Nume si prenume: Aporcaritei Catalin Petronel

Grupa: H211

Activitatea lui Ion Câmpineanu(1838-1839). Țeluri și reușite

Ion Câmpineanu se naște la sfârșitul secolului al XVIII-lea , când în Țara Românească și

Moldova regimul fanariot intră într-o criză gravă.1

Acesta se afirmă politic pentru prima dată la vârsta de 26 de ani, adică în anul 1826,
moment în care mulți boieri printre care Constantin Câmpineanu, și frații domnitorului
Grigore Ghica, Alexandru, Mihalache și Constantin, vor adera la ,,Societatea Literară,,
înființată de către Dinicu Golescu și Heliade Rădulescu în 1827. Ion Câmpineanu nu participa
decât la ședințele formale ale societății fără a cunoaște adevăratele ei scopuri. Câmpineanu
mai face parte și din comisia de deputați înființată la 1831, care traduce împreună cu
profesorul de drept C. Moroiu, codul de comerț francez. Acesta însă îți începe cu adevărat
cariera politică în anul 1833 ca și membru al Obișnuitei Obștești Adunări, ca deputat ales la
județul Brăila, în locul slugerului Costache Niculescu. 2

Gruparea în care era prezent și Ion Câmpineanu formula ideea unirii în același an în
memorabilul pasaj : ,, Stăruim asupra necesității realizării fuziunii tuturor populațiilor
românești și reunirii lor sub același sceptru,,.

Calea considerată cea mai apropiată de realitate pentru realizarea înfăptuirii statului național
era ridicarea armatei. Astfel încât în 1837, moment în care la conferința ținută între mai mulți
fruntași ruși și polonezi la Paris, participanții români au plănuit ,, o răscoală menită a realiza
marele stat unitar Dacia,, . Astfel se hotărăște ca trei dintre dânșii: Golescu și Kretzulescu să
plece din țara pentru a oferi conducerea unui om influent numit Câmpineanu.3

Unul dintre promotorii programelor liberale de la 1838 este Ion Câmpineanu. Acțiunea
condusă de acesta în sensul promovării unei transformări social politice, progresiste, era

1
Constantin Vlăduț, Ion Câmpineanu, Editura Științifică, București, 1973, p. 37.
2
Ibidem, p. 66-69.
3
Valeriu Șotropa, Proiectul de constituție al lui Ion Câmpineanu, în conexiune cu acțiunea sa pentru unitatea
națională și cu ideologia social politică a epocii sale, Extr.din:Studii,tom.25, nr.2,1972, p. 270.

1
Nume si prenume: Aporcaritei Catalin Petronel
Grupa: H211

înlesnită de cele doua funcții ale sale: de membru al Adunării Obștești și de fruntaș al grupării
politice formate în sânul Societății Filarmonice.4

În sânul societății filarmonice se formase din inițiativa lui Eliade: Ion Câmpineanu, Gr.
Cantacuzino, Voinescu II, I. Văcărescu, I. Filipescu, I. Roset și Bălăcianu, o societate secretă
care avea scopuri politice: surparea protectoratului exclusiv al Rusiei și înlocuirea lui prin
garanția colectivă a puterilor, egalitatea înaintea legii, dezrobirea țiganilor, răspunderea
ministerială, egalitatea înaintea dărilor, libertatea tiparului, respectarea tratatului cu Turcia,
instrucția generală și gratuită și emanciparea mănăstirilor închinate.

Datorită lui Tavernier se iscă un conflict în societatea filarmonică care duce într-un final la
destrămarea acesteia.5

Activitatea lui Ion Câmpineanu asemănătoare cu ce a altor patrioți militanți români, are
încă de la început un aspect ilegal. Activitatea ilegală a lui reiese din două acte importante
ale vremii : ,, Act de unire și independență,, încheiat la București la 1/13 noiembrie 1838,
acest act fiind o declarație de principii a partidelor naționale din Țara Românească ce are la
bază conceptul de unire și independență națională a românilor de pretutindeni. Al doilea act
este intitulat ,,Osebitul act de numire a suveranului rumânilor,, din 5/17 noiembrie 1838, acest
act reprezentând o constituție ce prezintă ideile înaintate ale timpului său.

