkin JD, Heller KE, Warren JJ, Marshall TA. Soft drink consumption and caries risk in
children and adolescents. General Dentistry. Jan-feb 2003 :p. 30-36.
91. Jarvinen VK, Rytöma II, Heinonen OP. Risk factors in dental erosion. J DentRes 1991;
70(6) : p. 942-947.
92. Ludwig DS et al. High glycemic index foods, overeating, and obesity.Pediatrics 1999; 103
: E 26.
93. Ludwig DS, Peterson KE, Gortmaker SL. Relation between consumption ofsugar-
sweetened drinks and childhood obesity: A prospective, observationalanalysis, Lancet,
2001; 357 : 505-508.
94. Geddes DAM, Edgar WM, Jenkins GN, Rugg-Gunn AJ. Apples, salted peanuts and plaque
pH. Br Dent J. 1977; 142 : 317-319.

76 
 
95. Ooshima T, Osaka Y, Sasaki H, Matsumoto M, Sobue S. Cariostatic activities of cacao
bean extracts. Caries Res 1999; 33 : 328.
96. Jenkins GN, Hargreaves Ja. Effect of eating cheese on Ca and Pconcentrations of whole
mouth saliva and plaque. Caries Res. 1989; 23 :159-164.
97. Gedalia I, Ben-Mosheh S, Biton J, Kogan. Dental caries protection with hard cheese
consumption. Am J of Dent. 1994; 7(6) : 331-332.
98. Kashket S et al. Cheese consumption and the development and progression of dental
caries. Nutrition Reviews. 2002; 60(4): 97-103.
99. Gibson SA. Breakfast cereal consumption in young children: association with non-milk
extrinsic sugars and caries experience. Public Health Nutrition, 2000; 3 : 227-232.
100. Thibodeau EA, O’Sullivan DM. Salivary mutans streptococci and caries development in
the primary dentition and mixed dentitions of children. Community Dent Oral Epidemiol
1999; 27: 406-412.
101. Llenea-Puy MC, Montanana-Llorens C, Forner-Navarro L. Cariogenic oral flora and its
relation to dental caries. J Dent Child 2000; 42: 67-69.
102. Peretz B, Faibis S, Ever-Hadini P. Dental health behaviour of children with BBTD treated
using general anesthesia or sedation and their parents in a recall examination. J Dent
Child 2000; 67: 51-58.
103. Ramos-Gomez FJ, Tomar SL, Ellison J, et al. Assessment of early childhood caries and
dietary habits in a population of migrant Hispanic chidren in Stockton, California . ASDC
J Dent Child 1999 Nov-Dec: 395-403, 366.
104. Ramos-Gomez FJ, Shepard DS. Cost-effectiveness model for prevention of early childhhod
caries. J Calif Dent Assoc 1999 Jul; 26(7):539-44.
105. Policy on Early childhood Caries (ECC): Classifications, Consiquences and Preventitiv
Strateies. Academy of Pediatric Dentistry Oral Health Policies. Reference Manual. 2007
106. Dye BA, Tan S, Smith V, et al. Trends in oral health status: United States, 1988-1994 and
1999-2004. National Center for Health Statistics. Vital Health Stat 11(248). Hyattsville,
Md. 2007
107. Acs JA, Griffen AL, Dardis SR, Lee AM, Olsen I., Dewhirst FE, Leys EJ, Paster BJ.
Bacteria of Dental Caries in Primary and Permanent Teeth in Children and Young Adults.
J. Clin. Microbiol. 2008 46: 1407-1417.
108. Caplan LS, Erwin K, Lense E, Hicks J Jr. The Potential Role of Breast-Feeding and Other
Factors in Helping to Reduce Early Childhood Caries. J Pub H Dent. 2008 Mar 31.
109. Khairiyah AM, Wan MN, Nor’ain AT, Tan BS, Natifah CS, A-Hamid M. Oral health of
preschool children: a universal problem. National Primary Healthcare Conference 2008.
14-16 April 2008.
110. The National Oral Health Survey of Preschool Children 2005 (NOHPS 2005). Oral Health
Division, Ministry of Health Malaysia.
111. Harris R, Nicoll AD, Adair PM, Pine CM (2004). Risk factors for dental caries in young
children: a systematic review of the literature. Community Dent Health 21(Supplement):
71-85
112. World Health Organization. Joint WHO/FAO Expert Consultation on Diet. Nutrition and
the prevention of chronic diseases. Geneva:; 2003 (WHO Technical Report Series No.
916)
113. Misra S, Tahmassebi JF, Brosnan M. Early childhood caries – a review. Dent Update
2007; 34: 556-56411
114. Moynihan PJ. Update on the nomenclature of carbohydrates and their dental effects.
Journal of Dentistry 1998; 26(3): 209-218
115. Erickson PR, McClintock KL, Green N, La Fleur J. Estimation of the caries-related risk
associated with infant formulas. Pediatr Dent 1998; 20(7): 395-403
116. Öhlund I, Holgerson PL, Bäckman B, Lind T, Hernell O, Johansson I (2007). Diet intake
and caries prevalence in four-year-old children living in a low prevalence country. Caries
Research 2007;41:26-33

