A XII-a Conferinţă Naţională de Geotehnică şi Fundaţii - Iaşi, 20-22 septembrie 2012

Estimarea empirică a răspunsului terenului în amplasament pe

baza înregistrărilor seismice
Maria Ştefănică, Elena Andreea Călăraşu, Cornelia-Florentina Dobrescu
INCD URBAN-INCERC, Sucursala INCERC Bucureşti

Cuvinte cheie: condiţii de teren, mişcari seismice, răspunsul terenului

REZUMAT: Mişcarea terenului în timpul unui cutremur şi distrugerile asociate acestuia sunt puternic
influenţate de condiţiile locale de amplasament. În acest sens, lucrarea cuprinde analize privind fenomene şi
efecte ale răspunsului terenului în timpul unui cutremur, cum ar fi: contrastul de impedanţă, efectul factorilor
geometrici, efecte topografice produse de neregularitatea formei de relief, care conduc la creşterea
amplitudinii mişcării seismice, influenţa comportării neliniare a terenului şi influenţa grosimii depozitelor
sedimentare. În cadrul lucrării se prezintă şi un studiu de caz privind efectul condiţiilor de teren în baza
înregistrărilor de pe amplasamentul INCERC Bucureşti.

1 CONSIDERAŢII GENERALE

România face parte din sistemul structural şi seismotectonic al Europei care se situează la
intersecţia marilor plăci tectonice euroasiatice, partea de vest, şi africană, partea de nord, unde s-a
dezvoltat un ansamblu tectonic alpin, reprezentat prin structurile orogenului alpino-carpatic-
caucazian, catene cutate, ce au provenit din evoluţia şi închiderea Oceanului Tethys. La nivel
european, seismicitatea României poate fi caracterizată drept medie, dar având particularitatea că
seismele cu focarul în sursa subcrustală Vrancea, pot provoca distrugeri însemnate pe arii întinse,
incluzând şi ţările învecinate.
Cercetările seismologice arată că în Vrancea există unul dintre cele mai caracteristice şi
interesante puncte seismice, un focar de cutremure intermediare care, prin persistenţa şi izolarea sa,
îşi găseşte similitudinea cu sursa din Munţii Hindu Kush din Afganistan/Himalaya, cu adâncimea
focarului între 100 şi 150 km.

2 DATE PRIVIND RĂSPUNSUL TERENULUI ÎN AMPLASAMENT PE BAZA

ÎNREGISTRĂRILOR SEISMICE DE LA CUTREMURE

Cunoaşterea mişcării terenului, produsă de cutremurele puternice, este esenţială în proiectarea

structurilor construcţiilor din zonele seismice. Evaluarea riscului seismic al construcţiilor existente,
sau în curs de proiectare, implică unele proceduri de evaluare probabilistică (pe baze instrumentate)
a hazardului seismic în amplasamentul construcţiilor, cu luarea în considerare a condiţiilor locale de
teren.
Pentru siguranţa populaţiei şi eliminarea sau diminuarea unor potenţiale riscuri la viitoare
cutremure, cunoscând efectele negative ale focarului Vrancea, s-a impus evaluarea riscului seismic
în cele mai importante oraşe si municipii ale tarii.
Influenţa condiţiilor locale de teren asupra distrugerilor în timpul cutremurelor a fost semnalată
de cercetători români încă din sec. XIX, poate prima observaţie în acest sens fiind cea a lui
Drăghiceanu (1896), cu referire la cutremurul la care a fost martor la Nisa (Franţa) în anul 1887.
Cutremurul vrâncean subcrustal din 26 Octombrie 1802 (după documente colectate de C. Radu),
cunoscut sub numele de „cutremurul cel mare” (M=7,5 după Radu şi M=7,7 după Mârza), a fost
unul dintre cutremurele cele mai puternice resimţite la Bucureşti şi de asemenea pe o mare
suprafaţă până la Petersburg, insula Ithaka şi Valea Dunării. Epicentrul a fost probabil în curbura