Până în luna noiembrie a anului 1838, activitatea ilegală a opoziției conduse de Ion
Câmpineanu va avea unele realizări demne de amintit , multe dintre ele fiind neobișnuite. 6

La începutul anului 1838, activitatea acestei opoziții se intensifică din cauza dificultăților
prin care trecea Guvernarea lui Alexandru Ghica, dar și după ce Câmpineanu intră în legături
strânse cu Felix Colson, fost atașat la consulatul francez din București și mai ales cu emigrația
poloneză condusă de Adam Czartoryski.7

Într-o scrisoare trimisă la 1 decembrie 1838 lui Adam Czartoryski( conducător al

emigranților polonezi), Câmpineanu îi prezintă programul elaborat de către sine și de către
partida națională din Țara Românească, pe care il caracteriza ca fiind un program de ,,
libertate și de regenerare,,. Acest program ,, de libertate și de regenerare,, , preconiza

4
Valeriu Șotropa, op.cit., p. 275.
5
Filitti Ioan C, Domniile Române sub Regulamentul Organic 1834-1848, Editura Academiei Române,
București, 1915, p. 113.
6
,Constantin Vlăduț, op. cit., p. 126-129.
7
Ibidem, p. 129-130.

2
Nume si prenume: Aporcaritei Catalin Petronel
Grupa: H211

realizarea obiectivelor de ordin național și politic. Obiectivele de ordin politic erau

următoarele: independența prin eliberarea țării de sub supremația imperiilor vecine,
constituirea unui,, regat al Daciei,, prin reunirea românilor sub același sceptru și intărirea
domniei prin introducerea principiului eredității.8

,, Actul de unire și independență,, este și o declarație de principii a partidei naționale. Acest

act arată ideile clare și programul partidei naționale, documentul cuprinzând elementele de
baza ale ideologiei și planului temerar pe care dorea să-l realizeze Ion Câmpineanu.

Dacă adăugăm la ,, Actul de unire și independență,, și actul intitulat ,,Osebitul act de

numire a suveranului rumânilor,, acțiunile partidei naționale și ale lui Câmpineanu apar în
deplinătatea lor. Se constată încă de la început că această partidă avea un program de
principii expuse clar, ca la partidele politice de mai târziu.

Aceste documente cu un conținut foarte dens au fost întocmite în urma unei necesități de
colaborare sigură și concretă cu emigrația poloneză, care trimisese agenți la noi în țară.

Pentru a exista o colaborare cu puterile sau guvernele străine, Ion Câmpineanu trebuia să
fie recunoscut ca șef al partidei naționale. Colson era secretar și mijlocitor pentru Câmpineanu
în unele cercuri franceze și emigrația poloneză.

Este cunsocut episodul în care Câmpineanu împreună cu Colson erau să-și piardă viața,
înecați în Dunăre, din cauza unui vizitiu oferit de către adversari, pe care-i transporta într-un
poștalion de la Călărași la Buzău.

La data de 1/13 noiembrie 1838 aceștia finalizează ,, Actul de unire și independență,,. Încă
de la începutul documentului, semnatarii acestuia demască acțiunile nefaste, abuzurile și
acțiunile ilegale pe care puterea suzerană și cea protectoare le săvârșesc de multă vreme în
țară. Semnatarii documentului mai precizează că noul conducător ales de către națiune va
guverna pe baza unei legi, a unei constituții.9

În primul paragraf al actului, după ce sunt scoase în evidență condițiile precare în care
Adunarea Obștească este silită să-și desfășoare activitatea, din cauza presiunilor și firmanelor
care-i mărginesc și-i anihilează hotărârile, se arată că abuzurile puterii executive și ale celei
judecatorești, țin masele în mizerie și, creând un climat de nesiguranță, terorizează și clasele

8
Valeriu Șotropa, op.cit., p. 271
9
Constantin Vlăduț, op. cit.,p. 130-131.

3
Nume si prenume: Aporcaritei Catalin Petronel
Grupa: H211

suprapuse. Autorii vor sa arate în cel din urma pasaj, că abuzurile puterii protectoare nu
iertau nici pe marii boieri.

În paragraful al doilea este reliefată starea rea in care se află Țara Românească. Această
reliefare este urmată de constatarea că domnitorul actual nu se găsea în legalitate, deoarece n-
a fost ales de către conaționalii săi, așa cum au stabilit cele doua curți în tratatul de la
Adrianopol, din septembrie 1829, ci numit de puterea suzerană la recomandarea celei
suzerane.

În cel de-al treilea paragraf se constată și se condamnă Regulamentul Organic, care n-a
fost întocmit legal, de o adunare reprezentativă, ci a fost alcătuit arbitrar, în timpul unei
ocupații militare și de o comisie restrânsă.