77 
 
117. Gibson, S., and Williams, S. Dental caries in pre-school children: associations with social
class, toothbrushing habit and consumption of sugars and sugar-containing foods.
Caries Research 1999, 33,101–113
118. Guedes-Pinto AC, editor. Odontopediatria. 6ª ed. São Paulo:Santos; 1997.
119. Davies GN. Early childhood caries - a synopsis. Community Dent/Oral Epidemiol. 1998;
26(1 Suppl): 106-16.
120. Poulsen Sv. A clinical approach . Munskgaard Copenhagen, 1-st Ed, 2001, 53-70.
121. Mitrofan I. Cursa cu obstacole a dezvoltării umane . Ed.Polirom, Iaşi, 2003,24-32.
122. Kastele LM, SeLWITZ ,Oldakowski RJ, et al. Coronal caries in the primary and
permanent dentitionof children and adolescents 1-17 years of age: Unites State 1988-
1991. Dent Res 1996;75 Spec No: 631-41
123. King NM, Anthonappa RP, Ittaharagun A. The importance of the primary dentition to
children-Part 2:Effets of treating carios teeth by extraction.The HONG Kong Praticioner
2007;29:101-7
124. Marianne Rythén, Jörgen g. Norén, Nina Sabel, Frank . Morphological aspects of dental
hard tissues in primary teeth from preterm infants. International Journal of Paediatic
Dentistry 2008;18:397 - 404
125. Palosaari H, Ding Y, Larmas M, Sorsa T, Bartlett JD, Salo T, et al. Regulation and
interactions of MT1-MMP and MMP-20 in human odontoblasts and pulp tissue in vitro. J
Dent Res 2002, 81:354–359
126. Larmas M. Odontoblast function seen as the response of dentinal tissue to dental
caries. Adv Dent Res 2001,15:68–71
127. Llano E, Pendás AM, Knäuper V, et al. Identification and structural and functional
characterization of human enamelysin (MMP-20). Biochemistry 1977, 36:15101–1510
128. Gronthos S, Mankani M, Brahim J, Robey PG, Shi S (). Postnatal human dental pulp stem
cells (DPSCs) in vitro and in vivo. Proc Natl Acad Sci USA 2000, 97:13625–13630.
129. Hardison JD, Cecil JC, White JA, Manz M, Mullins MR, Ferretti GA. The 2001 Kentucky
Childrens Oral Health Survey: findings for children ages 24 to 59 months and their
caregivers. Pediatr Dent. 2003 Jul-Aug; 25(4): 365-72.
130. Msefer S. Importance of Early Diagnosis of Early Childhood Caries.JODQ Supplemment
April 2006 “Early Childhood Caries “:6-8
131. Balan A., Păsăreanu M, Săila V. Baby bottle caries syndrome – risk factors.Jurnal de
Medicina Preventivă 2000; 8(3):44-47
132. Luca R. Caria de biberon – date epidemiologice . Revista Natională de Stomatologie
,1998; I(6):40-4
133. Attari N, Roberts JF. Restoration of primary theeth affected by Early Childhod Caries. Eur
J Paed Dent 2004;2: 92-7
134. Hallet KB, O`Rourke PK. Pattern and severity of early childhood caries. Community Dent
Oral Epidemiol 2006; 34(1):25-35
135. Johnsen DC. Dental caries Patterns in Preschool Children. Dent Clin North Am 1984;
28(1):3-20
136. Azrak B. Oral hygiene habits, nutrition behavior, pattern and caries risk of 97 infants. 5
Congress of EADPH, Bergen, June 7-11 ,2000
137. Joanna M. Douglass , Norman Tinanoff ,Julie M. W. Tang , Donald S. Altman . Dental
caries patterns and oral health behaviors in Arizona infants and toddlers. Community
Dentistry and Oral Epidemiology,Volume 29, Issue 1, pages 14–22, February 2001
138. Low W, Tan S. The effect of severe caries on the quality of life on Young children .Pediatr
Dent,1999;21:325-5
139. King NM, Anthonappa RP, Ittaharagun A. The importance of the primary dentition to
children-Part 2:Effets of treating carios teeth by extraction.The HONG Kong Praticioner
2007;29:101-7
140. A.Dl.Grauwe, J.K.M., A.P.S., L.C.Martens. Early Childhood Caries(ECC):What's in a
name?. European Journal of Paediatric Dentistry, 2004, 5(2):62-6955-256;263