541
Carpaţilor, în zona Vrancea, iar direcţia şocului a fost de la est la vest. În Bucureşti cutremurul a
durat aproape 2 minute şi au fost răsturnate toate turnurile bisericilor, un număr mare de biserici şi
case au fost avariate, iar foişorul vechiului turn Colţea a fost prăbuşit. De asemenea, turnuri
răsturnate, case dărâmate, biserici avariate au fost constatate şi la Craiova, Iaşi, Braşov, Sibiu,
Făgăraş, Deva, Timişoara, Sighişoara, Prejmer, etc. Cutremurul a fost simţit şi în Polonia la
Varşovia, în Bulgaria la Ruse, Varna, Vidin, în Turcia la Constantinopol. Aria pe care s-a resimţit
seismul a fost estimată la circa 2 milioane de kilometri pătraţi.
Importanţa efectului condiţiilor locale de teren în Bucureşti a fost pentru prima dată observată şi
menţionată la cutremurul din 10 Noiembrie 1940 (M=7,4, adâncimea focarului h=140-150 km),
acesta fiind considerat printre cutremurele cele mai mari din lume, datorită atât energiei eliberate,
cât şi zonei întinse în care s-au produs avarieri majore. Cutremurul a fost simţit pe o distanţă spre
est şi nord-est, având o intensitate seismică între 5-6 grade, la o distanţă de 1350 km, iar spre sud-
vest, în Muntenia şi Oltenia, până aproape de Dunăre, cu intensitate peste 7, la Bucureşti –
intensitatea ajungând chiar la 9. Cutremurul a provocat mari distrugeri şi avarieri la numeroase
clădiri, în special din zidărie de cărămidă, atât în oraşele din apropierea epicentrului (Focşani,
Panciu, Mărăşeşti), dar şi în oraşe mai îndepărtate: Galaţi, Bârlad, Vaslui, Ploieşti, Câmpina, Urlaţi.
În Bucureşti au fost avariate numeroase clădiri, în special din cele fundate pe terenuri slabe din
zona de lunca. Au fost semnalate numeroase avarieri şi la clădirile înalte de locuit cu schelet din
beton armat, iar prăbuşirea blocului Carlton, cu 12 etaje, a constituit una din cele mai mari
distrugeri din istoria betonului armat.
Efectul condiţiilor locale de teren a fost remarcat si la cutremurul din 4 Martie 1977 (M=7,2,
adâncimea focarului h=109 km, distanţa epicentrală faţă de Bucureşti 105 km), când vibraţia
terenului caracterizata de o perioada predominanta lunga a fost considerata un efect combinat al
mecanismului ruperii la sursa si a condiţiilor de teren din Bucureşti si a fost apreciata ca fiind
motivul principal al colapsului clădirilor înalte din zona centrala a oraşului.
Din punct de vedere ingineresc, in timpul cutremurului din 4 Martie 1977 s-au obţinut informaţii
instrumentale reduse, care sa permită descrierea si interpretarea caracteristicilor intrinseci ale
mişcării terenului in zona de manifestare. Conform Raportului Băncii Mondiale din anul 1978, cu
privire la pierderile estimate în urma cutremurului din 4 Martie 1997, din totalul de 1578 de
persoane decedate, 1424 (90%) au fost în Bucureşti, din totalul de 11.221 de victime, 7598 au fost
înregistrate în Bucureşti, fiind distruse sau puternic avariate aproximativ 33.000 apartamente, 11
spitale distruse şi 448 puternic avariate. Din totalul pagubelor materiale evaluate la 2,05 bilioane
USD, Bucureştiul a suferit pagube materiale în valoare de 1.4 miliarde (68% din totalul pagubelor
materiale).
Următoarele cutremure puternice înregistrate au fost cele din 30 August 1986 (M=7,0 şi h=133
km) şi 31 Mai 1990 (M=6,7 şi h=91 km).
Punerea în evidenţă a riscului seismic trebuie tratată ca o problemă complexă, abordarea
integrată a datelor seismice, geofizice, geologice, geotehnice, de fond construit. Cutremurele
înregistrate la San Francisco 1957, Niigata 1964, Mexico 1985, Loma Prieta 1989, Kobe 1995, au
furnizat date importante care permit o mai bună înţelegere a fenomenelor şi cercetarea efectelor
condiţiilor locale de amplasament.