Semnatarii actului dau dovadă de un înalt patriotism, când considera că lupta pentru
conservarea independenței statului în fața oricărei surprize ce o rezerva viitorul este pentru ei
o îndatorire fundamentală. Aceștia consideră că prin alegerea unui suveran român, patriot și
prin statornicirea eredității la tron, se vor rezolva unele probleme fundamentale ale țării.

Pentru a pune capăt agresiunii străine și anarhiei lăuntrice, foarte fermi, semnatarii
,,Actului de unire și independență,, iau o serie de hotărâri: în primul rând, ei denunță
legăturile de vasalitate față de Poartă, considerând că de îndată ce Poarta n-a respectat
autonomia și libertatea a Principatelor, nici românii nu mai au vreo obligație față de puterea
suzerană. Aceștia prevăd un nou corp de legi fundamentale ce avea să înlocuiască
Regulamentul Organic. Se mai prevedea că domul dupa ce era ales să trebuia să i se respecte
dreptul de ereditate la tron.

Actul de unire al lui Câmpineanu este primul de acest gen din istoria țării noastre. Acesta
era într-adevăr grandios iar mijloacele de concepere al lui erau și ele vaste. Actul urma să se
tiparească în patru exemplare care erau păstrate de către: suveranul ce urma a fi ales, un
fruntaș al clerului, un fruntaș al Adunării Obștești și cel din urmă era depus pentru a fi păstrat
în străinătate.10

Ideologia și programul partidei naționale ,ce îl avea în frunte pe Ion Câmpineanu se

contiuna cu documentul intitulat ,,Osebitul act de numire a suveranului rumânilor,,. Acesta nu
este pastrat în întregime, dar el dorește să ne informeze cu intențiile și hotărârile pe care le

10
Constantin Vlăduț, op. cit., p.132-134.

4
Nume si prenume: Aporcaritei Catalin Petronel
Grupa: H211

aveau patrioții la 1838. Deoarece problema numirii suveranului și a atribuțiilor acestuia era
socotită de cea mai mare importanță ,semnatarii ,, Actului de unire și independență,, au
considerat că este necesară întocmirea unui document separat în această privință.11

,, Actul de numire a suveranului rumânilor,, a fost întocmit la data de 5/17 noiembrie 1838
și în afara de șase articole introductive care conțineau măsurile pentru perioada de constituire
a noului stat mai conținea și proiectul de lege fundamentală pe care îl studiem. Introducerea
textului constituției la sfârșitul actului de numire al conducătorului este determinată de
prioritatea intrării în vigoare a actului. După concepția autorilor acestui act, constituția urma
să intre în vigoare numai dupa efectuarea alegerilor în scopul alegerii suveranului și de
recunoaștere pe plan internațional a statului unitar și independent.

În articolele de numire a suveranului, erau precizate măsuri tranzitorii încă de la perioada

alegerii acestuia și până la terminarea războiului pentru independență, care se presupunea că o
să izbucnească în urma alegerii suveranului pe cale revoluționară. În tot acest timp,
suveranului i se acorda : putere dictatorială, avea obligația de a fi ostaș pentru toți românii în
stare de a purta armele, avea dreptul de a pedepsi cu moartea pe toți trădătorii ieșiți la iveală
din acel timp și avea dreptul de grațiere.

În ultimul articol ce precizează că durata puterii dictatoriale a suveranului va înceta de

drept la împlinirea a șase luni de la recunoașterea independenței românilor de către celelalte
puteri străine și mai avea obligația de a promulga Constituția care era anexată în ultimul
articol.12

,, Constituția rumânilor,, , anexată în ultimul articol al ,, Actului de numire al suveranului

rumânilor,, conține o serie de puncte sau paragrafe indicate prin literele a-r. Constituția începe
să ne arate la punctul ,,a,, statutul proiectat al Țării Românești, este o țară liberă, un loc ,,
slobod,, pentru toți care conviețuiesc în el și mai proclamă în acest punct inalienabilitatea
teritoriului țării.

În punctele imediat următoare se proclamă drepturile omului și cetățeanului. Se tratează

aspecte legate de egalitate susținându-se că toți românii sunt egali în fața legii și că toți sunt
admiși în posturile civile și militare.