78 
 
141. Popa MB. Estetica în odontoterapia restauratoare. Ed.Universitară ”Carol Davila”
Buc.2005:171-3
142. Regezi JA, Sciuba J.Oral Pathology. Clinical-Pathologic Correlations. Second edition.
WB Sanders Company 1989;517-518
143. Al-ShalanTA, Erikson PR, Hardie NA. Primary incisor decay before age 4 as a risk
factor for future dental carie .Pediatr Dent 1997;19(1)1:37-41
144. M.L. Hunter, C.A. Hood, B. Hunter, A. Kingdon . Reported infant feeding, oral hygiene
and dental attendance patterns in children aged 5 years and under referred for extraction
of teeth under general anaesthesia. International Journal of Paediatric Dentistry, December
1997,Volume 7, Issue 4, pages 243–248.
145. Cuculescu M. Ingrijirea profilactică stomatologică a femeii gravide şi a nou-născutului în
primul an de viaţă .Revista Natională de Stomatologie , Chirurgie Maxilo-Facială şi
Chirurgie Orala 2003; 132(8):1110-6
146. Losso; R. Tavares, da Silva, A. Urban. Severe early childhood caries: an integral
approach. J. Pediatr. (Rio J.)2009, vol.85 no.4; 295-300
147. Grindefjord M, Dahllof G, Modeer T. Caries development in children from 2.5 to 3.5 years
of age: a longitudinal study. Caries Res.1995;29:449-54.
148. O’Sullivan DM, Tinanoff N. The association of early dental caries patterns with caries
incidence in preschool children. J Public Health Dent. 1996;56:81-3.
149. Li Y, Wang W. Predicting caries in permanent teeth from caries in primary teeth: an
eight-year cohort study. J Dent Res. 2002;81:561-6.
150. Casaretto HC, Cesetti M, Dricas D, Matocchi K,Blanco AF. Caries de Biberob ,Buletin de
la Asocioacion Argentina de Odontologia para Ninos 2000; 29(4): 7-12
151. C. Motisuki, L. Santos-Pinto, E.M.A. GIRO. Restoration of severely decayed primary
incisors using indirect composite resin restoration technique. International Journal of
Paediatric Dentistry Volume 15, Issue 4, pages 282–286, July 2005
152. Franz Josef Robke .Effects of nursing bottle misuse on oral health. Prevalence of caries,
tooth malalignments and malocclusions in North-German preschool children. J Orofac
Orthop 69(1):5-19 (2008)
153. Rocha RO, das Neves LT, Marotti NR, Wanderley MT, Corrêa MS. Intracanal
reinforcement fiber in pediatric dentistry: a case report. Quintenssence Int 2004;
35(4):263-8.
154. Bussadori SK, do Rego MA, Pereira RJ, Guedes-Pinto AC. Human enamel venner
restoration in a deciduous tooth: Clinical Case. J Clin Pediatr Dent. 2003; 27(2):111-6.
155. Carranza F, Garcia-Godoy F. Esthetic restoration of primary incisors. Am J Dent. 1999;
12:55-8.
156. R. Ferro, A. Besostri, B. Meneghetti, M. Beghetto. Comparison of data on Early
Childhood Caries (ECC) with previous data for Baby Bottle Tooth Decay (BBTD) in an
Italian kindergarten population. European Journal of Paediatric Dentistry,
2004,Volume 5,number 2, June
157. Ramos-Gomez FJ. Clinical considerations for an infant oral health care program.
Compend Contin Educ Dent. 2005 May;26(5 Suppl 1):17-23.
158. Luca R . Pedodonţie. Vol II .Ed.Cerma, Bucureşti, 2003
159. R.G. de AmorimS Coelho Leal, A.C Barreto. Association of chlorhexidine and fluoride
for plaque control and white spot lesion remineralization in primary
dentition.International Journal of Paediatric Dentistry, 2008;18;446-451
160. Mäkinen K.K. The rocky road of xylitol to its clinical application. J. Dent. Res. 2000; 79:
1352.
161. Lynch H, Milgrom P. Xylitol and dental caries: an overview for clinicians. J Calif Dent
Assoc. 2003 Mar;31(3):205-9.