3 INFLUENŢA CONDIŢIILOR DE TEREN ASUPRA SOLICITĂRII SEISMICE

Efectele interacţiunii teren-structură se pot aprecia ca diferenţa dintre răspunsul structurii în ipoteza
identităţii mişcării seismice de la baza structurii cu mişcarea seismică din câmp liber şi răspunsul
structurii considerând mişcarea reală, modificată de la baza structurii. Efectul general poate fi o
atenuare sau o amplificare a răspunsului seismic al structurii şi depinde de proprietăţile structurii şi
ale terenului de fundare, dar si de caracteristicile mişcării seismice. Efectul interacţiunii teren de
fundare – structură nu trebuie confundat cu efectul condiţiilor locale de amplasament, care

542
determină mişcarea în câmp liber indusă de un cutremur dat într-un amplasament dat, funcţie de
proprietăţile geodinamice ale terenului. Mişcarea la suprafaţa liberă a terenului de fundare diferă
pentru diferite amplasamente în funcţie de condiţiile locale de teren, constatându-se perioade
predominante diferite.
Cunoscând profilul litologic al terenului, caracteristicile mecanice şi fizice ale pământului din
fiecare strat, se determină răspunsul masivului de pământ (materializat printr-o accelerogramă sau
spectru de răspuns) corespunzător la suprafaţa terenului, plecând de la un semnal seismic dat la
nivelul rocii de bază.
Topografia neregulată a unei zone poate afecta în mod substanţial amplitudinea şi frecvenţa
caracteristicilor mişcării seismice. Se constată, în general, amplificări ale mişcărilor terenului
corespunzătoare anumitor perioade spre zonele cele mai înalte ale formelor de relief, cu reduceri
spre baza lor; un efect opus îl au zonele depresionare. Se citează, de exemplu, înregistrările
replicilor cutremurului Haiceng din 1975 în China, care au indicat coeficienţi de amplificare ai
acceleraţiei maxime a terenului de ordinul a 1, 8, chiar în cazul unor coline de mică înălţime.
Din punct de vedere al efectelor condiţiilor topografice în mişcarea seismică, răspunsul
sedimentelor aluvionare este cel mai important, un exemplu elocvent fiind cutremurul Michoacan,
Mw=8.0, Mexico City, 1985, în urma căruia s-au constatat diferenţe privind efectele formelor de
relief în răspunsul terenului: zona colinară cu staţia UNAM şi zona de lac cu staţia SCT.
Înregistrările seismice au indicat valori foarte mici ale PGA la staţia UNAM situată pe rocă (0.03g-
0.04g) şi valori de circa 5 ori mai mari la staţia SCT situată pe depozite de teren moale de argilă si
cenuşă vulcanică. Mişcarea terenului la UNAM a fost de foarte lungă durată. Conţinutul de
frecvente a fost şi el foarte diferit, perioada predominantă a vibraţiei terenului fiind de 2 s la SCT.
Amplificările mişcării terenului la staţia SCT s-au datorat argilelor moi din subsolul staţiei, argile
cu caracteristici foarte speciale care au rămas tot timpul în domeniul comportării elastice.
Efectul contrastului de impedanţă acustică este primul efect care a fost identificat ca
responsabil al amplificării mişcării seismice. Contrastul între caracteristicile diverselor straturi şi ca
urmare reflexiile şi refracţiile multiple ale undelor seismice determină de regulă o amplificare în
straturile de suprafaţă a valorilor maxime ale acceleraţiei, vitezei şi deplasării.
Amplitudinile mişcării terenului scad pe măsura depărtării de epicentru, dar pot creşte de la roca
de bază până la suprafaţa terenului, în cazul depozitelor geologice aluvionare şi afânate, deoarece
energia corespunzătoare perioadelor scurte se disipează, iar energia componentelor cu perioade
lungi devine predominantă, având în vedere şi rolul de filtru dinamic pe care îl are mediul
superficial de propagare.
Se manifestă amplificarea undelor pe anumite perioade caracteristice şi se defineşte astfel
perioada proprie a terenului, care, în cazul unui singur strat uniform deasupra rocii de baza, este
direct proporţională cu grosimea stratului, şi invers proporţionala cu viteza undelor transversale.
Este dificil de exprimat o legătură generală între prezenţa stratului de suprafaţă şi mărimea
amplificărilor, dificultate sporită de caracterul neliniar al comportării masivelor de pământ.
În timpul cutremurului din 4 martie 1977 zone întinse din ţara noastră au fost afectate de mişcări
seismice în al căror spectru au predominat perioade lungi. În aceste zone, perioada fundamentala a
pachetelor groase de depozite detritice a amplificat componentele de perioadă lungă ale mişcării
seismice propagate prin roca de bază; în aceste condiţii, formaţiunile superficiale (necimentate) cu
grosimi de ordinul metrilor sau zecilor de metri nu filtrează undele seismice, fiind practic
“transparente” pentru undele cu perioade mari. Nu s-a putut stabili nici o legătură directă între
intensitatea distrugerilor provocate de cutremurul din 4 martie 1977 în oraşul Bucureşti şi diverşi
parametri ai depozitelor superficiale (adâncimea apei freatice, grosimea pietrişurilor de Colentina,
grosimea luturilor de suprafaţă). Se consideră că distribuţia neuniformă a intensităţilor în raza
municipiului Bucureşti poate fi datorită unor anomalii în substratul geologic de adâncime
(depresiuni, falii etc.), dar datele disponibile sunt încă insuficiente în prezent pentru elaborarea unui
model matematic. În alte zone din ţară s-a putut constata o mărire a intensităţii seismice în

