Vous êtes sur la page 1sur 19

Cuprins

GEOMETRIE
1. Vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1. Segmente orientate. Vectori în plan . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2. Operaţii cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.3. Vectori coliniari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.4. Vectori de poziţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.5. Drepte paralele, concurente. Colinearitate . . . . . . . . . . . . 7
1.6. Produsul scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
2. Geometrie analitică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
3. Trigonometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
3.1. Elementele trigonometriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
3.2. Ecuaţii trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
3.3. Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie . . . . . . . . . . . . . 28

ANALIZĂ MATEMATICĂ
1. Numere reale, mulţimi reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2. Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.1. Şiruri reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.2. Operaţii cu şiruri reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.3. Inegalităţi şi limite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.4. Convergenţă, monotonie, mărginire . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.5. Subşiruri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.6. Limite remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.7. Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3. Limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.1. Limita unei funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.2. Operaţii cu limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.3. Proprietăţile limitelor de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3.4. Limite remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
4. Funcţii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
4.1. Continuitatea funcţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
4.2. Operaţii cu funcţii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
4.3. Continuitate şi proprietatea lui Darboux . . . . . . . . . . . . . 49
5. Funcţii derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
5.1. Definiţia derivatei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
5.2. Interpretarea geometrică a derivatei . . . . . . . . . . . . . . . . 52
5.3. Operaţii cu funcţii derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
5.4. Derivatele funcţiilor elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
5.5. Deriatele funcţiilor compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
5.6. Derivate de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
5.7. Teoreme de medii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
5.7.1. Teorema lui Fermat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
5.7.2. Teorema lui Rolle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
5.7.3. Teorema lui Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
5.7.4. Regula lui L’Hospital . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
5.8. Reprezentarea grafică a funcţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
5.8.1. Asimptote . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
5.8.2. Convexitate, concavitate . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
5.8.3. Reprezentarea grafică a funcţiilor . . . . . . . . . . . 65
6. Integrala nedefinită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
6.1. Primitive. Integrala nedefinită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
6.2. Funcţii primitivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
6.3. Integrarea prin părţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
6.4. Prima metodă de schimbare de variabilă . . . . . . . . . . . . . 72
6.5. A doua metodă de schimbare de variabilă . . . . . . . . . . . . . 74
6.6. Integrarea funcţiilor raţionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
6.6.1. Substituţiile lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
6.6.2. Integrarea unor funcţii trigonometrice . . . . . . . . . 80
7. Integrala definită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
7.1. Funcţii integrabile Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
7.2. Proprietăţile funcţiilor integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
7.3. Integrarea prin părţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
7.4. Prima metodă de schimbare de variabilă . . . . . . . . . . . . . 86
7.5. A doua metodă de schimbare de variabilă . . . . . . . . . . . . . 87
7.6. Formula de medie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
7.7. Teorema fundamentală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
7.8. Aplicaţii ale integralei definite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Glosar

a doua metodă de schimbare de variabilă, formula lui Heron, 29


74, 87 funcţie
abscisă, 13 primitivabilă, 67
asimptotă funcţie continuă
oblică, 63 într-un punct, 46
orizontală, 63 la dreapta, 46
verticală, 63 la stânga, 46
pe o mulţime, 46
cerc trigonometric, 19 funcţie derivabilă, 50
corp de rotaţie, 91 funcţie discontinuă, 47
volumul, 91 funcţie integrabilă, 82
funcţii trigonometrice
derivata, 50
cosinus, 19
de ordin superior, 56
cotangenta, 20
laterală, 50
sinus, 19
discontinuitate, 47
tangenta, 20
de prima speţă, 47
de speţă a doua, 47
inegalitatea Bernoulli, 58
diviziune, 81
integrala definită, 82
echidistantă, 81
integrala nedefinită, 67
norma, 81
integrarea prin părţi, 71, 85
puncte de diviziune, 81
dreapta
limita laterală unei funcţii, 41
ecuaţia explicită, 16
limita unei funcţii, 40
ecuaţia generală, 16
limita unui şir, 32
panta, 15
lungimea
dreapta lui Euler, 8
bisectoarei, 12
e, 36 medianei, 12