79 
 
162. K.K. Mäkinen, K.P.Isotupa, T. Kivilompolo, P.L. Mäkinen, J.Toivanen, E. Söderling.
Comparison of Erythritol and Xylitol Saliva Stimulants in the Control of Dental Plaque
and Mutans Streptococci. Caries Research 2001;35:129-135.
163. Kandelman D., Gagnon G. A 24-month clinical study of the incidence and progression of
dental caries in relation to consumption of chewing gum containing xylitol in school
preventive programs. J. Dent. Res. 1990; 69: 1771.
164. Autio J.T., Courts F.J. Acceptance of the xylitol chewing gum regiment by preschool
children and teachers in a Head Start program: a pilot study. Pediatr. Dent. 2001; 23:71.
165. Autio J.T. Effect of xylitol chewing gum on salivary streptococcus mutans in preschool
children. ASDC J. Dent. Child. 2002; 69: 81-6, 13.
166. Kandelman D, Balanyk TE. The famly book of dentistry .RMF International Montreal
,Quebec, Canada,1996:62-7;114-7
167. A I. Ismail. Determinants of Health in Children and the Problem of Early Childhood
Caries Presented to the College of Diplomates of the American Board of Pediatric
Dentistry at its 18th Annual Symposium, New York, NY, Saturday, May 24, 2003
168. McCaul KD, Glasgow RE, O’Neill HK. The problem of creating habits: establishing
health-protective dental behaviors. Health Psychol. 1992;11:101-110.
169. Ismail AI, Sohn W. The impact of universal access to dental care on disparities in caries
experience in children. J Am Dent Assoc. 2001;132:295-303.
170. Buescher PA, Horton SJ, Devaney BL, et al. Child participation in WIC: Medicaid costs
and use of health care services. Am J Public Health. 2003;93:145-150
171. L. Lopez, R. Berkowitz, C. Spiekerman, P. Weinstein, . Topical antimicrobial therapy in
the prevention of early childhood caries: a follow-up report. Pediatric Dentistry – 2002,
24:3, 204-6
172. Gibbons RJ, DePaola PF, Spinnell DM, Skobe Z. Interdental localization of Streptococcus
mutans as related to dental caries experience. Infect Immun.1974;9:481-488.
173. Caufield PW, Gibbons RJ. Suppression of Streptococcus mutans in the mouths of humans
by a dental prophylaxis and topically-applied iodine. J Dent Res.1979;58:1317-1326.
174. Caufield P. Combined effect of iodine and sodium fluoride on dental caries in rats and on
viability of Streptococcus mutans in vitro. Caries Res. 1981;15:484-491.
175. Caufield PW, Navia JM, Rogers AM, Alvarez C. Effect of topically applied solutions of
iodine, sodium fluoride, or chlorhexidine on oral bacteria and caries in rats. J Dent Res.
1981;60:927-932.
176. Lopez L, Berkowitz RJ, Zlotnik H, Moss M, Weinstein P. Topical antimicrobial therapy in
the prevention of early childhood caries. Pediatr Dent. 1999;21:9-11.
177. E. Honkala, J. Behbehani , H. Ibricevic et al .The atraumatic restorative treatment (ART)
approach to restoring primary teeth in a standard dental clinic. International Journal of
Paediatric Dentistry,Volume 13, Issue 3, pages 172–179, May 2003
178. May El-Nadeef , Ashraf Saleh , Shiraz Amin , Eino Honkala. Assessment of the Atraumatic
Restorative Treatment for the Schoolchildren in Egyp. Dental News, volume xiii, number
II, 2006; 13-20
179. Frencken JE, Phantumvanit P, Songpaisan Y, Pilot T. An atraumatic restorative treatment
(ART) technique: evaluation after one year. Int Dent J 1994; 44: 460-464.
180. Smith AJE, Chimimba PD, Kalf-Scholte S, Bouma J. Clinical pilot study on new dental
restoration materials and preparation procedures in developing countries. Community
Dent Oral Epidemiol 1990; 18: 309-312.
181. Louw AJ, Sarvan I, Chikte UME, Honkala E. One-year evaluation of atraumatic
restorative treatment and minimum intervention techniques on primary teeth. South Afr
Dent J ,2002; 57: 366-371.
182. Kikwilu EN, Mandari GI, Honkala E. Survival of Fuji IX fillings in permanent teeth of
primary school children in Tanzania. East Afr Med J 200; 78: 411-413.
183. Waggoner WF, Siegal M. Pit and fissure sealant application: updating the technique.
JADA 1996; 127 : 351-361.