543
depozitele cuaternare. Se remarcă astfel o accentuare a distrugerilor provocate la clădiri în cazul
amplasării lor în condiţii geologice şi hidrogeologice proprii depozitelor cuaternare şi în special
şesurilor aluvionare.
Apele subterane, de asemenea, pot juca un rol important în modul în care cutremurele afectează
suprafaţa terenului în timpul acestora. Efectul cel mai bine cunoscut este lichefierea. Nivelul apelor
subterane influenţează răspunsul terenului în mod semnificativ şi nu pot fi neglijat în analizele
efectelor de amplasament. În prezenţa apelor subterane, undele de forfecare nu pot ajunge la
suprafaţa şi nu se pot propaga prin apă pentru că aceasta nu are rezistenţa la forfecare.
In general, lentile sau straturi subţiri de materiale moi (ex:nisip afânat) afectează în mare
măsură răspunsul seismic al terenurilor, în particular amplitudinile şi gama de frecvenţe în straturi
de deasupra straturilor moi.
Fenomenele de lichefiere a nisipurilor acvifere, constatate la cutremurul din 4 martie 1977 din
ţara noastră, sunt fenomene tipice care au apărut şi în cazul altor cutremure de pământ din diferite
ţări, sub acţiunea condiţiilor de solicitare seismică şi a anumitor factori specifici. La cutremurul din
4 martie 1977, în ţara noastră s-a produs fenomene de lichefiere a nisipurilor, în general de
amploare mică, mai ales în apropierea cursurilor de apă, în cadrul unor incinte agricole, amenajări
piscicole etc., cum ar fi zonele: lunca joasă a Dâmboviţei, din sectorul 5 al Municipiului Bucureşti
(Str. Secerii), Bragadiru – Teleorman pe râul Vedea, confluenţa dintre râul Dâmboviţa şi râul
Argeş, Adâncata pe râul Ialomiţa, Făurei pe râul Buzău, Cosmeşti pe râul Siret, precum şi pe unii
versanţi sau chiar zone mai ridicate ca de ex.: la Iaşi, în zona dealului Tătăraşi.
Fenomenele de lichefiere a nisipurilor la cutremurul din 4 martie 1977 au provocat şi unele
avarieri la clădiri rurale de mai mică importanţă şi mai ales la unele lucrări hidrotehnice de pământ
(diguri şi baraje mici).