formula mulţime
fundamentală a trigonometriei, 21 finită, 30
formula de medie, 88 mărginită inferior, 30
mărginită superior, 30 câtul a două şiruri, 33
majorant, 30 convergent, 32
minorant, 30 crescător, 32
punct de acumulare, 31 descrescător, 32
punct izolat, 31 divergent, 32
limita câtului, 33
ordonată, 13 limita produsului, 33
limita sumei, 33
π , 19 mărginit, 32
prima metodă de schimbare de variabilă, periodic, 32
72, 86 produsul a două şiruri, 33
primitiv a unei funcţii, 67 suma a două şiruri, 33
produs scalar, 10 şirul lui Rolle, 59
proprietatea lui Darboux, 49
punct de întoarcere, 51 teorema
punct de inflexiune, 64 lui Pappus, 6
punct de maxim local, 57 bisectoarei, 7
punct de minim local, 57 cosinusului, 12, 29
punct unghiular, 51 lui Cesaro, 37
puncte critice, 57 lui Ceva, 9
puncte de extrem, 57 lui Fermat, 57
puncte intermediare, 81 lui Lagrange, 60
lui Menelaus, 9
radian, 19 lui Rolle, 58
reper lui Stewart, 12
cartezian, 13 lui Sylvester, 8
originea reperului, 13 lui Thales, 7
ortonormat, 13 reciproca, 7
vector unitate, 13 lui Weierstrass, 36
sinusurilor, 29
segment orientat, 1 tangentelor, 29
echipolenţă, 1
semiaxa pozitivă, negativă, 13 vecinătate, 31
sens trigonometric, 19 vector, 1
subşir, 37 de poziţie, 6
subgrafic, 91 lungimea, 1
aria, 91 modulul, 1
substituţia universală, 80 nul, 1
substituţiile lui Euler, 79 opus, 3
suma Riemann, 81 reprezentant, 1
şir, 32 vector de poziţie
centrul cercului înscris, 7
centrul de greutate, 6
mijlocul unui segment, 6
vectori
coliniari, 5
diferenţa, 3
perpendiculari, 10
suma, 2
unghiul a doi vectori, 10
vectori egali, 2
1. Vectori

1.1. Segmente orientate. Vectori în plan


Segmente orientate .

Definiţie. Perechea ordonată de puncte (A, B) se numeşte segment orientat şi


se notează cu AB .
Definiţie. Segmentele orientate AB şi CD sunt echipolente (se notează cu
AB ∼ CD), dacă mijlocul segmentului [AD] coincide cu mijlocul lui [BC].
Observaţie. Dacă AB ∼ CD, atunci există o translaţie care transformă seg-
mentul AB în segmentul CD.
Proprietăţi. Pe mulţimea segmentelor orientate relaţia de echipolenţă este o
relaţie de echivalenţă:
. AB ∼ AB (∼ este reflexivă),
.

. dacă AB ∼ CD , atunci CD ∼ AB (∼ este simetrică),


.

. dacă AB ∼ CD şi CD ∼ EF , atunci AB ∼ EF (∼ este tranzitivă).


.

D AB şi CD sunt echipolente dacă şi numai


B dacă ABDC este paralelogram sau punctele
A, B, C, D sunt coliniare şi mijlocul lui [AD] co-
incide cu mijlocul lui [BC].
C
D
A. A C B
.

Vectori .

Definiţie. Se numeşte vector mulţimea tuturor segmentelor orientate echipo-


lente cu un segment dat.
−→
Notaţie. Vectorul determinat de segmentul orientat AB se notează cu AB (sau
−→ { }
cu litere mici): AB = CD| CD ∼ AB .
−→ −−→ −→ −−→
Observaţie. Dacă AB ∼ CD, atunci AB = CD . Dacă − →u = AB = CD, atunci
spunem că segmentul AB (sau CD) este un reprezentant al vectorului − →
u.
Definiţie. Lungimea (sau modulul) unui vector este lungimea oricărui repre-
zentant al său şi se notează cu |−

u |.
−→
Definiţie. Vectorul de lungime nulă AA se numeşte vectorul nul şi se notează
⃗0.