80 
 
184. Simonsen RJ. Pit and fissure sealant: review of the literature. Pediatric Dentistry 2002; 24
(5) : 393-414.
185. Primosch RE, Barr ES. Sealant use and placement techniques among pediatric dentists.
JADA 2001; 132 (10) : 1442-1451.
186. Wendt LK, Koch G, Birkhed D. On the retention and effectiveness of fissure sealants in
permanent molars after 15-20 years: a cohort study. Community Dent Oral Epidemiol.
2001; 29 (4) : 302-307.
187. Feigal RJ. The use of pit and fissure sealants. Pediatric Dentistry 2002; 24(5) : 415-422.
188. Bryant CL. Point of care. JCDA 2005; 71 (6) : 417-418
189. L Finlayson, Kristine Siefert, Amid I Ismail, Woosung Sohn. Psychosocial factors and
early childhood caries among low-income African-American children in Detroit.
Community Dentistry and Oral Epidemiology (2007),Vol : 35,6 , 439-448
190. Bader JD, Rozier RG, Lohr KN, Frame PS. Physicians’roles in preventing dental caries in
preschool children. Am J Prev Med 2004;26:315–25.
191. Hughes DC, Duderstadt KG, Soobader MP, Newacheck PW. Disparities in children’s use
of oral health services. Public Health Rep 2005;120:455–62.
192. Edelstein BL. Disparities in oral health and access to care: findings of national surveys.
Ambulatory Pediatr 2002;2(2 Suppl):141–7.
193. Greenwell A, Johnsen D, DiSantis T, Gerstenmaier J,Limbert N. Longitudinal evaluation
of caries patterns from the primary to the mixed dentition. Pediatr Dent 1990;12:278–82.
194. B. Edelstein,N. Tinanoff. M .Screening preschool children for dental caries using a
microbial test. Pediatric Dentistry: June, 1989 - volume 11, number 2; 129-132
195. N. Tinanoff, M. J. Kanellis, C. M. Vargas. Current understanding of the
epidemiology,mechanisms, and prevention of dentalcaries in preschool children. Pediatric
Dentistry – 2002,24:6, 543-551
196. T.P. CROLL, Y. BAR-ZION, A. SEGURA, K. J. DONLY. Clinical performance of resin-
modified glass ionomer cement restorations in primary teeth. A retrospective evaluation. J
Am Dent Assoc 2001;132;1110-1116
197. Croll TP, Helpin ML. Class II Vitremer restoration of primary molars. ASDC J Dent
Child 1995;62:17-21.
198. Croll TP, Killian CM, Helpin ML. A restorative dentistry renaissance for children: light-
hardened glass ionomer/resin cement. ASDC J Dent Child 1993;60:89-94.
199. Donly KJ, Ingram C. An in vitro caries inhibition of photopolymerized glass ionomer
liners. ASDC J Dent Child 1997;64:128-30.
200. Garcia-Godoy F, Jensen ME. Artificial recurrent caries in glass ionomer-lined amalgam
restorations. Am J Dent 1990;3:89-93.
201. Griffin F, Donly KJ, Erickson R. Caries inhibition of three fluoride-releasing liners. Am J
Dent 1992;5:293-5.
202. Hattab FN, Mok NY, Agnew EC. Artificially formed carieslike lesions around restorative
materials. JADA 1989;118:193-7.
203. Hicks MJ, Flaitz CM, Silverstone LM. Secondary caries formation in vitro around glass
ionomer restoration. Quintessence Int 1986;17:527-32.
204. Jensen ME, Garcia-Godoy F, Wefel JS. Artificial root caries in amalgam restorations:
effect of light-cured fluoride releasing liners. AmJ Dent 1990;3:295-8.
205. Jensen ME, Wefel JS, Hammesfahr PD. Fluoride-releasing liners:in vitro recurrent caries.
Gen Dent 1991;39:12-7.
206. Triolo PT, Wefel JS, Jensen ME. Fluoride-releasing core build-up materials and artificial
caries. Am J Dent 1991;4:207-10.
207. Rabchinsky J, Donly KJ. A comparison of glass ionomer cement and calcium hydroxide
liners in amalgam restorations. Int J Periodontics Restorative Dent 1993;13:378-83.
208. Souto M, Donly KJ. Caries inhibition of glass ionomers. Am J Dent 1994;7:122-4.
209. ten Cate JM, van Duinen RN. Hypermineralization of dental lesions adjacent to glass-
ionomer cement restorations. J Dent Res 1995;74:1266-71.