4 EVALUAREA RĂSPUNSULUI TERENULUI ÎN AMPLASAMENTUL INCERC

BUCUREŞTI

Staţia seismică INCERC este amplasată în partea de est a Bucureştiului, în lunca râului Colentina,
în apropierea lacului Fundeni. În vederea determinării coloanei stratigrafice pe amplasament s-au
executat de către GEOTEC patru foraje geotehnice. Primul foraj (FM 113) a fost prilejuit de
lucrările de construcţie ale metroului. Alte două foraje (INCERC1 cu adâncimea de 50 m,
INCERC2 cu adâncimea de 70 m) au fost executate de GEOTEC SA în cadrul unui program comun
de cercetare al UTCB şi INCERC cu fonduri ale Primăriei Bucureşti. Al patrulea foraj (INCERC3)
a fost executat cu finanţare română (UTCB) şi germană în cadrul programului de cercetare SFB 461
„Cutremurele puternice, o provocare pentru geoştiinţe şi ingineria civilă” al Universităţii Karlsruhe.
Forajul INCERC 3 a fost executat până la adâncimea de 205 m.

4.1 Evaluarea parametrilor geotehnici la solicitări statice

Pe baza rezultatelor obţinute din încercările de laborator pe probe recoltate din forajul INCERC 2 s-
au stabilit domeniile de variaţie ale valorilor parametrilor geotehnici la solicitări statice şi dinamice
specifice amplasamentului INCERC Bucureşti. În tabelul 4.1. se prezintă valorile caracteristicilor
fizice necesare pentru prelucrarea şi interpretarea rezultatelor pe probele recoltate din forajul care a
fost executat in incinta INCERC.
Tabelul 4.1.Valorile caracteristicilor fizice pe probele recoltate din amplasamentul INCERC
Adâncimea Wnat Wsat n γs γd
(m) (%) (%) (%) (KN/m3) (KN/m3)
2,20 – 2,40 16,82 24,82 23,78 18,19 13,87
4,20 – 4,40 7,18 24,25 8,30 12,26 11,34
9,60 – 9,80 9,27 9,27 14,04 17,26 14,85
15,30 – 15,50 23,95 25,87 38,20 25,31 15,64

544
17,30 – 17,50 21,57 24,53 34,16 23,58 15,53
19,20 – 19,40 17,24 20,42 30,24 24,67 17,21
26,80 – 27,0 28,93 30,88 44,50 27,19 15,09
31,80 – 32,0 22,09 23,59 37,35 26,46 16,58
46,70 – 46,90 23,21 24,28 37,88 25,77 16,01
52,70 – 52,90 23,43 25,0 38,55 26,26 16,13
60,40 – 60,60 20,34 21,26 35,40 26,42 17,07