11
Constantin Vlăduț, op. cit., p. 135.
12
Valeriu Șotropa, op.cit., p. 274-275.

5
Nume si prenume: Aporcaritei Catalin Petronel
Grupa: H211

În act se precizează că ,, suveranul românilor,, deține o funcție a cărui persoană nu poate fi

inviolabilă, că acesta deține puterea executivă, că el este șeful suprem al statului comandând
armata , declară război, încheie pace, încheie tratate de alianță și comerț, numește în toate
funcțiile de administrație publică. Puterea legislativă aparține atât suveranului cât și
Reprezentanței naționale. Se susține că puterea judecatorească emană de la suveran, dreptatea
dându-se în numele său de către magistrați.13

La data de 20 ianuarie 1839, consulul francez, de Chateaugiron, informează Ministerului

său de Externe la Paris, că după plecarea lui Alexandru D. Ghica la data de 2 noiembrie 1838,
boierii hotărăsc să-l înlocuiască cu Ion Câmpineanu. Are loc o a doua schimbare în planurile
partidei naționale, aceea de oferire a tronului Țării Românești domnitorului Moldovei.

Ideea de bază care apare în planul partidei naționale este de aceea că alegerea lui Mihail
Sturza ar asigura Unirea Principatelor. Muntenii îl acceptă ca viitor domnitor pe Mihail Sturza
și uită evenimentele din trecut legate de acesta.

Câmpineanu este deacord cu noua variantă a planurilor partidei naționale în favoarea lui
Sturza. Ion Ghica ajunge la Iași cu o epistolă intitulată lui Sturza în care boierii Țării
Românești îi arată că domnia lui Ghica este pe sfârșite, si-i propune acestuia sa preia frâiele
Țării Românești pentru a se realiza momentul mult așteptat. Această epistolă era semnată de
către Ion Câmpineanu, Alecu Vilara și Filipescu Vulpe..

Câmpineanu îl informează pe Mihail Sturza, cu ajutorul lui Colson, că el o sa renunțe la

tronul muntean care era pe cale să-l obțină cu condiția ca domnul moldovean să capete de la
puterea suzerană aprobarea unirii celor doua țări, sub domnia să si se anihileze puternica
influență a puterii protectoare în Moldo-Valahia.

Neîncrezător fiind, Mihai Sturza îi declară lui Colson că domnia Țării Românești ar trebui
să-i revină lui Câmpineanu și că Poarta ar fi de acord. Colson îi prezintă planul deținut de
Câmpineanu lui Mihail Sturza, dar cel din urmă este de accord doar cu Unirea Principatelor
considerând că este inoportună problema Ardealului și celorlalte teritorii.14

La data de 20 februarie 1839, Colson și Ion Câmpineanu călătoresc împreună la

Constantinopol, iar vizita lui Colson din Moldova după părerea lui Ghica Vodă era de a da

Valeriu Șotropa, op.cit., p.275-277.

13

Constantin Vlăduț, op.cit., p.146-150.

14

6
Nume si prenume: Aporcaritei Catalin Petronel
Grupa: H211

naștere unor noi intrigi. Câmpineanu duce cu el la Constantinopol plângeri legate de situația
dezastruoasă în care se afla țara, semnată mai ales de către craioveni.

În călătoria de la Paris a lui Câmpineanu, acesta intră în contact cu tinerii români care
doreau să contribuie la o îmbunătățire a situației patriei. Aceștia se infiltrau în cercurile
politice și literare pentru a se crea simpatii în favoarea cauzei pe care ei o apărau: Goleștii,
Bălceștii, C.A. Rosetti, C. Filipescu, C. Negri, C. Hurmuzachi, An. Panu, Micleștii, Brătienii,
Mălinescu, Gr. Alexandrescu, nume pe care le întâlnim și în istoria renașterii României.15

În concluzie putem susține că deceniul al treilea din mileniul al-XIX-lea a reprezentat

pentru clasa politică și pentru românii din Moldova și Țara Românească un început pentru
realizarea demersurilor unirii cele doua provincii românești.

Bibliografie:

- Constantin Vlăduț, Ion Câmpineanu, Editura Științifică, București, 1973.

-Filitti Ioan C, Domniile Române sub Regulamentul Organic 1834-1848, Editura Academiei
Române, București, 1915.

- Valeriu Șotropa, Proiectul de constituție al lui Ion Câmpineanu, în conexiune cu acțiunea

sa pentru unitatea națională și cu ideologia social politică a epocii sale,
Extr.din:Studii,tom.25, nr.2,1972

15
Filitti Ioan C., op.cit., p. 104-108