81 
 
210. Donly KJ, Segura A, Wefel JS, Hogan MM. Evaluating the effects of fluoride-releasing
dental materials on adjacent interproximal caries. JADA 1999;130:817-25.
211. C. K. S. Carvalho, A. C. B. Bezerra. Microbiological assessment of saliva from children
subsequent to atraumatic restorative treatment (ART). International Journal of Paediatric
Dentistry,Volume 13, Issue 3, pages 186–192, May 2003
212. American Academy of Pediatric Dentistry Clinical Affairs Committee. Pulp Therapy
Subcommittee-Guideline on Pulp Therapy for Primary and Young Permanent Teeth.
Pediatr Dent. 2007-2008; 29:163-7.
213. Fuks AB.Pulp therapy for the primary and young dentitions. Pediatr Dent 2000; 44:571-
96.
214. Holan G, Fuks AB, Ketlz N. Success rate of formocresol pulpotomy in primary
molars restored with stainless steel crown vs amalgam. Pediatr Dent. 2002; 24(3):212-6.
215. Klingberg G, Broberg AG. Dental fear/anxiety and dental behaviour management
problems in children and adolescents: a review of prevalence and concomitant
psychological factors. Int J Paediatr Dent. 2007 Nov;17(6):391-406.
216. S. A. Kindelan, P. Day, R. Nichol, N. Willmott & S. A. Fayle. UK National Clinical
Guidelines in Paediatric Dentistry:stainless steel preformed crowns for primary molars.
International Journal of Paediatric Dentistry, 18 (Suppl. 1): 20–28
217. Roberts JF. The open-face stainless steel crown for primary molars. J Dent Child 1983; 50:
262–263.
218. Baker LH, Moon P, Murray JJ. Retention of esthetic veneers on primary stainless steel
crowns. J DentChild 1996; 63: 185–189.
219. Fuk AB, Ram D, Eidelman E. Clinical performance of esthetic posterior crowns in
primary molars a pilot study. Pediatr Dent 1999; 21: 445–448.
220. Ram D, Fuk AB, Eidelman E. Long term clinical performance of esthetic primary molar
crowns. Pediatr Dent 2003; 25: 582–584.
221. Yilmaz Y, Kocogullari M. Clinical evaluation of two different methods of stainless steel
esthetic crowns. J Dent Child 2004; 71: 212–214.
222. Beemer RL, Ferracane JL, Howard HE. Orthodontic band retention on primary molar
stainless steel crowns. Pediatr Dent 1993; 15: 408–413.
223. Burlibaşa C. Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială (ed.II). Editura Medicală Bucureşti, 1999,
52-56;223-35
224. Luca R., Stanciu I, Ivan A. Consideraţii asupra cunoştintelor părinţilor din doua zone
geografice despre îngrijirea sănătăţii dentare a sugarului şi copilului mic. Stomatologia ,
Bucureşti,1998;I(6):40-4
225. Bratu E, Grivu O, Dragomirescu D, Schiller E. Ortodonţia interceptivă. Editura Helicon,
Timişoara,1999:87-92;124-8
226. Kaste L.M., Gift H.C. Innapropriate infant bottle feeding.Status of the health people 2000
objective .Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine 149, 786 -791, 1995
227. Poulsen S. Caries in primary dentitions as a health problem-In : Consensus Conference in
Caries in primary dentition and its clinical management Gotha, I.P.D.E..-Jonkiping2002,
11-18
228. Ivan A,Luca R, Stanciu I. Factori socio-demografici si comportamentali in producerea
cariei severe precoce la dintii temporari . Revista Română de Medicină Dentară, UNAS,
2005, VIII, 2
229. Mandel I. Dental Caries: another extinct disease?In cariology for the nineties. Bowen
W.H., Taba, KLA(editors), Rochester N.Y.University of Rochester Press, 1993:1-10
230. Psoter WJ ,Morse DE,Pedrys DG,Zhang H, Mayne ST. Historical Evolution Of Primary
Dentition Caries Pattern Definitions.Pediatr Dent 2004; 26(5):508-11
231. World Health Organization. Oral Health Surveys: Basic Methods, 4th edition, Geneva,
1997
232. Skeie MS., Raadal M., Straud GV., Espelid I. Caries în primary teeth at 5 and 10 years of
age : a longitudinal study. European Journal Paediatric Dentistry, 2004, 5(4):194 - 202