4.2 Parametrii geotehnici la solicitări dinamice

Caracterizarea terenului pe amplasamentul investigat este completată şi cu variaţia parametrilor
geotehnici la solicitări dinamice. Utilizarea metodelor geofizice in situ de prospectare a terenului s-
a dovedit eficace, furnizând date a căror interpretare permite evaluarea calitativă a constantelor
elasto-dinamice ale pământurilor şi aprecieri asupra stării fizice ale acestora. Prin combinarea
datelor disponibile (Moldoveanu et al. 1996, 2000, Lungu et al. 1999) şi luând în considerare
particularităţile litologice locale, au fost elaborate modele de calcul pentru toate forajele.
Caracteristicile fizico-mecanice pentru amplasamentul INCERC (70 m) sunt prezentate în tabelul
4.2.
Tabelul 4.2. Caracteristicile fizico-mecanice ale probelor din amplasamentul INCERC
Nr. Adâncime Număr γd σ dc τ ε Ed γ Gd D
crt. (m) de cicli [KN/m3 [KPa] [KPa] [cm/cm] [KPa] [cm/cm] [KPa]
solicitar ]
e
1. 15,00 62 15,647 93,306 46,653 0,02980 3130,65 0,0447 1043,55 0,2794
2. 17,50 65 15,531 118,061 59,03 0,0112 10499,91 0,0168 3499,97 0,2649
3. 19,30 21 17,21 116,31 58,155 0,01 11631 0,015 3877 0,2692
4. 27,00 20 15,092 141,55 70,775 0,0404 3496,183 0,0607 1165,404 0,2755
5. 32,00 20 16,585 141,845 70,922 0,0192 7365,127 9,0288 2455,765 0,2031
6. 46,80 70 16,008 146,75 73,375 0,0109 13426,34 0,0163 4476,81 0,2450
7. 52,80 70 16,138 152,99 76,495 0,0589 2593,93 0,0884 864,643 0,0306
8. 60,53 60 17,073 152,33 76,165 0,0124 12205,92 0,0187 4068,643 0,1661
unde:

γd - greutatea volumică în stare uscată

σ dc - efort unitar normal deviator ciclic

τ - efort unitar tangenţial ciclic

ε - deformaţie specifică longitudinală ciclică
E - modulul dinamic de deformabilitate longitudinală
γ - deformaţia specifică de forfecare ciclică
G - modulul dinamic de deformabilitate transversală
D - fractiunea din amortizarea critica

În funcţie de natura terenului de fundare, cu ajutorul metodelor geofizice (de tip “down-hole)
executate de GEOTEC au fost măsurate vitezele undelor seismice (Moldoveanu et al. 1996).
Prezentarea grafică a valorilor vitezelor undelor longitudinale şi transversale (Vp si Vs) ce
caracterizează pachetele de straturi identificate în forajul INCERC2 este cuprinsă în figura 4.1.

545
 Foraj INCERC -70 m

Vs, m/s Vp, m/s

-2.0 m Umplutura 2.0 m 625

102

-4.0 m Argila prafoasa 2.0 m

Pietris 9.5 m 333 1666

-13.5 m

715
236

Argila 21.1 m

-34.6 m
1250
Nisip 2.9 m 271
-37.5 m

Argila 8.4 m

-45.9 m
-47.1 m Nisip 1.2 m

Argila 6.3 m

-53.4 m
348-377 1850-2000
-54.4 m Nisip 1.0 m

Argila 11.5 m

-65.9 m
-67.9 m Nisip 2.0 m

-69.4 m Argila 1.5 m

-70.4 m Nisip 1.0 m

Figura 4.1. Profilul litologic şi de viteze pentru amplasamentul INCERC

Din profilele de viteze, se observă că vitezele undelor elastice longitudinale variază în domeniul
Vp=625...2000 m/s, iar vitezele undelor elastice transversale variază in domeniul Vs=102..377 m/s.
−

În primii 30 m ai terenului, viteza medie a undelor seismice de forfecare este V s ,30 = 218
m/s. Considerând întregul profil litologic interceptat în foraje, vitezele medii ale undelor seismice
−

Vs prezintă valori de V s ,30 =362 m/s, care indică o perioadă fundamentală de vibraţie a pachetului
de straturi sedimentare cuaternare de cca. 2s, ceea ce conduce la concluzia ca utilizarea primilor 30
m ai terenuri poate furniza date eronate.

546
5 EVALUAREA INSTRUMENTALĂ LA MIŞCAREA SEISMICĂ PE AMPLASAMENTUL
INCERC

Înregistrările folosite pentru evaluarea instrumentală a răspunsului din amplasament, provin de la