1
−→ −−→ −→ −−→
Definiţie. Vectorii AB şi CD sunt egali (AB = CD), dacă segmentele orien-
tate AB şi CD sunt echipolente.
Observaţie. Doi vectori sunt egali dacă au acelaşi modul, aceeaşi direcţie şi
sens. .
Teoremă. (Existenţa reprezentantului cu origine dată) Pentru orice vector

→ →
u şi orice punct M , există un unic segment orientat M M ′ pentru care −
u =
−−−→′
MM .
−−→ −−→
Consecinţă. Dacă M A = M B , atunci A = B .


→ −→ −−→
Mulţimea segmentelor orientate u = AB = CD = . . .,

→ −−
→ −−→

→u v = EF = GH = . . .,
= CD este un reprezentant al vecto-
D
G rului −

u,
C H EF este un reprezentant al lui −

v,
−→ −−→
AB = CD.
E
A
B −

v
= F

.
1.2. Operaţii cu vectori
Suma a doi vectori .

Suma vectorilor −

u şi −
→v se defineşte în felul următor.
. (Regula triunghiului): fie M un punct oarecare, atunci există punctele
.

−−→ −−→
N şi P astfel încât M N = − →u , NP = − →v . Suma vectorilor − →u şi −

v este
−−→
vectorul ⃗
u + ⃗v = M P .
. (Regula paralelogramului): dacă ⃗
.

u şi ⃗v nu sunt coliniare, fie M un punct


−−→ → −−→ −
oarecare; atunci există punctele N şi P astfel încât M N = − u , NP = →v;
se construieşte paralelogramul M N QP . Suma vectorilor − →
u şi −→
v este
−−→
vectorul ⃗
u + ⃗v = M Q.

⃗v
N ⃗v N
P ⃗v Q

u ⃗
u ⃗
u ⃗u +
⃗v
. ⃗u +
M M ⃗v P
Regula triunghiului Regula paralelogramului

2
Proprietăţile adunării vectorilor .
−→ −→ −→
Definiţie. Opusul vectorului AB este vectorul −AB = BA.
Proprietăţi. Pentru orice vectori ⃗a, ⃗b, ⃗c:
. asociativitate: (⃗a + ⃗b) + ⃗c = ⃗a + (⃗b + ⃗c);
.

. comutativitate: ⃗a + ⃗b = ⃗b + ⃗a;
( )
.

. există element neutru ⃗0 : ⃗a + ⃗0 = ⃗0 + ⃗a = ⃗a;


.

. orice vector ⃗a are un opus (−⃗a): ⃗a + (−⃗a) = (−⃗a) + ⃗a = ⃗0.


.

Problemă. Fie M un punct oarecare situat în planul paralelogramului ABCD. Să


−−→ −−→ −−→ −−→
se demonstreze că M A + M C = M B + M D.
−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
S. În paralelogramul ABCD AB = DC = −CD és AD = BC = −CB .
−−→ −−→
B C MA + MC =
−−→ −→ −−→ −−→
M = (M B + BA) + (M D + DC) =
−−→ −−→ −→ −−→
= M B + M D + BA + DC =
. −−→ −−→
A D = M B + M D.

Scăderea vectorilor .

u şi −
Diferenţa a doi vectori − → u − ⃗v = ⃗
v se defineşte prin relaţia ⃗ u + (−⃗v ) şi se
construieşte în felul următor: fie M un punct oarecare; există punctele N şi P
−−→ → −−→ − −−→
astfel încât M N = − u şi M P = → u − ⃗v = P N .
v . Atunci ⃗

⃗v Pentru orice puncte M, N, P


N −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
MN − MP = MN + P M = P N.
⃗u −

u ⃗
u ⃗v
.
M ⃗v P
−→ −→
Problemă. În triunghiul ABC modulul vectorului AB + AC este egal cu modulul
−→ −→
vectorului AB − AC . Să se demonstreze că triunghiul ABC este dreptunghic!
−→ −→ −−→ −→ −→
S. Se construieşte paralelogramul ABCD: AB + AC = AD, deci |AB + AC| =
−−→
|AD| = AD.
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −−→
A C AB − AC = AB + CA = CA + AB = CB , deci
−→ −→ −−→
|AB − CA| = |CB| = CB .
−→ −→ −→ −→
|AB + AC| = |AB − AC| ⇒ AD = BC , deci
.
B D paralelogramul ABCD este un dreptunghi; astfel,
\ = 90◦ .
m(BAC)

3
Înmulţirea unui vector cu un scalar .