82 
 
233. Sharaff AA.The application of fibre core posts in restoring badly destroyed primary
incisors. J Clin Pediatr Dent 2002; 26(3): 217-24.
234. Woudimar B.,Dahhof G. Atitudes of swidish dentists to pain and pain management during
the treatment of children and adolescents. Enr.J.Paed Dent .2005;6(2):66-72
235. Litt M.D., Reisine S., Tinanoff N. Multidimensional causal model of dental caries
development low-income preschool children. Public Health Reports 110, 607-617, 1995.
236. Bratthall D. Introducing the Significant Caries Index together with a proposal for a new
oral health goal for 12-year-olds. Int Dent J 2000; 50: 378-384.
237. Nishi M, Bratthall D, Stjernswärd J. How to calculate the Significant Caries Index. WHO
Collaborating Centre, Faculty of Odontology, University of Malmö, Sweden, 2001.
238. S.Nelson, H.Eggerson, B.Powell. Dental examinars consistency in applying the ICDAS
criteria for a caries prevention community trial .Community Dental Health, 2011,
Vol.28;3:238-242
239. Milgram P.,P.Weinstein ,R.Kleinknecht,TR. Getz: Treating fearful dental patients-A
patient management handbook. Reston Publ.Comp.Inc, Reston, Virginia, 1985
240. Wright G.Z., P.E.Straekey, D.E.Gaerder. Child management in dentistry- 2end.ed. B-
H.Ltd.,H.Court, J.H.Oxford ox28ej,1991,9-55.
241. I. Tudor, O.Grivu şi col. Psihologia pentru stomatologie, Ed.Mirton, Timişoara,1999
242. Matilla ML, Rautava P, Ojanlatva A, Paunio P, Hyssala L, Helenius H, et al. Will
the role of family influence dental caries among seven-year-old children? Acta
Odontolology Scandinivia 2005;63:73-84.
243. Matilla ML, Rautava P, Sillanpaa M, Paunio P. Caries in five-year old children and
associations with family- related factors. Journal of Dental Research 2000;79:875-81
244. Mc.Donald, R.E.Avery, D.R.Stooky G.K: Dentistry for child and Adolescent, 7-th Ed.,
Mosby-Ed.2000, 209-217.
245. Blinghhorn A.S. Introduction to the dental Surgery in Paediatric Dentistry, Ed. Wellbury
R.R. Oxford Univ Press, 1997, 19-36
246. Klingberg G.Roadal M. Behaviour Management in children and adolescents. In.Paed.
Dentristry, ed,by Koch G, Poulsen Sv., A clinical approach ,Munskgaard Copenhagen, 1-
st Ed, 2001, 53-70.
247. Mitrofan I. Cursa cu obstacole a dezvoltării umane , Ed.Polirom, Iaşi, 2003,24-32.
248. Ph.C.Mc. Graw. Strategii de viaţă, Ed.Curtea Veche,Bucureşti, 2003,65-197
249. Stan Irina. Personalitatea copilului expresie a modelelor parentale disfunctionale. Teză de
disertaţie Masterat ,U.P.A. Iaşi,2008
250. BUJOR E. Psihosociologia famiei, ed. Cantes, Iaşi, 2004,pag 64-109
251. Koch G. Consensus Conference on caries in the primary dentition and its Cliclinical
management. JPD-Jonkoping 2002,84-92
252. White L.W. A behavioristic approach to oral hygiene.Americ, J.Orthod,1977,72:406-412
253. Pinkham J.R. Personality development managing behavior of cooperative preschool chil.
In.Dental Care for the Preschool Child, Ed. By Johnsen d.Tingnoff ,S.Co.Philadelphia,
1995,771-788
254. Durward C.S. Space maintenance in the primary and mixed dentition ,Ann R Australas
Coll Dent Surg .2000; 15: 203-205.
255. Bratu E ,Grivu Ov., Angheloiu M. Menţinătorul de spaţiu . Stomatologia 31:121-128,1984
256. Haim Sarnat, Aviva Kagan. The relation between mothers’ attitude toward dentistry
and the oral status of their children, Pediatric Dentistry: September "1984 v ol. 6
No. 3,121-138
257. Triandis HC. Attitude and attitude change. J Appl Soc Psychol 1:101-7, 1971.
258. Kerman JB, Trebbi GC. Attitude dynamics as hierarchical structure. Soc Psychol
89:199-202, 1973.
259. Anderson NH, Graesser CC. An information interaction analysis of attitude change in
group discussion. J Pers Soc Psychol 34:210-22, 1976.

