Prima nuvela istorica din literatura romana, "Alexandru Lapusneanul" de Costache

Negruzzi (1808-1868), apare la 30 ianuarie 1840, in primul numar al revistei "Dacia literara",
inscriindu-se intr-una dintre directiile imprimate de programul acesteia, "Introductie", conceput de
Mihail Kogalniceanu si anume inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele,
Negruzzi se inspira, in principal, din cronica lui Grigore Ureche, "Letopisetul Tarii Moldovei", ce
ilustreaza perioada cuprinsa între anii 1359 si 1594. Tema nuvelei ilustreaza evocarea unei perioade
zbuciumate din istoria Moldovei si anume cea de a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-
1569).
Doamna Ruxanda, personaj secundar al nuvelei istorice "Alexandru Lapusneanul" de Costache
Negruzzi, este sotia domnitorului si fiica "bunului Petru Rares", asadar eroina are atestare istorica.
Componenta istorica a eroinei, insusirile exceptionale rezultate din fictiunea naratorului contureaza un
personaj romantic reprezentativ pentru literatura romana. Doamna Ruxanda este inspaimantata de
cruzimile si crimele infaptuite de sotul sau, care ocupase pentru a doua oara tronul Moldovei (1564-
1569) cu scopul de a se razbuna pe boierii tradatori din prima domnie. In conturarea personajului,
naratorul apeleaza la antiteza dintre blandetea, delicatetea Doamnei Ruxanda si cruzimea, violenta
sotului sau, domnitorul Alexandru Lapusneanul, procedeu romantic folosit pentru amplificarea emotiei
si intensificarea trairilor naratarului (cititorul caruia i se adreseaza naratorul imaginar pe parcursul
discursului sau narativ - n.n.).
Trasaturile morale reies, in mod indirect, din vorbele si atitudinea eroinei. Fire sensibila si miloasa,
ea il roaga pe domnitor sa nu mai verse sange si sa inceteze cu omorurile: "- Vreau sa nu mai versi
sange, sa incetezi cu omorul, sa nu mai vad capete taiete, ca sare inima din mine". Ruxanda este
puternic impresionata de cuvintele amenintatoare ale vaduvei unui boier ucis de voda, care o
amenintase, "Ai sa dai sama, doamna!", pentru ca "barbatul tau ne taie parintii, barbatii si fratii". Cu
profunda credinta in Dumnezeu, sotia incearca sa-l convinga dandu-i argumente religioase si
explicandu-i ca in fata divinitatii sunt importante cinstea si omenia, deoarece "cu manastirile nu se
rascumpara sangele, ci mai ales ispitesti si infrunti pre Dumnezeu, socotind ca facand biserici il poti
impaca".