Definiţie. Produsul dintre vectorul ⃗u ̸= ⃗0 şi numărul real α ∈ R∗ este vectorul


notat α⃗u care
. are aceiaşi direcţie cu vectorul deînmulţit ⃗
.

u;
. dacă α > 0, atunci are acelaşi sens, dacă α < 0, are sens opus cu ⃗
.

u;
. are modululul egal cu |α| · |⃗
.

u|.
Dacă⃗u = ⃗0 sau α = 0, atunci α · ⃗
u = ⃗0.

Proprietăţi .

u, ⃗v vectori şi α, β numere reale oarecare, atunci


Proprietăţi. Fie ⃗
. (α + β)⃗
.

u = α⃗ u;
u + β⃗
. α(⃗
.

u + ⃗v ) = α⃗ u + α⃗v ;
. α(β⃗
.

u) = (αβ)⃗ u;
. 1·⃗
.

u=⃗ u;
. (−α)⃗
.

u = α(−⃗ u) = −(α⃗ u).

Problemă. În triunghiul ABC fie M mijlocul segmentului [BC]. Să se demonstreze


−−→ 1 (−→ −→)
că AM = AB + AC .
2
Conform regulei triunghiului,
S. {
−−→ −→ −−→
AM = AB + BM ⊕ −−→ −→ −→ −−→ −−→ −→ −→
−−→ −→ −−→ ⇒ 2AM = AB + AC + BM |
+ CM = AB + AC, deci
{z }
AM = AC + CM
=⃗
1 (−→ −→)
0
−−→
AM = AB + AC .
2
Problemă. Fie ABCD un patrulater şi fie E , F , G, H mijloacele laturilor [BC],
−−
→ −−→ −→
[DA], [AB], [CD]. Să se demonstreze că EF + HG = CA.
−→ −−→ 1 −→ −−→ −−
→ 1 −−→
S. G este mijlocul lui [AB], deci AG = GB = AB . Analog, BE = EC = BC ,
2 2
−−→ −−→ 1 −−→ −−→ −→ 1 −−→
CH = HD = CD, DF = F A = DA.
2 2 −−→ −−→
D EF + HG =
F −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −→
(EC + CD + DF ) + (HD + DA + AG) =
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −→
A . (CD + DA) + (EC + HD + DF + AG) =
−→ 1 −−→ 1 −−→ 1 −−→ 1 −→
H CA + BC + CD + DA + AB =
2 ( 2 2 2
G
−→ 1 −−→ −−→ −−→ −→)
CA + BC + CD + DA + AB =
2
−→ 1 ⃗ −→
CA + · 0 = CA.
2
B E C

4
3. Trigonometrie

3.1. Elementele trigonometriei


Măsura unghiurilor în radiani .

Definiţie. Raportul dintre semiperimetrul şi raza unui cerc este constant şi se


notează prin π (valoarea aproximativă este π ≈ 3,1415).
Definiţie. Măsura unui unghi la centrul unui cerc cuprinzând un arc de cerc a
cărui lungime este egală cu raza cercului este de 1 radian.
Observaţie. Dacă α este măsura unui unghi în grade iar xr este măsura un-
ghiului în radiani, atunci este adevărată relaţia
α 180
= .
xr π

Pπ/2 Cercul trigonometric


II. I. .
P2π/3 Pπ/3
Definiţie. Fie xOy un reper cartezian. Cercul
P5π/6 Pπ/6
cu centrul în O şi cu raza egală cu 1 pe care
. A este indicat sensul trigonometric direct (in-

O P0 vers acelor ceasornicului) se numeşte cercul
P7π/6 P11π/6 trigonometric.
P4π/3 P5π/3 Notaţie. Fie t ∈ R un număr real. Atunci
III. IV. există un unic punct Pt pe cercul trigonome-
P3π/2
\t ) = t.
tric pentru care m(AOP

Sinusul şi cosinusul .