reţeaua seismică INCERC. Digitizarea mişcării seismice din 1977 folosită în diverse studii de
specialitate este cea japoneză (BRI, 1978). Celelalte 5 mişcări seismice au fost înregistrate cu
aparate digitale produse de SEISCOM S.A. Pentru Bucureşti distanţele epicentrale ale diferitelor
cutremure vrâncene se situează între 100 km şi 170 km.
Tabelul 5.1. Înregistrări seismice pentru evaluarea empirică a răspunsului amplasamentului INCERC
Cutremur Staţia cu înregistrări Magnitudine Adâncime, km Max. PGA*, cm/s2
Martie 4, 1977 INCERC 7.2 109 195.00
Aprilie 28, 1999 INCERC 5.7 145 12.90
Mai 25, 1999 INCERC & foraj GEOTEC 3 4.5 130 0.39 & 0.57
Martie 8, 2000 INCERC 5.0 70.3 0.96
Aprilie 6, 2000 INCERC 5.5 136 9.60
* PGA – Acceleraţia maximă a terenului (Peak Gound Acceleration)

Utilizând accelerogramele înregistrate la cutremurele vrâncene din anii 1977, 1986 şi 1990, s-a
constatat că terenurile moi, coezive, care predomină în partea de est (respectiv amplasamentul
INCERC) sunt caracterizate de o perioadă predominantă lungă (D. Lungu, A. Aldea et al., 1999),
fig. 5.1.

Figura 5.1. Perioada predominantă lungă pentru terenurile moi (argiloase) din amplasamentul staţiei seismice INCERC
(Lungu et al., 1999, Kluwer)

Au fost calculate rapoartele spectrelor Fourier netezite pentru componentele orizontală şi

verticală. În cazul cutremurului din 1977, rapoartele indică un vârf la 0.75Hz (1.33s) pentru ambele
componente, fig. 5.2. Un vârf predominant în domeniul de frecvenţe 0.7-0.8 Hz a fost semnalat de
Lungu et al. (1997), utilizând rapoartele H/V ale densităţilor spectrale de putere: pentru componenta
NS raportul densităţilor spectrale de putere prezintă vârfuri clare la 0.72 Hz (1.38s) şi la 0.78 Hz
(1.28s) pentru componenta EW, fig. 5.3. Au fost de asemenea calculate rapoartele H/V ale
spectrelor de deplasări ale componentelor aceleiaşi înregistrări, fig. 5.4. În rapoartele H/V ale
spectrelor de răspuns ale seismelor puternic din 1977 şi slab din 6 Aprilie 2000, se evidenţiază clar
vârfuri la exact 1.34 s pentru ambele componente orizontale.

547
Fig. 5.2. Statia INCERC: rapoartele componentelor H/V pentru spectrele Fourier şi de densitate spectrala de putere,
cutremurul din 4 Martie 1977 (Lungu et al., 1997)

Fig. 5.3. Rapoarte spectrale pentru mişcări slabe înregistrate la staţia INCERC (Lungu et al., 1997)

Fig. 5.4. Rapoarte H/V pentru SD la staţia INCERC (Lungu et al., 1997)

Raportul H/V al spectrelor de răspuns de acceleraţie (Lungu et al., 1997, 1999), indică de
asemenea un vârf între 1.3 şi 1.4 s, fig. 5.5.

548
Figura 5.5. Raportul H/V pentru SA la staţia Incerc (lungu et al., 1997, 1999)

6 CONCLUZII

În timpul cutremurelor Vrâncene din 1977 si din 1986, amplasamentul INCERC- Bucureşti s-a
caracterizat prin mişcări seismice având cea mai îngusta banda de frecvente si cea mai lunga
perioada predominanta din Romania. Perioada predominanta a vibraţiilor terenului in timpul
cutremurului din 1977 (Mw=7.5) a fost 1.4~1.6 s, la cutremurului moderat din 1986 (Mw=7.2) a
fost 1.4~1.5s, iar la cutremurul mai slab din 1990 (Mw=7.0) perioada predominanta lunga nu a fost
excitata de sursa. Modificarea conţinutului de frecvente cu magnitudinea poate fi explicata prin
combinaţia dintre: mecanismul de sursa (conţinutul de frecvente a mişcării la sursă), condiţii de
teren moale din Bucureşti.
Pe baza rezultatelor obţinute din măsurătorile geofizice, amplasamentul INCERC Bucureşti
trebuie considerat ca fiind un amplasament cu condiţii de teren de rigiditate mare, dar caracterizat
de o perioadă fundamentală de vibraţie lungă şi de fenomene specifice terenurilor moi (bandă
îngustă de frecvenţe, agresivitate pentru construcţii flexibile, etc.)