83 
 
260. Adair PM, Pine CM, Burnside G, Nicoll AD, Gillet A, Anwar S, et al. Familial and
cultural perceptions and beliefs of oral hygiene and dietary practices among ethnically
and socio-economically diverse groups. Community Dental Health 2004;21:102-11.
261. Mascarenhas AK. Oral hygiene as a risk indicator of enamel and dentin caries.
Community Dentistry and Oral Epidemiology 1998;26:331-39.
262. Kiwanuka SN, Astrom AN, Trovik A. Dental caries experience and its relationship to
social and behavioral factors among 3-5 year old children in Uganda. International
Journal of Pediatric Dentistry 2004;14:336-46.
263. Szatko F, Wierzbicka M, Dybizbanska E, Struzycka I, I WanickaFrankowska. Oral health
of Polish three-year-olds and mothers o r a l h e a l t h - r e l a t e d k n owl e d g e.
Commu n i t y De n t a l He a l t h 2004;21:175-80
264. Mahmoud K. Al-Omiri, Jor Board; Ahed M. Al-Wahadni. Oral Health Attitudes,
Knowledge, and Behavior Among School Children in North Jordan .Journal of Dental
Education. February 2006; 70, 2:179-187
265. Wierzbicka M, Petersen PE, Szatko F, Dybizbanska E, Kalo I. Changing oral health status
and oral health behaviour of schoolchildren in Poland. Community Dent Health. 2002
ec;19(4):243-50.
266. Rajab LD, Petersen PE, Bakaeen G, Hamdan MA. Oral health behaviour of schoolchildren
and parents in Jordan. Int J Paediatr Dent. 2002 May;12(3):168-76.
267. M.C.M. Wong1, E.C.M. Lol*,E. Schwarz', and H.G. Zhang2. Oral Health Status and Oral
Health Behaviorsin Chinese Children. JDentRes 2001,80(5):1459-1465,
268. Perry CL et al. Parent involvement with children’s health promotion, the Minnesota home
team, Am J Public Health 78:1156, 1988;
269. Dănilă I., Hanganu C , Peterse P.E., Amariei C., Podariu A, Samoilă A.Changes in oral
health behaviour, knowledge and attitudes of mothers and schoolteachers in Romania
during 1993-2003; Anual Conference of the European Association of Dental Public
Health, Finlanda 2003.
270. World Health Organization, Oral Health for the 21 st Century. Geneva, 1999
271. Hiiri A., Tsvetkova S., Karkkainen S., Hausen H. Experiences on oral health promotion
among children in Russian Karelia, 8th Annual Conference of the European Association of
Dental Public Health, Finland, 21-23 Aug 2003;
272. Wierzbicka Maria, Petersen P. E., Szatko Franciszek, Dybizbanska Elzbieta, Kalo Isuf,
Changing oral health status and oral health behaviour of schoolchildren in Poland,
Community Dental Health, vol.19, number 4, 2002;
273. Cesar Mexia de Almeida, Petersen P. E., Sonia Jesus Andre, Toscano Antonio. Changing
oral health status of 6- and 12-year-old schoolchildren in Portugal.Community Dental
Health, vol. 20, 2003;
274. Marcia Pinto Alves Mayer, Yvonne de Paiva Buischi, Luciene Bosco de Oliveira, Per
Gjermo. Long-term Effect of an Oral Hygiene Training Program on Knowledge and
Reported Behavior, Oral Health Prev Dent 2003; 1: 37-43;
275. Bandaryk E.A., Leous P.A., Petersen P.E., Polanskaya L.N. Oral health behavior and
awareness of mothers of 7-year-old children and schoolteachers in Belarus, 8th Annual
Conference of the European Association of Dental Public Health, Finland, 21-23 Aug,
2003;
276. Texas Health Steps Dental Statewideness Report for Service Utilization SFY 2000, Texas
Department of Health Associateship for Family Health Research &Public Health
Assessment Division, December 31, 2001;
277. http://www.childcarehealth.org
278. http://www.dhs.ca.gov/ps/cdic/cdcb/Medicine/OralHealth/Children’s_Dental/index.htm
279. Wright Judith, Guinn Kenny, Cooley Robert, An Oral Health Plan for Nevada. Strategic
Meeting of Oral Health Stakeholders, January 24, 2002;

84 
 
280. Petersen P.E., Peng B., Tai B., Bian Z. and Fan M. Effect of a school-based oral health
education programme in Wuhan City, Peoples Republic Of China. Internat. Dent J. 2004;
54: 33-41;
281. Schaub RMH. Models and assumptions for changing oral health behavior. In Gjermo P.
Ed. Promotion of Self Care in Oral Health. Oslo: Dental Faculty, University of Oslo, 1987;
125-138;
282. Sogaard AJ. Present state of dental health knowledge, attitudes and behavior and
developmental trends in Scandinavia. In Gjermo P. Ed. Promotion of Self Care in Oral
Health. Oslo: Dental Faculty, University of Oslo, 1987; 57-30;
283. Sogaard AJ, Grytten J. and Holst D. Recent changes in health related dental behaviors in
Norway. Community Dent Oral Epidemiol 1991; 19: 241-245;
284. Petersen P.E. Oral health behavior of 6-year-old Danish children. Acta Odont Scand
1992; 50: 57-64;
 

85