\t ) = t.
Fie t un număr real şi Pt punctul pentru care m(AOP
Definiţie. Ordinata punctului Pt se numeşte sinusul numărului real t şi se no-
tează prin sin t.
Definiţie. Abscisa punctului Pt se numeşte cosinusul numărului real t şi se
notează prin cos t.

19
ctg t T′
Pt
sin t Pt T
tg t
. t t
O cos t A .
O A

Tangenta şi cotangenta .

Definiţie. Fie dtg dreapta verticală de ecuaţie x = 1 şi fie dctg dreapta orizontală
de ecuaţie y = 1. {π }
Definiţie. Fie t ∈ R \ + kπ| k ∈ Z şi T intersecţia dreptelor OPt şi dtg .
2
Ordinata punctului T se numeşte tangenta numărului t şi se notează prin tg t.
Definiţie. Fie t ∈ R \ {kπ| k ∈ Z} şi fie T ′ intersecţia dreptelor OPt şi dctg .
Abscisa punctului T ′ se numeşte cotangenta numărului real t şi se notează prin
ctg t.

Valori remarcabile .

π π π π 2π 3π 5π
x 0 π
6 4

3

2 √
3 √
4 6
1 2 3 3 2 1
sin x 0 2 2 2
1 2 2 2
0
√ √ √ √
cos x 1 2
3
2
2 1
2
0 − 21 − 22 − 23 −1
√ √ √ √
tg x 0 3
3
1 3 | − 3 −1 − 33 0
√ √ √ √
ctg x | 3 1 3
3
0 − 33 −1 − 3 |

Reducerea la primul cadran .

x ∈ C2 x ∈ C3 x ∈ C4
sin x = sin(π − x) sin x = − sin(x − π) sin x = − sin(2π − x)
cos x = − cos(π − x) cos x = − cos(x − π) cos x = cos(2π − x)
tg x = −tg (π − x) tg x = tg (x − π) tg x = −tg (2π − x)
ctg x = −ctg (π − x) ctg x = ctg (x − π) ctg x = −ctg (2π − x)

20
Semnul funcţiilor trigonometrice .

π 3π
x 0 C1 C2 π C3 C4 2π
2 2
sin x 0 + 1 + 0 − −1 − 0
cos x 1 + 0 − −1 − 0 + 1
tg x 0 + +|− − 0 + +|− − 0
ctg x |+ + 0 − −|+ + 0 − −|

Monotonia funcţiilor trigonometrice.

π 3π
x 0 C1 C2 π C3 C4 2π
2 2
sin x 0 ↗ 1 ↘ 0 ↘ −1 ↗ 0
cos x 1 ↘ 0 ↘ −1 ↗ 0 ↗ 1
tg x 0 ↗ +∞
|−∞ ↗ 0 ↗ +∞
|−∞ ↗ 0
ctg x |+∞ ↘ 0 ↘ −∞ |
+∞
↘ 0 ↘ −∞ |

Formule trigonometrice fundamentale


.

sin x 1
sin2 x + cos2 x = 1 (formula fundamentală) tg x = =
(π ) cos x ctg x
sin − x = cos x sin(−x) = − sin x sin(x + 2π) = sin x
( 2π )
cos − x = sin x cos(−x) = cos x cos(x + 2π) = cos x
( π2 )
tg − x = ctg x tg (−x) = −tg x tg (x + π) = tg x
(2π )
ctg − x = tg x ctg (−x) = −ctg x ctg (x + π) = ctg x
2

21
Formule trigonometrice pentru sumă. şi diferenţă

sin(x + y) = sin x · cos y + cos x · sin y


sin(x − y) = sin x · cos y − cos x · sin y
cos(x + y) = cos x · cos y − sin x · sin y
cos(x − y) = cos x · cos y + sin x · sin y
tg x + tg y tg x − tg y
tg (x + y) = tg (x − y) =
1 − tg x · tg y 1 + tg x · tg y
ctg x · ctg y − 1 −ctg x · ctg y − 1
ctg (x + y) = ctg (x − y) =
ctg x + ctg y ctg x − ctg y

Formule pentru unghi dublu, unghi triplu


.