BIBLIOGRAFIE
1. Aldea, A., 2002. “Evaluarea hazardului seismic din sursa Vrancea în condiţiile de teren specifice teritoriului
României”. Teză de Doctorat, UTCB, Bucureşti, 256p.
2. Aldea, A., Arion, C., 2001. Microzonarea seismică a condiţiilor locale de teren din Bucureşti, A doua conferinţă
naţionala de inginerie seismică, 2001. Ed. Lungu, et al., Vol.1, p.1.72-1.82
Arion, C., 2003. “Zonarea seismică pentru condiţii de teren şi sursele seismice specifice României”. Teză de Doctorat,
UTCB, Bucureşti, 181p.
3. Bălan, St., Cristescu V., 1982: „Cutremurul de pământ din România de la 4 Martie 1977, Editura Academiei,
Bucuresti.
4. Lungu, D. & Aldea, A., 1999. Understanding Urban Risk Around the World. United Nations RADIUS Project at
Geohazards Int., Ca., USA. Documents for the City of Bucharest seismic profile, 29p.+25p.+8p.
5. Lungu, D., Aldea, A., Cornea, T., 1999. Hazardul seismic în Bucureşti, Buletinul AICR No 39-40 ,p.18-31
6. Lungu, D., Aldea, A., Moldoveanu, T., Ciugudean, V., Ştefănică, M.,1999. Surface geology and dynamical
properties of soil layers in Bucharest. In Vrancea Earthquakes. Tectonics, Hazard and Risk Mitigation, Kluwer
Academic Publishers b.v., Wenzel F., Lungu D., Editors, Proc. of First International Workshop on Vrancea
Earthquakes p.137-148
7. Lungu, D., Cornea, T., Aldea, A., Nedelcu, C., Zaicenco, A., 1997. Seismic microzonation of the city of Bucharest.
Technical Report prepared for Association Française du Génie Parasismique, Vol.1&Vol.2, 91p.+69p.

549
8. Lungu, D., Arion, C., Aldea, A., Cornea, T., 2001. City of Bucharest Seismic profile: from Hazard estimation to risk
mitigation, JICA International Seminar: Earthquake Hazard and Countermeasures for Existing Fragile Buildings,
Bucharest, November 23-24, 2000, Lungu, D., Saito, T. editors, Independent Film, Bucharest, p.43-66
9. Lungu, D., Aldea, A., Zaicenco, A., Cornea, T.,1999. Hazardul seismic din sursa subcrustală Vrancea. Macrozonare
şi microzonare seismică, Conferinţa "Siguranţa construcţiilor în condiţiile de teren şi seismicitate specifice României şi
Republicii Moldova", 27-28 octombrie, Chişinău, p. 1-22.
10. Moldoveanu T., 1999. Caracterizarea seismică a condiţiilor de teren din Bucureşti în vecinătatea staţiilor seismice
din reţeaua de accelerometre. Contract ANSTI
11. Vaicum, Al., 1985. “Condiţii de amplasament în ingineria seismică”, Ed. Academiei, 223 p.
12. Studiu INCERC Bucureşti, 2002. Documentare privind determinarea în foraje de adâncime a parametrilor dinamici
de rigiditate ai terenului în zona Bucureşti, contract în colaborare cu ISPIF
13. Studiu INCERC Bucureşti, 2003. Microzonarea seismică a unor zone dens populate. Exemplu pentru Bucureşti”,
proiect MENER, in colaborare cu INFP
14. Studiu INCERC Bucureşti, 2003. Documentare privind zonarea hazardului seismic local în municipiul Bucureşti şi
zona sa metropolitană – foraje speciale şi interpretare date specifice”, contract in colaborare cu ISPIF, UTCB

550