sin(2x) = 2 · sin x · cos x sin(3x) = 3 sin x − 4 sin3 x


cos(2x) = cos2 x − sin2 x cos(3x) = −3 cos x + 4 cos3 x
2 · tg x 3 · tg x − tg 3 x
tg (2x) = tg (3x) =
1 − tg 2 x 1 − 3 · tg 2 x
ctg 2 x − 1 ctg 3 x − 3 · ctg x
ctg (2x) = ctg (3x) =
2 · ctg x 3 · ctg 2 x − 1

Formula unghiului pe jumătate .

x 1 − cos x x 1 + cos x
sin2 = cos2 =
2 2 2 2
2x 1 − cos x 2x 1 + cos x
tg = ctg =
2 1 + cos x 2 1 − cos x

22
1 1 ∑ n
1
= arctg tg (α−β) = α−β = arctg −arctg , astfel lim arctg 2 =
k k+1 n→∞ k + k+1
( k=1 )
1 1 1 1 1
= lim arctg 1 − arctg + arctg − arctg + . . . + arctg − =
n→∞
(2 2 ) 3 n n + 1
π 1 π π
= lim − arctg = −0= .
n→∞ 4 n+1 4 4

2.3. Inegalităţi şi limite

Fie (an ), (bn ), (cn ) şiruri, α ∈ R.


Teoremă. Dacă lim bn = 0 şi |an − α| ≤ bn , ∀n ∈ N, atunci ∃ lim an = α.
n→∞ n→∞
Teoremă. Dacă lim bn = +∞ şi an ≥ bn , ∀n ∈ N, atunci ∃ lim an = +∞.
n→∞ n→∞
Teoremă. Dacă lim bn = −∞ şi an ≤ bn , ∀n ∈ N, atunci ∃ lim an = −∞.
n→∞ . n→∞
Teoremă. Dacă (an ), (bn ) sunt convergente şi an ≤ bn , ∀n ∈ N, atunci
lim an ≤ lim bn .
n→∞ n→∞
Teoremă. Dacă an ≤ bn ≤ cn , ∀n ∈ N şi lim an = lim cn = l, atunci
n→∞ n→∞
lim bn = l.
n→∞

sin 1 sin 2 sin n


Problemă. Să se calculeze: lim + 2 + ... + 2 .
n→∞ n2 + 1 n +2 n +n
sin k 1 1
S. Pentru orice k ∈ N∗ , 2 ≤ 2 < 2 , astfel
n +k n +k n
sin 1 sin 2 sin n 1 1
0≤ 2 + 2 + ... + 2 <n· 2 = ,
n +1 n +2 n +n n n
sin 1 sin 2 sin n 1
de unde 0 ≤ lim 2 + 2 + ... + 2 ≤ lim =0⇒
n→∞ n + 1 n +2 n +n n→∞ n
sin 1 sin 2 sin n
lim + 2 + ... + 2 = 0.
n→∞ n2 + 1 n +2 n +n
1 1
Problemă. Să se calculeze: lim 1 + √ + . . . + √ .
n→∞ 2 n
S. Demonstrăm (prin metoda inducţiei matematice) că
1 1 √
an = 1 + √ + . . . + √ > n, ∀n ≥ 2.
√ 2 n
1 √ 2 √
I. n = 2: 1 + √ > 2 ⇔ 1 > ⇔ 2 > 2.
2 2
II. Presupunând că inegalitatea este adevărată pentru k, demonstrăm că este adevă-
rată şi pentru k + 1: √
1 1 1 √ 1 k(k + 1) + 1 √
1 + √ + ... + √ + √ > k+ √ = √ > k + 1.
2 √ k k√+1 k+1 k+1
Din lim n = ∞ şi an > n, ∀n ≥ 2, rezultă că lim an = ∞.
n→∞ n→∞

35
2.4. Convergenţă, monotonie, mărginire

Teoremă. Dacă şirul (an ) este convergent, atunci (an ) este mărginit.
.
Teoremă. Dacă şirul (an ) este mărginit şi lim bn = 0, atunci ∃ lim an bn = 0.
n→∞ n→∞

2n 1 2n 1
Exemplu. lim sin = 0, pentru că an = < ⇒ (an ) este mărginit
n→∞4n + 3 n 4n + 3 2
1
şi lim sin = sin 0 = 0.
n→∞ n

Teorema lui Weierstrass .

Teoremă. Orice şir care este monoton şi mărginit este convergent.


Problemă. Să se demonstreze că şirul a1 = 2, an+1 = an + 12, ∀n ≥ 1 este
convergent şi să se determine limita şirului.
S. Din primele câţiva termeni se pare că şirul este crescător.

an+1 > an ⇔ an + 12 > an ⇔ −a2n + an + 12 > 0 ⇔ an ∈ (−3, 4),
deci pentru a arăta monotonia şirului, mai întâi trebuie demonstrat că an < 4, ∀n ≥
1- demonstraţia o facem cu metoda inducţiei matematice:
I. n = 1: a1 = 2 < 4.
II. Pesupunând că ak < 4, demonstrăm că ak+1 < 4:
√ √
ak+1 = ak + 12 < 4 + 12 = 4.
Astfel, an < 4 şi de aici (an ) este strict crescător.
Conform teormei lui Weierstrass şirul (an ) este convergent- fie lim an = l ∈ R,
n→∞
atunci
√ √
lim an+1 = lim an + 12 ⇒ l = l + 12 ⇒ l1 = −3, l2 = 4.
n→∞ n→∞
Deoarece an > 0, limita nu poate fi l1 = −3, deci lim an = l2 = 4.
n→∞

Numărul e .
( )n
1
Teoremă. Şirul (en )n∈N∗ , en = 1+ este convergent şi limita şirului este
n
numărul e .
1 1 1 1
Teoremă. Şirul (an )n∈N cu termenul general an = + + +...+ este
0! 1! 2! n!
convergent şi lim = e.
n→∞

36
3. Limite de funcţii

3.1. Limita unei funcţii

Definiţie. Funcţia f : D → R, D ⊆ R are limita l ∈ R în punctul de acumulare


x0 ∈ R dacă şi numai dacă pentru oricare vecinătate Vl a lui l există o vecinătate
Ux0 a lui x0 astfel încât, ∀x ∈ Ux∗0 ∩ D ⇒ f (x) ∈ Vl .
Notaţie. Dacă func tia f : D → R are limita l în x0 ∈ R, l ∈ R, atunci se scrie
lim f (x) = l. .
x→x0
Teoremă. (Definiţia limitei după Heine) Fie f : D → R, x0 ∈ R, l ∈ R.
Afirmaţiile următoare sunt echivalente:
. lim f (x) = l,
.

x→x0
. ∀(xn )n≥1 , xn ∈ D, xn ̸= x0 cu lim xn = x0 , avem lim f (xn ) = l.
.

n→∞ n→∞

1
Problemă. Să se arate că funcţia f : R∗ → R, f (x) = sin nu are limită în
x
punctul x0 = 0!
1 2
S. Fie şirurile (xn )n≥1 şi (x′n )n≥1 , unde xn = , x′n = .
nπ (4n + 1)π
Atunci lim xn = lim x′n = 0 és
n→∞ n→∞
1
lim f (xn ) = lim sin = lim sin nπ = 0,
n→∞ n→∞ xn n→∞
1 (4n + 1)π
lim f (x′n ) = lim sin ′ = lim sin = 1,
n→∞ n→∞ xn n→∞ 2
deci (din definiţia după Heine) f nu are limită în punctul x0 .

Limită în punctul x0 ∈ R .

Definiţie. lim f (x) = l ∈ R ⇔


x→x0
∀ε > 0, ∃δ(ε) > 0 a. î. dacă |x − x0 | < δ(ε), x ̸= x0 atunci |f (x) − l| < ε.
Definiţie. lim f (x) = +∞ ⇔
x→x0
∀ε > 0, ∃δ(ε) > 0 a. î. dacă |x − x0 | < δ(ε), x ̸= x0 atunci f (x) > ε.
Definiţie. lim f (x) = −∞ ⇔
x→x0
∀ε > 0, ∃δ(ε) > 0 a. î. dacă |x − x0 | < δ(ε), x ̸= x0 atunci f (x) < −ε.

x−1
Problemă. Să se arate că lim = ∞!
x→0 x2

40
S. Trebuie arătat că ∀ε > 0 ∃δ > 0 a. î. dacă |x| < δ(
, x ̸= 0√, atunci f (x) √
> ε. )
x−1 1 − 1 − 4ε 1 + 1 − 4ε
f (x) > ε ⇔ > ε ⇔ εx2
− x + 1 < 0 ⇔ x ∈ , .
x2
{ √ √ } 2ε 2ε
1 − 1 − 4ε 1 − 1 − 4ε
Dacă δ = min ,

, atunci |x| < δ ⇒ f (x) < ε.

2ε 2ε

Limită în +∞ .

Definiţie. lim f (x) = l ∈ R ⇔


x→∞
∀ε > 0, ∃δ(ε) > 0 a. î. dacă x > δ(ε) atunci |f (x) − l| < ε.
Definiţie. lim f (x) = +∞ ⇔
x→∞
∀ε > 0, ∃δ(ε) > 0 a. î. dacă x > δ(ε) atunci f (x) > ε.
Definiţie. lim f (x) = −∞ ⇔
x→∞
∀ε > 0, ∃δ(ε) > 0 a. î. dacă x > δ(ε), atunci f (x) < −ε.

Limită în −∞ .

Definiţie. lim f (x) = l ∈ R ⇔


x→−∞
∀ε > 0, ∃δ(ε) > 0 a. î. dacă x < −δ(ε) atunci |f (x) − l| < ε.
Definiţie. lim f (x) = +∞ ⇔
x→−∞
∀ε > 0, ∃δ(ε) > 0 a. î. dacă x < −δ(ε) atunci f (x) > ε.
Definiţie. lim f (x) = −∞ ⇔
x→−∞
∀ε > 0, ∃δ(ε) > 0 a. î. dacă x < −δ(ε), atunci f (x) < −ε.

Limite laterale .

Definiţie. Funcţia f : D → R, D ⊆ R are limita laterală la stânga l ∈ R în


punctul de acumulare x0 ∈ R dacă şi numai dacă pentru oricare vecinătate Vl
a lui l există o vecinătate Ux0 a lui x0 astfel încât ∀x ∈ Ux∗0 ∩ D, x < x0 ⇒
f (x) ∈ Vl .
Notaţie. x→x
lim f (x) sau lim f (x).
0 x↗x0
x<x0
lim f (x) = l ⇔
Teoremă. x→x
0
x<x0
∀(xn )n≥1 , xn ∈ D, xn < x0 , lim xn = x0 ⇒ lim f (xn ) = l.
n→∞ n→∞
Observaţie. În mod analog se defineşte limita laterală la dreapta.
Teoremă. Fie funcţia f : D → R şi x0 un punct de acumulare al mulţimii D.
Funcţia f are limită în punctul x0 dacă şi numai dacă există limitele laterale la
stânga şi la dreapta şi acestea sunt egale.

41
5.4. Derivatele funcţiilor elementare

Funcţia Derivata funcţiei Domeniul derivatei

f (x) = c, c ∈ R f ′ (x) = 0 R

f (x) = xn , n ∈ N∗ f ′ (x) = nxn−1 R

f (x) = xa , a ∈ R f ′ (x) = axa−1 (0, ∞)

√ 1
f (x) = x f ′ (x) = √ (0, ∞)
2 x
1
f (x) = loga x, a>0,
a̸=1 f ′ (x) = (0, ∞)
x ln a
1
f (x) = ln x f ′ (x) = (0, ∞)
x

f (x) = ax , a>0,
a̸=1 f ′ (x) = ax ln a R
.
f (x) = sin x f ′ (x) = cos x R

f (x) = cos x f ′ (x) = sin x R


{π }
1
f (x) = tg x f ′ (x) = R\ + kπ|k ∈ Z
cos2 x 2
1
f (x) = ctg x f ′ (x) = − 2 R \ {kπ|k ∈ Z}
sin x
1
f (x) = arcsin x f ′ (x) = √ (−1, 1)
1 − x2
1
f (x) = arccos x f ′ (x) = − √ (−1, 1)
1 − x2
1
f (x) = arctg x f ′ (x) = R
1 + x2
1
f (x) = arcctg x f ′ (x) = − R
1 + x2

54